Suierul linistitor al cascadei imi incanta urechile parca trezindu-mi toate simturile. In apa cristalina se putea zari reflezia luni care licarea atat de frumos incantandu-mi privirea. Chiar daca in jur se intalnea intuneric, totusi ceva ma tinea aproape de acest loc. Si parca, era mai bine asa, totul era mirific . Puteam simti cum vantul calduros de vara face impact cu corpul meu. Parul deja flutura in vant liber, ca o pasare micuta. Imi placea aceasta senzatie totusi ma deranja faptul ca nu eram legata de ea pe vecie. Stiam prea bine ce va urma. Desi ma deranja, stiam ca nu voi reusi sa raman. Pana la urma, acest loc este deja prea departe. Nu reuseam sa fac asta, nu puteam, era imposibil. Era un zid care ma despartea de acest loc. Acest zid, imi statea in fata de ani de zile, dar regretul era sigura optiune posibila in aceasta situatie.

Acel regret ca nu puteam face nimic, doar sa sufar. Mi-as fi dorit sa nu fi fost insa ce sunt. Doream sa fi fost infatisata intr-o altfel de structura, un altfel de specimen. Nu mi-au placut vreodata oameni. Acele fiinte murdare, pline de pacate, obligate sa traiasca in acel loc unde nu exista decat tristete. Acel loc infect numit Terra. Obligati sa detina aceasta tampenie denumita viata. Uram totul, tot ce tinea de acel loc. Doream o lume, doar a mea unde sa domneasca doar pacea si linistea. Doream o lume plina e imagini deosebite care sa incante privirea, sa detina mirosuri placute. Mereu am dorito, dar nu am reusit sa ajung la aceasta. In acest trup infect plin de jegul vieti, totul imi era imposibil. Visam la aripi albe si lungi care sa ma ajute sa ma ridic la cer, intr-o lume creata dupa propriu-mi plac.

Este pacat totusi, acele dorinte, visari, tot ce imi imaginam erau imposibil de realizat. Nici macar acum, dupa atati ani nu am putut realiza imposibilul. Tot ce visam si inca visez era legat de dorinta mea, de cerera acestui imposibil, dar probabil nu va deveni nici cand posibil. Speranta scade cu fiecare zi, putin cate putin, pana cand nu va mai exista deloc. Realitatea imi zdrobeste cu rapizitate visul. Lupta in mintea mea nu are nici un rost, degeaba lupti daca sti ca vei pierde. Nu este nevoie sa incerci sa dovedesti nimic, pentru ca o faci degeaba. Totusi lupta este doar un pic importanta si trebuie folosita doar in privinta viselor. "Lupta pentru visul tau sau renunta la el". Era una dintre frazele pe care cu greu le puteam intelege si care ma bantuiau.

Teama stapanea totul, teama ca nu exista nimic. Imposibill va deveni posibil intr-o zi sau cel putin asta am fost invata sa cred. Daca este adevarat atunci si visul meu va deveni posibil odata si odata, chiar daca va dura probabil ani. Totusi trebuie sa suport totul, pana mi se va implini aceasta dorinta. Mama mi-a spus sa nu renunt, ea m-a sfatuit si ajutat mereu, desi ma indoiesc ca m-a crezut . Mi-a spus ca e mai usor sa iti implinesti dorintele cu ajutorul cuiva. Mereu mi-a spus sa astep o persoana care va putea sa realizeze tot ce eu nu am fost in stare. Ca un copil cuminte am asteptat pe cineva, speram si inca o fac, sa vina cineva, care sa poate sa ma ajute, desi a intarziat considerabil. Pana la urma, poate ar trebui sa uit si sa reununt. Ar fi mai usor sa fac asta, decat sa continui.

Aud acel sunet asurzitor care se repetz zilnic. Imi deschid ochii zarind in fata mea o ceata densa. Imi frec ochii pe jumatate inchisi, iar ceata dispare lasand la vedere acelasi tablou original zarit zilnic. Ma ridic in picioare pasind repezit catre baie. Imi spal fata si mainile, apoi cu ajutorul periutei imi frec dinti de nuoanta galbuie. Termin rapid apoi dau navala in dormitor. Ma apropo de dulap si imi scot uniforma. O imbrac in graba, iar apoi rapid ma duc spre oglinda. Uram oglinda, deoarce acolo puteam zari infatisarea acestui trup infect. Imi desfac rapid parul din stransura elasticului, lasandul sa atarne pana sub bazin. Il pieptan si imi prind rapid cu o pamblica sfarsitul impletituri . Imi i-au rapid geanta si cobor fara pic de graba scarile. Ajunsa jos imi i-au pranzul pregatit de mine ieri si il arunc in geanta iesind.