Pasiune periculoasa

Heiiii! Ideile nu-mi dau pace, asa ca v-am adus un nou fic. Sper sa va placa. Ideea mi se pare oarecum originala. Acum, depinde de ce credeti si voi. Sper sa va placa! Va pup, C'ya! kiss

Capitolul 1

Din perspectiva Hinatei

Facultate. Mai exact prima zi de facutate. Parca doar ieri luasem vacanta. Ma rog, defapt ieri iesisem de la dezintoxicare. Nu vreti sa stiti.
- Hinata, Sakura. V-au venit prietenii. Strigase matusa Izumi din bucatarie.

Ma dau jos din pat somnoroasa, apoi fug repede la baie. Dupa ce imi improspatez chipul o las si pe Sakura sa mearga. Sakura e sora mea vitrega. Are 20 de ani, parul lung, roz precum florile de cires si ochii verzi ca doua smaralde. Ne intelegem destul de bine. Stim totul una despre alta. Absolut totul. Doar un lucru ne face diferite una de cealalta. Bine, defapt doua. Primul e aspectul si al doilea e ca...eu sunt mai mult o bad girl, iar ea good girl.
- Hin, ce spui de asta? ma intreaba rozalia aratandu-mi o rochita simpla roz mulata fara bretele cu o palma mai sus de genunchi.
- Cam obrasnic pentru tine. Schimbare de look? o intreb ridicand curioasa din spranceana.
Rozalia da afirmativ din cap, dupa care imbraca rochia. Isi ia niste balerini albi, apoi isi piaptana parul si e gata de plecare. Ma imbrac si eu rapid cu un maieu alb cu o inima neagra pe el putin largut ce imi scoate formele mari in evidenta, o fusta de blug cu o palma mai sus de genunchi si niste balerini negri. Ma machiez rapid cu creion de ochi negru si putin ruj, apoi imi prind parul intr-o coada sus. Imi iau geanta si telefonul si gata. Iesim din camera amandoua inchizand usa incet, fara zgomot.

Jos ne asteptau ca de obicei Ino, Naruto, Tenten, Neji si Sai. Ino e o tipa blonda cu ochi albastri, Naruto un blond hiperactiv cu ochii de culoarea marii involburate, Tenten e satena cu ochi caprui, Neji e varul meu, e saten cu ochii de culoare lila, iar Sai e un brunet cu ochii de aceeasi culoare.
- Neata prieteni! Ii saluta Saku zambind.
Ii salut si eu printr-un semn din mana, apoi plecam cu totii inspre statia de autobuz.

Mergeam alene pe drum privind cerul albastru incarcat de nori. Sunt....draguti. Atat de departe, dar totusi atat de aproape. Cand eram mica mereu mi-am dorit sa ating norii. Iubeam sa stau cu mama intinse in curtea din spate a casei pe iarba verde privind la formele amuzante ale norilor. Era distractiv. Imi lipsesc atat de mult acele momente. Imi lipseste mama. Dupa moartea mamei, tata s-a recasatorit cu Iukuri Haruno, mama mea vitrega. E o femeie interesanta. Mereu l-a jucat pe tata pe degete dupa bunul plac. E genul acela de femeie care profita de pe urma unui barbat singur si bogat. Da, tata e un om de afaceri important, iar familia noastra e una instarita. Spre deosebire de Iukuri, Sakura e total diferita. Ea e genul de fata inocenta cu suflet bun. Inca de cand eram mici parca ii devenisem un fel de "sora protectoare". Defapt...cam asta devenisem. O aparam mereu indiferent ce se intampla. Eram acolo pentru ea.

Totusi asta n-o sa dureze toata viata, la nesfarsit. Odata si-odata o s-o luam pe drumuri diferite, o sa incepem vieti diferite. N-ar trebui sa ma gandesc la asta acum. Ceea ce conteaza in momentul asta e prezentul. Viitorul....mai poate astepta putin.
- Hin, vi sau vrei neaparat sa pierzi autobuzul?! zise Ino trezindu-ma din visare.
Incep sa alerg ca nebuna dupa ceilalti ajungandu-i intr-un sfarsit. Soferul ne vazuse venind asa ne astepta. Ei nah, ce n-ar face un om pentru cativa banuti. Asta e un adevar. In ziua de azi e greu sa faci rost de un ban sa ai ce pune pe masa. La mine...nu e cazul. Nu mi-am facut griji pentru asta pana acum si nici nu m-au prea interesat banii.
In fine, ma asez pe unul din locurile libere din autobuz si imi pun castile in urechi dand muzica la maxim. O ora pana vom ajunge, deci...sper sa nu ma lase bateria mp3-ului.

Dana

Prima
Un fic nou imi place
Ideia e original , imi place
Titlul e superb
Primul capitol mia lasat o impresie buna ,a fost din perspectiva Hinatei nu pre vezi des
astept capitolul urmator
te pwp

Hei. Imi place capitolul, doar ca e cam scurt[cine vorbea... :)) ]
Ideea pare promitatoare, insa nu ma pot pronunta inca asa ca astept continuarea. Abea astept sa citesc cu ce idei ma vei surprinde.
Bye! kiss

Heiii! Am adus nextul. Sper sa va placa. Nu am avut prea multa inspiratie. Astept parerile si criticile voastre. Va pup! C'ya! kiss

Capitolul 2

Din perspectiva Sakurei

Toamna. Un anotimp destul de frumos. Anotimpul meu preferat. Imi place deoarece ma regasesc in ea. Toata melancolia si tristetea ei ma fascineaza. Frunzele ruginii, adierile vantului. E ceva special. Inca de mica imi placea sa ma plimb cate 2-3 ore prin parc jucandu-ma cu frunzele colorate. Era frumos...deoarece erau mama si tata langa mine. Dupa divort, mama se schimbase foarte mult. Devenise alcoolica, era aspra. Total schimbata. Poate doar un lucru ramansese la fel. Dragostea ei pentru mine. Cu mine se comportase mereu precum cu o printesa. Imi facea si inca imi face toate poftele. E ceva de groaza. Stiu ca undeva acolo adevarata ea inca traieste. Poate va realiza intr-o zi ca felul ei de a fi de acum nu duce nicaieri.
- Sakura!!! O sa stam in aceeasi camera cu inca o fata. Imi spune Ino sarind in sus de fericire.
Ajunsesem la facultate de vreo cateva minute, iar acum stateam si asteptam ceva vesti, iar din fericire acestea venisera destul de repede.
- D...dar...Hinata? Ea cu cine o sa stea? o intreb pe blondina putin agitata.

Niciodata nu am fost separata de Hinata. Am stat mereu impreuna, in aceeasi camera. Am impartit atata vreme secrete si tot felul de lucruri. E ceva....nou. Dar o sa rezist. Cat de greu poate sa fie?
- Mmm....sta cu un baiat is o fata. Imi zise ea dupa care mergem in camerele noastre.
O caut cu privirea pe sora mea, dar....nimic. Ma intreb unde o fi plecat. Probabil sa-si cunoasca noii colegi de camera.

Din perspectiva Hinatei

Pff...ce tampenie. Am fost pusa in camera cu doi ciudati. Ce? Numele lor mi se par cam ciudate. Cine le-o fi dat? King Kong? N-ar fi imposibil. In fine, fara sa ii anunt si pe ceilalti ma indrept inspre camera mea sa-mi cunosc colegii. Doamne sper sa nu fie niste ciudati. As fi vrut sa stau cu Sakura. Acum ca am fost separate cine o sa o mai apere? Ohhh....blestemata fie femeia ce se ocupa de repartizari. Daca o sa pateasca ceva? O s-o ajute Ino? Daaa, sigur. Ea nici cand isi rupe o unghie nu stie ce sa fara, daramite daca pateste Sakura ceva. Ohh....
- Hei, ai grija pe unde mergi. Imi zise tipul de care ma ciocnisem din neatentie.
Acesta ma ajuta sa ma ridic, apoi ca prin farmec privirile noastre se intersectara. Ochii lui negri erau atat de frumosi si patrunzatori. Parul brunet ii era facut tepi la spate, iar doua suvite rebele ii atarnau de-oparte si de alta a chipului sau albicios. Ochii sai priveau fix intr-ai mei.
- I...i..imi pare rau. Ii spun balbaindu-ma.
Simteam cu ma rosisem toata. Ce DUMNEZEU se intampla cu mine? Niciodata nu m-am purtat asa in fata unui baiat. Oare sa ma fi indragostit? Neah...nu cred ca-i asta.
- In fine, ne mai vedem frumoaso. Zise brunetul plecand mai departe.

