Miau miau ! Pai mda, nebuna de mine vine cu un NewFic. Deci va rog, nu ma omorati, mai am ficuri, este adevarat, insa daca eu am idei, nimeni nu ma poate opri. Exact ca in descriere va anunt ca ficul nu contine personaje din Naruto ! Deci I hope you enjoy. Lectura Placuta !


~ Viata in culori ! ~


Capitolul 1.


Sofica :


Uneori viata nu e asa cum noi dorim, e cruda, nemiloasa, insa noi nu trebuie sa o vedem asa. La numai 16 ani, pot spune ca nu am o viata tocmai asa cum mi-am dorito mereu, insa cine spune ca " Viata in culori " nu exista ? Eu cred cu tarie ca, nu acum, dar candva voi fi cu adevarat fericita.
Ma numesc Sofica Rebecca Catalina Rodriguez si sunt fiica unora dintre cei mai importanti oameni din tara. Mai am o sora de 12 ani si un frate de 17 ani, Amalia si Dante. Eu sunt bruneta si am ochii verzi, precum iarba ce tocmai isi reia culoarea splendida.
Hmm, ma plictisesc in casa, cred ca am sa ies sa ma plimb prin parc. Zambesc vizibil cand imi dau seama ceea ce tocmai am gandit, eu sa ies in parc ? Minune ! Nu am mai iesit din casa de ceva vreme, nici macar din camera mea, si habar nu am de ce, posibil sa fi cazut intr-o stare de melancolie si tristete fara sa imi dau seama. Cred ca a venit vremea sa mai ies pe afara.
Ma ridic repede din pat alergand spre dulapul maroniu ce statea lenes intr-un colt al camerei. Il deschid larg si apoi imi aleg rapid niste pantaloni scurti de blugi, un tricou lasat pe umeri, roz, avand pe el ca imprimeu o pisicuta, imi i-au sandalele albe, gentuta pe o parte, imi desprind parul lasand suvitele brunete sa cada in voie pe umeri pana la talie. Ma machiez repede, apoi inainte de a iesi deschid fereastra si imi privesc camera.
Peretii ce predominau culoarea de un mov aprins deja imi dadeau fiori pe sina spinari, patul rotund cu asternuturi negre, covorasul negru si pufos, biroul maroniu avand pe el calculatorul, absolut totul ma facea sa nu mai vreau sa intru vreodata in aceasta camera. Probabil ca am stat mult prea mult inchisa aici, atat parinti cat si frati mei au avut dreptate, trebuie sa ies pe afara caci altfel..risc sa ajung la nebuni, si asta nu e prea bine.
Oftez lung apoi ies din incapere, cobor scarile incet, avand grija sa nu imi rup si gatul la cat de emotionata eram, mm, oare ce se intampla cu mine ? Niciodata nu m-am simtit asa. Off, sa stai inchis chiar nu face bine. Oare ce o face John ? Ups, scuze, deci John este iubitul meu, il iubesc foarte mult, sunt cu el de un an. Off, de cat timp nu am mai vorbit cu el, ciudat totusi ca nu m-a sunat deloc, imi e asa dor de el. In fine, sa ma plimb putin prin parc apoi il voi suna.
Am fost asa de afundata in ganduri incat nu am observat cand am ajuns in parc, abea acum observ cat de minunata este natura. Pomii inalti, batrani, incarcati in lumina si culoare, parca toti sunt in sarbatoare.
Peste toate locurile, flori de paradis cu un miros imbatator. Soarele toarna peste lume jar, razele sale cazand usor pe petalele florilor, strecuranduse usor pe langa ele acoperind pamantul si formand o caldura inabusitoare. Fluturii alearga din floare in floare, pe sub-copaci rasuna mii si mii de glasuri.
