Nu este un fic SasuSaku daca nu va suparati avand in vedere ca eu si sora mea nu prea am facut fic-uri bazate pe anime-uri !
Aceasta e povestea in care stilurile noastre au evoluat iar povestea deja acum e la capitolul XII .
Aceasta poveste se numara printre preferatele mele din povestile pe care le-am scris probabil din cauza faptului ca am evoluat cu aceasta poveste , a personajelor , a povesti in sine etc . Acum sper ca sora mea nu o sa se supere ca am laudat fic-ul acesta prea tare

Sa incepem ! dar inainte vreau sa va zic ca Maya sunt eu ( din cauza ca unde am postat prima oara asa ma numeam ) si Darkness este Kuroi no Hana .

Capitolul I : Sa ne cunostem !

~ Perspectiva : Aqua ~ [ Maya ]

Sabia ii intra in corp soldatului , sangele ii tasni murdarimdu-mi fata alba . Priveam rece si fara mila peisajul macabru format din cadavre , sangele lor fiind imprastiat pe tot campul de lupta . Calul meu necheza speriat dar eu priveam fascinata acea mare a morti . Corpul imi vibra la bataia usoara a vantului , simtand ca ma duce intr-o alta lumea . Inchid ochii incercand sa imi amintesc de ce sunt aici . Desi paream de gheata lacrimile mele abea se astamparau sa nu curga . Scopul meu ma fulgera si revin la privirea aceia cu care se obsnuisera rebeli . Aud pasi cailor . Ma uit prin jur si din padurea deasa se observa o silueta cunoscuta . Incercam sa o desting dar mersul animalului mi-o lua inainte . In fata mea pe un cal negru ca pana ciori statea un baiat . Il priveasc rece dar totusi uimita de faptul ca era aici . Acesta se uita in jur si imi spune fara vrun gest al fetei " Buna treaba , Kalino ! " Ii multumesc cu o simpla aplecare a capului , nu vream sa-l privesc in acei ochii ai lui de un verde pal pentru ca urma sa ma pierd in ei si sa nu mai pot lega doua vorbe .As fi vrut macar lui sa ii spun cine sunt , dar ma va ura pentru ca l-am mintit in tot acest timp si pentru rangul blestemat pe care il am . Acesta imi facu un semn discret sa plecam . Aprob iar din cap si ma urc pe calul meu alb ca neua , lovindul usor pentru a incepe sa galopez . Pe drum il priveam atat de capturata . Era un baiat cu niste ochii ca smaraldele deschise , parul de un albastru inchis asemanator cerului de noapte , pielea alba ca spuma laptelui . Cat de mult simt ca ma doare inima sa-l mint , era singurul care nu m-a trat ca pe o incepatoare . Toti credeau ca sunt un baiat fragil , bun de nimic si bland , dar acum este total invers . Desi eu ... Nu sunt baiat ! Numele meu adevarat este Aqualin Van Sorelo si sunt printesa Frantei , dar urasc asta . Nu puteam sa fiu o fata obisnuita ? Eram fica unui tiran ce nu putea fi denumit " Rege " . Ascundea totul de mine , nu stiam nimic din trecut , imi omorase fratele . Ce puteam sa fac ? Sa stau la palat si sa ma uit la oameni nevinovati ce erau ucisi de rautatea tatalui meu ? Nu ! De asta ma aflu aici , sa ma razbun si sa-mi ucid tatal . Pierderea in ganduri ma facut sa nu mai fiu atenta la drum si cat pe-ci sa cad de pe cal . Acesta tresari si se uita mirat la mine . Intodeauna ma privea suspicios si asta era alt motiv sa nu-l privesc in ochii . Imi spune rece un " Fi atent ! " si isi continua drumul . Cand am ajuns la tabara imediat am fost asaltat de colegi mei .
- Antonnio ! Cum ? Nu ai nici macar o zgarietura si eu unu nu prea cred ca sangele asta iti apartine tie !
" Sangele " ? Cand ma uit mai atenta vad ca eram din cap pana-n picioare murdarita cu lichidul vital al soldatilor . Aratam de parca am facut baie in sange .
- Eee ! Nu v-ati obisnuit cu Soldatul Cheie ? El mai niciodata nu e ranit ! spune un alt om .

