Bună :o3 Am făcut şi eu o poveste şi am nevoie de nişte păreri :o3 Ştiu că primul capitol e cam scurt dar următorul va fi mai lung!


Tehnica secretă

Capitolul I

Soarele a răsărit. O nouă zi. O nouă misiune. O altă zi încărcată. Mă simt copleşită. Soarele îmi zâmbeşte timid din spatele ferestrei. Părul meu era atât de ciufulit încât arăta de parcă un animal s-ar fi adăpostit în el. Capul mă durea îngrozitor şi auzeam un ţiuit ascuţit. M-am ridicat somnoroasă şi am căscat îndelungat. Camera se lumina din ce în ce mai mult până când începuseră să mă doară ochii de la atât de multă lumină. Nu auzeam niciun zgomot în casă. Cred că părinţii erau plecaţi, ori dormeau pe săturate. Am dat să mă ridic, dar picioarele mi-au cedat şi am căzut înapoi în pat, lovindu-mă cu capul de măsuţă. La naiba! Ieri am avut o misiune destul de grea, iar azi urmam să am alta. Nu e corect! Dar se pare că nimeni nu înţelege că noi mai avem nevoie şi de zile libere! Numai când mă gândesc la cât de obosită voi fi diseară, mi se taie pofta de mâncare. Că tot veni vorba despre mâncare... nee, cred că dacă înghit ceva am să vomit. Trandafirul din vaza de pe măsuţă era roz, mândru, spinos dar totuşi delicat. Îmi amintea de cineva. În afara faptului că era roz, exact ca părul meu. Ciudat, nu? Păr roz. Cred că o grămadă de fete şi-au vopsit părul în această culoare, dar pun pariu pe toţi banii mei de buzunar că le stă ca naiba. Că tot veni vorba despre păr, ar trebui să îl descălcesc chiar acum, dacă nu cred că va trebui să-l tai, dar cu siguranţă nu voi face asta. Mi-aş dori o zi liberă în care aş putea să lenevesc în pat, uitându-mă la serialul preferat cu un bol de ramen în braţe. Dar, desigur, nu am eu norocul ăsta.
-Sakuraaaaaaa! mă strigă cineva de pe hol.
Mi-am pus perna pe cap, enervată. Naruto nu putea să-şi găsească un moment mai perfect decât acesta.Am încercat să-l ignor. Dar era atât de gălăgios încât mă temeam că din clipă în clipă un geam (sau două, sau trei) s-ar sparge.
-Ce vrei? am strigat enervată.
Cineva ciocăni în uşă. N-am răspuns. Mai ciocăni o dată. Am ignorat zgomotul. A început să bată în uşă cu pumnii. Am oftat zgomotos şi m-am ridicat ameţită din pat. Plictisită, am deschis uşa.
-Ce naiba vrei, Naruto?
A rânjit la mine.
-Haide, Sakura! Avem o misiune. Ştii bine că...
-Da, da, Kakashi se va înfuria dacă întârziem (deşi el mereu întârzie), l-am întrerupt plictisită.
Nu părea să fie supărat din cauza întreruperii mele.
-Exact. Am auzit că azi Tsunade ne-a dat o misiune importantă, de rang înalt.
Mi-am ciulit urechile şi am devenit serioasă.
-Importantă? În ce constă asta?
Naruto mi-a făcut semn să-l urmez. Nu ştiu de ce, dar asta m-a înfiorat. Naruto mereu glumea şi râdea pe seama misiunilor. Dar acum era cu totul şi cu totul altceva. L-am rugat să mă aştepte să mă îmbrac. După ce am fost gata, am alergat cu el spre locul de întâlnire cu Kakashi şi Sai. E de rău. Dar oare ce s-a întâmplat? Nu cred că este o simplă misiune de spionaj sau de colectare a informaţiilor. Poate cineva din satul nostru a fost răpit. Cine? Hinata, Neji, Ten-Ten, Lee sau poate chiar Tsunade? Nu, nu cred că Tsunade a fost răpită. E una dintre cele mai puternice persoane pe care le cunosc. Totuşi, e Hokage. Altceva, ce ar putea fi? Un nou război? O ţară vecină ne-a declarat război iar noi trebuie să ne infiltrăm ca să le omorâm superiorii? Eram atât de adâncită în gândurile mele, încât era cât pe ci să trec pe lângă locul stabilit. Nu ştiu cum, dar Kakashi şi Sai erau deja acolo chiar dacă ar fi trebuit să ne întâlnim peste vreo 30 de minute. 
-Foarte bine, toţi suntem adunaţi, spune Kakashi autoritar şi serios. Ascultaţi-mă şi nu mă întrerupeţi. Poate că din cauza ordinului subit al doamnei Tsunade despre o misiune importantă şi de rang înalt vă întrebaţi despre ce e vorba şi de ce e atât de important, sau de ce tocmai voi aţi fost aleşi pentru această misiune. Nu cred că o să vă placă ce o să auziţi de la mine.
-Nu contează, sensei! Spune-ne care e misiunea! spune Naruto entuziasmat. Am zâmbit timid. Se pare că unele lucruri nu se schimbă niciodată şi nici nu cred că se vor schimba.
-Da, spune-ne, zic eu serioasă. Nu poate fi chiar atât de grav pe cât insinuezi. 
Kakashi ne-a studiat ceva timp. Puţin cam mult timp. Bine, adevărul e că ne-a studiat o grămadă de timp. Sai era tăcut şi analiza problema, în stilul lui caracterstic. După ce Kakashi se declară mulţumit în legătură cu noi, ne spune adevărata noastră misiune.
-În regulă. Misiunea este una de colectare a informaţiilor. 
Eu şi Naruto am oftat. Ceva mai plictisitor de atât? Şi unde este faza cu "misiune importantă de rang înalt?! Nu ne-a dat voie să protestăm.
-Lăsaţi-mă să termin. Este o misiune de colectare a informaţiilor. De la Orochimaru.