Minunat, de-a dreptul minunat, ce-i drept natura isi are rosturile ei, la fel ca si oamenii, fiecare are rostul sau propiu pe pamant. Si mergand eu lent ma opresc brusc, socata de ceea ce vad. John, iubitul meu, era incojurat de multi baieti si multe fete, dar nu asta m-a facut sa raman socata, ci faptul ca tinea in brate o blonda, iar din cand in cand o mai si saruta.
Cand imi revin din soc, o lacrima imi cade pe obrazu-mi fin, incercand sa nasca alte mii si mii de lacrimi, insa nu ! Nu pot sa plang, nu se poate. Am un caracter mult prea tare pentru a plange, si chiar daca ma doare, nu-i voi arata asta. Cand simt ca nu mai pot ma ascund dupa un copac, de indata ce ma asigur ca nu ma vede nimeni, ma sprijin de copac lasandu-ma in jos, stiam ca ma voi murdari, insa nu asta conta acum.
Lacrimile reci dar totodata fierbinti incepu sa imi curga pe obraji alunecand pe gat si mai jos. Suspinele nu ezitau sa apara, ma simteam jalnic, pur si simplu ma simteam ca un nimeni. Oare a uitat de mine ? Macar daca nu vroia sa mai fim impreuna, nu ma mai iubea, trebuia sa imi spuna, insa nu ! A preferat sa faca cel mai josnic lucru de pe pamant, sa insele ! Sa ma insele pe mine, nu pot sa cred asa ceva, niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge in aceasta situatie.
Inima ma doare, parca cineva mi-a infipt in ea o suta de ace, daca nu si mai mult. Nimic nu ma mai poate alina acum, nimic, nici macar el. Nu pot sa cred, intr-o secunda toata iubirea pe care o purtam pentru el s-a transformat in ura, dezamagire, regret, dar cel mai mult in ura. Amintirile cu el, toate clipele frumoase petrecute impreuna imi revin in minte facandu-ma sa ma simt si mai rau. Nu voi uita niciodata cat l-am iubit si probabil undeva, acolo, in inima mea, inca il mai iubesc. Ma intreb, oare el cum a putut sa uite ? Oare pentru el nu am fost nimic altceva decat o papusa pe care atunci cand te saturi de ea o arunci ?
Nu pot sa cred, sperantele, visele mele, totul, absolut totul s-a naruit intr-o secunda. Pe de-o parte imi doresc sa nu fi iesit din acea camera blestemata, insa pe de-o alta parte, e mai bine asa, presupun ca Dumnezeu m-a trimis, caci altfel, nu as mai fi aflat eu nimic. Insa tot ce pot spune acum este ca nu am de gand ca asta sa ramana asa, nu si-a gasit fata de care sa isi bata el joc. Niste explicatii tot imi va da, insa in primul rand nu trebuie sa ma vada asa, trebuie sa fiu puternica in fata lui, dar oare cum voi rezista ? Cum va rezista inima mea sa nu planga ? Ea deja sangereaza, si nimic si nimeni nu cred ca va putea sa ma faca vreodata sa ma simt mai bine, viata pe care o crede-am roz, tocmai s-a transformat in negru, ce se va intampla oare cu mine ?
Imi sterg lacrimile incet, apoi din gentuta mea scot o mica oglinda si niste machiajuri incepand sa retusez ceea ce au stricat lacrimile. Evident ca nu-i voi da satisfactia, nici lui, nici ei si nici lor de a ma vedea in halul asta. Dupa ce termin, imi sun cele mai bune prietene spunandu-le sa-i cheme si pe ceilalti prietenii ai nostri, am de gand sa il fac sa se simta intr-un hal fara de hal, pot spune ca mai rau decat mine. Asta-i viata, nu e singurul baiat de pe planeta, si nici daca ar fi singurul nu m-as mai impaca vreodata cu el. Cu greu, ma ridic de jos scuturandu-ma de praf. De indata ce ies dupa copac expresia fetei mele se transforma din cea trista, in una indiferenta si plina de ura. Ii vad pe prietenii mei care tocmai au ajuns, stand in dreptul celorlalti. Zambesc in sinea mea apoi o i-au la fuga spre ei strigand :