~ Pespectiva : Moniq ~ ( Darkness )

Peretele de care m-am rezemat este rece si ma face sa simt suferinta si durerea din acel loc . O incapere din trei pereti negrii de pamant si niste fiare ruginite ce ma tin prizoniera alturi de mama mea de cand m-am nascut . Tot ce imi doresc de cand am inteles adevaratul sens al cuvantului " prizonier " este sa ies de aici si sa traiesc viata pe care nu am avut-o. In fiecare zi sunt condamnata la ura si suferinta , de catre tatal meu . Acel tiran va plati ca ma inchis aici . Intr-un colt o femeie frumoasa cu par negru si ochi verzi sufera si plange,asteptand ceva ce nu mai vine de atatia ani , si anume eliberarea . Eliberarea din aceasta cusca a suferintei si calea catre libertatea ce i se cuvine . Deodata auzim pasi pe coridorul lung ce ducea inspre noi. Un soldat vine si ne da printre gratii ceva de mancare. Nici sa mai mananc ce este trimis de tatal meu oribil , nu vreau. Ura imi tine de foame iar dulcea razbunare ce va veni curand , imi tine de sete . Ma asez langa mama si ii dau ei mancare . Ea , spre deosebire de mine , nu se poate hranii cu ura pe care nu a simtit-o niciodata.
- Monique trebuie sa mananci si tu ! spune ea ingrijorata . Stai linistita vom rezolva noi cumva .
- Cum sa rezolvam cand suntem inchise la naiba-n prazni?! strig eu si ma ridic nervoasa de pe dusumeaua rece .
- Mai incet acolo ! zice o voce foarte cunoscuta mie de atatia ani .
- Ce vrei Kyoto ? intreb cu intreptand-ma spre el si privindu-l cu ura pe acel baiat cu parul ca spicele de grau. Nu trebuia sa fi in vrun razboi si sa mori de sabie sau sultia ?
Eu si Kyoto ne-am privit cu ura si daca nu as fi fost oprita de acele gratii , as fi sari sa el sa-i scot ochii . Il uram pe Kyoto pentru ca il venera atat de mult pe tata si il credea un zeu atotputernic . Nu suportam gandul ca este fraierit de nemilosul meu tata . M-am apropiat mai mult de gratii sperand ca il pot intimida cu privirea mea de gheata . Kyoto nu s-a speriat de loc si a bagat mana printre gratii pentru am ciufulii parul negru . M-am ferit si am continuat sa il privesc. In ochii mei albastrii se citea ura si rautatea ,dar blondul nu parea impresionat deloc . Asta ma facea frustrata . Kyoto a dat sa plece dar nu inainte de a spune cele cinci cuvinte ce ma enervau al culme: " Esti asa o copila proasta ! " . Sa intors cu spatele i-ar eu am smuls de jos o piatra pe care am aruncat-o cu putere spre el . Piatra l-a lovit fix in cap iar acesta sa intors catre mine nervos.
- S-a inveti sa nu te mai pui cu mine! spun eu si ma intorc razand .

~ Perspectiva : Xander [ Maya ]

Am aruncat harta aceia enervanta pe jos . Intodeauna ma uitama la ea ca sa fac planuri de atac , de aparare , ovensiva etc . Plictiseala ma dobora imediat fiind a 1000 oara cand ma uit la acea bugata de hartie unde erau desenate cu foarme diferite locurile din Franta . Ma ridic si imi pun armura , sunt curios sa vad ce fac soldati . Ies din cabana si ma duc la grajduri sa imi iau calul . Dark statea cuminte si plictisit in boxa lui . Era un cal superb negru cu niste ochii mairi caprui , o blana moale si o coama frumoasa , mare si ciufulita . Imi i-au saua si i-o pun in spate fiind atent sa nu-l strang prea tare . Acesta negheza vesel find bucuros ca o sa-l scap de plictiseala din grajd , iar eu il pivesc zambind . Ma urc pe el mangaindu-l pe coama apoi il lovesc usor semn ca trebuie sa o luam la galop . Padurea deasa era un obsatcol amuzant pentru el . Ii placea adrenalina , lafel ca si mie . Observ niste busteni si cadavre ale soldatilor Regelui semn ca Antonnio a trecut pe aici . E usor sa-l gasesti ! Unde sunt cele mai multe cadavre si copaci daramati se afla si dansul . Imi parea ceva ciudat la acest baiat ce il puteam denumi copil de 14-15 anii , doar ma inalt , desi varsta lui era de 19 anii arata asa slab si firav ca un nou nascut . Totusi asta putea fi un dar , datorita faptului ca era subestimat iar inamici lasau garda jos facandu-i loc de atac . Un adevarat razboinic , dar totusi era misterios . Dupa vro cateva minute am ajuns , in mijlocul unei mari de cadavre si sange statea el . Parul lui negru era ciufulit , ochii de un albastru pur , pielea alba ca neua si niste buze rozali ce ma duceau spre gandul ca ar fi o fata dar la ce forta are , slabe sanse . Priveasc in jur satisfacut , uimit si scarbit in acelasi timp . Ii zic nepasator un " Buna treaba Kalino " replica pe care o primea mereu . Cred ca s-a plictisit deja de ea . Acesta imi multumi cu o aplecare simpla a capului . Nu stiu de ce dar nu ma privea in ochii niciodata . Dupa inca cateva priviri aruncate ii fac semn sa urce pe cal si sa pornim spre tabara . Brunetul aproba din cap si se urca pe calul lui alb ce fusese denumit " Fulger " . Incepem iar sa o luam la goana prin padure , il observ pierdut in ganduri cea ce imi crea suspiciuni . La un momendat aud un nechezat , ma uit in spate iar Antonnio era sa cada de pe cal , un fior de spaima imi trecu dar imi revin repede inainte ca acesta sa vada . Nu cazuse dar nici mult nu mai avea . Ii zic rece " Fi atent " apoi ma intorc la drum . Ce copil imatur , totusi ma amuza asta uneori . Cand am ajuns in tabara imediat ce cobora de pe cal fu asaltat de amici lui . Ii priveasc cateva secunde apoi merg la mine in cabana .

