Buna!
Deci sa incep...

Lasa ploaia sa treaca

Cand a venit ploaia mi s-a făcut frică. Am început să tremur când picături reci mi-au atins rănile. Urlam cât de tare puteam că nu mai vreau. Devenisem o sclerozată, o nebună. La fiecare picătură deveneam din ce în ce mai irascibilă şi ţipam din ce în ce mai tare să se oprească. După un timp, am început să accept vindecarea ploii, chiar dacă în sufletul meu încă mă împotriveam straşnic. Mă uitam în sus şi pe pleoape mi se scurgeau lacrimi cereşti pe care nu le vroiam. Nu le mai vroiam. Trei luni a plâns aşa Dumnezeu peste mine. Trei luni m-a lăsat în lacrimile lui să îmi dau seama cât de bine e. Apoi, două mâini mi-au cuprins parcă tot corpul şi m-au tras prin tot nisipul acela, în jos. Am deschis ochii în apă... apă limpede, apă rece, apă vindecătoare. Am înotat mult timp şi m-am uitat în spate, în faţă, în dreapta şi-n stânga. Cineva mă ţinea strâns de mână şi nu-mi dădea drumul. Am văzut, la un moment dat, cum apa începe să se tulbure. M-am speriat atunci, dar mâna m-a strâns mai tare şi buze de apă m-au sărutat şoptindu-mi încet "Ai încredere." Şi am avut. M-am lăsat purtată aşa până azi. Am văzut în apă cum înotau alături de mine Minciuna, Superstiţia şi Paranoia şi am simţit cum încep să mă tragă de mâini şi de picioare. M-am agăţat mai tare de braţul care mă ţinea, am înotat mai tare spre el şi prin apa tulbure am reuşit să văd că avea picioare, piept, cap... exact ca mine. Era om... şi încă este.
Acum vreau să mă întorc în apă. Mi-e frică să nu se întâmple ca acum mulţi ani şi să ajungă să se evapore în jurul meu şi eu să rămân în nisip fierbinte, ars. Dar e atât de bine aici... Îmi simt părul cum pluteşte, capul golindu-se de spaimă şi amintiri şi tot corpul învelit în mătase. Nu vreau să plec şi sper că nu voi fi nevoită să plec vreodată din nou. Îmi place aici.[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



















Si a doua mea creatie in versuri...Desi nu sunt chiar versuri...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



Mă întrebaţi pe mine?
Eu vreau Cerul!
Ce nu am zis bine?
Sau poate se numeşte altfel decând lumea s-a schimbat...
Cum cine?
El!
Cerul!

Doar cerul mă cuprinde
Iubitul meu de vremuri
Cum am putut să te înşel
Stăpâne?
Azi mă întorc la Tine
Căci tu eşti Cerul meu
Părinte, frate şi prieten,
Primul iubit de altădată.
De acum n-o să mai plec să caut pe pământul sec
Îngeri deşerţi şi fără aripi.
De acum Tu eşti pentru mine:
Zeu şi Demon
Unic,
Sfânt,


Luceafăr alb în noapte.







[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Sper sa va placa si desigur daca vreiputeti pune si voi cateva randuri despre cateva vise [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]