Se7eN - 7 Cuvinte

Înainte de toate, vreau să spun că aştept o părere. Este primul meu fic, deci clar n-a ieşit cum aş fi vrut, dar vreau sa evoluez uşor uşor. Vă voi pune răspândita întrebare: ''Să-l continui sau nu?''. Este un fic poliţist, nu va fi un cuplu în el, nu are nevoie. Este vorba despre un criminal in serie si cele 7 cuvinte (care veti vedea pe parcurs ce semnifica in urmatorarele capitole, dacă acestea vor fi)

Se7eN

Capitolul 1 - Un nou caz pe drum

Mirosul de transpiraţie şi sentimentul de frică se împletesc şi inundă bucătăria unei case izolate,
din care se auzeau deseori ţipete şi înjurii adresate singurului copil al familiei. Acolo a avut loc
una dintre nenumăratele crime ale acestui oras mic, unul fără nume, dar care se făcea observat
cu numeroasele cazuri nerezolvate ale detectivilor. Nu, nu este vina lor, dar criminalul avea ceva
special, ceva unic, o minte sclipitoare si ascuţită, tactici şi strategii care depăseau mintea oricui.
Aproape oricui. Îmi dau usor jos cu mâna dreaptă pălăria neagră specifică unui detectiv cu experienţă,
care acum nu-mi mai acoperea părul scurt şi roz. Mâna stângă o ţineam în buzunarul pelerinii negre
de ploaie, în timp ce analizam cu atenţie cele doua cadavre de pe gresia alba, acum învaluită cu
sânge. Soţia şi soţul. Trei poliţisti investigau posibilele amprente ale unui criminal necunoscut.

- Vecinii i-au auzit certându-se timp de două ore. Nimic neobisnuit, spune unul dintre poliţiştii de
la faţa locului. Apoi au auzit împuşcăturile. A tras toate gloanţele.

- O crimă pasională, comentează celălalt.

- Da, uite semnele pasiunii pe perete! replică al trei-lea arătând cu degetul spre pata mare de
sânge înca proaspătă care se prelingea până în sufragerie.

- Cazul acesta e ca şi rezolvat, trebuie doar să scriem rapoartele, spune primul.

Se pare că în timpurile astea e nevoie sa te folosesti de metode perfide ca să obţii ce-ţi doreşti, în
acest caz libertatea. Toate astea, plus comportamentul zeflemitor al multura îi doboară pe ceilalti.
Degeaba încerci după aceea să muşamalizezi actiunea, va fi zadarnic şi vei trăii într-o continuă
nelinişte şi panică. Nimic nu e trainic. Mă îndrept spre frigiderul bucăteriei care era la o distanţă de
aproximativ câtiva metrii de ''scenă'', observând câteva desene cu fluturi făcute cu creionul, lipite cu
magneti coloraţi. Erau desenate de fiul lor.

- Copilul a văzut? întreb eu analizând desenele de sus pana jos.

- Ce întrebare e asta? exclamă primul poliţist nervos. O sa fie mare bucurie în sectie după ce
scăpăm de tine Sakura, după ce te transferi. Ce întrebări pui! ''Copilul a văzut?'' Ce mai conteaza?
L-a omorât nevastă-sa, apoi s-a omorât şi ea. Altceva nu ne mai interesează, adaugă el îndreptându-se
spre sufragerie.

Se auzeau paşi puternici pe scări. Un domn de nu mai mult 20 ani se îndrepta spre mine, manifestându-se
exuberant, cu o sclipire în ochi. Părea nerăbdător. Am fost anunţată mai devreme ca un nou
detectiv s-a alăturat secţiei, dar nu m-a interesat prea tare.

- Detectiv Sakura? Sunt detectiv Deidara, spune el mestecând niste guma, studiindu-mă atent.

Aprob vehement din cap, în timp ce mă îndrept spre iesirea casei, aerul era prea închis. El mării
pasul încercând să mă ajungă din urmă, fiind în dreptul meu numai după câteva secunde.

- Am sosit în oras acum 20 de minute şi m-au adus aici, spune el încheiându-se la geaca din
piele neagră.

Afară ploua. Picurii mari şi grei cădeau furioşi din înalturi. Ploaia deasă nu are nicio milă faţă de
pamântul deja ticsit peste măsura de apă. Întreg cuprinsul pare un râu iesit din matcă. Cerul era
presărat la tot pasul cu nori negri. Îmi scot din buzunar portofelul negru, vrând să verific câţi bani
purtam la mine, deşii eram convinsă că nu mai mult de 40 de lei. Salariul meu era unul lamentabil.