~ Perspectiva : Kyoto ~ ( Darkness )

Stateam calm in fata regelui si asteptam sa vad de ce ma chemase . Acesta imi spune ca vrea ca eu sa pazesc astazi inchisoarea , sau mai bine zis sa o dadaceasc pe fisa si sa am grija sa nu incerce sa scape . Nu stiu ce evea copilita asta in cap de nu putea sa accepte ca nu e dorita . Am plecat din sala regelui si am mers catre temnite . Nici n-am ajuns bine ca ii si aud strigatul de disperare,din celula . Nu stiu din ce cauza dar imi placea la ea faptul ca se enerva rapid si ura pe toata lumea. Ma apropi de celula si incep sa o tachinez. Era ca deobicei aprinsa de furie . Uneori privirea ei rece si nemiscarea fizica ma faceau sa cred ca e doar o statuie cioplita din ura . Deasemenea si eu o uram dar nu prea puteam sa o intimideaz cum facea ea cu multii soldati ce erau pusi sa o supravegheze . Eu sunt singurul care a reusit vreodata sa reziste privirii ei . Spre deosebire de ochii ei eu ii aveam mai deschisi la culoare si presupun ca asta era motivul pentru care nu o puteam face sa se dea batuta . Am dat sa plec dar nu inainte sa ii zic “ Esti asa o copila proasta ” ceea ce o enerva imediat . N-am facut bine doi pasi iar ea mi-a dat cu o piatra in cap spunand cu un zambet rece “ Sa inveti sa nu te mai pui cu mine ”. Ma mira ca un copil ca ea poate avea atata ura.
Acest lucru ma uimea de fiecare data cand discutam cu ea.

~ Perspectiva : Michael ~

Simteam cum lichidul ce imi invadese corpul nu mai vrea sa iasa nelasandu-ma sa ma oxigenez . Nu vedeam unde sunt , nu stiam . Cine sunt ? Nici asta ! Stiu doar ca o sa dau ochii cu moartea . Incercam sa respir dar imi era asa de greu . As fi vrut ca totul sa fie un vis desi slabe sanse . Deodata am inceput sa aud pasi ce veneau spre mine. Vroiam sa vad ce era dar nu puteam deschide ochii . Totul era intunecat in jurul meu . Pasii se apropiau tot mai mult , auzindu-se tot mai tare . Aud un strigat . As vrea sa ii raspund dar nu am cum . Simt niste apasari pe piept si incep sa scuip apa cu sange , dar tot imi era greau sa respir . Niste buze le prinsera pe ale mele si oxigenul mult dorit imi patruse in caile respiratori . Am reusit sa deschid cu greu ochii iar in fata mea se afla o fata frumoasa cu parul mov si ochii de culoarea scoartei copacului . Era eleganta si diafana . Ma privea blanda si ingrijorata . Cu o miscare usoara si gratioasa imi dadu parul de pa fata . Nu puteam sa imi iau ochii de la ea . Un corp firav ce imi amintea de sora mea dar o eleganta desafarsita total opusul ei . Ma ridic usor si tusesc putin . Ma intreba cine sunt , dar nu aveam habar . Tot ce stiu e ca trebuie sa gasec pe cineva ce constientul imi zice " Sora " .

Scuze pentru potentialele greseli !
Asteptam critici si laude desigur !
Ja ne !

prima!!!!cat despre fic... e fantastic!!!nu am mai intalnit ideea,care e geniala!o fata deghizata in baiat?wow,si mai e si foarte puternica...imi place...si aqua si moniq sunt gemenele la care se refera titlul,nu?iar michel fratele despre care aqua crede ca e mort?tare!!!vreau next!

