Limoncello
Genin
Sex :  Varsta : 28
 Localizare : Constanta
 Nr. mesaje : 388
Puncte : 575
 Reputatie : 69
 Hobby-uri : Desenul, acultat muzica continuu, cititul, scrisul, plimbarile in aer liber, animeuri, seriale coreene, filme
 Stare de spirit : Mereu schimbatoare.
 |  Subiect: Femeia, influenta dragostei  Mier 28 Aug 2013, 20:20 | |
| Femeia, influenta dragostei Capitolul 1 Din perspectiva Ellei
Razele soarelui ce se strecoara pe langa draperiile rosii de la fereastra ma fac sa-mi deschid ochii, cu greu, enervata si iritata. Stau trantita pe burta, fara a ma chinui sa ma ridic, privind pernele albe, simtind matasea ce inconjoara patul. In ciuda faptului ca este toamna, mie tot imi este cald, si ma fatai de pe o parte pe alta a patului, facandu-mi vant, intinzandu-mi corpul pana la maxim ca sa ies din amorteala. Frecandu-ma cu o mana la ochi, cu cealalta caut mp3-ul cu muzica, pentru ca trebuie sa-mi fac in totdeauna ritualul de dimineata. Il gasesc, imi bag castile in urechi, inspir adanc aerul ce se strecoara pe langa fereastra si sar imediat din pat, pozitionandu-ma in fata oglinzii ovale de langa sifonier. O, oglinda asta mereu ma iubeste.
Incep sa dansez, admirandu-mi corpul acoperit doar de o pereche de boxeri negri si o bustiera, altfel n-as putea sa dorm. Ritmul muzicii imi face capul sa explodeze, fiind data la maxim, iar vibratiile le simt prin tot corpul, astfel ca ma dezlantui mai tare, admirandu-mi in acelasi timp miscarile bine concepute. Cui nu i-ar placea sa ma vada dansand?
Si acum, o mica pirueta, si inca o pirueta, fato! Asa! Si in timp ce ma prostesc in fata oglinzii, incep sa cant.
- Daca ma vei supara, mai da-te-n dragostea mea, stii ca te voi injura mai da-te-n... Oh, nu! Muzica mea s-a oprit! strig cat de tare pot, holbandu-ma la mp3 ca la o piatra seaca care nu ar merita nici doi bani.
Nu se poate, nu se poate! Din nou, mp3-ul mi s-a stricat! Dumnzeule, daca ma duc la tata cu chestia asta, nu stiu daca l-as convinge sa-mi ia din nou altul, cred ca este a patra sau a cincea ora cand stric unul. Trebuie sa-l conving cumva sa-mi ia alt mp3, dar... cum?
Resemnata, intru imediat in baie, scapand de boxeri si bustiera, facandu-mi loc sub dusul fierbinte. Imi place foarte mult sa stau sub dus, lasand picurii sa-mi strabata pielea, apa calda facandu-mi trupul, muschii sa se relaxeze, iar gandurile sa-mi zboare cu totul in alta lume, o lume pe care mi-as dori sa o am, undeva departe. Ceea ce ma enerveaza cel mai tare este ca anul acesta nu voi mai fi chiar de capul meu, fiind ultimul an de liceu. Nici nu pot spune ca am fost chiar de capul meu pana acum, caci nu prea am umblat in cluburi sau cu persoane lipsite de educatie. Nu regret asta, mama mereu m-a invatat ce este mai bun, mereu imi da sfaturi si-mi este alaturi, dar presupun ca nu ar intelege si ce ma framanta acum, adica lipsa unui iubit la varsta de optsprezece ani!
Un ciocanit de la usa camerei mele, ma intrerupe din gandire, iar o voce calda rasuna:
- Ella, coboara la micul de jun, vei intarzia, spune mama.
- Vin acum, doar cinci minute! strig, oprind apa.
- Oh, te rog, asa zici mereu, spune razand, apoi nu o mai aud, semn ca deja a plecat de langa usa.
Ma sterg repede cu un prosop, apoi imi iau lenjerie curata din sifonier si ma imbrac intr-o pereche de blugi bleumarin. Holbandu-ma in continuare prin dulapul imens, ma gandesc ce s-ar potrivi mai bine, si aleg un tricou turcoaz si un lant, apoi ma privesc din nou in oglinda, fredonand diferite melodii pe care, din pacate, naiba sa-l ia de mp3, nu le pot asculta.
- Noi doi stim prea bine, ca iubirea de foame nu tine... hmm, dar sa stii ca mi-e sete de tine...