M..m-a lasat fara cuvinte. Mama ce tip. E al naibii de sexy, si blugii aiaaa. Oh...Stai. What the hell is with me? Oh nu, nu m-am indragostit. Nu, nu, niciodata.
- Hei, Hin! Te-am cautat peste tot. Zise Naruto venind inspre mine.
Din neatentie, ca de obicei, blondul se impiedica si cade pe jos. Dar de data asta cu mine intre el si podea. Asta a durut. Pentru cateva clipe crezuse-m ca o sa se ridice, dar nimic. Statea cu capul, bine mersi, pe formele mele.
- Iti place asa-i? il intreb iritata, pe un ton bland.
- Ohhh...daaaa.... Imi raspunse el relaxat.
- Nu vrei sa-mi dau si tricoul jos?
- Ar fi perfect, scumpo. Zise el frecandu-si fata de formele mele.
- Date jos nataraule!!!!
Speriat, Naruto sare ca ars in picioare rosu precum un rac. Acesta isi cere scuze facand acea fata de copil mic si inocent la care nimeni nu rezista, inafara de mine. Oftez zambindu-i, apoi il intreb ce s-a intamplat de ma cauta. Din cate imi spuse blondul, camerele noastre o sa fie una langa alta. Perfect! Macar o sa am pe cineva cunoscut aproape. Neavand ce face, Naruto ma invita in camera lui. Mergem dealungul holului pana dam de o usa crem pe care era o placuta cu numele lui si al colegilor sai precum si numarul camerei. Intram in incapere unde totul era foarte modern. Peretii rau de culoare bej, mobila era crem din lemn de nuc din cate vazusem, iar o bucatarie mica si cocheta era frumos facuta cu faianta alba. Mai existau trei camere, una pentru fiecare presupun. Din nou, ca la intrare, pe fiecare usa era o placuta cu numele lui Naruto, Sai si un tip...Gaara. Ma intreb cine o fi. Vorbim de lup si lupul iese din camera. Baiatul misterios iesi din camera, iar cand dadu cu privirea de noi ramase oarecum confuz.
- Hei, eu sunt Naruto, iar ea e Hinata. Vecina de langa. Zise blondul zambind.
- Incantat de cunostinta. Eu sunt Gaara. Colegul de camera din cate vezi. Zise el razand.
Parul roscat ii era ciufulit intr-un mod artistic, iar ochii verzi erau atat de frumosi. Imi amintesc mult de ochii Sakurei. Tipul, pare de treaba.

Din perspectiva Sakurei

Impreuna cu Ino, strabatem holul pana ce ajungem in fata unei usi. Camera 102. Numele noastre si a noii noastre colege erau scrise frumos pe o placuta prinsa pe usa. Intram inauntru si ce sa vezi? Dezastru total. Toata camera era pur si simplu intoarsa cu susul in jos.
- Cine sunteti voi? ne intreaba o fata roscata cu ochii de culoarea sangelui, privindu-ne cu superioritate de dupa ochelarii ei patratosi.
- Cine esti tu? Si nu ne vorbi noua pe tonul asta ca o sa ai probleme. Zise Ino mai avand putin si luand-o la bataie pe roscata.
Hinata clar se inselase in privinta lui Ino. Acum era schimbata. Parca e un tigru gata sa-si atace prada. Da, asta era blondina. Privirea ei taioasa era atintita asupra fetei, care din cate se vede nu cedeaza si continua cu comportamentul ei de printesa rasfatata.
- Karin. Eu sunt Karin. Voi? spuse ea nonsalant.
- Ino Yamanaka. Ea e Haruno Sakura.
Fara a mai sta pe ganduri, eu si Ino ne indreptaram incet inspre camerele noastre. Sper ca ele sa fie mai curate decat asta.
- Karin, scumpo, daca nu cureti toata mizeria asta in jumatate de ora o sa ai probleme mari.

Din perspectiva autorului

Se pare ca toti isi cunoscusera colegii de camera, mai putin Hinata. Oare cum va reactiona Hinata cand va vedea cine ii sunt colegii? Frumoasa bad girl, se distreaza cat poate in compania lui Naruto si Gaara, dar oare cat va dura fericirea ei de acum cand inevitabilul se va intampla? Mai devreme, mai tarziu....cine stie. Se poate intampla in orice moment......

Sal`tare din nou! Un capitol dragut si mai lung ca anteriorul. Ce mi se pare putin deplasat e faptul ca Hinata va sta in camera cu un baiat.
In rest, capitolul imi place. Mi se pare mie sau ai cam inmuiat-o pe Hinata? In primul capitol spunea ca e o bad girl, iar acum, in fata lui Sasuke s-a inmuiat complet.
Oricum... nu mai comentez si astept capitolul urmator si, daca esti draguta, m-ai putea anunta si pe mine?
Bye! kiss

Capitolul 3

Din perspectiva Hinatei

Timpul parca trecuse atat de repede. Petrecusem cateva ore minunate alaturi de Gaara si Naruto. Roscatul e chiar de gasca si sincer...mult mai normal ca blondul de Naruto.
- Baieti, eu am plecat. Ne vedem mai tarziu, la cursuri. See ya!
- Pe mai tarziu atunci. Zisera cei doi in cor.
Ies din incaperea celor doi si pasesc incet inspre camera unde o sa locuiesc. Ma rog, seamana mai mult cu un fel de apartament.

Pun mana pe clanta hotarata. Privirea ce fusese indreptata inspre clanta acum cateva secunde ramansese atintita asupra placutei de pe usa. Tot ce vedeam era acel nume. Acel nume blestemat al baiatului ce reusise sa imi franga inima. "Uciha". Detest acest nume, detest tot ce tine de el. Durerea pe care mi-a provocat-o....n-o sa uit niciodata. Acea zi ploioasa in care cerul isi varsase lacrimile odata cu mine. Inca imi amintesc.....

Flashback

Tot ce vedeam erau ei doi. Stateau sub un copac adapostindu-se de ploaia nemiloasa. Rasetele lor imi provocau sila. Uram ceea ce mi se intampla. Il uram pe el. Dar de ce? Nu intelegeam de ce aveam parte de toate acele sentimente puternice. Pareau atat de fericiti. Ce are ea si eu nu am? Cu ce e ea mai buna decat mine? Nu inteleg. Am sacrificat totul, tot ce era mai important, doar pentru fericirea lui. Il iubeam. Chiar daca imi facea atat de mult rau, il iubeam. Inima nu accepta sa renunte la el. Nu vroia asta. Intre mintea si sufletul meu se dadea un razboi, iar sentimentele mele o luasera razna. Nu stiam ce sa fac. Incepusem sa plang. Lacrimile curgeau in voie pe chipu-mi plin de durere. Vroiam ca mama sa fie langa mine. Vroiam sa ii simt bratele mangaindu-mi chipul si spunandu-mi ca totul va fi bine. Din pacate, acest lucru fusese imposibil. Priveam pierduta catre cei doi care nu-mi simtisera prezenta. Nu ma vazuse. Scena aceea toata numai lapte si miere ma dezgusta. Ea statea in bratele lui jucandu-se cu parul brunetului meu. Obisnuiam sa fac si eu asta. Ii placea atat de mult. Dupa cateva clipe, fata se apropie de chipul lui, iar buzele lor se unira intr-un sarut. Fusese picatura ce umpluse paharul. Imi simteam inima ranita. Ma simteam preacum o carpa folosita, apoi aruncata la un cos de gunoi. Incercasem sa cred ca totul fusese un vis. Ma straduiam din rasputeri sa nu cedez, dar degeaba.