Multumim pentr ucomentariu HellGirl!>:D<
Si mutumim si celor ce au citit chiar daca n-au comentat. Lectura placuta.

Capitolul II : Evadare nereusita si secretul in pericol

~ Perspectiva : Aqua [ Maya ]

Priveam absenta cerul senin , pana si acum simt ca fratele meu e viu , desi creierul zice ca e mort sufletul face opusul . Rup cateva fire de iarba si le dau drumul in aier , acestea zburand purtate de briza primaveri . Peruca pe care o purtam de atata timp era impericol sa isi i-a zborul . Fara sa fiu prezenta pe Pamant , acesta isi lua zborul . Tresar cand simt ca bletele negre undulate erau purta-te de vant incercand parca sa imi desfaca cocul . Ma ridic repede de pe iarba si incep sa alerg . Sper sa nu fie nimeni in jur . Saream de parca as fi fost un copil mic ce isi pierduse palaria atat de draga dar la mine era opusul . Eram adolescenta , alergam speriata dupa peruca atat de neindragita . O uram pentru ca imi dadea niste mancarimi uneori dar in acelasi timp era singura care imi proteja identitatea . Printr-o saritura cu toata puterea o prind , rasuflu usurata si mi-o pun iar pe cap . Dupa cateva secunde aud ca cineva ma striga . La doar un metru de mine statea Comandantul cu o fata serioasa . Il salut militareste iar acesta ma intreba rece " De ce nu porti armura copile ? " . Ma simteam idignata de acea intrebare sau mai bine zis de cuvantul " copile " , am 19 anii ! Nu sunt copil bagacios maimutoi . As fi vrut eu sa ii zic asta dar probabil ca mi-ar fi taiat gantul . Spun cu o urma de ura " Nu o mai suportam ! " . Acesta ma privea serios cea ce ma insapaimanta facandu-ma sa imi ascund capul in pamant mai tare . Acesta se intoarse cu spatele la mine si facu pasi incet indepartandu-se . Il priveam speriata ... Oara m-a vazut ? Daca da ... O sa ma urasca ? Ce ma fac ? Daca m-a vazut si spune asta tuturor ? As fi moarta , sper ca nu a afalt . Incep se ma indrept spre cabana mea unde eram singura , " colegii " mei de camera erau la 2 metrii sub pamant daca or fi mai ramas ceva din ei . M-am tranti pe pat plictisita , as fi vrut sa merg sa lupt dar astazi Comandantul a zis sa stau sa ma odihnesc si tot el ma intreba de ce nu port armura . Aud o bataie usoara in usa . Tresar si ma ridic deschizand cu o anumita urma de retinere . In spatele acesteia se afla o fata superba cu niste ochii ceocolati , buzele rozali ca florile de cires si parul lung prins pe jumate intr-un coc impletit la spate si doua sufite mici stant carliontale pe langa urechii , acesta putand fiind confundata cu zambile mov .
- Domnisoara Lorie ? spun eu transfornandu-mi vocea intr-una masculina .
Acesta imi zambi si facu niste ochii de catelus rugandu-ma sa ii zic un leac pentru oameni care au inghitit multa apa . Intrebarea ei imi aducea suspiciuni dar nu ma bag in treaba acesteia . Iau o foaie de harte si calimara cu cernala impreuna cu condiul si incep a-i scrie ce sa faca .

~ Perspectiva : Moniq ~ ( Darkness )