- Miaaaau ! Vai dragi mei, cat de mult ma bucur sa va vad, ce mai faceti voi ? spun eu uitandu-ma cu subanteles la ei
In acel moment John si acea tipa isi intorc socati capul spre mine, privindu-ma mirati, upsi, se pare ca tocmai i-am intrerupt dintr-un sarut. Imediat brunetul o da jos pe blonda din bratele sale si se ridica venind spre mine, se vedea ca e incordat si nelinistit, eh asta e, nici nu-si imagineaza ce am de gand sa-i fac.
- Sofi pot sa-ti explic...stii..adica...e..uh..incerca el sa se scuze, balbaindu-se
- Hopa, vai da i-a uite ! Daca nu e chiar iubitul meu John, of dragule, ce faci ? Ups, uitasem, sa lasam introducerile si saluturile, ok ? Crede-ai ca eu nu voi afla asta ? Ei bine ai crezut gresit, halal intuitie de " barbat " mai ai si tu. Ce crede-ai ma ? Ca poti sa iti bati joc de mine cum ai facut cu altele ? Ei bine afla ca eu nu sunt asa, si crede-am ca stii asta, nu ai cum sa ma inseli fara ca eu sa aflu..spun in timp ce privirea mea se opreste pe un baiat brunet ce avea ochii de un albastru ca cerul senin precum " Floarea de nu ma uita ", imi zambea pervers, chiar foarte frumos tipu.
- Dar...incerca John sa spuna
- Niciun dar ! i-o tai eu repede. Stii care e faza papusel ? Afla ca nu iti merge cu mine, stii prea bine, sau ma rog, trebuia sa stii ca eu nu sunt ca celelalte. Nici nu ma deranjeaza daca tu mai inselat, insa ar trebui sa te deranjeze pe tine, totusi avem un an impreuna, asta e chestie de bun simt, ipocritule ! ma rastesc eu la el facandu-l sa ma priveasca socat. Iar tu, printeso, nici prin gand sa nu iti treaca ca asta va ramane asa cum a cazut, te-ai pus cu cine nu trebuia !
- Hai ma..ma lasi cu figurile astea ? Nu ma intereseaza ce spui tu..ma doare drept in cot de tine, ai inteles ? Daca esti proasta si nu stii sa multumesti un baiat ce vrei sa iti fac ? Hmm, hai lasa, ramai tu fata batrana si lasane pe noi..spune ea luandu-l pe John de mana si plecand.
Eu am ramas pe loc, nemiscandu-ma, spunandu-le prietenilor mei ca pot pleca. Acestia dau afirmativ din cap, iar eu ii imbratisez pe fiecare. Atunci cand ma intorc observ ca nu mai e nimeni, inafara de mine si de tipul ala brunet. Se apropie de mine intinzand mana
- Hei, hei ! Eu sunt Bruno-Leo Johnny O"conner, ma bucur sa te cunosc.
- Mhm, idem, si eu ma bucur sa te cunosc. Eu sunt Sofica- Rebecca Catalina Rodriguez, incantata. spun eu indiferenta
- Deasemenea. Si i-a spune, ce s-a intamplat cu tine si John ? intreaba el curios..
- Pai nu stiu, eu am cazut intr-o depresie si intr-o melancolie, si na, am stat mai mult prin casa, si de atunci nu m-a mai sunat, iar azi cand am hotarat sa ies afara, uite si tu. Dar asta nu va ramane asa, si iti spun drept, nu prea ma intereseaza el cat ma intereseaza aia..spun aratand cu degetul spre tipa blonda ce se indeparta tot mai mult..
Aceasta la auzul cuvintelor mele..incepe sa rada si ma i-a de talie apropiindu-ma de el, puteam sa-i simt respiratia calda, simteam ca pur si simplu nu ma mai pot tine pe picioare. Ranjeste cand vede ca incep sa tremur in bratele sale, apoi imi spune...