- Deidara, mă gândeam să mergem la un local, să stăm de vorbă.

- Aş vrea să merg la secţie. Nu am avut timp să mă acomodez, spune el împreunându-şi braţele
la piept.

Îmi pun mainile în buzunar, începând să merg drept pe trotuarul care ducea spre centrul oraşului. Vantul
rece îmi bătea cu putere în ochii, astfel eu lăsând capul în pământ. Din casă deja erau scoase cadavrele, care
urmau sa fie duse la morga. Totusi, mi se pare prea spontan ca Deidara vrea sa vină în această secţie deloc cunoscută.
Chiar s-a strofocat să ajungă aici.

- De ce ai venit aici? îl intreb eu privindu-l pe furis pentru a vedea ce reacţie are, el fiind în
dreptul meu.

Se uita mirat la mine, rămând gânditor, nu întelegea.

- Te-ai chinuit să obţii transferul, adaug eu pe-un ton sever, în timp ce el mă privea nedumerit, scărpinându-se
în cap.

- Din acelaş motiv ca şi tine, sau pe care l-ai avut, îmi replică el, punându-şi la rândul său mâinile
în buzunar.

Abia m-a cunoscut, nu avea de unde să ştie. Poate nu a înteles întrebarea, deşii era una simplă.
S-a zbătut mult sa fie transferat aici. Nu am mai văzut aşa ceva. Deja se putea observa
atitudinea mea schimbatoare, transformându-se în una dură şi suspicioasă. Tipic detectivilor.
El zâmbeste larg, cu un aer sarcastic, sfătuindu-mă să nu începem o ceartă. Zâmbesc subtil,
spunându-i să fie atent la orice datalii, fiindcă ele contează cel mai mult.

- N-am fost paznic la restaurant, am lucrat la Criminalistică 5 ani.

Îl privesc cu calm, deşii el râdea la propria gluma.

- În următoarele zile să nu uiti acest lucru, spun eu întorcându-mă cu spatele, pornind spre casă.

Mâine aveam să primesc un nou caz, un caz foarte important care va da naştere istoriei mele de detectiv.
Păsesc pe trotuarul crăpat, gândindu-mă la oamenii care fac rau, duşmanii detectivilor, criminalii.
Oare ce gândesc ei? Modul în care înţelegem şi explicăm violenţa reflectă adesea o evitare a ceea ce,
potenţial, este o parte a fiecăruia dintre noi. Am citit undeva, ca in primul rând, violenţa este adesea ascunsă sau
camuflată într-o intrigă care diminuează realitatea situaţiei. Astfel ar putea fi înţeles modul
in care media sau cultura populară glorifică violenţa. În al doilea rând, deseori distructivitatea
umană e interpretată ca „diabolică”, dând naştere unor credinţe ce o plasează dincolo de o
cercetare ştiinţifică atentă. Ideea că actele de violenţă şi crimele sunt comise adeseori de indivizi
ce nu pot fi desosebiţi cu uşurinţă de omul obişnuit de pe stradă este mult mai dificil de asumat.
Nu e vorba doar despre o percepţie profană.

Hello ^.^
Mă bucur enorm să văd că ai postat și o creație literară. Pot să afirm că doream foarte mult să citesc ceva scris de tine, deoarece bănuiam că ești o bună scriitoare. Chiar dacă este o creație mai veche, nu pot să spun că nu este bună. Ai o descriere amplă, o acțiune care curge ușor. Dialogul apare atunci când trebuie și unde trebuie. Ai replici bine gândite, ceea ce nu face dialogul să fie penibil, inutil. Cu alte cuvinte, nu am cum să te critic. De asemenea, doream de mult să citesc un fic polițist, deoarece m-am săturat de atâta dragoste. Sper că o să-l continui, fiindcă merită. Auf Wiedersehen ^.^

Buna ^_^
Imi place foarte mult ficul tau pt. ca ai o descriere ampla dar si un pic de dialog .
Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul .

Am adus next-ul. Stiu ca, contine mult dialog, dar nu stiu cum as putea sa-l inlocuiesc.

Se7eN

Capitolul 2 - Începutul cuvintelor

Deschid portbagajul, luand două lanterne si manusile. Eram la marginea orasului, iar afara ploua mai tare ca niciodata. Deidara vine alergand langa mine cu doua cafele. Inchid cu putere portbagajul.

- Vrei cafea? intreaba el in timp ce eu trec pe langa cu pasi puternici, spre poarta unde ducea la locul crimei. Nu? spune el in timp ce arunca una din cafele pe jos marind pasul sa ma ajunga din urma.