Stateam pe jos langa mama care dormea. Nu puteam intelege cum suporta tot ceea ce facea tatal meu . Ma uitam la lumina ce venea de la micul geam cu gratii. Nici macar acea lumina sau micile gaze ce intrau pintre grati , in celula nu ma mai faceau sa ma bucur . Deodata aud cum cineva bate in gratiile incaperii . Ma ridic si ma apropii incet . In umbra statea un gardian batran cu ochii negrii si o expresie blanda. Acesta era aliatul meu ce doarea la fel de mult ca mine sa scapam de tata.
- Ce sa intamplat ? intreb eu nedumerita , sperand ca va aduce vesti bune.
- Azi eu sunt responsabil de temnite domnisoara Moniq . Am cheia de la celula dumneavoastra .
Am zambit iar acesta imi deshise usa. Mama se trezise si se uita la mine ingrijorata . M-am dus langa ea , am sarutato pe frunte si i-am promis ca o voi scoate de acolo . Am iesit repede din celula si am fugit in timp ce-i multumeam gardianului . Va fi destul de greu sa ies de aici avand in vedere ca trebuia sa ies din palat pentru a ajunge la iesire . Am ajuns in palat . Trebuia sa fiu atenta caci palatul era impanzit de garzi . M-am furisat usor pe langa usa mare de la camera regelui unde , aveam noroc , garzile erau in pauza. Covoarele rosii atenuau sunetul pasilor mei. Am ajuns la holul cel mare . Deodata am zarit doua garzi . Nu stiam ce sa fac . Eram mult prea speriata . Imediat mi-am dat seama ca daca vreau libertate trebuie sa ma adun si sa fac ceva . M-am ascuns dupa unul dintre stalpii de marmura alba ce sustineau acoperisul . Nu intelesesem de ce erau pusi acolo doar era arhitectura frantuzeasca unde nu prea sunt stalpi asa . Acum intelegeam de ce : ca sa ma ascund eu dupa ei . Garzile au trecut si au intrat in una din camerele de garda unde se odihneau ei . Am iesit de dupa stalp si am inceput sa alerg . Ajunsa in fata marii porti catre libertate , am inspirat adanc si am vrut sa imping usile . Eram sigura ca voi avea parte de libertate , dar m-am inselat amarnic. Doua maini puternica m-au prins de mijloc si m-au ridicat sus.
- Si unde crede printesa ca se duce? ma intreaba o voce cunoscuta .
- Kyoto lasa-ma sa plec! strig e uenrvoasa dar aproape plangand ca am avut libertatea in maini si mi-a scapat printre degete in cateva secunde.
- S-o crezi tu fetit-o. Te duc la taicatau sa vedem ce va zice de comportamentul tau. spuse el razand .
Era clar. Nu mai exista speranta pentru mine.

~ Perspectiva : Xander ~ [ Maya ]

Eramin grajd si imi teselam calul , acesta negheza fericit . Zambesc si eu uneori chicotind la vederea lui atat de jucausa . Dupa cateva minute il scot afara fara ai pune saua sau hamurile si il las sa alerge pe campie . Ma indrept si eu in spatele lui lent , ce cal cuminte e . Priveam bucuros cerul senin de primava . Imi placea mult acest anotimp , era plin de minunati . Aud niste pasi repezi si gafaituri . Tresar si incerc sa gasesc cu privirea locul de unde veneau , nevazand ma apropi usor si ma opresc cand zaresc o fata cu parul prins in coc negru , undulat avand sufite rebele ce nu stateau printese defel . Ochii abea ii observam si pareau albastri aprinsi ca a lui Antonnio . Fac ochii mari si observ ca avea hanine de baiat . Parul era negru ca si al lui , ochii lafel si nu prea cred ca are o sora geamana . Dark negheza cea ce ma facu sa imi iau privirea de la acea fata ce o puteam numi chiar " frumoasa " . Calul meu se juca cu niste pasari , ma linistesc si cand ma intorc la acea persoana feminina nu mai observ nimic , parca se evaporase . Observ putin mai departe pe Soldatul Cheie cum era denumit baiatul . Ma intrept spre el cu o privire curioasa dar mai mult rece , copilul asta ascunde ceva . L-a un mentru de el ma opresc cautand un pretext si acela find chiar banal . " De ce nu porti armura copile ? " . Il vad idignat de intrebarea mea , doar nu credea ca o sa-i zic vrodata " barbate " cand daca esti atent nu seamana deloc cu unu . Acesta imi da o replica in care se putea observa o urma de ura " Nu o mai suportam ! " . Il privesc amuzant dar acesta isi lasa capul in jos , probabil credea ca sunt furios . Ma intorc pierdut in ganduri si ma intrept spre calul meu ce pastea fericit . Antonnio Kalino chiar esti tu sau minti ? Acesta intrebare imi umbla prin cap ca un gand de care nu mai scapam . Nu stiu de ce dar nu pot sa imi scot din cap acea fata , parea asa de ciudat . Mai ales ca ce ar face o fata aici inafara de sora mea vitrega Lorie ? Mai ales imbracat si in baiat , asta imi trezea si mai multe suspiciuni si intrebari ca la inceput . Ce ascunde omul asta ? Pentru ca acum sincer nu mai stiu cine e cu adevarat . Baiat sau fata ? Un cavaler sau o printesa ? Cred ca o sa inebunesc in ritmul asta .