Sper sa va placa, critici astept, bineinteles.
Pupici dulci !
Mrr

Il mai am pe un forum deci sa nu aud comentari : No coment la faza asta !

Dau edit dupa:

Edit:

Vai Felii vai, ce minunatiee avem noi aiki :love:

Imi place enorm de mult nici nu stiu ce sa mai zik.
Dialogul nu e sec si imi place cum se inbina cu descrierea. Cat despre descriere este foarte frumoasa.
Am vazut mici greseli de ortografie si gramatica dar nu mi le mai aduc aminte acum.
Imi plac personajele, au un nume lug si dragut!icei

Mai lasat in mare suspans ca de ob :=):
Paii vino repede cu nextul:x
Pt ca deja sunt un mareee fan!

Super tare !!!! Bubu esti geniala !!!!

Multumesc draga mea, ma bucur ca iti place

Vai Bubu inca un fic Si ce superb este. PLace place place!
Titlul- mai mult decat frumos. Mi-a atras atentia si dupa parerea mea se potriveste perfect cu , continutul ficului.
Descrierea- Nu am ce comneta. Este geniala ca intotdeauna. Tu descri intr-un mod deosebit si extrem de frumos. Sentimentele Sofiei cat de mult mi-a placut. Excelent Bubu esti geniala!
Actiunea- Ce mai pot spune decat ca e absolut mirifica. Nu te-ai grabit deloc. Ai mers incet si mi-a placut mult mult mult.
Estetica- Excelenta ca intotdeauna. Nu exista lucru de comentat la tine caci mereu faci o treaba excelenta.
Greseli- Nu am vazut nici macar una ceea ce inseamna ca ai corectat.
Primul capitol este mereu foarte incidant si plini de surprize. Si acum ne-ai lasat in suspans. Oare ce face Johnny?
Eu una abea astept sa aflu. Sper sa vii cu next-ul cat mai repede!
Este un fic fabulos ca toate celelalte! Cat imi place cum scrii! Tine-o tot asa! Sunt fan nr 1 al acestui fic si la celelalte
Mult spor la scris si multe idei!

Multumesc Ani, ma bucur ca iti place

Frumos :) Chiar foarte frumos.
Asteptam nextul, MegaBubz!


MibiBuBz

Multumesc pentru comentariu, ma bucur ca iti place

Ehe un fic nou.frumos insa sa sti ca vreau si continuarea la celelalte..
Sti frumos si ar fi si mai frumos sa se indragosteasca de Bruno..
hehehe,astept continuarea.

Multumesc iubitaa !! Multumesc mult pentru critica, nu ma supar, din potriva. Multumesc, ma bucur ca iti place :* Multumesc si tie Laly, ma bucur ca iti place

Vai mamii inca un fic, doamnee de unde ai tu asa multa inspirtie imi place l nebunie si mai facut curoasa rau
Tee roog frumoass vino cu nextul ca fac pe mine si dupaia tre sa imi schimbi penmarsu =))
deci vino cu nextul cat de repede poti mami :x

Miau miau ! Ma bucur nespus de mult ca va place ficul meu ! Multumesc inca odata pentru comentari, am adus next-ul si sper sa va placa si acesta ! Lectura placuta !

~ Viata in culori ! ~

Capitolul 2.