Imi pun o mana in buzunar, in timp ce mijesc pleoapele trecand prin mijlocul curţii, direct catre casa aproape daramata care era la cativa metrii de mine. De mine se apropie un politist.

- Nu am atins nimic. Totul e asa cum era.

- Care e ora decesului? intreb eu analizand imprejurimile.

- Cum v-am spus, nu am atins nimic, comenteaza politistul.

Intram pe poarta inalta de fier. Aerul deja incepea sa nu mai fie asa proaspat, era inchis si imi repugna.

- Dar stă cu faţa intr-o farfurie cu spaghete de vreo 45 de minute, spune politistul uitandu-se la mine vizibil dezgustat.

- Nu i-a verificat nimeni semnele vitale? intreba Deidara privind usa facuta din lemn vopsit alb, daramata.

- Nu am vorbit clar? Nu mai respiră. Doar daca respira sos de spaghete, spune politistul nervos.

- Aşa se procedeaza aici? spun eu dandu-mi ochii peste cap.

- Scuza-ma, dar infividul asta locuieste printre mormane de mancare. Daca traia, s-ar fi ridicat.

- Multumesc, spune Deidara dandu-i cealalta cafea politistului.

Intru usor in sufragerie, unde incepea sa miroasa ingrozitor. Aerul acela putred venea din bucatarie. Era plin de mancare in toate colturile. Indrept lanterna spre peretii camerei, in timp ce imi puneam manusile verzi. Pasesc inainte pe coridorul ingust, Deidara mergand in spatele meu. Ajungem in fata unei usi din mahon. Indrept lanterna jos, vazand gandacii care ieseau din camera aceea. Deidara deschide usa usor, ramanand masca.

- Sa sune cineva la Cartea Recordurilor. Este cel mai gras om care l-am vazut, spune Deidara punandu-si mana la nas, mirosea prea rau.

Acel om obez, statea pe scaun cu capul intr-o farfurie de pe masa, fiind mort. Deidara, analizand camera, scoate o noua replica:

- Mai bine sa sune la ''Case si gradini''.

Ma indrept spre raftul din coltul camerei, unde descopar cu stupoare vreo 60 de conserve cu spagheti.

- Cine a spus ca a fost asasinat? intreaba Deidara privind cadavrul.

- Nimeni.

- Inima astuia trebuie sa fie cat o conserva cu sunca. Daca nu a facut stop cardiac, nu stiu ce sa zic.

Indrept lanterna spre pamant langa victima, lasandu-ma usor in genunchi. Picioarele acestuia erau legate, dar nu cu sfoara. Imi indrept privirea cu subinteles spre Deidara. Mainile de asemenea erau si ele legate. Deidara mareste ochii cand vede, mai apoi scotand un carnetel si-un pix din geaca.

- Ca sa vezi! zice el notand. Am avut odata un caz... Un cadavru cu un cutit infipt in spate. Era clar ca fusese asasinat. Avea o asigurare foarte mare. Individul isi infipsese singur cutitul in zona omoplatilor. Cred ca incercare de mai multe ori, deoarece avea rani multiple...

- Poti sa-ti tii gura?

- Stai putin! spune Deidara aplecandu-se jos, uitandu-se sub masa. Am gasit o galeata.

Il intreb ce e in ea, in timp ce analizam masa plina cu resturi si conserve. Era foarte intunecos aici. Dintr-o data Deidara da cu capu in masa incercand sa iasa cat mai rapid de sub ea, cazand mai apoi pe jos. Il privesc perplexa.

- Doamne! E voma, exclama el uitandu-se speriat la mine.

- Medicii legisti asteapta afara, e destul de mic spatiul aici, hai sa plecam, spun eu iesind pe usa silentios.

- Dupa ceva timp -

Eram in masina mea neagra, Deidara fiind langa mine, indreptandu-ne spre un om care avea sa ne spuna despre starea cadavrului. Orasul era destul de aglomerat, dar nu ma grabeam. Duc mana spre radio, vrand sa-l dau mai tare.

- Mi-ai citit dosarul nu-i asa? Ai vazut ce am facut, spune Deidara privindu-ma superior, zambind.

Misc capul dezaprobator, in timp ce el se simtea ofensat. Zambesc subtil.

- Am lucrat multa vreme batand din usa in usa si patruland prin oras, spune el cu un aer melancolic, privind stergatoarele cum se miscau dintr-o parte in alta.