In acel moment imi luasem inima-n dinti si pasisem incet si dezechilibrat inspre ei. Brunetul ma observase si o daduse jos pe fata din bratele lui.
- Nu e ceea ce pare.
Incerca sa para ca totul fusese o greseala, dar nu-i reusise. Facuse un pas inspre mine, dar ma dadusem mai in spate.
- Stai departe de mine. I-am spus rastit.
Am inceput sa zbier spunandu-i cuvinte dure ce l-au ranit. Simteam ca totul se sfarsise pentru mine. Vroiam sa mor. Fara el, eu nu am pentru ce sa traiesc. Era totul pentru mine.
- Hinata...
Vocea lui blanda ma ranea si mai tare. Acea voce atat de dulce si melodioasa. Acea voce pe care n-o s-o mai aud vreodata. Inca zbieram. Nu suportam ideea ca l-am pierdut.
- Te urasc....te urasc, te urasc, te urasc, te urasc. TE URASC, UCIHA! M-ai distrus.....mi-ai distrus sufletul....
- Hinata...
Bratele sale ma cuprinsesera intr-o imbratisare. Ma zbateam sa scap din bratele sale, dar ma tinea strans la pieptul sau. Ma zbateam degeaba. Vazand ca n-am nici o scapare cedasem. L-am strans in brate plangand in hohote. Ii strangeam camasa uda cu mainile nevrand sa ii mai dau drumul. Nu vroiam sa plece. Il vroiam doar pentru mine. Vroiam sa ramana aici pentru totdeauna.
- Ai shi teru yo.
Acele doua cuvinte intrara in inima mea precum un cutit ruginit ce se rasucea infigandu-se si mai tare in ea. Ma dureau acele cuvinte. Ma durea faptul ca nu era sincer cu mine. Oricine poate spune "Te iubesc" cu un alt nume pe buze. Plansul meu se mai domoli intr-un final. Vroiam sa ma ridic de jos, dar nu aveam puterea sa fac asta. Nu imi mai simteam corpul. Se pare ca plansul si durerea ce ma facuse sa ma dezlantui asa imi consumase toata energia. Incet, dadusem drumul camasii lui, iar mainile mele cazusera dezinvolte pe langa mine. Nu stiam ce sa fac. Speram ca totul sa fie un vis urat si sa ma trezesc avandu-l pe el langa mine ca intotdeauna. Din pacate, sperantele mele nu-si mai au rostul.

End of flashback

O mica lacrima se prelinse pe chipul meu amintindu-mi acea zi. O sterg rapid, in coltul gurii mele rasarind un zambet melancolic. As fi vrut sa uit toate astea. Dar din cate se pare, Dumnezeu e de alta parere. Pana acum nu avusesem o problema cu asta. Timp de patru ani reusisem sa nu ma gandesc la trecut. Reusisem sa trec peste sau cel putin asa crezusem. Amintirile ma rascolesc. Se ataseaza de inima mea din nou precum un magnet de un frigider. Oare destinul a decis sa se intample asta? Presupun ca n-o sa aflu prea curand. Thsk. Apas clanta "apartamentului" cu incredere, pasind inauntru. Spre surprinderea mea, micul Uciha era aici.

Brunetul statea relaxat pe canapea uitandu-se la TV. In momentul in care imi simti prezenta, acesta puse telecomanda jos. Isi indrepta privirea inspre mine parca stiind ca voi veni.
- Okaerinasai...oneechan.
- Sate, watashi ga mitsukarimashita, Sasuke-oniichan.
Ma privea adanc in ochi. Acea privire. Specific clanului Uciha. Imi urmarea atent fiecare miscare. Zambetul lui dadea de inteles ca avea ceva de gand. La fel ca acum cativa ani. De la prieteni ajunsesem sa fim rivali. Sincer, nu-mi mai aduc aminte de la ce pornise totul, dar imi placuse. Era ceva special, o legatura stransa intre noi doi. Precum un frate si o sora. Cam asta simteam. Vecinii se amuzau mereu pe seama noastra. Era placut. Sa ai pe cineva care sa te inteleaga.
- Hisashiburi. Te-ai schimbat mult, oneechan.
E placut sa ii aud din nou vocea. Amintiri. O sa fie 4 ani lungi. Ma intreb oare o sa rezist. Numai Dumnezeu stie.
"Tanoshimi ga hajimarimasu. Kakushi jonetsu. ... Sai fujo."

Cam asta a fost. Sper ca va placut capitolul. A durat ceva vreme pana l-am scris, dar se pare ca in seara asta m-a lovit inspiratia. Va pup, ja ne!

Dictionar:
"Ai shi teru yo" = "Te iubesc"
"Okaerinasai" = "Bine ai revenit"
"Sate, watashi ga mitsukarimashita" = "Bine te-am regasit"
"Hisashiburi" = "A trecut ceva vreme/timp"
"Tanoshimi ga hajimarimasu. Kakushi jōnetsu...sai fujo" = "Incepe distractia. Pasiuni ascunse...reies la suprafata"

Buna ! Doamne ce capitol ! Ador ficul , doamne cum de n-am trecut pe aici mai demult ? nervi!

Tocmai acum am observat acest minunat fic . Sa-mi fie rusine ! rusinos

, orcum faza cu dictionarul ma bucura , chiar nu stiam ca Ai shi teru yo" inseamna te iubesc , eu stiam altfel . Hinata a avut un trecut rau , a suferit alaturi de Uchiha , ca toate femeile care au fost cu el de altfel ! Astept next ! Spor la scris si multa inspiratir

Buna ! Am ajuns si pe la fic-ul asta. E interesant, avand in vedere ca este primul SasuHina pe care l-am citit. Dar daca situatia nu se schimba o sa prefer sa nu mai trec pe aici. Te descurci bine ideea e originala, din cate stiu eu si mi se pare neobisnuit ca o fata sa stea in aceeasi camera cu un baiat. Partea cu dictionarul de la urma... Ar fi mai bine daca ai pune in paranteza ce inseamna si nu la urma, parerea mea.
Ja ne !

hey!!
Am ajus si eu pe aici . lam mai citit dar nmu am avut timp sa la s
un com, tot nu imi vine sa cred ca hinata a fost cu sasuke
astept sa vad cum se vor indragosti sasuke de sakura sau inver
astept nextul ,k si sper sa ma poti anunta

Hmmmm...Mie mi se pare a fi o idee interesanta.L-a inceput mi sa parut o idee banala dar imi place cum o dezvolti.Mai ai de lucrat asa ca poti cere o critica ca sa te lamuresti unde mai trebuie sa te perfectionezi.Nu ma asteptam ca Hinata sa fi fost cu Sasuke,ma surprins faza dar nu e asa original.Sunt curioasa cum o sa ajunga Sasuke cu Sakura impreuna.Next!!

Mersi de comm'uri dragelor.
O sa aduc nextul cel tarziu maine.
Azi, n-am prea avut inspiratie, inca stau si meditez asupra nextului.
In legatura cu Hinata si Sasuke as vrea sa precizez ca nu el a fost iubitul ei.
El i-a devenit dupa cum ati citit un fel de "frate".
Ei bine, ma bucur ca va place ficul.
Va pup, Ja ne! kiss

Dupa ce am citit capitolele, pot sa sa spun e ca regret ca nu am facut-o mai devreme! Imi place mult ideea ta, e chiar originala. good job

Astept urmatorul capitol sa vad cum evolueaza povestea, pana acum imi suna promitator. well? awesome right?

Sper sa nu te lase inspiratia lough

Bafta la scris! happy

Citat :: Capitolul 3

Din perspectiva Hinatei

Timpul parca trecuse atat de repede. Petrecusem cateva ore minunate alaturi de Gaara si Naruto. Roscatul e chiar de gasca si sincer...mult mai normal ca blondul de Naruto.
- Baieti, eu am plecat. Ne vedem mai tarziu, la cursuri. See ya!
- Pe mai tarziu(,) atunci. Zisera cei doi in cor.
Ies din incaperea celor doi si pasesc incet inspre camera unde o sa locuiesc. Ma rog, seamana mai mult cu un fel de apartament.

Pun mana pe clanta hotarata. Privirea ce fusese indreptata inspre clanta(,) acum cateva secunde(,) ramansese atintita asupra placutei de pe usa. Tot ce vedeam era acel nume. Acel nume blestemat al baiatului ce reusise sa imi franga inima. "Uciha"("Uchiha", nu "Uciha"). Detest acest nume, detest tot ce tine de el. Durerea pe care mi-a provocat-o....(Punctele de suspensie sunt în număr de trei.)n-o sa uit niciodata. Acea zi ploioasa in care cerul isi varsase lacrimile odata cu mine. Inca imi amintesc..... (Repet: trei puncte, nu două, nu patru. Plus asta, foloseşti cam des punctele de suspensie.)