prima
Buna buna
imi place inceputul ,incepand de acum cred ca o sa inceapa adevarat actiune
astept next

Mulţumesc!

De ce sunteti asa de rai ?
De acea mi-e cam frica sa postez vrun fic ,am o sumedenie de povesti care nu se seamana cu niciuna,
voi critici ii bagati in sperieti pe toti incepatori,chiar si pe mine
si acum ma tot gandesc sa postez ceva da sau nu
Rai sunteti ,fara suparare


Choco :) : Nu mi se pare ca a aminti de Regulament de fiecare data cand se incalca vreo regula este o dovada de rautate. Asa aducem pe toata lumea pe linia de plutire si ii ajutam pe cei noi sa inteleaga cum merg lucrurile. Daca regulile sunt respectate, noi nu avem de ce sa atragem atentia, asadar nu este vina noastra ca trebuie sa intervenim si sa aducem la cunostinta regulile. ^^

v=Capitolul II

Asta înseamnă...
-Îl vom vedea pe Sasuke?! strigă Naruto indignat.
Kakashi încuviinţă scurt din cap. Simţeam cum pământul fuge de sub picioarele mele. Cum adică... să îl spionăm pe Orochimaru? Şi pe Sasuke?
-Eu renunţ. 
Toţi 3 s-au întors spre mine deodată. Erau şocaţi. Dar nu puteam să risc. Cine ştie ce prostie aş fi făcut atunci, iar asta ne-ar compromite misiunea. Am luat o gură de aer şi am încercat să nu-mi fac vocea să sune plângăcioasă.
-Nu pot să particip la misiune. Nu sunt pregătită. Pun pariu că o să mă împiedic şi ne vom da de gol. În cel mai bun caz vom eşua. În cel mai rău...
-Sakura! mă strigă şocat şi autoritar Kakashi. Nu poţi să renunţi. Ni s-a dat o misiune şi o vom îndeplini chiar dacă ne vom pune viaţa în primejdie. Nu uita, eşti un ninja! mă apostrofă el.
Am plecat capul ruşinată. De ce am reacţionat aşa? Vântul îmi ciufuli blând părul, iar tăcerea se aşternu liniştitoare asupra noastră. Am rămas nemişcaţi, tensiunea instalându-se între noi. Toţi aşteptau răspunsul meu. Aveam să merg cu ei în misiune, să-mi calc pe inimă, şi să-l spionez pe Sasuke? Sau să dau înapoi ca o găină speriată şi să lenevesc în patul meu, cu reputaţia pătată? Păi, sincer, aş alege a doua variantă. Dar simţul datoriei mă obligă să o aleg pe prima. Am ridicat capul şi l-am privit pe Naruto. Într-adevăr a devenit mai puternic, şi totuşi încă nu s-a dat bătut din convingerea sa că-l va aduce înapoi pe Sasuke în sat. Nu ştiu cum, dar mereu îmi inspiră încredere. Şi asta a făcut şi acum.
-În regulă, vin, am răsuflat eu sacadat.
Kakashi dădu din cap şi ne-a trimis să ne pregătim pentru misiune. Sai era foarte buimăcit. Nu ştia de ce am reacţionat aşa, sau de ce până şi Naruto se întunecase puţin la faţă când auzise de Sasuke. Dar nu aveam nici timpul, nici cheful necesar să-i explic ce se întâmplă. Am stabilit cu Naruto să ne întâlnim la localul cu ramen, ca să discutăm în detaliu misiunea şi strategia de spionaj.
Am mers încet spre casă, admirând peisajul încercând din răsputeri să nu mă gândesc la ce vom face. Vântul s-a înteţit, iar luna a apărut mândră pe cer. Iubeam atât de mult soarele şi luna. Iar povestea lor de dragoste era mirifică, cum soarele murea în fiecare noapte pentru a lăsa luna să respire. Am oftat şi m-am aşezat pe o băncuţă. Abia peste câteva minute mi-am dat seama pe ce băncuţă m-am aşezat. Era cea pe care m-a aşezat Sasuke după ce a plecat din sat. Îmi aminteam de parcă era ieri. Cum îl imploram să rămână în sat, cum lacrimile fierbinţi îmi curgeau şiroaie pe obrajii roşii.. Am scuturat din cap încercând să alung astfel de gânduri. M-am ridicat şi am alergat spre casă. Seara începu să se răcească. Cred că va trebui să îmi iau un hanorac pentru misiune. Mi-am frecat mâinile din cauza frigului şi am grăbit pasul. Poc! M-am oprit încremenită. Ceva se mişca în tufişul de lângă mine. Mi-am pus mâna la gură să nu cumva să dau drumul la vreun ţipăt. Am păşit tremurând înspre tufiş, cu pumnul pregătit. Respiră, expiră, respiră, expiră. Am pus mâna pe o creangă şi am dat-o la o parte...