Pacat ca eu sunt singura, si singurul baiat care mi-a atras atentia de trei saptamani de cand s-a mutat in clasa mea, nu da atentie nimanui, fiind mereu cuprins in niste fise ciudate, invatand. Este atat de ciudat, dar sa-l ia naiba ca e si frumos. Dupa spusele mamei mele, ar trebui sa ma feresc de oameni ca el, dar ea niciodata nu mi-a spus cum s-a cunoscut cu tatal meu. Ma intreb daca Criss ma va mai ignora si de data asta cand voi incerca sa port o conversatie cu el.
Imi pieptan parul lung, brunet, apoi ma machez discret, trasand cu tusul o linie dreapta pe pleoape, dupa care aplic un glos, imi iau geanta de pe canapea alba din coltul camerei, si o zbughesc repede pe scari in jos spre bucatarie, unde se afla dulcii mei parinti.
- Buna-dimineata! le zic, fluturand o mana in aer, iar ei isi intorc automat privirea spre mine.
Doamne, mereu sunt atat de lipiciosi, niciodata nu i-am vazut certandu-se, poate doar puapandu-se, dar scurt pe buze. Hmm, ma intreb cum se saruta parintii mei cand sunt doar ei. Ar fi interesant sa-i spionez intr-o zi.
- Buna-dimineata, scumpo, se pare ca ai ajuns mai devreme ca de obicei la masa, imi spune mama zambind.
Sper sa nu inceapa amandoi sa ma tachineze.
- Aseaza-te, ce stai acolo in capatul scarilor, imi spune tata, fiind cuprins in cateva schite si cereri de proiecte.
Imi scutur capul si ma asez la masa mare din centrul bucatariei. Mama mea se aseaza langa tata, incepand sa manance, in timp ce acest brunet masiv din fata mea isi bea linistit cafeaua si se uita intruna la acele hartii. Oare chiar atat de greu este sa fii arhitect? Lucreaza foarte mult. In timp ce mananc painea prajita cu unt sau gem, ii privesc cu atentie. Inca ma mira aspectul lor fizic, amandoi arata demential, dar nici nu ma mira. Tatal meu mereu merge la sala ca sa se intretina si mama se intretine, si ne permitem, caci au niste salarii foarte mari, mama fiind si ea un bun doctor stomatolog. Imi place atat de mult de ei, felul cum le sta impreuna este atat de perfect. O vad pe mama cum isi da parul frumos roscat si lucioas dupa umeri, si isi incolaceste bratele in jurul tatalui meu, acesta intorcandu-se spre ea, iar ea il saruta usor pe obraz.
- Tom, nu crezi ca muncesti prea mult? Proiectele acelea trebuiesc finalizate in trei saptamani, mai ai timp.
El se uita lung la ea, si o cuprinde dupa umeri, aratandu-i ceva la acele schite.
- Hera, Kaname m-a rugat sa mergem un weekend la pescuit cu familia lui, daca vrei sa mergem trebuie sa le finalizez. In plus, acel ciudat, Remi, doreste o casa cu patru etaje, scarile venind din trei parti, si o multime de decoruri. Ce stil ciudat.
- Dar cand ai primit cererea asta? il intreaba mama.
- Acum trei saptamani, cand a inceput scoala. Acest domn isi doreste sa aiba o ditamai casa pentru fiul sau care s-a mutat de curand in acest oras cu mama lui. Spunea ca v-a locui cu ei doi si ca are nevoie de foarte mult spatiu. In plus este foarte pretentios si cere atatea, incat am impresia ca o face doar ca sa vada de ce sunt in stare.
Doamne fereste, cine ar vrea o casa cu patru etaje? Pentru ce naiaba ar vrea? Si ma intreb ce fiu de bogatas ar avea pretentia sa locuiasca intr-o asa casa. Norocul lor este ca au la dispozitie cel mai bun arhitect pe care-l cunosc, tatal meu.
- Oricum, nu-ti mai face atatea planuri si nu te stresa, o sa faci o treama minunata ca intodeauna, acum mananca, ii spune ea si-l saruta din nou.
Acum ca ma gandesc, cine ar face o cere fix acum, inainte de ultimul an? Sau, cine s-ar muta in ultimul an la o alta scoala, poate doar cei cu probleme, cum este acel baiat nou din clasa mea, este extrem de ciudat.