Flashback

Tot ce vedeam erau ei doi. Stateau sub un copac(,) adapostindu-se de ploaia nemiloasa. Rasetele lor imi provocau sila. Uram ceea ce mi se intampla. Il uram pe el. Dar de ce? Nu intelegeam de ce aveam parte de toate acele sentimente puternice. Pareau atat de fericiti. Ce are ea si eu nu am? Cu ce e ea mai buna decat mine? Nu inteleg. Am sacrificat totul, tot ce era mai important, doar pentru fericirea lui. Il iubeam. Chiar daca imi facea atat de mult rau, il iubeam. Inima nu accepta sa renunte la el. Nu vroia("voia", nu "vroia") asta. Intre mintea si sufletul meu se dadea un razboi, iar sentimentele mele o luasera razna. Nu stiam ce sa fac. Incepusem sa plang. Lacrimile curgeau in voie pe chipu-mi plin de durere. Vroiam ca mama sa fie langa mine. Vroiam sa ii simt bratele mangaindu-mi chipul si spunandu-mi ca totul va fi bine. Din pacate, acest lucru fusese imposibil. Priveam pierduta catre cei doi care nu-mi simtisera prezenta. Nu ma vazuse. Scena aceea(,) toata numai lapte si miere(,) ma dezgusta. Ea statea in bratele lui(,) jucandu-se cu parul brunetului meu. Obisnuiam sa fac si eu asta. Ii placea atat de mult. Dupa cateva clipe, fata se apropie de chipul lui, iar buzele lor se unira intr-un sarut. Fusese picatura ce umpluse paharul. Imi simteam inima ranita. Ma simteam preacum("precum", nu "preacum") o carpa folosita, apoi aruncata la un cos de gunoi. Incercasem sa cred ca totul fusese un vis. Ma straduiam din rasputeri sa nu cedez, dar degeaba.

In acel moment imi luasem inima-n dinti si pasisem incet si dezechilibrat inspre ei. Brunetul ma observase si o daduse jos pe fata din bratele lui.
- Nu e ceea ce pare.
Incerca sa para ca totul fusese o greseala, dar nu-i reusise. Facuse un pas inspre mine, dar ma dadusem mai in spate.
- Stai departe de mine. I-am spus rastit.
Am inceput sa zbier(,) spunandu-i cuvinte dure ce l-au ranit. Simteam ca totul se sfarsise pentru mine. Vroiam sa mor. Fara el, eu nu am pentru ce sa traiesc. Era totul pentru mine.
- Hinata...
Vocea lui blanda ma ranea si mai tare. Acea voce atat de dulce si melodioasa. Acea voce pe care n-o s-o mai aud vreodata. Inca zbieram. Nu suportam ideea ca l-am pierdut.
- Te urasc....(Again: trei puncte.)te urasc, te urasc, te urasc, te urasc. TE URASC, UCIHA!("Uchiha") M-ai distrus.....(Aici mergea mai bine virgula.)mi-ai distrus sufletul....(Şi punct sau semnul exclamării. Da, semnul exclamării, dă de înţeles tonul grav, o urmă uşoară de disperare, cam ceea ce simţea ea atunci.)
- Hinata...
Bratele sale ma cuprinsesera intr-o imbratisare. Ma zbateam sa scap din bratele sale,("Braţele sale", cuvinte ce au fost repetate şi sună urât. La sfârşit, nu ştiu, puteai spune "să scap din strânsoare".) dar ma tinea strans la pieptul sau. Ma zbateam degeaba. Vazand ca n-am nici o("nicio") scapare(,) cedasem. L-am strans in brate plangand in hohote. Ii strangeam camasa uda cu mainile(,) nevrand sa ii mai dau drumul. Nu vroiam("voiam") sa plece. Il vroiam(La fel şi aici: "voiam") doar pentru mine. Vroiam(Verbul "a vrea" la imperfect, persoana I, plural: Voiam, nu vroiam.) sa ramana aici pentru totdeauna.
- Ai shi teru yo. (Nu văd rostul japonezei.)
Acele doua cuvinte(Ai scris în japoneză şi, dacă văd bine, sunt patru cuvinte. Le-ai luat în română, da, atunci sunt două, dar e confuz.) intrara in inima mea precum un cutit ruginit(,) ce se rasucea infigandu-se si mai tare in ea. Ma dureau acele cuvinte. Ma durea faptul ca nu era sincer cu mine. Oricine poate spune "Te iubesc" cu un alt nume pe buze.(Ăsta-i versul unei melodii, nu îmi place că l-ai introdus, aşa, direct. Chiar nu îmi place.) Plansul meu se mai domoli intr-un final. Vroiam("Voiam"!!!) sa ma ridic de jos, dar nu aveam puterea sa fac asta. Nu imi mai simteam corpul. Se pare ca plansul si durerea(,) ce ma facuse(Plânsul şi durerea, deci sunt două, iar conjugarea corectă a verbului, bănuiesc că la timpul mai mult ca perfect, este "făcuseră". "Făcuse" este pentru persoana a doua, SINGULAR.) sa ma dezlantui asa(,) imi consumase("Consumaseră". La fel şi aici.) toata energia. Incet, dadusem drumul camasii lui, iar mainile mele cazusera dezinvolte pe langa mine. Nu stiam ce sa fac. Speram ca totul sa fie un vis urat si sa ma trezesc avandu-l pe el langa mine(,) ca intotdeauna. Din pacate, sperantele mele nu-si mai au("aveau". Dacă ai ales să narezi la trecut, fă asta constant.) rostul.

End of flashback

O mica lacrima se prelinse pe chipul meu(,) amintindu-mi acea zi. O sterg rapid, in coltul gurii mele rasarind un zambet melancolic. As fi vrut sa uit toate astea. Dar din cate se pare, Dumnezeu e de alta parere. Pana acum nu avusesem o problema cu asta. Timp de patru ani reusisem sa nu ma gandesc la trecut. Reusisem sa trec peste(,) sau cel putin asa crezusem. Amintirile ma rascolesc. Se ataseaza de inima mea din nou(,) precum un magnet de un frigider. Oare destinul a decis sa se intample asta? Presupun ca n-o sa aflu prea curand. Thsk. Apas clanta "apartamentului" cu incredere, pasind inauntru. Spre surprinderea mea, micul Uciha("Uchiha") era aici.

Brunetul statea relaxat pe canapea(,) uitandu-se la TV. In momentul in care imi simti prezenta, acesta puse telecomanda jos. Isi indrepta privirea inspre mine(,) parca stiind ca voi veni. (Nu înţeleg sintagma asta "parcă ştiind că voi veni". Era deja acolo, şi-a ridicat privirea spre ea, oricine ar fi făcut asta dacă intra cineva în camera în care se uita la TV.)
- Okaerinasai...oneechan.
- Sate, watashi ga mitsukarimashita, Sasuke-oniichan.
Ma privea adanc in ochi. Acea privire. Specific clanului Uciha. Imi urmarea atent fiecare miscare. Zambetul lui dadea de inteles ca avea ceva de gand. La fel ca acum cativa ani. De la prieteni ajunsesem sa fim rivali. Sincer, nu-mi mai aduc aminte de la ce pornise totul, dar imi placuse. Era ceva special, o legatura stransa intre noi doi. Precum un frate si o sora. Cam asta simteam. Vecinii se amuzau mereu pe seama noastra. Era placut. (Virgulă, nu punct.)Sa ai pe cineva care sa te inteleaga.
- Hisashiburi. Te-ai schimbat mult, oneechan.
E placut sa ii aud din nou vocea. Amintiri. O sa fie 4 ("Vor fi patru ani", nu "O să fie 4 ani")ani lungi. Ma intreb(,) oare o sa rezist.(Semnul întrebării.) Numai Dumnezeu stie.
"Tanoshimi ga hajimarimasu. Kakushi jonetsu. ... Sai fujo."

Cam asta a fost. Sper ca va placut capitolul. A durat ceva vreme pana l-am scris, dar se pare ca in seara asta m-a lovit inspiratia. Va pup, ja ne!

Dictionar:
"Ai shi teru yo" = "Te iubesc"
"Okaerinasai" = "Bine ai revenit"
"Sate, watashi ga mitsukarimashita" = "Bine te-am regasit"
"Hisashiburi" = "A trecut ceva vreme/timp"
"Tanoshimi ga hajimarimasu. Kakushi jōnetsu...sai fujo" = "Incepe distractia. Pasiuni ascunse...reies la suprafata"

Titlul nu mă atrage deloc, mi se pare destul de anost. Trebuia scris cu diacritice, totuşi, aşa, pentru estetică. Până acum nu prea am găsit o coresponenţă titlu-text, însă mai este timp, deşi toate pasiunile sunt considerate periculoase, aşa că este destul de comun, iar şansele să nu coincidă, ei, sunt minuscule.

Ideea m-a făcut puţin curioasă. Nu ai început direct cu Sakura. Spre deosebire de celelalte ficuri, introducerea ei a fost eclipsată, protagonista părând Hinata, ceea ce este reliefat. Nu mi-au plăcut intrarea în materie a Sakurei: "Sakura este sora mea vitregă, bla bla bla...", ceea ce prezintă analogie cu ce am mai citit. Ai nevoie de ceva distinct, care să încătuşeze atenţia cititorilor şi să le crească interesul şi plăcerea de a citi, deoarece, până acum, nu am găsit nimic ieşit din comun, doar monotonie.