-Aaaaaaaaaaah!
Akamaru sări deodată şi mă doborî apoi începu să mă lingă pe faţă. Din spatele lui apăru şi Kiba, cu un rânjet imens pe faţă. Ce mi-ar plăcea să-i şterg rânjetul ăla tâmp.
-Scuze, Sakura. Eram la antrenament cu Akamaru.
-Îmi imaginam eu, am mormăit îmbufnată.
Kiba îşi dădu repede seama de dispoziţia mea şi plecă repede cu Akamaru. M-am ridicat şi am fugit spre casă. Am intrat repede, mi-am făcut rucsacul şi am mers spre localul cu ramen. Naruto era deja acolo.
-Scuze de întârziere, am zis obosită. Am avut dreptate dimineaţa. Chiar sunt extrem de obosită.
-Nu-i nimic. Oricum nu am chef de ramen. 
Am împietrit. Naruto nu are chef de ramen?! Imposibil. Înseamnă că e chiar supărat în legătură cu misiunea. Am stat în tăcere ceva timp, dar deja mă simţeam inconfortabil. Cu Naruto nu poţi sta niciodată în tăcere, tocmai de aceea mă simt aşa ciudat. Îmi dreg glasul, că să-i captez atenţia, şi îi vorbesc.
-Naruto... ştiu că misiunea te supără la fel de mult ca şi pe mine. Ştiu asta. Şi îmi pare rău că am reacţionat aşa la întrunire. Nu ar fi trebuit. Şi aşa eşti speriat destul de mult, dacă mai punem şi spaima mea la un loc... o să iasă urât. Eu...
-Nu are nicio legătură cu asta, Sakura, zice obosit şi trist. Sau poate că are legătură. Nu ştiu exact. Oricum este, ceea ce mă întristează pe mine cel mai mult este în legătură cu promisiunea pe care i-am făcut-o. Cea în care i-am jurat că-l voi aduce înapoi în sat. Au trecut 3 ani, Sakura, 3 ani. Nu mai sunt aşa de sigur cum eram atunci.
Lăsându-mă fără grai, plecă. Bănuiesc că plecase înspre locul de întâlnire din seara aceea. Nu îmi păsa chiar atât de mult. Îmi păsa de faptul că Naruto începea să-şi piardă încrederea. Iar dacă asta se va întâmpla, nu ştiu ce vom face. M-am ridicat şi eu. Am încercat să-l prind din urmă, dar nu îl ajungeam. Într-un sfârşit, am ajuns la locul de întâlnire. Se pare că eram aşteptată.
-În regulă, suntem toţi. Să pornim.
Kakashi o luă în faţă. Sai şi Naruto se grăbiră să ţină pasul cu el, lăsându-mă în urmă. Naruto mă strigă, iar eu am grăbit pasul ca să-i ajung. Nu aveam chiar atât de mult de mers. Ultima ascunzătoare a lui Orochimaru era destul de aproape de Satul Frunzei. Ne despărţeau doar vreo 3 ore distanţă. În cazul în care nu suntem atacaţi.  Tot drumul nimeni nu a vorbit. Până şi Naruto, care vorbeşte mereu când se aşterne liniştea, tăcea gânditor. Singurul lucru la care mă gândeam, era cum arăta Sasuke acum. La fizic sunt sigură că nu s-a schimbat prea mult. Dar la caracter? Oare chiar a uitat tot ce a învăţat cu noi, de la noi? Mă înspăimânta numai gândul că îl voi urmări de aproapre, dar ce să mai spun dacă îşi dă seama că-l urmăresc? Ce se va întâmpla? Mă va omorî? Sau mă va duce la Orochimaru? Kakashi ni i-a încredinţat pe fiecare câte unuia. Lui Sai pe Kabuto, lui Naruto pe Orochimaru (şi Kakashi în va spiona pe el) şi mie... pe Sasuke. Eram singura care ar fi perfectă pentru urmărirea lui, pentru că Naruto sigur s-ar da de gol, iar Sai nu îl cunoaşte chiar aşa de bine ca mine. 
-Sakura, mă strigă Naruto.
Am ridicat capul surprinsă.
-Am ajuns.