~ Perspectiva : Kyoto ~ ( Darkness )

Tocmai ma intorceam din camera garzilor . Am avut si eu parte de o odihna bine emritata dupa atata munca . Ma gandesc de ce regele ne pune sa ne atrenam din ce in ce ma imult . Adica , acei rebeli nu sunt asa o provocare . Sunt doar o sleahta de copii care cred ca au dreptate in legatura cu nu stiu ce libertate pe care o vor . Nu ii inteleg de ce nu se pot supune niciodata legii . Ca tot venit vorba de rebeli ma intreb ce mai face micuta prizoniera . Copila aia e la fel ca nebunii aia de renegati liberali . Deodata aud niste pasi mici si usori . Ma uit in toate partile si nu vad pe nimeni . Deodata imi dau seama ca am ajuns in fata portii de la intrare . Cu gandul la toti prostii nici nu mi-am dat seama unde merg . Imediat zaresc o silueta usoara cu par negru si ondulat . Cred ca e ziua mea norocoasa . Ma apropii incet de micuta " victima " si o prind ridicand-o in aer . Micuta ,credea ca scapa . Incepe sa strige sa o las jos dar am alte planuri pentru ea . Cred ca tatal ei abea astepata sa o vada .

~ Perspectiva : Michael ~

Ma aflam intr-o camera frumos amenaja . Stateam pe pat si incercam sa-mi amintesc cine sunt . Simt ceva rece la gat si cand imi bag usor mana pe sub camasa vad un medalion pe care scrie " Look to the Sky ! " , ce inseamna ? In camera intra acea fata a caru-i nume inca nu-l aveam habar dar puteam spune ca nu-mi puteam ochii de la ea cand era pe langa mine . Incercam sa imi amintesc cine mi-a dat mesalionul , dar nu reuseam . O intreb pe fata cum o cheama iar aceasta spune scurt si zambind " Lorie " . Un nume frumos . Ma intreb de ce m-a salvat . Trebuie sa aiba un suflet foarte bun daca a salvat un strain despre care nu stie nimic . Aceasta ma privi cu un zambet mare pe chipul ei angelic . La un momendat isi pune degetul suptire pe buza inferioara ganditoare si ma intreba " Cum te cheama ? " . Nu stiam ce s-ai raspund ... Nu stiam nici eu dar ea , ma mai uit odata la medalion curios si pe spate scrie " Micheal " . Poate asta e numele meu ... " Micheal cred... " Eram ametiti , nu stiam cine sunt dar dintr-o data imi aparu o imagina in minte . O fata frumoasa cu parul lung negru undulat lasat pe spate , ochii albastri puri , buzele rozali formau un zambet bland , pielea ii era alba ca spuma laptelui . Cine e ?

Ne cerem scuze pentru eventualele greseli de tastare si speram ca va placut ceea ce ati citit.
Asteptam cu bratele deschise aprecieri si critici.

Buna fetelor!
In seara asta nu o sa pot da comm, dar maine va promit ca o sa dau un edit dupa ce citesc!

Edit:

Dragele mele imi place ficul vostru.
Are actiune, descriere sentimentala...
Si Kyoto si cu Moniq... Dragoste nebuna?
Aqua si cu Xander O alta dragoste nebuna?
Ma bucur ca faceti din perspectiva a cinci persoane, iar toate se leaga.
Va descurcati foarte bine.
Si din cate am citit acolo, e ficul in care ati "evoluat"?
Ei bine e foarte reusit.
Dar va dau un mic sfat: Nu mai lasati space (semnul) si iar space.
Ex: Maria are mere . Mama i le-a cumparat .
Am... dupa mine ar trebui sa scrieti cam asa: Maria are mere. Mama i le-a cumparat.
Dar bine e greu sa te dezobisnuiesti. Stiu eu ce stiu.
Nu vreau sa va suparati pe mine pentru "sfatul" meu de milioane.
Am... am vazut ca aveti greseli de tastare, poate pentru ca va grabeati sau ceva de genul, dar nu a fost ceva care sa nu inteleg.
Am, cred ca nu ati corectat capitolul, nu?
Nici eu nu fac asa.
Sper ca nu va suparat "critica" (daca se poate numi asa) mea.
Bine dragele mele, astept nextul si atentie la tastare!

Va pwp!
P.S.: scuze pentru greselile de tastare.

hey,da eu abia acum dau next?wow,da intarziata mai sunt!infine,capitolu e fantastic....dar totusi,xander nu a observat ca printesa lui si antonnio au aceleasi haine?nu conteaza,vreau next!si vezi ca o vreme nu o sa mai intru pe mess...am fost prinsa in flgrant!

ce aiurita sunt!in ultimul meu comm am spus ca eu abia acum dau next in loc de comm!gomen!sunt cam aiurita zilele astea...oricum,vad ca nu ai mai dat next....te mai las pana maine dupa care .. COMMURI LA GREU!!! spor la scris si la idei si vino cu nextu mai repede!