Descrierea este destul de OK. Ai descriere sentimentală, însă este cam anostă, puţin trasă de păr. Îţi e destul de greu să exprimi cu adevărat sentimentele, probabil din cauză că nici nu le-ai trăit, iar felul în care o faci este tipul generalizat, alegi nişte expresii foarte comune. Analizează sentimentele mai în profunzime, nu ai nevoie de pagini de descriere pentru a reuşi, ci de jocul de cuvinte potrivit. Descrierea ambientală este redusă, pot spune că lipseşte, cu excepţia hainelor, binenţeles. Aruncă importanţa oferită stilurilor vestimentare, nu trebuie să fie principala, este chiar banală. Descrie mediul în care trăiesc, oferă citiorului oportunitatea de a-şi creea uşor o imagine asemănătoare cu ceea ce ai pregătit tu, apartamentul şi aşa mai departe.
Menţionez aici şi perspectivele folosite în exces. O singură perspectivă pe capitol, atât.Dacă doreşti neapărat, poţi adăuga la sfârşit un fel de citat, gen ultimul capitol, dar nu mai face rocadă între perspective. Ai avut trei în capitolul doi, TREI. Să nu mai găsesc aşa ceva.

Dialogul nu îmi place deloc. Replicile sunt lipsite de interes, nu exprimă nimic. Nişte jocuri de cuvinte, replici care să lase cu gura căscată. Sunt sigură că ai fost o parte a multor conversaţii şi ai auzit, sau spus, replici care ţi s-au părut interesante sau te-au amuzat. Cam aşa ar trebui să fie şi aici.

Acţiunea este puţin cam grăbită, problemă cauzată de micuţa descriere. Fă întâmplările să pară vii, detaliază-le, fă-le interesante. Nu rezolvi nimic dacă scrii una în două rânduri, mai ales ceva important.

Estetica arată foarte bine, nu am nimic de comentat.

Să ştii că am dat peste câteva greşeli gramaticale, dar am corectat ce era de corectat. Foloseşti cam des pronumele posesive, nu cunoşti pe deplin forma corectă a verbelor, sunt şi nişte probleme cu virgulele. Oricum, gramatica ta este bună, mă bucur că nu ai probleme mari, chestiile astea sunt uşor de rezolvat.

Buna, am trecut si eu pe la ficul tau si imi place extrem de mult! Probabil titlul m-a atras sa citesc primul capitol, care apropo mi-a placut foarte mult! M-a surprins faptul ca Sasuke a fost impreuna cu Hinata, dar oare cand va fi impreuna cu Sakura, poate i-o va prezanta Hinata lui Sasuke. Oricum, astept nextul si sper sa ma anunti! Bafta in continuare! Kiss! kiss

Capitolul 4

Din perspectiva lui Sasuke

Pastrandu-si calmul, bruneta se indreapta inspre camera ei. S-a schimbat mult de atunci. Ultima oara cand o vazusem plangea in hohote din cauza fratelui meu. Presupun ca acum a trecut peste acel incident. Au fost impreuna timp de doi ani. Asta pana ce m-am gasit eu sa fac o prostie. Imi placuse de o fata din liceu. Din pacate, ea fusese indragostita de Itachi. Profitand de acest aspect i-am cerut ajutorul fratelui meu. Iar de aici au inceput problemele. Intr-una din zile, ea il vazuse in parc. Cred ca va dati seama ce a urmat. Un lucru pe care nu il inteleg e de ce s-a dat acea fata la mine daca ii placea de Itachi. Totusi acum nu mai conteaza. Hinata-onee a suferit mult de pe urma a ce s-a intamplat. Imi pare rau pentru ea. Adica, cei doi se potriveau atat de bine. Parca fusesera facuti unul pentru celalalt. Acum ca ea si Itachi sunt aici va fi mult mai usor sa ii impac.

- Oi! Cap-de-pluta! Ce cauta lenjeria ta pe podea? Tocmai in camera mea? Zise bruneta iesind furioasa din camera sa.
"Upss" a fost tot ce am spus. Defapt doar asta imi venise pe moment in minte. In secunda urmatoare primesc una din renumitele ei lovituri in cap, dupa care se aseaza langa mine pe canapea butonand telecomanda. Mi-au lipsit mult crizele ei. Privea pierduta ecranul plasmei oprindu-se pe un canal de muzica.

"A new crack appears every time I pretend to be strong, so it appears that my heart must be made of glass, just like an empty dream"

Versurile melodiei parca descriau perfect ce simtise sau inca simte ea. Incetul cu incetul, pe chipul sau isi facura loc lacrimile pe care incerca sa le tina in frau. Se pare ca n-a putut sa il uite.
- Totul o sa fie bine. Ii spun intinzandu-i un servetel.
Bruneta imi zambeste, dupa care se lasa pe spate inchizandu-si ochii. Ma intreb la ce se gandeste...

*Seara*

- Cred ca aveti multe de povestit. Noi cred ca o ne retragem in camera mea. Le spun Hinatei si fratelui meu, dupa care o iau pe Sakura de mana si plecam.
Imbufnata, rozalia se arunca in pat privind tavanul. E atat de copilaroasa, dar in acelasi timp atat de frumoasa. Dupa ziua in care Hinata si Itachi se despartisera, Hinata iesise rar pe afara cu mine si fratele meu. Eram curios cum se simte asa ca i-am facut o vizita. Din pacate, in ziua aceea ea n-a fost acasa ci doar Sakura. Au trecut ore in sir pana sa se intample acel ceva de care eu nu aveam habar. Apoi s-a aprins o scanteie in mine, in inima mea. Incepusem sa am sentimente pentru Sakura. Sentimente ce crescusera pana astazi si devenira din ce in ce mai puternice.

- De ce n-am putut ramane cu ei? ma intreaba ea suparata.
- Ce intrebare e asta? Au nevoie sa stea un timp singuri. Si in plus eu unul chiar vreau sa se impace. Ii spun privind-o in ochi.
- NU! N-o sa permit ca Hinata sa mi-l ia din nou pe Itachi. Am asteptat prea mult asta. M-am prefacut destul ca sunt surioara aceea cuminte si de incredere. Nu te-ai gandit putin ca despartirea lor a fost intentionata? Totul a fost pus la cale de catre mine. Eu i-am spus acelei fete sa te faca sa crezi ca te place. Stiind ca o sa dai fuga la Itachi-kun sa ii ceri ajutorul, am pus-o sa se dea la el. Aveam de gand sa fac poze pentru a i le arata Hinatei, dar ea mi-a facut munca mai usoara fiind in acel moment in parc. Zise rozalia rastit.

In momentul urmator, Sakura incerca sa plece. Din pacate pentru ea, am prins-o si am imobilizat-o. Eram deasupra ei, intre fetele noastre fiind doar cativa centimetri. Privirea ei bolnava imi dadea fiori. Inimii mele nu ii venea a crede de cine se indragostise. Ma inselasem atat de mult in privinta ei. Cum poate o fiinta atat de pura sa fie precum un monstru insetat de ura? Ce intrebare stupida. Exista vorba aceea: "Nimeni nu e mereu ceea ce pare". Trebuia sa tin cont de asta, dar n-am facut-o.
- Esti patetic. Crezi ca daca ma ti aici n-o sa pot face nimic? ma intreaba ea razand precum o dementa.
- Tu...tu chiar nu iti dai seama de ceea ce faci? Prin asta o sa pierzi...o sa pierzi totul.
- Ha...ma faci sa rad. Tu te gasesti sa vorbesti? Esti doar un ra*at.
Ii puteam simti ura si dispretul cu care pronunta fiecare cuvant. Cuvintele ei parca faceau ca rana din inima mea sa se adanceasca. Cu toate astea, ceea ce ma doare cel mai tare e ca nu si-a dat seama de sentimentele mele pentru ea, ca nu ma iubeste pe mine ci pe el.

"Te vei distruge singura...dar n-o sa permit asta...n-o sa renunt la tine..."