- Si? intreb eu indiferenta, luand paharul de suc din dreapta mea, ducand usor paiul la gura.

- Pe insigna mea scrie ''detectiv''. E exact ca a ta, replica el privindu-ma vizibil jignit.

- Am fost nevoita sa ma gandesc la integritatea probelor de la locul faptei. Nu la cat timp ai muncit tu pe teren.

- Nu iti bate joc de mine, atat iti cer, spune el privindu-ma nervos.

Zambesc privindu-l in ochi. Era interesant. Opresc masina, descuind portierele, un domn roscat intrand in masina pe bancheta din spate. Il privesc atenta, asteptand sa vorbeasca.

- Ma numesc Sasori. Acum, va voi spune despre stare lui. E mort de multa vreme si sunt sigur ca nu a fost otravit, spune el punandu-si coatele pe scaunele din fata. Am avut nevoie de patru infirmieri ca sa-l urc pe masa, adauga el dezgustat, privind intr-o parte. Avea un stomac foarte mare, ciudat fiind ca era destul de elastic. Orificiul cardial prin care manca era foarte mare.

- Inteleg ce spui, dar asta nu ma ajuta cu nimic, spune Deidara inca nervos de la discutia precetenta.

- Duodenul este destins, iar peretele interior e fisurat, spune Sasori.

- A mancat pana a plesnit? intreb eu calma.

- Nu tocmai. Avea hemoragie interna si hematoame la nivelul rectului si al muschilor transversi.

- Deci a murit mancand? intreaba Deidara deja nemaiavand rabdare.

- Si da, si nu. In schimb, are urme de vanatai la cap.

- O arma apasata pe cap? intreb eu prompt.

- Daca a fost apasata cu putere, da.

- Doamnelor si domnilor, avem de-a face cu o crima, spune Deidara extaziat.

Asasinul a pus o galeata sub el si-l tot indopa. Nu s-a grabit. Medicul legist spune ca povestea a durat in jur a doisprezece ore. Gatul victimei era umflat, probabil din cauza efortului si, la un moment dat, a lesinat. Atunci l-a lovit asasinul si el a plesnit. Cand vrei sa omori pe cineva il impusti, nu pierzi timpul cu asa ceva. Decat daca vrei sa demonstrezi ceva. In sacosele cu cumparaturi am gasit doua chitante. Deci asasinul, in toiul distractiei, s-a mai dus o data la magazin. Acesta e doar inceputul. E o crima fara motiv.

- In birou -

Eram in fata sefei sectiei de politie, in timp ce Deidara era asezat pe fotoliul de langa mine. Pun mainile pe birou impunator.

- Vreau alt caz.

- Ce dr*cu vrei sa spui? intreaba Tsunade ridicandu-se in picioare.

- Nu vreau sa fie ultimul meu caz inainte de trasnfer. Asasinul nu se va opri aici.

- O sa pleci peste 6 zile. N-ar fi prima oara cand lasi un caz neterminat, spune ea nervoasa.

- Am facut tot ce-am putut ca sa duc aceste cazuri la bun sfarsit. Nu ar trebui sa fie primul lui caz, adaug eu uitandu-ma la Tsunade. E prea devreme pentru el.

El se ridica nervos in picioare aproape daramand totul in jur.

- Eram sigur! Nu-i primul meu caz! Sunt aici, poti sa-mi spui porcariile astea in fata! Tsunade!

- Nu am cui sa dau cazul, suntem o sectie de politie, nu ne targuim.

- Dati-mi-l mie! Ea nu-l vrea, sa fie sanatoasa, distractie placuta. Dati-mi-l mie! spune Deidara manifestandu-se exuberant.

- Se pare ca ramai cu grasanul, spune Tsunade uitandu-se la mine serioasa, inmanandu-mi dosarul.

Deidara pleaca din camera trantind usa. Se pare ca am ramas cu acest caz complicat. Iau dosarul, iesind cu mana in buzunar din camera. Oare ce avea sa se intample?

Hello ^.^
Chiar dacă ai avut mult dialog, nu m-a deranjat cu nimic, fiindcă, așa cum am mai spus, este bine gândit, nu mă plictisește. Te-aș ruga să schimbi estetica. Încearcă să faci rândurile complete. În rest nu am nimic să-ți reproșez. Data viitoare te rog să mă anunți. Auf Wiedersehen :)

Subiect: Re: Se7eN - 7 Cuvinte Lun 23 Sept 2013, 20:03

Fanfic blocat din cauza inactivitatii.
Pentru a-l redeschide, anuntati un critic/moderator.