Capitolul III : Salvarea si Condamnarea

~ Perspectiva : Aqua ~

Alergam pe campul de lupta , nu eram insotita ca intodeauna , nu imi placeau camarazi . In fata mea aparura cativa soldati , un zambet sadic imi aparu , acestia rad si incep sa faca glume ... Prostii !! Atac simplu ne folosind prea multa forta iar doar intr-un minut toti 5 erau morti . E o zi tare plictisitoare ... Numai slabanogi , se pare ca tata nu a mai gasit luptatori si trimite amarati la lupta . Imi dau ochii peste cap si incep iar sa fug . Sabia se scaldeasa de atatea ori in sange in cat acel lichid vital ii devenise hrana . Vad niste sodati aproape de un copac , un zambet nebu imi aparu si cu o simpla lovitura puternica copacul se praguseste peste ei . Ce pierdere de timp ... Continu-i lupta omorand o multime de soldati , eram iar plina de acel sange odios ce imi provoca sila . In fata mea observ un barbat inalt cu parul saten si ochii negri . Il privesc plictisita si ma pregatesc de atac . Eu loveam , el bara . Cam asa a durat aproape toata lumea dar eram epuizata . Acesta m-a privit si m-a taiet la mijloc . De inca doua atacuri ma feresc dar sunt taiata la mana la al treilea , sangele imi curgea siroaie . Acesta m-a privi satisfacut . Ochii mei aradeau de furie , cat as fi vrut sa-l omor , dar nu puteam . Imi era greu sa ma misc dar sa mai atac . Incercam sa imi ridic sabia dar acesta mi-o lovi cu piciorul apoi tot cu aceasi parte din corp o propulsa spre stomacul meu facandu-ma sa scuip sange . Incepu sa ma loveasca iar si la un momendat inchid ochii incercand sa imi astampar lacrimile . Durerea crestea precum secunda trecea . Ii aud voace ... Comandate ... Reusesc sa deschis ochii si sa-l privesc , acesta se uita plin de ura la soldat . Omul o lua la goana razand . Baiatul se apropie de mine si ma ajuta sa ma ridic urcandu-ma pe calul lui si ducandu-ma la tabara . Pe drum imi venea sa adorm dar acesta ma striga de fiecare data chiar daca nu imi spunea " Aqualin " ci " Antonnio " tot ma ajuta numai auzindu-i vocea . Cand am ajuns in tabara , m-a ajutat sa merg pana la mine in cabana dar cand m-a lasat pe pat , s-a oferit sa ma bandajeze ... Ce ?
- Nu , nu , nu e nevoie ! spun eu speriata .
Acesta incerca sa se opuna dar eu o tineam pe a mea acesta dadundu-se batuta pana la urma si lasandu-ma pe mine sa ma bandajez .

~ Perspectiva : Moniq ~

Stateam langa Kyoto in fata tatalui meu . Acesta se uita de sus si cu dispret la mine . Parca as fi fost doar o gaza neansemnata ce trebuia omorata . Kyoto se uita cu mandrie la rege de parca ar fi capturat pe cel mai mare asasin al lumii nu alta .
- Si Maria Ta ! Ce doriti sa faceti cu viata fiicei voastre ? intreba Kyoto zambind.
- M-am gandit mult , spuse tata cu o voce de tiran, ca Moniq trebuie supravegheata non stop asa ca de acum ea va merge pestetot unde este si Kyoto!
- Dar Maria Ta eu... spuse Kyoto dar fu intrerupt de " rege " .
- Asta e hotararea mea si gata ! Acum iesiti !
Am iesit dupa Kyoto , dar nu inainte de ai arunca tatei o privire plina de ura . Kyoto strangea din dinti si se uita urat la mine .
- E numai vina ta copila proasta !
- De ce e vina mea? Ca tata e un tiran si ca nu ii asculta pe ceilalti ? Ei bine nu mi te plange mie ci lui Dumnezeu sau parintilor dragului tau rege !
- Daca nu incercai tu sa scapi acum eram liber !
- Liber ?! Liber ?! Tu nu sti ce inseamna liber ! Te ti dupa coada regelui tau si spui ca esti liber ? Ma uimesti !
Am plecat spre temnita mea , sau mai bine zis fosta mea temnita si mi-am luat cele cateva haine pe care le aveam , mi-am luat adio de al mama si am pelcat . Ma astepta o noua temnita in care voi sta cu cineva pe care nu-l sufar .

