Compuneri nu avem voie?:-?..Ca sa stiu.
Vad ca nu pune nimeni ..Pun eu.Dar daca nu aveam voie sa-mi spuneti:)).Momentan va pot arata un fel de scrisoare adresata unei..foste prietene.:).Sper ca voua sa va placa.Poate si ei i-a placut..Dar degeaba ,tot nu i-a pasat

Scrisoare catre un prieten..

Ma simt atat de goala parca nici o haina nu imi acopera goliciunea...ma simt prea expusa si in vazul lumii.poate prea solicitata?..nici eu nu stiu daca pot sa spun, uitandu-ma in oglinda intorc capul..traiesc intr-o lume prea plina de regrete si de fapte care deabia acum stiu ca erau bune..inca o data am ratat o sansa pentru mine.o oportunitate..acum stau si ma gandesc oare era bine ...iar ma bantuie trecutul si iar nu imi da pace,ma lasa sa uit crezand ca totul va fi bine apoi ca un prieten fals imi da lovitura de gratie...numai stiu cine sunt sau cine pot fi sunt intr-o bula de aer care se strange tot mai tare si simt ca ma sufoc...parca nimeni nu ar vrea sa ma inteleaga.Am intrat intr-o lume in care am pierdut controlul in care nu cred ca mai fac fata.nu mai stiu ceea ce pot sa fac, e ca un loc unde tortura e cea mai buna modalitate de existenta, unde totul e negativ...o lume in care iubirea m-a ucis...in care pentru mine sentimentele nu le mai poate scoate ,sunt o mie de lucruri care as vrea sa le readuc la viata dar le-am uitat in sufletul meu...ma sufoca un aer mult prea trist din care un suras e singurul lucru care a putut evada din stransoarea sufletului meu...sunt debusolata complet de tot ceea ce se intampla si nu imi pot canaliza energiile pentru a putea fi statornica .. mereu am incercat sa fac pe plac sa fiu cum spunea-ti voi sa fiu cea care vroiati dar nu vroiam decat sa nu mai sufar sa fiu macar un pic inteleasa ...nu mai vreau sa ma prefec ca totul este perfect poate eu sunt de vina pentru tot ce se intampla, tot ce imi placea acum nu mai suport sa vad tot ce adoram odata acum ma enerveaza...iar pentru voi sunt ca si moarta ..incerk sa-mi ascund durerea sub chipul vesel al unui copil fericit ce adora viata...Mereu am zis ca in viata trebuie sa treci peste orice cu un zambet,nimic nu e mai important k in momentul acela sa zambesti nu vei sti niciodata cine ti-l va aprecia....nu doare faptul in sine sau neincrederea ci vorbele spuse asa la misto sau probabil asa crezand ca sunt spuse...ei in fine ,ma rog ,nu va plictisesc cu problemele mele...ceea ce e important in viata e atunci cand realizez ca esti calcat in picioare sa renunti...sa vorbesti despre visurile tale cu persoane care te sustin cu adevarat care te invata ca drumul bun e cu sacrificii si anevoios..Nu a mai ramas decat o criminala...o parere de rau pentru viata...o poveste despre ea si suferinta, despre ea si un suflet inocent distrus ascuns dupa o masca care nu se potriveste cu nimic din tot ce ea reprezinta...poate o poveste de viata... multe sentimente ingropate intr-un abis prea mare sa fie recuperate..durerea ce o tintuie si o leaga de a descrie macar o parere buna sau de a spune macar ceva despre un sentiment frumos ...inocenta iubirii pierduta...primii fiorii ai dragostei inecati in lacrimi amare si in ceva ce cred ca nu mai avea scapare... la fiecare vorba spusa e tintuita de o durere profunda si obligata de a nu mai avea incredere a inchide orice iesire a unui sentiment pur si curat...ascusa dupa o masca plina de zambete si plina de frumusete...de singurate ce nu are nevoie de nimeni langa ea... ea e lider inascut, neavand nevoie de nimeni care sa ii spuna ceea ce e in viata...dar care ascunzand nevoia de a fi inconjurata de oameni si de multe persoane iubitoare...probabil de aceea inca e asa naiva cu toti..placerea de a fi probabil placuta..sau nesinguranta de sine insuti te impiedica uneori sa vezi ca totusi in viata, totul depinde de sentimente si de tine pentru a fi cel mai frumos si pentru a crea o legatura de neatins pe pamant... cautand inka probabil raspunsuri la lucruri din trecut, a uitat ca exista prezent iar ca totul nu s-a oprit pentru a o asculta...ea ramane in aceeasi bula de aer ca totul a fost gresit ca totul era altfel daca...dar acum nu traiesti decat cu un daca si ca o aparenta inselatoare cand cu un zambet fals aratant idiferenta sau masca cea mai rea scoasa la iveala aceea masca de beton numai pentru o singura persoana, pentru cea care dacaaceeasi ...e tot ascunsa dupa o masca jucand in viata un rol ce nu se potriveste..dorind superioritate cand ea defapt nu doreste decat sa nu mai sufere sau sa mai regrete vreodata ca degeaba a fost adusa la viata...acum pentru ea e un fel de abis ....se lupta cu ea insasi intro lupta cu sentimentele ei si cu masca pe care ea singura a creat-o....cine poate spune ca in viata totul e ca un ceas ....auzi numai sunetul..cum trec secundele...iar tu inca te gandesti ca mai ai de facut inca mai multe decat iti indica ceasul...auzi doar acel infernal tic-tac ...care nu vrei sa il mai auzi vreodata....totul ramane insa o carte deschisa... ca asa e viata....niciodata nu ai sa afli ceea ce viata iti ofera sau iti rezera cand tu deja ai inceput sa te gandesti la ceea ce vei fi peste cativa ani....totul e sa descoperi calitatile dar cel mai mult sa tii cont ca din trecut iti poti face o experienta de viata....si ca din felul cum tu esti ii poti face pe ceilalati sa fie cu tine adevarati sau falsi....ea insa nu a mai stiut ce sa fie si cum sa faca pentru a-si da seama care era fals sau adevarat cand ea era cea care nu isi dadea seama daca era ea sau cea pe care o creease ...o umbra pentru tine poti fi chiar tu...facand un compromis cu tine de a fi exact opusul...o masca pe care multi dintre noi prefera sa o poarte pentru a se feri de rani sau a ascunde animite fapte rele sau aducatoare de mai multa ura .. frica...poate chiar teama...umbrele trecutului sunt vii pentru ea....dar incercand si cu vointa de a reusi orice in viata...toti putem trece peste multe greseli sau fapte patite in viata...Aici e mai complicat niciodata nu stii in cine si in cine nu poti avea incredere..doare sa afli ca te-ai inselat si ca intradevar nimic din ce era in inima ta nu a fost sa fie asa ca totul era la suprafata pentru a se simti o persoana bine...un prieten trece prin foc ...asculta dar nu judeca.uita dar nu barfeste...in prietenie gresesti ca esti om si nu stii ca asta a fost sau nu bine...dar important e cand stii daca iti dai seama de greseala pe care ai facut-o si realizezi la timp ceea ce poti salva ...acum regret multe ce mi se arunca in fata persoane perverse lipsite de propia viatza si invidia crescand cu nepasare fara sa stie ca asta chiar te doare ca nu aveai nevoie decat de o vorba nu de un repros aruncat in vand sau de o privire ciudata …Fiind ciudata in ce mod privind viata cum e iubind traind intens iubirea fara regret facand orice lucru pentru persoana iubita cerand ajutor la nevoie si acordand numai pentru a afla picanteriile vietii mele...cu multe au fost false declaratii prostesti sentimente la misto...acum iti dai seama cand intradevar omul e pervers...omul mai ales, prietenul e inebunit dupa barfa dupa scandal dupa distrugerea din viata ta dupa esec dupa suferinta ta....pe el il face tare ii da sansa sa iti rada in nas sa iti spuna intr-un mod stupid de-a dreptul ca e mai bun ca tine dar de fapt nevalorand mult...vorbind de prietenie adevarata,nu exista ,probabil undeva in adancul meu am cunoscut-o... dar cu o persoana care ne-am facut reciproc mult rau din cauza oamenilor...probabil si a celor persoane care cred ...oricum nu imi pasa de asta si in viata mea intra cine vreau eu ....chiar daca am mai multi prieteni dintre care doua preferate cu care vorbesc cel mai mult nu vreau sa dau nume ,una singura e si a fost mereu in inima mea...stiu ca intr-un fel ne-am dezamgit foarte tare dar tot ce conteaza e ca nu s-a uitat nimic din ceea ce a fost ..multa lume a spus diferite lucruri pe care niciodata nu am vrut sa le cred despre tine..lucruri pe care le stiam dar pe care nu le acceptam..insa..in prietenie se iarta dar niciodata un prieten nu va fi mai presus ca tine ci va fi egalul tau...si mai ales nu va face din raul tau binele lui....prietenii adevarati vor sta mereu impreuna pentru viata intrega...ai fost si vei ramane mereu cineva special pentru mine...mereu in inima mea vei fi ca o vesnica amintire...

da,aici aici nu a postat nimeni o compunere...totusi e o creatie de a ta si imi place foarte mult.e trista dar imi place cum descrii.

Foarte frumos. Cam trist, dar imi place. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Stiu ca scriu trist..:D..Asa scriu de obicei.:).Multumesc si ma bucur ca v-au placut.Si ca sa fiu ca si ceilalti mai jos este o poezie..pe care.nu i-o dedic mamei ca nu se leaga.:)).Sper sa va placa.:)


Scrisoare catre mama..


Se aud suspine..se aud incet
Privesc cu neputinta spre-o varstinca femeie,
Ce cu durere in suflet scoate de la piept
O scrisoare pe care seful sau uitase sa i-o deie.
Incepe s-o citeasca in gand,
Din ochi ii cade-ntaia lacrima,
Si asta inca de la primul rand
Unde e scris « Draga mea,mama »
« Te rog ,te rog intoarce-te-acasa !
Intoarce-te la noi,fa cale-ntoarsa
Priveste inapoi si vezi-ti pamantul
Averea ,casa parintilor..mormantul..»
Iar mama plange si citeste-n-celasi timp.
Caci dorul de ei nu e deabia de-un anotimp
Si-ar vrea sa se intoarca acasa
Dar lipsa banilor si saracia..nu o lasa. !
« Nu ne lasa sa crestem aici fara tine
Sa fim saraci si tot este mai bine.
Deci inc-odata iti spun vino acasa
Cu totii-te-asteptam ..si pe nepusa masa .. »
Si lacrimi cad pe coala alba
Caci pentru mama ,dorul e povara,
Atatia ani ce au trecut in graba
Si plange pentru-a nu stiu cata oara..
« Acolo unde esti,poate e mai bine
Dar stiu ca-ti e greu,nu suntem langa tine
Tu vrei sa ajuti ,sa muncesti s-aduci bani,
Dar nu vreau sa-ti duc lipsa in acesti ani. »
La ultima replica ,la sincerul » Te iubesc ! »
Isi da suflarea un suflet parintesc.
Si cu durere-n inima se ridica si pleaca,
Se duce la munca si-asteapta ca timpul sa treaca.
Asteapta sa vina Craciunul sa se poata intoarce,
Sa isi vada copii, sa-i poata strange-n brate..

wow...deci nu am cuvinte ! poezia este foarte frumoasa , chiar mai aveam putin si-mi dadeau lacrimile . Abia m-am abtinut . sa mai compui caci este foarte frumoasa . 

mi-au dat lacrimile..scrii atat de frumos..felicitari!sa mai compui ca esti talentata!

foarte frumoase

Multumesc :x :thx:ma bucur ca va plac.!


Adio-ti spun..

Se spune ca o prietenie adevarata se scalda in sinceritate,traieste si se hraneste cu povestile lor,cu momentele placute petrecute impreuna si din zambete..
Si daca-i asa..pot spune ca sunt flamanda si saraca ,duc lipsa acestor sentimente ,acestor « alimente » ce ar trebui sa ma tina pe picioare..
Si-mi este atat de foame de momentele noastre,imi este atat de dor de gustul zambetului tau incat simt cum mor.Simt cum mor singura-n singuratatea mea si sper sa-mi auda cineva scancetul trist de durere,sa vina si sa ma salveze din aceasta inchisoare a mortii.
Si nu vine nimeni..Ma scald in lacul propriilor mele lacrimi si cer indurare.Asa cum un peste prea mic este lasat sa plece din undita pescarilor,asa cer si eu indurare.Cer o noua sansa la viata.Si plina de sperante ma las in voia sortii asteptandu-mi salvarea,dar ma pierd printre cuvinte,iar sperantele ma parasesc lasand in urma numai pozele cu noi..
E normal oare sa am parte de atata cruzime ?Parca si pozele iau forma unor demoni ce m-asteapta bucurosi sa las totul si sa ma alatur lor in uitare..Dar priveste !Priveste cum ma zbat in propriile-mi lanturi formate din nedorinta-mi de a parasi acest taram,desi plin de minciuni si tradare,taram in care m-am nascut,am trait si te-am intalnit pe tine..Buna mea prietena ce din pacate nu ma poti salva nici daca-i vrea din lumea mea..
Ma crezi nebuna nu ?Tot ce citesti iti par cuvintele unui dement aruncate pe-o foaie de hartie in speranta ca le va citi cineva..
Si ai dreptate.In capul meu o mie de omuleti ce « lucrau » la functionalitatea deciziilor mele s-au innecat in prea multe lacrimi si minciuni.Priveste.Acum totul e stricat.Crezi ca ar mai putea fi reparate ?Eu am tot incercat sa le repar dar totul e prea complicat.Atat de..atat de complicat.. !
Si da !Chiar sunt nebuna.Dar sunt nebuna de durere pentru ca ceva atat de minunat nici nu a inceput bine si deja s-a terminat.Si poate nu-ti dai seama inca,dar doare.Si doare atat de tare incat imi doresc sa mor mai bine decat sa mai indur..
Dar stii ceva ?Ma bucur atat de tare ca s-a intamplat.Si sunt atat de fericita ca te-am cunoscut si ca am avut parte de prietenea ta incat..nu-mi pasa ce se va intampla.Ba nu.Te mint.Imi pasa.Si-mi pasa atat de mult incat nu pot sa distrug gelozia care ma cuprinde cand vad ca te pierd din cauza unor porcarii,cand vad ca incepi sa ma uiti si te indrepti spre altii,cand nu incerci sa repari alaturi de mine ce-i gresit..Dar nu-i nimic..Eu cu timpul voi uita..voi uita toate aceste momente desi frumoase ,foarte dureroase si voi trece peste..
Si deci adio-ti spun si sper ca si tu te vei trezi la realitate si vei intelege ce inseamna sa fii un prieten adevarat si cine iti sunt dusmani sau prieteni de "fatada".

wow..imi place foarte mult..sa mai compui ca ai talent. :>:D<:

este foarte frumoasa...sa mai scrii !

foarte frumoasa sa mai compui

.Tin sa spun ca tot ceea ce eu scriu are in mare parte legatura cu realitatea si cu..viata mea.:).Adica scriu din intamplari..[tragice.triste.cum vreti voi]..pe care le-am trait.

Adio..

Sufletul mi-e trist
Ti-ai batut joc de mine
Mi-am zis sa nu insist
Da-ntr-una ma gandesc la tine

Nu pot sa te scot din minte
Simt un sentiment ciudat
E in mine ca un ghimpe
Parca totul e predestinat.

De ce am crezut in vorbe desarte ?
Cand mi le spuneai eram ca in rai.
Pentru c-ai fost pentru mine aparte
Si-am crezut ca viata-mi toata ,cu mine-o sa stai.

Apoi incet,incet cu pas molatic,
In fata adevarul m-a privit
Iubirea ta era doar un gand salbatic
De a ma supune..de a ma robi.

Cat de usor e sa rostesti cuvinte
Pe care apoi sa pari ca le-ai uitat
E atat de simplu pentru cel ce mine
Pentru a minti te nasti, nu esti invatat.

Adio,deci,ramai cu vanitatea
De a fi stapan pe un naiv
Caci eu am aflat iarasi libertatea
Tu alteia da-ti zambetul parsiv

Sunt frumoase [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] chiar ai talent [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

imi place foarte mult...ai talent,felicitari!

Foarte frumoasa poezia, chiar te pricepi. Sa mai pui! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Imi place foarte mult ce compui si e chiar adevarat.Greu gasesti un prieten adevarat care sa te inteleaga.Sa mai compui ca imi place foarte mult stilul tau si imaginile se potrivesc si ele.

Iti multumesc.:x.Da pai..sa va cam obisnuiti caci eu nu scriu decat in tip pamflet [imi place sa critic...:))]..Sau foarte tragic si trist..))..Parca mai am o compunere cu critici aduse celor ce spun te iubesc ;-?..dar nu o pun caci nu cred c-am voie.=))

foarte frumoase [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Pai se pare ca am aterizat si eu pe aici [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] ...imi place mult cu scri , cum compui esti foarte talentata [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]...abia astept sa vad ce mai compui ....mult succes la tot ce faci [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

iubita, esti foarte buna la scris! Pui suflet in tot ceea ce scri, si poate de aceea iese ceva atat de frumos
desii tot ce scrii este trist, mie una imi plac lucrurile triste. Imi place foarte mult modul tau de a scrie si de a gandi, pentru ca este foarte asemanator cu al meu

bun, deci cred ca am aberat destul acum

astept inca o creatie de-a ta, si sper sa ma surprinzi intr-un mod placut
* hugZ *

Jurnal la miezul noptii...

Inchid ochii;las lacrima sa curga usor .Las urma de amintire sa moara de dor..Ma afund mai mult,incerc sa ma infasor in paturica calda incercand sa ma ascund de propriile greseli,de propriul destin..ce se repeta.se repeta..se repeta..
E greu si simt ca ma pierd,pe mine,pe zambetul meu vesnic bine dispunator, se pierde totul , fara pic de speranta.
Nu pot sa dorm.Ma ridic si deschid geamul:liniste totala si bezna..ca in mintea mea.Totul se pierduse sub rasturnarea altei bobite de apa pe dealul catre buzele-mi moi si calde ..si-n fine caderea sa in podul palmei tremurande.
02:01
Nu mai trece odata timpul sa ma trezesc la realitate, sa spun "A fost un cosmar..?"si sa pot strange in brate un prieten,sa simt ca sunt iubita ,sa simt ca pot iubi..Pot iubi.Iubesc..Dar nu stiu cum sa arat ..Si ma doare asa de tare faptul ca timpul trece si eu raman pe loc.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Dar asta e..Timpul trece..Nu are rost..Privesc in urma..privesc..nu vad nimic..
As vrea sa ma imaginez in filme,sa vad o mare de imagini din trecutu-mi sumbru dar tot ce vad e un perete gol,un perete acoperit cu un tapet demodat..
Se aprinde o lumina in balconul de peste drum.
Ma chitesc mai bine sub paturica sa nu fiu zarita.
Ma cuprinde teama..
Nu stiu prea bine cum sa reactionez..sa ma ascund..sau sa las totul cum o fi si sa ma indrept spre sursa de lumina...
Mnea..nu vreau sa fac eu primul pas..Niciodata nu l-am facut..Mi-a fost frica..Asa ca..


Astept..
Astept...

Un om batran,cu ochii palizi iese pe geam.Aprinde o tigara..si ma priveste.Timida,il privesc si eu , ma despart de culcusul cald si ma indrept usor spre geam..ca o fantoma a noptii privindu-si amintirile..greselile..sau lucrurile frumoase ce le-a pierdut.
Il deschis si ma cocot pe pervaz.Schimbul de priviri nu inceteaza..ba devine mai atent.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Ma priveste cald ,scuturand din tigara pana ce scrumul coboara si atinge pamantul.Se uita ..se uita..observa ochii-mi rosii..lacrimile umplundu-mi fata..E trist.
Ma priveste lung si parca-mi spune"Sterge-te!Priveste inainte,tu n-ai pierdut nimic.!",dar buzele-i tac, zac neclintite si ma provoaca parca sa-l privesc si eu mult mai atent.
Nu il refuz, dar ma sterg usor la ochi pentru a-l vedea mai clar.
02:08
Nu apuc sa intorc capul bine ca suna telefonul.Nu era un numar salvat,dar stiam cine e..insa nu puteam sa raspund.Imi era frica..As fi spus ceva ce as fi regretat..si nu voiam..sau nu as fi spus nimic..de teama..Vocea-mi atarna greu, iar lacrimile-i ridicau tonalitatea.Telefonul vibra linistit pe birou si nu voiam sa il ating..Mai bine il lasam sa sune.Ba nu!..De ce sa las interceptorul intr-o asteptare inutila cu telefonul la ureche?
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Oricum nu puteam vorbi..Inchid..Rasuflu cu greu si ma intorc la geam..
Ma uit atent si vad..ce vad?Din ochii imbatraniti ai companiei mele observ curgand lacrimi..Dau sa le sterg..Nu pot.E prea departe.
Ultimul fum lasa mucul de tigara sa cada pe asternutul de scrum pregatit cu cateva minute-n urma..
Schimbul de priviri inceteaza cand omul da sa intre in casa..dar..se opreste si..simtind nevoia sa spuna ceva se intoarce si..:
-Lacrimile mele sunt de teama uitarii.Sunt prea batran sa pot schimba ceva,dar tu sa nu renunti.Cu fiecare lacrima pierduta,un bob de fericire se pierde, dar in schimb apare speranta unei noi incercari,cu dorinta de a reveni in trecut si a schimba ceva..Cu bine..amica mea de la miezul noptii.
N-am reusit sa-i raspund.Eram cufundata in lacrimi..dar m-am oprit.!Mi-am sters ochii umezi si m-am ridicat in picioare.Am inchis geamul,lasandu-l insa descoperit pentru a putea fi vegheata de lumina lunii..
M-am pus in pat si am inchis ochii incercand sa tac si sa ma linistesc.
09:25
Lumina era deja prea puternica si ma durea capul.In interiorul meu inima parca-mi exploda.Voiam sa dorm.Voiam sa ma trezesc.Voiam sa sune din nou.As fi avut acum puterea sa-i vorbesc.
Degeaba.Nu mai era rost de nimic..[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]


Unde e persoana ce-mi aliniase-n rand gandurile aseara?
Persoana ce se juca cu scrumul de tigara..
Unde o fi oare cel ce m-a ajutat?
Atunci cand toti prietenii mi s-au culcat?
Atunci cand cu totii au uitat
De mine, de tot si au plecat..
Cei pe care eu ii ajutam la greu
Si stateam cu ei pana-n creierii noptii sa-i fac sa uite de rau..

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Scuzati pentru imagini.Trebuiau sa fie mult mai mici...Si nu trebuie sa credeti nimic.Povestea prezinta o noapte din jurnalul meu..plin de metafore si fictiune.Persoana de la geam nu imi spusese nimic..Defapt se incruntase incalcandu-i intimitatea in timp ce isi fuma linistit tigara..Persoana e fictiva..dar restul se aduna cu adevarul unei nopti calde ,in care amintirile trec si se duc .TE lasa mut..Se pare ca..nu am prieteni decat in scris..In realitate poate e doar un vis.Cititi cu atentie pentru a vedea metaforele..As fi bucuroasa sa vad ce simtiti voi prin ceea ce am postat.Deci puteti lasa comentariu cu parerea voastra..