Oh, stai, privindu-i asa senini pe parintii mei, asta e sansa mea. Zambesc malefic cand ei nu se uita, apoi imi afisez o fata de catelus nevinovat, tragandu-l pe Tom - ar fi ciudat sa-i spun pe nume si in afara mintii mele, dar poate si amuzant - de maneca, iar el se uita intrebator la mine.
- S-a intamplat ceva? ma intreaba, lasand proiectele deoparte.
Ma priveste atent, avand buzele intr-o linie dreapta.
- Pai... da, ii zic zambind mai larg ca deobicei.
Tom ridica spranceana.
- Ce-ai mai facut de data asta?
- De ce crezi ca am facut ceva rau de fiecare data cand zambesc asa, pur si simplu vreau sa te intreb ce faci.
- Pentru ca mereu folosesti acea voce pitigaiata de " n-am vrut, dar am stricat " ?
Urasc simtul lui de observatie, si cel mai prost lucru e ca si-l dezvolta pe zi ce trece.
- Auzi, tati, aaa... ai putea sa-mi dai cativa bani? Poate mai multi, chiar foare multi?
Ma priveste uimit, la fel si mama. Inghit in sec, gandindu-ma daca e bine sa le spun acum. Ahh, la naiba, haide Ella Skali, poti sa o faci! imi zic, increzatoare.
- Pentru ce? ma intreaba el.
- Nu spuneati voi ca aveti multi bani, de ce ma intrebi pentru ce ii vreau?
- Ella, nu o mai lua pe ocolite si zi-ne ce vrei, imi spune mama, sprijinindu-se pe scaun, ducandu-si ceasca de cafea la gura.
Iau o gura mare de aer, zambind si mai mult, apoi le zic:
- Vreau un mp3 nou! Si, mh... stiti ondulatorul pe care mi l-ati dat acum o saptamana? Pai, l-am stricat ieri, le recunosc eu.
Un fior ma trece pe sira spinarii, cand observ ochii visinii a-i tatalui meu, ce seamna ca a unui tigru gata sa sara la gatul meu si sa ma sfasie, parul brunet ce-i sta dezordonat, accentuand seriozitatea cu care ma tinteste.
Urasc cand ma priveste in felul asta, de parca as fi comis o crima. Dar nu este vina mea ca si cele mai bune mp3-uri posibile se strica atat de des. Mama mea isi ia geanta neagra si il bate pe spate pe Tom, aplecandu-se sa-l sarute scurt.
- Mult noroc, Tom, dragule, spune razand, apoi vine si ma ia in brate, pupandu-ma.
- Sa ai grija la scoala azi, iubito, cat despre mp3, negociezi cu Tom, imi spune dupa care se face nevazuta, caci trebuie sa ajunga la munca.
Dupa ce mama iese de tot din campul meu viziual, ma intorc spre tata, care-si bea linistit cafeaua, avand grija sa nu-si pateze tricoul negru de matase. Ma intreb daca si viitorul meu iubit, ce sper sa apara incurand, poate chiar Criss, va avea acesti muschi frumosi. Mda, este exceptional de frumos, ma mandresc cu el, dar este uneori atat de dificil si ma tachineaza, ca-mi vine sa-l bat.
- Deci, imi iei altul?
- Oh, desigur iubito! imi spune zambind.
Sar de pe scaun total uimita, privindu-l fix, si strig:
- Serios? Cum de?
- Desigur, doar am un sac plin de bani sus pe casa. Tot ce va trebui tu sa faci este sa te urci acolo si sa vezi daca pasarile inca n-au mancat banii, iar daca sunt, atunci poti a-ti iei alt mp3.
Imi dau ochii peste cap si pufnesc. Presupun ca trebuia sa ma astept la asta. Dar nu inteleg, este bogat! Ce-i asa greu sa-mi ia alt mp3 scump si bun? Nu ar trebui sa fie o mare problema.
- Serios, tata...
- Si eu vorbesc serios, Ella, nu e ca nu ti-as lua, sau ca n-am, dar este al saselea mp pe care-l strici in patru luni, iar daca o tii tot asa, unde se va ajunge? Crezi ca e normal sa strici sase mp3-uri in patru luni?
- Dar nu-l voi mai strica, incerc eu sa-l conving.
- Asa spui mereu, ofteaza el si se ridica de la masa.
- Te rooog, lungesc eu cuvantul, mergand pe langa el.
Il trag de mana, si ma invart in jurul lui ca o pisica, cu ochii mari, exprimand dorinta mea pentru muzia, iar el ma priveste amuzat. Probabil se prinde ca nu va scapa de mine pana nu-mi va lua altul.