~ Perspectiva : Xander ~

Dark galopa sperios prin padurea plina de primejdi , iar in timp ce el alerga eu ucideam soladti lovindu-i cu sageti . Calul necheza in anuminte momente de bucurie ca facem masacru pe capul de lupta . Priveam rece tot acel peisaj macabru ce se intindea aproape in toata padurea . Parul era fluturat de vant , ochii atinti pe puctele vitale ale corpurilor inamicilor . La un momendat ajung intr-un loc unde zaceau cadavre si putin mai departe un copac daramat sub el fiind soldati morti . Ma iau dupa urmele de masacru ca sa ajung la Kalino , ma intreb cum se descurca . La un momendat il vad luptandu-se cu locotenuntul fortelor regeliu . Acesta era foarte puternic dar nu era o amenintare pentru Antonnio daca ar fi inceput lupta imediat ce a intrat pe capul de lupta , dupa cum arata imprejurarile nu au inceput de mult dar deja baiatul e epuizat datortita luptelor de mai devreme . L-a un momendat este taiat de dusman la mijloc , doresc sa merg dar ma opresc cand vad ca acesta continua sa lupte . Dupa vro 3-4 atacuri barate este taiat la mana , cade jos epuizat . Simteam ca inebunesc ... Il lovea fara mila , fara demnintate ! Acesta scuipa sange iar lui nu ii pasa . Inima mea parca se spargea in mii de bucati , sangele mi se urca la cap , ura adevarata isi facu aparitia in ochii mei verzii . O ... O sa-l omoare !!! Tipa constientul meu . Descalec de pe cal si imi iau sabie apropindu-ma de ei . Satenul cand ma vazu pleca razand parsiv . Il ridic pe copil iar acesta abea daca putea merge chiar si sprijinit de mine . Il urc pe cal incet find atent sa nu-i provoc mai multa durere si ma urc si eu in spatele lui lovindu-l pe Dark usor iar acesta o lua la galop . Brunetul simteam ca adoarme iar eu il strigam in toate felurile , ba chiar incercand sa-l enervez . Cand am ajuns la tabara l-am ajutat sa descalece si l-am dus la el in cabana , nu stiu de ce dar m-am atasat de copilul asta , desi e misterios si secretos m-a fermecat cumva . Il las pe pat si ma ofer sa-l bandajez si sa-l dezinfectez . Antonnio riposta ... Nu stiu de ce dar nu vroia sa ma ating de el intr-un anumit mod ... Ce ascunde copilul asta despre trupul lui ? L-am lasat in pace si am iesit dar ... Kalino ! Voi afla adevarul !

~ Perspectiva : Kyoto ~

Ma uitam la rege , care isi privea fiica . Nu intelegeam privirea lui. Era plina de ura desi se uita la fiica sa . Il intreb pe rege ce vrea sa faca cu fiica sa . Eram fericit , dar brusc zambetul mi-a pierit de pe fata . Vroia sa am grija permanent de copila asta ?!! Nu se putea . Nu puteam sta cu fata asta 24 din 24 doar ca e ea ingamfata si vrea sa fuga . Am incercat sa protestez dar regele nici na vrut sa auda apoi ne-a dat afara . Sa vezi ce cearta fac acum cu ea.
M-am saturat de atitudinea ei! Dar cuvintele pe car ele zice...." Tu nu sti ce inseamna libertate! " . La ce se refera? Se intoarce cu spatele si pleaca nervoasa spre temnite . Oare ce stie fata asta?

~ Perspectiva : Michael ~

Am iesit din acea casa si am mers sa ma plimb ... Nu departe de mine vad un calaret si avea pe cal un baiat ranit . Cand imi indrept privirea spre cel care sangera imi aparu in minte imagina unei fete imbracata in haine de baiat . Ce sunt toate astea , cine e fata asta ? De ce am amintiri cu ea ?
- Micheal ? Ce faci acolo ? Daca te pierzi poti fi rapit , ranit sau chiar ucis ! Vino aici ! aud vocea lui Lorie ingrijorata ce ma mustra .
Ma indrept cu ea spre casa iar acesta imi arata o sabie spunandu-mi ca era la mine . Era o sabie din argint cu maner din catifea verde si cu safire ... E ciudata ! O studiez si acesta imi mai arata anumite lucruri pe care le-am avut atunci cand m-a gasit . Ma intreb ce e cu sabia aia ? Medalionul ? Cine e acea fata ?

Scuze pentru greselile .
SasuSaku , eu am corectat capitole , eu scriu in acest fel :)): de aceia , dar pe parcurs o sa vezi ca am renuntat sa mai fac asa si la partea ei .
Sayonara !

tareee...in final ai venit cu nextul,huh?ei bine,e fantstic,amandoua va descurcati grozav,tinetio tot asa!