Sofica :

- Daca vrei te pot ajuta eu..imi spuse cu o voce seducatoare
Ridic o spranceana prinvindu-l amuzata, apoi il imping destul incat sa il fac sa se dea doi pasi inapoi. Ii spun ca ma descurc si singura, apoi plec.
Unde ? Nici eu nu stiu, cert e ca trebuie sa imi fac curat in ganduri. In aceasta situatie nu mai pot continua. Ma opresc langa un lac asezandu-ma pe iarba moale. Vantul adia usor, facandu-mi suvitele parului sa danseze in aer.
Off, atatea sentimente, atatea amintiri, nici nu stiu ce pot sa mai spun. Doar ca..stiu sigur..regret, si regret din toata inima ca toate acele clipe petrecute impreuna cu el trebuie sa le dau uitari, insa imi va fi greu, foarte greu. Cum o sa rezist ? Cu siguranta mangaierile si vorbele sale dulci imi vor lipsi. Insa numai cand ma gandesc ca erau false si nu veneau din inima, imi vine pur si simplu sa imi rup parul din cap, cum am putut fi atat de proasta incat sa ma las pacalita ? Cum ?
Nici nu stiu ce sa mai spun..habar nu am. Cand ma gandesc la vorbele lui " Sofi, te iubesc si te voi iubi mereu printeso " mi se rupe inima in doua, nu am habar cum voi trece peste asta. Desi cert este ca trebuie, trebuie sa privesc inainte si sa zambesc chiar daca imi este greu. Voi merge inainte si nu voi mai fi asa cum am fost pana acum. Pacalita ? Niciodata nu voi mai fi. Jur asta !
Ma uit in sus, privind norii. As vrea si eu sa pot zbura printre ei, cred ca este minunat, sa simti ca plutesti, insa nu doar simti, acolo sus chiar o faci. Ma concentrez mai mult si parca un nor i-a forma chipului lui John. Cand vad las pirivrea in jos scuturandu-mi capul, trebuie sa uit ce s-a intamplat, trebuie sa-l uit pe el !
Ma ridic cu greu apoi plec. Hmm, ce sa fac eu, ce sa fac eu ..daca tot am venit in parc, macar sa ma plimb putin. Aud cum sunt strigata din spate si ma intorc.
- Bruno ? Ce s-a intamplat ? spun eu privindu-l intrebatoare
- Hei Soficuto ! Pai nu prea am ce sa fac, ce spui, mergi la o plimbare ? intreaba el apropiindu-se
Stau putin pe ganduri apoi accept. Sincera sa fiu, e mai bine sa ma plimb cu el decat singura. Am discutat cateva lucruri, astfel cunoscandu-ne. Pot spune ca e o prezenta destul de placuta si ca mi-am castigat un nou amic, daca-i pot spune asa. E chiar de treaba, insa na, se spune ca prima aparenta inseala si eu deabea ce l-am cunoscut.
Ii suna telefonul si imi spune sa astept putin, apoi se indeparteaza de mine si raspunde. Of, acum trebuie sa stau dupa el, si asa am devenit eu cam " statatoare " cat timp am stat in casa, iar cand vreau sa devin si eu iarasi " mergatoare " trebuie sa astept dupa Bruno. Vai, cat ma pot plictisi convorbirile la telefon, bineinteles, ale mele nu, insa ale celorlati cu siguranta da. Iar eu cum sunt o fire caruia nu-i place sa astepte incep sa ma agit mergand de colo-colo.
Dupa cateva minute revine spunandu-mi ca ne vom intalni cu sora lui si cativa prieteni. Hopa, stai putin.
- Iaaa, pune pe pauza ! Cum adica, ne vom intalni ? Poate te nu ne.. spun eu trecand pe langa el si vrand sa plec.
- Nu nu nu ! Mergi cu mine. imi spune el prinzandu-ma de mana.
Imi dau ochii peste cap apoi ma resemnez, oricum era mult mai bine decat sa merg iar acasa si sa nu fac nimic. Si sa nu va ganditi ca imi e rusine ! Nici vorba, nu stiu ce inseamna acel cuvant, numai ca mi se pare aiurea, ce sa caut eu acolo ? In fine, fie ce-o fi, nu ma mai intereseaza.
Mai mergem 10 minute apoi ne apropiem de presupusa lui sora si presupusi prieteni. El ii saluta pe toti in timp ce eu ma uitam in sus plictisita si se pare ca era planuit ca cineva sa imi strice mie buna dispozitie deoarece aud cum unul pune o intrebare total idioata.
- Opaa, ti-ai tras gagica Leo ? Oho, si ce mai bunaciune..spune un tip saten cu ochii verzi
- Ma n..dar Bruno nu mai apuca sa raspunda deoarece ma bag eu
- Auzi ma ? Eu spun ca mai bine ti-ai tine gura aia inchisa ! Si nu mai pune intrebari stupide si lipsite de sens pana nu te pocnesc. spun privindu-l urat.
- Fetita are gura m..dar nu apuca sa termine deoarece Bruno ii pune mana la gura cand vede ca ma apropii de el.
Ma opresc si incep sa rad incet. Sora lui Bruno vine la mine prezentandu-se si spunandu-mi ca se bucura sa ma cunoasca, iar eu fac la fel. Se pare ca o chema Amanda, frumos nume.
In fine, ne asezam noi ca fetele pe o banca si incepem sa vorbim cunoscandu-ne mai bine. Se pare ca si ea e o prezenta placuta, la fel ca si fratele ei. Sper sa ne intelegem bine caci nu mai am chef de prieteni falsi cum am avut pana acum. Avem chiar multe lucruri in comun si asta ma face sa ma simt oarecum bine, desi nu stiu motivul. Poate ca insfarsit am gasit pe cineva care sa fie aproape ca mine, sa aiba aceleasi gusturi si aceleasi conceptii, ca sa nu mai vorbesc de personalitate. Insa am mai spus asta si o mai repet, prima aparenta poate sa insele, asa ca-i mai dau ceva timp.
Nu sunt genul care sa considere pe cineva un " prieten adevarat " de pe o zi pe alta. Viata m-a invatat ca atunci cand vrem sa luam decizi sa ne gandim de doua ori, daca nu si de mai multe.
Si bineinteles..prietenii din ziua de azi trebuie alesi cu multa atentie. Si vorbeam noi pana cand in fata mea apare iar acel tip caruia ii vorbeste gura fara el si imi spune ceva care m-a enervat rau de tot. Ma ridic si...