Sper ca va placut. Imi pare rau ca e asa scurt. Stiu ca nu e prea interesant, dar deabea acum incepe actiunea, iar in capitolul urmator o sa se clarifice cele intamplate in acea seara. Va astept parerile si criticile. Ja ne! kiss

Hey!!
Multumesc de anunt
un capitol frumos, eu astept nextul si
sa inceapa adevarata actiune, asta imi place
spor la idei Succes in continoare

Hey!
Mi-a placut capitolul foarte mult! N-am crezut ca Sakura a pus la cale toata despartirea. Parea nebuna cu totul in fazele alea, dar nu stiu daca inca mai e... Ma intreb daca Sakura il mai iubeste pe Itachi. Adica ea trebuie sa fie impreuna cu Sasuke. Bafta in continuare. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Kiss! kiss

Pana la urma ce cuplu trebuie sa fie ? HInaIta, HinaSasu, SasuSaKu, SakuIta. Nu mai inteleg. Am citit replica in care Sakura isi marturiseste faza repede, primele trei randuri. Apoi am luat-o de la capat mult mai incet. Nu mi-a venit sa cred. Nu pot sa cred ca ia a pus totul al cale. Cand era in prespectiva ei nu a spus mai nimic de sentimentele ei fata de Hinata, mi se paruse ciudat, acum am aflat motivul.

Capitolul 5

Din perspectiva Hinatei

*seara*

Dupa sosirea musafirilor nostri si anume sora mea si Itachi, nu s-a intamplat nimic interesant. Din cate am inteles Tayuya nu-si va face aparitia in seara asta, deci "apartamentul" e numai al nostru. Totusi ce puteam face? Nimic. Parerea mea. Tot ce facusem pana acum a fost sa jucam carti. Parca am fi roboti setati pentru a face un lucru anume fara sa comentam.
- Cred ca aveti multe de povestit. Noi o sa ne retragem in camera mea. Zise Sasuke, dupa care a luat-o pe Sakura de mana si au plecat.
E amuzant. O placuse pe sora mea inca de cand eu si Itachi ne-am despartit. La cateva zile dupa, Sasuke a inceput sa ne viziteze destul de des. Seara, el si Sakura vorbeau ore in sir pana tarziu. Apoi imi ceruse sfaturi si asa aflasem de sentimentele lui pentru rozalie. Sincer m-a bucurat faptul ca poate...poate doar ei ar putut sa fie impreuna. Din pacate, brunetul si familia lui se mutasera din oras, asa ca a fost imposibil. Totusi din cate observ inca mai are sentimente puternice pentru ea.

- Hinata...
Vocea lui atat de melodioasa rostindu-mi numele imi facu inima indurerata sa tresara, iar obrajii mei capatasera o culoare rozalie ce devenea din ce in ce mai puternica. Imi urmarea fiecare miscare, apoi se oprise la chipul meu. Strangand din pumni, isi musca buza de jos parca incercand sa nu se lase prada dorintei ce il mistuia atat de puternic. Privirile ni se intersectara ceea ce m-a facut sa simt acel val de caldura si afectiune pe care nu le mai simtisem de multa vreme. Imi lipsise privirea lui. Acei doi ochisori precum doua margele negre ce tanjeau dupa persoana iubita. Acea privire ce ma rasfata mereu...acea privire care crezusem ca va fi doar pentru mine.
- Itachi...

Voiam sa il imbratisez, sa ii spun ca imi pare rau, ca il vreau din nou in viata mea...dar orgoliul era mult prea puternic. Asteptam ca el sa faca primul pas, desii cred ca n-o sa se intample prea curand. Sau poate ma insel. Statuseram fata in fata, la masa privindu-ne fara a mai spune ceva. Poate ca...nu stiu, cuvintele sunt de prisos in momentul asta.

Brunetul se ridica de pe scaun indreptandu-se incet inspre mine. Fiecare pas pe care il facea imi facea inima sa bata ca o nebuna. Emotiile aparusera si ele. Senzatia cum ca fluturasii ar zburda vioi prin stomac se accentua puternic, dar imi placea. Acesta imi intinse mana pentru a ma ridica de pe scaun ceea ce si facusem. Usor, ma trase aproape inspre el, trupurile noastre apropiindu-se amenintator de mult. Mainile sale se lasara usor pe soldurile mele dandu-mi fiori. Ma ridicase incet, dupa care m-a pus pe masa dand la oparte cartile si bolurile cu snackuri. Simteam cum incetul cu incetul cedez, lasand la oparte orgoliul si dand frau liber sentimentelor ce au stat ascunde in inima mea atatia ani. Chipul angelic al brunetului se apropiase din ce in ce mai mult de al meu facandu-ma sa ma rosesc. Mai ramansesera doar cativa centimetri pana sa se intample acel ceva.

Din pacate, totul se ruinase cand telefonul sau a inceput sa sune. Imi intorsesem fata inspre micul aparat dezamagita. Imi cazuse fisa cand am observat mesajul pe care il primise.

"Itachi-puki, esti ocupat? Pisicuta ta are chef de distractii. Miaww. Suna-ma. Te pup, tigrule! ~Karin~"

Durerea isi facu loc in sufletul meu din nou, ranindu-ma si mai tare. Am crezut ca s-a schimbat, dar...nu e asa. Nevrand sa ma vada plangand, cobor de pe masa si fug direct in camera mea trantind usa. Ma las pe ea in jos imbratisandu-mi genunchii. Nu puteam sa imi tin lacrimile in frau asa ca am inceput sa plang precum o copila careia i s-a furat bomboana mult iubita. M-am inmuiat. Nu. Defapt asta mie slabiciunea. Insistenta lui imi dadea dureri de cap...sau poate ca erau doar bataile sale in usa.
- Hinata, te rog, deschide-mi. Macar lasa-ma sa-ti explic. Te rog...
Ma ridic de pe jos stergandu-mi lacrimile. Deschid usa pentru cateva clipe observandu-i tristetea din ochii negri precum abisul. Poate ca e sincer, dar atunci...ce cauta acel mesaj pe telefonul sau? Stai. De ce ma intereseaza? Nici macar nu sunt iubita lui.
- N...n-am nevoie de explicatii. In fond, e viata ta, iar eu nu fac parte din ea. Ii spun rece cu privirea in pamant.
- Ai dreptate. Nu faci parte din ea...tu esti insasi viata mea...
Zise el ridicandu-mi chipul inlacrimat cu mainile sale fine. In secunda urmatoare, buzele sale le intalnira pe ale mele dupa multa vreme. Uitasem cat de dulci erau. Imi cuprinse trupul firav cu bratele ridicandu-ma. Pasise incet in camera mea, apoi inchise usa cu piciorul. Ma asezase usor in pat, inca sarutandu-ne.

Dupa cateva clipe, Itachi rupse sarutul devenind serios. Il intreb curioasa ce s-a intamplat. Nu-mi raspunse decat dupa o pauza destul de lunga de timp.
- I...imi pare rau. Te vreau inapoi Hinata. Ce s-a intamplat in acea zi...n-are nici o legatura cu mine. Acea fata, era o obsedata. Lui Sasuke ii placuse de ea asa ca mi-a cerut ajutorul. - zise luandu-mi mana intra lui - Hinata, te iubesc si sti foarte bine asta. N-as fi in stare sa te insel vreodata. Crede-ma. Zise, apoi s=a apropiase de mine luandu-ma in brate.
- T...te cred. Dar mesajul de mai devreme? Cum poti sa explici asta? il intreb pe un ton cat mai serios.
- Aceea e verisoara lui Sasori. Zi de zi ma suna si imi trimite mesaje, dar nu ii dau importanta. Telefonul lui Sasori ajunse in mainile ei si asa...a facut rost de numarul meu. - zise brunetul lasandu-si capul pe umarul meu - N-am nici o legatura cu ea. Iarta-ma te rog. Esti totul pentru mine. Eu...eu nu pot sa traiesc fara tine.

Imi spunea adevarul. Simtisem cum una din lacrimile sale mi se prelingea pe umar in jos. Ma intorc cu fata inspre el luandu-i chipul in maini. Privirea lui sincera tanjea dupa dragostea si afectiune. Voia pe cineva care sa ii fie aproape la bine si la rau. Ma voia pe mine. Incet si suav imi lipesc buzele de ale sale intr-un sarut ce incetul cu incetul se adancise. Noaptea asta o sa fie una interesanta.

Se poate oare sa fie asta un nou inceput?...Cred ca da...

Prima , sac sac cool

Sunt suparata pe tine caci nu mai anuntat (D)

Stiu ca nu am mai trecut de un cap dar pentru Dumnezeu femenie , daca ai un asa super
fic de ce dr*k nu ma anunti ? waiting

Cap sunt excelente , le ador pur si simplu yeah

Ador cum Sakura este diferita , faptul ca nu il iubeste pe Sasuke , imi place este original think

Cum ziceam "Acea fiinta pura de la suprafata era un monstru pe interior " ingrijorat

Hinata , sper sa se impace cu Itachi , dar Sakura nu ii va lasa . heh

Nu favorizez cuplul Sakura + Itachi , doar ca la ficul tau voi face o exceptie .
Astept next si sa dea Dr*k SA Nu ma anunti ca ai incurcat-o cu mine , ma fac rea waiting

Si nu te mai anunt nici eu la next huh?

Si il pun pe cupidon sa te loveasca IN CAP evil

Bay bay

Multumesc foarte mult de anunt
Un capitol foarte frumos
cuplul itachi si hinata imi place
astept nextul te pwp spor la idei

Buna!

Multumesc pentru mesaj si spermsa-l primesc si data viiitoare!

Mi-a placut foarte mult capitolul!

Sper ca urmatorul sa fie povestiti din perspectiva lui Sasuke.

Spor la scris si la idei!

Kiss!

Subiect: Re: Pasiune periculoasa Mar 20 Aug 2013, 00:30

Capitolul 6

Din perspectiva lui Sasuke

Rozalia se zbatea incercand sa scape din stransoarea mainilor mele, dar fara folos. O tineam imobilizata pe pat analizand acel monstru ce odata credeam ca e un inger.
- Da-mi drumul idi*tule!
Toata ura cu care rostea fiecare cuvant, parca imi intra in inima precum un cutit. Vocea sa angelica continua sa ma jigneasca, rasucindu-mi cutitul in rana. Ma dureau acele vorbe atat de dure, dar nu aveam de gand sa o las sa strice seara lui Itachi si Hinata.
- Monstrule...
Am rostit acel cuvant incarcat de durere si ura. O uram pana in maduva oaselor in acel moment. Dar cel mai mult ma uram pe mine insumi. Ma uram pentru faptul ca ma lasasem prada sentimentelor si ma indragostisem de un demon cu chip de inger. Se pare ca nu o cunoscusem atat de bine pe cat credeam. Sau cel putin nu ma lasase. Mintea sa bolnava reusise sa ma pacaleasca dandu-i sansa sa se foloseasca de mine. Inca mai tin minte vorbele bunicului... "Nu poti porunci inimii de cine sa se indragosteasca si nici sa nu iubesti nu poti s-o faci". Se spune ca iubirea e frumoasa, ca doar ea te poate duce pe culmile fericirii. Se spune... dar uneori nu e asa.
- Tshk. Monstru? Te rog. Fi serios. Tu n-ai fi facut asta? Ha? Nu ai fi facut orice sa fi cu persoana iubita?
Zise ea strigand cat o tineau plamanii. Privirea sa blanda deveni una dementa, nebuna...insetata de razbunare. O durea. Puteam sa vad asta in ochii ei. "De ce m-ai facut asa sensibil mama?" imi spun in sinea mea oftand.
Ii dau drumul Sakurei, apoi o iau in brate. Mainile sale firave imi strangeau cu putere tricoul, iar din ochii sai incepusera sa cada mi de lacrimi.
- Doare... Zise ea printre suspine.
- Gata. Nu mai plange. Totul o sa fie bine, da?! Ii spun stergandu-i lacrimile.
Din pacate, rozalia mea incepuse a plange si mai tare. Precum un pui de pisica abandonata, Sakura se facu comoda in bratele mele descarcandu-se de lacrimi.
Poate ca am fost prea dur gandindu-ma la acele lucruri. Cred ca am tras concluzii pripite destul de repede. Nu e un monstru... ea... ea doar lupta pentru ceea ce voia, iar lucrul asta e ceva de respectat. Poate ca nu a facut-o cum trebuie, dar cel putin a incercat. "Oh, micuto, cate probleme faci unora" imi spun in sinea mea sarutand-o pe frunte pe rozalie. Vocea-i suava si cam ragusita de la plans imi striga numele timid. Ii raspund printr-un simplu "spune". Isi inchide pentru cateva clipe ochii, tragand o gura de aer in piept. Incet, se ridicase din bratele mele privindu-ma fix in ochi. Isi sterge lacrimile, apoi timida rosteste un "imi pare rau". Pare sincera. Sa o cred? Da... O iubesc, deci o cred. Nu conteaza daca ma minte, daca se foloseste de mine. O s-o iubesc mereu indiferent de ce se va intampla.
- Lasa. Nu e nimic. Ii spun dupa care aceasta imi sare in brate zambind.

*dimineata*

Soarele intrase pe fereastra camerei mele deranjandu-mi ochii. Dupa ce ma obisnuiesc putin cu lumina privesc in jurul meu si dau cu ochii de micul inger roz ce dormea. Parul sau lung era ravasit pe toata perna, dar era dulce. Ma uit putin la tricoul de pe mine si observ ca era tot patat de rimel. Mai sa fie, asta-i buna. Oricum trebuia sa il pun la spalat. Un mic zambet imi incolteste pe chip, iar un gand destul de amuzant imi aparu in mine. "De ce sa plangi? Rimelul e scump". Asta da chestie. "Pacat sa strici un rimel pentru un tip. Oh, perfect. Vorbesc singur". Imi scutur cateva clipe capul alungand acele ganduri, apoi ma dau jos din pat. Lenes merg inspre bucatarie unde imi pregatesc un bol cu cereale si lapte si un pahar de suc de portocale. Pornesc TV-ul si il las pe canalul de stiri.

"Dragi telespectatori, avem niste stiri de ultima ora. In orasele Setagaya, Meguro si Shibuya nu departe de Tokyo a avut loc un cutremur. Acesta a produs pagube mari, iar victimele au fost intr-un numar destul de mare"

"Nu se poate". Setagaya este orasul unde locuiesc mama si tata. Sper sa nu se fi intamplat ce cred eu. "Nu, mama si tata nu pot fi..." Dupa cateva minute, din camera Hinatei iese Itachi somnoros.
- Neata fratioare - spuse el cascand - ce s-a intamplat? Ce e cu tine?
Fara sa ii spun, ii arat cu mana inspre televizor. Privirea ii ramane fixata pe randurile ce defineau stirea respectiva si anume "Cutremure in Setagaya, Shibuya si Meguro".
- Nu se poate. Zise el indreptandu-si privirea serios inspre mine.
Linistea se lasase asupra noastra de parca am fi fost la o inmormantare. Poate asta va urma, dar sper sa ma insel. Pus pe ganduri ma asez la masa privind pierdut la bolul cu cereale si lapte. Imi pierdusem complet pofta de mancare. Gandul ca mama si tata se poate sa faca parte din acele victime m-a cutremurat. Nu pot sa accept asta. Nu vreau sa accept asta. Pana nu o sa ma conving de acest lucru, nu o sa cred una ca asta. Sunt sigur ca au supravietuit. Sunt sigur de asta.
- Ar trebui sa ii sunam. Zise Itachi luandu-si telefonul.
Dupa ce formase numarul, puse telefonul la ureche astepand ca cineva sa raspunda. Inima incepuse sa-mi bata ca o nebuna. Eram agitat si teama ca ceea ce cred se poate sa fie adevarat ma innebunea.
Dupa cateva clipe, Itachi inchide oftand. "Nu raspunde" imi spuse. Fara sa stau pe ganduri, ma ridic de la masa si merg in camera mea. Ma schimbasem de haine, dupa care imi luasem telefonul fiind gata sa plec in Setagaya. "Stai! Fratioare, ce ai de gand?" ma intreba Itachi vizibil ingrijorat.
- N-o sa stau cu mainile-n san fara sa fac nimic. Trebuie sa merg acolo. Sunt in viata. Sunt sigur de asta! Ii spun brunetului, dupa care ies val vartej din apartament.
Trebuie sa aflu... trebuie...

_____________________

Acesta a fost capitolul 6 pe azi. Imi cer scuze ca e atat de scurt. Sper ca va placut. Kisses, C'ya! kiss

Subiect: Re: Pasiune periculoasa Mar 20 Aug 2013, 10:23

Buna!

Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare!

Capitolul mi-a placut foarte mult. Ma bucur ca Sakura si Sasuke au stat impreuna.

Ma intreb daca fic-ul tau este ItaHina sau SasuSaku. Sper sa fie a doua varianta. dap !

Spor la scris si la idei. Abia astept next-ul. Kissez! kiss

Subiect: Re: Pasiune periculoasa Sam 28 Sept 2013, 17:51

Dupa multa vreme, am sosit cu nextul. In legatura cu cele patru personaje: ficul e SasuSaku si ItaHina. Totul se invarte in jurul acestor doua cupluri. Sper ca v-am lamurit.

Capitolul 7

Din perspectiva Sakurei

Incetul cu incetul simt ca nu mai pot sa dorm, asa ca imi deschid ochii privind somnoroasa in jur. Nu eram in camera mea. Oare... oh... adormisem in camera lui Sasuke. Aseara, parca nu eram eu. M-am simtit atat de ciudat. Voiam cu orice pret sa ma razbun pe Hinata. Simteam o dorinta puternica inauntrul meu, o dorinta arzatoare de razbunare. Facusem una din acele crize. Nu e prima oara. Cu toate astea, eu nu sunt asa. Sau poate ca sunt. Nu stiu. Nu stiu cine sunt... ce sunt defapt. "Monstrule..." asa ma strigase brunetul seara precedenta. Cred ca are dreptate. Sunt un monstru. Merit toata suferinta asta. Am ranit persoanele din jurul meu mai mult decat trebuia. Defapt nu trebuia sa fac asta. Ma simt ingrozitor. Faptul ca am lasat iubirea sa ma orbeasca... faptul ca am lasat un baiat sa fie mai presus de sora mea, de cea care mi-a fost aproape atatia ani si care nu m-a lasat niciodata la greu. Sasuke are dreptate... sunt un monstru. Trebuie sa plec. Trebuie sa dispar. Locul meu nu e aici.
Cateva batai in usa imi atrasera atentia gandurile mele risipindu-se. Rostesc un "intra" putin ragusit, iar usa se deschide cu un usor scartait. In incapere apare numaidecat Hinata. Inima mea incepu sa tresalte puternic la vederea ei. Fericirea sa era atat de vizibila in ochii sai. Purta unul din halatele sale mov, iar parul ciufulit ii cadea usor pe umeri. Se pare ca a avut o noapte destul de... plina.
Se apropie incet de pat, apoi se aseaza pe suprafata moale langa mine. Priveste pentru cateva clipe podeaua fara sa-mi spuna ceva. Ofteaza zambind, apoi isi ridica chipul privirile noastre intersectandu-se.
- Surioara... dupa atata timp ma simt asa de fericita.
Tonul pe care rostise cuvintele erau incarcate de o fericire pe care nu am mai intalnit-o la ea pana acum. Era fericita. Eu ii provocasem atata suferinta, iar acum e insfarsit fericita.
O priveam fascinata cum zambea. Ochii ma intepau din ce in ce mai tare. Voiam sa plang. Nu stiam daca sa las lacrimile sa curga sau sa le tin in frau. Hotarasem sa nu fac nimic. Totusi, o mica perla de apa incolora se strecura afara prelingandu-se in jos pe obrazul meu alb ca spuma laptelui. Simteam nevoia unei imbratisari.
Bruneta ma priveste nedumerita pentru cateva clipe, apoi pe un ton ingrijorat ma intreaba ce s-a intamplat. Ii spun ca nimic, apoi ma dau jos din pat si fug rapid in baie. Inchid usa din lemn si ma las pe ea in jos imbratisandu-mi genunchii.
Incepusem sa plang in hohote. Nu ma puteam abtine si in momentul de fata singurul lucru ce ma bucura era faptul ca nu ma putea auzi nimeni prin usa. Strangeam cu putere din maini abtinandu-ma sa nu tip. Ma durea. Faptul ca din cauza mea suferise ma sfasia pe dinauntru. Am ranit-o si i-am ranit si pe ceilalti. Nu merit sa traiesc. Am decis... in seara asta o sa plec sau o sa-mi pun capat zilelor. Nu pot permite sa mai ranesc pe cineva. Nu pot.

Cu lacrimi in ochi ma ridic de pe gresia rece si merg in fata oglinzii cu dulapior. Ma privesc pentru cateva clipe analizand felul in care aratam. Parul ciufulit parca ar fi trecut printr-un adevarat razboi, iar in jurul ochilor inlacrimati se zareau urme de rimel. Nu ma sinchisesc sa le sterg si oftez in sinea mea. Iau un pieptane si imi aranjez cat de cat podoaba capilara. Deschid dulapiorul cautand cu privirea ceva si anume foarfeca. Indiferenta o iau de pe raftul de sus, dupa care inchid usa inapoi dand de oglinda. Imi las privirea in jos spre micul obiect din mana mea gandindu-ma daca e bine ce fac. Nu mai puteam gandi limpede. Daca o sa regret dupa ceea ce aveam de gand sa fac? Ce vor spune ceilalti? Defapt, cui ii pasa. Nimeni n-o sa aiba vreo problema cu asta. Dupa tot ce le-am facut nu cred ca mai am vreo importanta.
Inchid ochii si rasuflu hotarata. Imi atintesc privirea asupra oglinzii din nou, dupa care cu miscari usoare apropii foarfeca de o suvita de par. Ma simteam pusa sub presiune, dar nu stiam de ce. In secunda urmatoare, in linistea ce predomina baia se auzi sunetul redat de foarfeca taindu-mi mica suvita de par. Cu aceeasi teama facusem acelasi lucru cu o alta suvita. Am inceput sa prind un oarecare curaj, in sinea mea dandu-se inca o lupta crunta intre bine si rau. Chiar nu aveam idee daca faceam bine sau nu. Intr-un fel nu imi pasa, dar intraltul da.
Incetul cu incetul, in jurul meu se adunasera mii de fire de par. Semanau cu micile petale de flori de cires ce imi placeau atat de mult. Mai aveam inca putin si terminam. O ultima suvita cazuse la pamant de parca si-ar fi pierdut viata. Iau pieptanul si il pun sub jetul usor de apa de la chiuveta, apoi il scutur putin de apa. Imi pieptan parul analizandu-mi din nou reflexia in oglinda. Nu aratam chiar atat de rau, defapt aratam foarte bine. Nervii pusera oarecum stapanire pe mine, dar treptat mi-am revenit.
Ma spal rapid pe fata, apoi merg inspre usa. Ma las in jos chinuindu-ma sa privesc prin gaura cheii daca Hinata plecase sau nu din camera. Spre norocul meu plecase, asa ca am iesit gandindu-ma apoi cum sa plec de aici. "Trebuie sa existe o cale..." imi spuneam in sinea mea in timp ce cautam ceva care sa ma ajute sa "evadez". Deschid sifonierul lui Sasuke care trebuie sa recunosc, e foarte ordonat si iau de acolo un hanorac albastru inchis. Imi dau jos bluzita rosie pe care o purtam, apoi iau hanoracul si il imbrac rapid. Imi era destul de mare, dar asta nu era o problema. Arata bine pe mine avand in vedere colantii negri pe care ii purtam. Imi pun gluga in cap, apoi intredeschid usa asigurandu-ma ca nu ma va vedea nimeni.
Din nou, spre bucuria mea nu era nimeni ceea ce ma cam punea pe ganduri. Ignor asta si ies grabindu-ma cu pasi silentiosi inspre usa.
De cum o deschid ceva ma tranteste la pamant. Imi ridic privirea si dau de Naruto ce ma privea confuz. Acesta ma ajuta sa ma ridic cerandu-si scuze pentru accidentul de mai devreme. Rostesc un "aham" si plec grabita incercand sa evit eventualele intrebari gen "ce ai patit?". Fug grabita pe holurile campusului cautandu-mi "apartamentul". Studenti care mai de care ma priveau confuzi alergand printre ei. Unii ma injurau din cauza ca ma ciocneam partial de ei, iar pe altii ii auzeam spunand ca poate sunt grabita sa nu intarzii la vreo ora. Ii ignor incruntandu-ma putin, dupa care ajung in fata apartamentului meu. Fara nicio retinere intru inauntru unde dau de Ino ce statea deasupra unui tip roscat cu ochii verzi destul de dragut.
Cei doi se opresc din "activitatea" lor si ma privesc de parca as fi fost un extraterestru.
- Continuati, continuati. Nu ma luati in seama. Le spun celor doi intreptandu-ma inspre camera mea.
Trantesc usa si ma arunc in pat privind tavanul. Era deabea ora 7:30, iar orele incep la 9:00. Dau drumul televizorului si incep sa butonez telecomanda cautand ceva interesant de vazut, insa nimic.
Dintr-o data simt cum telefonul incepe sa sune pe melodia Alessiei - Ploua. Numele celui care ma suna ma facu sa inghet. Fiori ma trecusera prin tot corpul alarmandu-ma. Era....[/size]