Frumos,minunat.....in viitor enial.Abia astept sa vad(citesc)mai departe.
Multi,multi,multi,multi,multi..............................................multi pupici.
Astept NEXTUL

Capitolul 3



Nu ştiam cum să mă simt. Mintea mi s-a golit complet. Am inspirat, încercând să nu atrag atenţia băieţilor asupra
mea. Aşezarea arăta... părăsită. Şi neîngrijită. Păi, la altceva nu mă puteam aştepta. O mulţime de copaci, şi un fel
de scară ce ducea în... jos. Nu ştiu exact unde se oprea, dar cu siguranţă că era destul de jos. Adică, nici măcar nu puteam să văd bine, era prea întuneric. Nu mă miră, şerpilor le plac locurile mai înguste şi întunecoase. Kakashi ne-a făcut semn să ne îndepărtăm de scară, în cazul în care Orochimaru ar avea anumite aparate, sau chiar ninja, care ne-ar putea detecta. Copacii erau înspăimântători, dar erau perfecţi ca şi ascunzători. Ne-am pitit după un arţar uriaş, care cred eu ar avea peste o sută de ani. Mi se părea fantastic că o plantă poate trăi atâţia ani, şi nici măcar la finalul vieţii nu e. Mi-am ciulit urechile şi am auzit... nimic. Absolut nimic. Tăcere usturătoare şi inconfortabilă. Nici măcar un bâzâit, un fâlfâit al aripilor sau oricare alt sunet făcut de vreun animal. Parcă eram la înmormântare. Pielea mi se făcuse ca de găină, iar pupilele ochilor s-au micşorat. Nu fi o laşă, Sakura. Nu e nimic
acolo. E doar un psihopat care l-a luat pe Sasuke din sat pentru cine ştie ce experiment sau ca gardă de corp. Nimic alarmant. Lăsând sarcasmul la o parte, chiar eram înspăimântată. Şi nu eram singura. Naruto era la fel de speriat ca şi mine, sunt sigură, dar nu o arăta. Era atât de sigur pe sine, şi atât de curajos că m-a mişcat până la lacrimi. Sai era cu totul şi cu totul paralel faţă de noi, în lumea lui. Era numai fizic cu noi, cu mintea era în altă parte. Kakashi era în alertă maximă şi asculta cu cea mai mare putere de concentrare posibilă. Nu eram sigură ce asculta, la început. Dar apoi mi-am dat seama că asculta ce se întâmplă în jurul nostru, să fie sigur că nu e nimeni pe lângă noi, ca să poată vorbi. Când într-un sfârşit s-a simţit în siguranţă, a început să-şi explice planul:
- Trebuie să-i luăm în vizor pe Orochimaru, Kabuto şi... Sasuke. Oricare altă persoană nu este importantă. În cel mai rău caz, răspundeţi cu forţă fizică. Ar fi trebuit să luăm o patrulă de investigare, gen Kiba, Shino şi Hinata, dar aceştia erau deja în altă misiune, aşa că ne descurcăm cu ce avem. Treceţi neobservaţi. Să nu vă simtă
prezenţa acolo... altfel sunteţi morţi. Ăsta e adevărul, pentru că ştim toţi cum ar reacţiona fiecare dintre ei la vederea unui spion, chiar dacă îl cunosc. Nu uitaţi acest lucru, este foarte important. Tocmai de aceea când prindeţi o informaţie preţioasă, scrieţi-o cu lux de amănunte pe acest pergament. -Ne-a întins un pergament cu diferite inscripţii la fiecare, după aceea a continuat.-Ştiu că sună drastic, dar asta ar putea fi ultima noastră misiune. Dacă sunteţi prinşi, daţi semnal luminos, pe care îl aveţi la voi. -Bineînţeles că-l avem, chiar în spate, în buzunarul cu kunai-uri.- Să nu fiţi proşti şi să vă lăsaţi păcăliţi. Ei se pot preface că nu ştiu că sunteţi chiar în spatele lor, dar în câteva secunde vă pot rupe gâtul. Imediat ce observaţi o schimbare, cât de mică, în comportamentul lor, luaţi-o la fugă, iar în cazul în care vă urmăresc daţi semnalul luminos. O să încercăm să venim, dar dacă nu vă găsim acolo, e prea târziu şi va trebui să abandonăm misiunea... fără cel ce a fost prins. S-a înţeles?
Am dat toţi 3 din cap cu precauţie. Dacă până acum eram înspăimântaţi, acum eram îngroziţi. Era de rău. Foarte rău. Am înghiţit în sec, aşteptând să continuie. A tăcut câteva minute, lăsându-ne într-o linişte asurzitoare. Simţeam cum sângele îmi curgea cu viteză şi adrenalină în vene, iar inima îmi bătea atât de tare încât mă temeam că va exploda.
-Bun, a zis un pic detensionat. Acum, fiecare dintre voi îl veţi primi pe unul din cei 3. Sai, tu îl primeşti pe Kabuto, eu cu Naruto îl luăm pe Orochimaru, iar Sakura...
Nununununu. Nu. Nununununu. Parcă mi s-a oprit inima.
-Nu poate! s-a ridicat Naruto în picioare, şoptind nervos.
Kakashi se uită uimit la el, şi se ridică de asemenea.
-Naruto. Stim amândoi foarte bine că tu nu te poţi duce după Sasuke. Ne-ai compromite misiunea. În schimb, nici Sai nu poate merge. Nu îl cunoaşte pe Sasuke şi nu ştie cum să-l urmărească, însă Sakura îl ştie. De aceea ea ar trebui să-l spioneze. Ţi-aş mai da câteva argumente, dar din păcate nu mai avem timp. Mai avem doar o oră până începem urmărirea oficială. Până atunci trebuie să ne verificăm provizile. Iar locul de întâlnire, mâine, la aceeaşi oră, este aici. - ia un kunai şi face un X pe arţar - Dacă unul dintre voi va întârzia cel mult o oră, vom pleca şi îl vom da drept capturat pe întârziat. Dacă toţi ne prezentăm, continuăm misiunea. S-a înţeles?
Am dat din cap, şi simţeam cum inima mi se sfărâmă în mii de bucăţele.

Hey
Imi place ficul tau!Mult, mult!
Vreau next!
Te log!

Am ajuns si eu pe-aici si ca sa vad?
E primul fic cumva?Ehh... ce conteaza? E foarte furmos.Imi plac ficurile care pastreaza tema animeului.Mi se pare interesant. Ce autoritar e Kakashi nu il cunoaasteam chiar asa, himph, iar Naruto,credeam ca nu e el cand a facut moaca serioasa cand a fost vorba despre mksuni,dar cand l-a grabit pe Kakashi evident. Sai avea persoanlitate nostalgica, da, iar Sakura, nu stiu ca sa zic decat ca astept next-ul si te rog sa ma anunti. Te pup.

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.