- Mai vedem, imi spune, ciufulindu-mi parul pe care m-am chinuit sa-l aranjez.
Oficial, te urasc Tom Skali! imi zic in sinea mea, suflandu-mi o suvita rebela ce mi-a cazut peste ochi, lasandu-mi mainile pe langa corp ca o leguma. Nu pot sa cred.
Cu toate ca ma enerveaza la culme, nu pot sa ma mai milogesc de el pentru ca ceasul de pe peretele alb al bucatariei indica ora sapte jumatate, timpul ca Naty si fratele ei, Michael sa ma ia cu masina la scoala. Norocul meu este ca stau fix langa ei, in aceeasi curte, casele fiind la o distanta rezonabila. Cam asa se intampla cand prieteni vechi hotarasc sa locuiasca unii langa altii in doua case cat un palat si o curte imensa cu trei piscine. Ceea ce ma bucura cel mai mult este ca eu si Naty suntem cele mai bune prietene, si asta nu pentru ca mama mea, Hera, si mama ei, Vero, sunt prietene de mici, ci pentru ca este o prietena grozava, blanda, intelegatoare, si nu stiu ce m-as face fara ea. La fel si Michael, desi el nu prea sta asa des cu noi, fiind mai mare cu un an ca sora lui.
Il iau pe Tom tare in brate, iar el ma invarte prin casa pana la usa, si ma saruta tandru pe frunte, ciufulindu-mi din nou parul, iar eu ma stramb.
- Tata!
Rade usor, si ma ia din nou in brate.
- Tot esti frumoasa. Acum fugi, Michael deja este in masina.
- Oh, buna Kaname, ii spun tatalui lui Michael si Naty cand ma intorc.
Ce mod de a aparea in peisaj, nici nu l-am simtit. Ma saluta si el, ochii albastri slipindu-i in lumina soarelui, dupa care fug spre masina neagra din fata caselor, unde ma astepata prietenii mei. Hmm, deci Kaname a venit la tatal meu acasa, el ocupandu-se cu decoratiuni alaturi de el, si avand o firma de avocatura. Imi place de ei ca-si pot lua liber cand vor ei, dar eu nu. Eu trebuie sa merg la liceu, bine ca este ultimul an, dar acest aspect nu este singurul care ma ingrijoreaza, singura chestie ce-mi da peste cap toate planurile. Mama si tatal meu sunt fericiti, se iubesc, Vero si Kaname se iubesc, Naty vorbeste cu un baiat de cateva zile, iar Michael este fericit pentru ca este, mai putin eu. Vreau o relatie stabila, pe cineva care sa ma iubeasc, sa-mi fure cineva inima.
Ma urc in masina, apoi trantesc tare portiera, afundandu-ma pe locul din spate langa Naty.
- Buna, murmur, privind in fata.
- Buna, Ella, imi spune prietena mea Naty, privindu-ma putin ingrijorata.
O privesc, iar ea se uita in continuare la mine cu ochii ei mari si albastri pe care ii are de la tatal sau, Kaname, parul find blond carliontat si i se revarsa frumos pe umeri. Are un glos visiniu pe buzele ce sunt intr-o linie dreapta. Este foarte frumoasa, privirea ei gingasa de copil facandu-ma sa zambesc deseori in zilele ploioase.
- Ella? ma intreaba ea, clipind des, fluturandu-si acele gene lungi.
- Oh, scuze Naty, nu-i nimc.
- Ar trebui sa nu fie, spune Michael, care apasa pe acceleratie si porneste masina.
El este mereu la obiect si are obiceiul sa ma mustre, ceea ce ma cam irita. Amandoi se ingrijoreaza imediat cand am o zi mai proasta. Michael e un tanar inalt foarte atragator si lat in umeri, i se pot observa muschii si prin camasa neagra pe care o poarta astazi. Ochii sunt capuri ca ai lui Vero, iar parul negru, atat de stralucitor, ca a lui Kaname. Hmm, daca Naty semana cu Kaname la par, aveam in fata o bruneta cu ochi albastri, dar nu mi-ar fi convenit, ar fi semanat mai mult cu mine, exceptand culoarea ochilor, pentru ca eu ii am de la mama, sunt verzi. Toata lumea se mira de ei, de forma si profunzimea lor, dar mie nu-mi par asa speciali, desigur, oricine trebuie sa aiba ceva care sa nu-ii convina la propria persoana, doar ca eu am sute, iar in frunte se afla lipsa dragostei, si felul cum ma evita Criss zilnic.
Michael, iese de pe stradute, mergand pe strada pricipala, iar eu privesc absenta cerul si frunzele aramii, rosiatice si galbene cum coboara grabite, in micul lor dans pe alei, strazi si parcuri, dand atmosferei un ton jucaus. Zambesc, caci este foarte frumos peisajul, imi place mult toamna.
- Inca te gandesti la Criss? ma intreaba, Naty.
O privesc uimita, intrebandu-ma ce naiba a apucat-o sa ma intrebe asta. Stiu ca Naty este genul de persoana care mereu insista si nu se lasa pana nu-mi scoate vorbele cu clestele, dar nu ar trebui sa ma intrebe asta cand Michael e la cinsprezece centimetri distanta de noi. Este cam incomod.
- Nu chiar, ii zic.
- Eu nu cred asta. Mereu il salutai, iar el te ignora, apoi te duceai si-ti luai o cafea de la automat, varsandu-ti amarul. Felul cum strangeai paharul de plastic in maini nu-mi dadea de inteles ca ti-e bine, Ella.
Unu zero pentru Naty.
- Sa ma fereasca sfantul! Tu si cu tata, acelasi simt stupid de observatie. Ati facut cumva o echipa ca sa ma spionati si sa-mi vedeti reactiile la orice?
Pufnesc eu iritata, incrucisandu-mi mainile. Nu pot sa cred ca-mi reaminteste de umilinta pe care o primesc zilnic de trei saptamani incoace, de cand a inceput liceul. Mereu am icercat sa ma bag in seama cu Criss, baiatul nou, pentru ca nu vorbeste cu nimeni, e foarte tacut, precis, serios, melancolic, e enervant, si este frumos, chiar prea frumos, era imposibil sa nu ma atraga. Cred ca ar fi normal pentru oricine sa se enerveze cand cineva nu-l baga in seama si nu-i acorda deloc doua minute sa vorbeasc. Tebuie sa-l fac pe Criss sa vorbeasca cu mine cumva.
- Ce s-a mai intamplat cu Tom? Ai stricat din nou un mp3?
Fata asta e incredibila!
- Da! strig eu cat ma tin plamanii.
Michael incepe sa rada, si suna ca si cand ar mai avea doi pasi de mers, inainte sa se prapadeasca pe jos.
- Ce ti se pare asa amuzant? il intreb, stramaband din nas.
Si el si Naty incep sa rada, dar ei nu inteleg ce inseamna diminetile mele cu mp3-ul in oglinda, sau muzica. Daca as fi avut acum mp3-ul meu, imi bagam castile in urechi si nu-i mai auzeam, naiba sa-i ia.
- De ce te stresezi atata? Oricum nu o sa mai ai timp de muzica anul asta, imi spune Michael, virand la dreapta.
- Gresit! ripostez. Azi-dimineat ascultam melodia Da-te-n dragostea mea, si s-a oprit fix la jumatate, stricandu-mi si jumatate din zi, si jumatate din timp, si jumatate de ora sa-l rog pe tata sa-mi ia altul, dar ma tachineaza intruna. Ce ma faac...? ii intreb, lasandu-mi capul pe spate, oftand din rasputeri.
- Da-te-n dragostea lui Connecte-r, spune Michael, razand.
Iau un maimutoi de plus de pa bancheta din spate si i-l arunc in cap, dar tot nu se opreste sa rada.
Cand mai avem putin si ajungem la liceu, Naty imi aseaza o mana pe umar, apoi ma priveste din nou cu ochii ei mari si caprui.
- Nu te mai gandi la Criss, nu se va intampla.
Oftez din nou, caci stiu ca vreau sa vorbeasca cu mine, iar felul cum imi spune Naty de cateva zile incoace ca nu am nicio sansa in fata lui, pur si simplu ma ucide. Dar nu-mi pasa, tot voi incerca sa aflu care-i treaba cu tipul asta si de ce nu vorbeste. Cred ca-l voi urmari pana acasa daca continua tot asa.
- De parca ar fi asa de usor sa mi-l scot din cap, ii zic, privind din nou absenta peisajul de toamna.
Cum am promis, am revenit cu un sezon 2. Initial, voiam sa-l postez pe 1 septembri, adica Duminica, dar sunt plecata si chiar nu mai aveam cum, deci am venit cu el azi. Sper ca v-a placut primul capitol, si deja am pregatit niste suprize foarte frumose pe mai incolo, sper sa va placa acest sezon. Va pup :*
|
|
acebook