Capitolul nu este corectat ! Imi cer iertare pentru eventualele greseli..stiu ca nu prea am descriere ! Imi cer iertare dar este scris in graba !

Multumesc pentru ca ati citit

Pupici dulci

Mrr

Pentru cei care nu inteleg. Cand am spus " Poate te nu ne " atunci cand Bruno a spus " Mergem sa NE intalnim " .. Sofica..a spus " Poate te nu ne " .. adica s-a referit ca poate se intalneste.. nu ne intalnim

Super Bubu i venit asa repede cu next-ul
Foarte frumos si imi place mult.
Am observat cateva greseli. Nu am vazut multe :

tre - trebuie

Poate te nu ne- ce-ai vrut sa zici?

concepti- conceptii

Descrierea- Mi se pare foarte buna, ca de fiecare data. E chiar foarte frumoasa si s-a imbinat frumos cu actiunea care nu e deloc grabita.
Dialogul- Nu e sec si e pus cand trebuie dupa parerea mea.
Estetica- Nu am ce comenta. Este bine ca de fiecare data.

Pai nici nu stiu ce-as mai putea zice. Ficul este unul excelent si imi face o mare placere sa il citesc. Minunat si il iubesc. Sunt foarte curioasa sa vad ce se mai intampla. Astept cu nerabdare next-ul Bubu! Mult spor la scris si multe idei frumoase!

Pai..cand a spus el " Mergem sa NE intalnim " .. ea s-a referit..poate te .. nu ne..adica poate te intalnesti..nu ne intalnim, ma bucur ca m-ai intrebat. Daca m-ai aveti si alte nelamuriri sa nu ezitati sa mi le spuneti dragilor. Ani multumesc pentru comentariu

Miau miau ! Vai dragele mele, va multumesc pentru comentari. Ma bucur ca va place, si mda, stiu ca este tarziu insa am venit cu un nou capitol ! