Credeam…
                                 
Stau pe acelaşi mal, un râu secat,
Iar tot ce văd eşti tu divină,
Eşti tot la fel, de neuitat,
Tu, nepreţuită vină.

Tu eşti singuru-mi regret,
Tu eşti singura-mi minciună,
Oricât încerc să nu te iert,
Nu pot, tu, unica-mi copilă.

Te zăresc târziu pe mal,
La fel ca de obicei,
Cu lacrimi pe obrazu-ţi cald,
Cu ochii vineţi şi mai grei.

Te uiţi la mine şi încet,
Îţi verşi o lacrimă pe piept.
Nu pot spune ce simt concret
Eu mă uit doar la perfect.

Buzele-ţi sunt uscate,
Ochii-ţi strălucesc ca luna,
De acum văd doar un spate,
Iar acum văd doar minciuna.

Credeam că vii, iubito,
Pe pieptul meu s-adormi,
Crdeam că vii la mine,
Credeam că-ţi curg prin vine.

Dorinţele-au plecat cu tine
Luând viaţa, tot din mine.
Luând dragostea noastră – o pasăre zurlie
Furându-mi o lacrimă, mult prea timpurie.

Dar eu te-oi aştepta,
Toată viaţa mea,
Acum e linişte şi pace
Iar eu aici mereu oi zace.

Tu…

Tu, zeiţa înţelepciunii,
Tu, a mea crăiasă eşti,
Tu, muza vieţii mele,
Parcă ruptă din poveşti.

Eu veşnic al tău slujitor,
Tu mă sfâşii,
Tu-mi ordoni
Dar când nu te văd, de atâta plâns, ochii mă dor.

Tu mireasă a nopţii,
Tu, un tot unitar,
Tu picuri de rouă,
Ce peste mine plouă.

Eu nu văd că-mi faci rău,
Mai bine spus nu recunosc,
Că tu îmi devorezi iubirea,
Alinându-ţi fericirea.

Tu – un blestem irefutabil,
Eu – un obsedat irevocabil,
Bătaia ta de joc – un drog inevitabil,
Iubirea-mi pentru tine – un sentiment incontrolabil.

Tu mă faci doar să sufăr,
Dar se pare că nu-mi pasă,
Se pare că mai bine sufăr,
Decât să cad din nou în a ta plasă.

.......

Şi o luăm de la început,
Nimic nu s-a schimbat,
Tu, aceeaşi perfecţiune,
Eu, acelaşi obsedat.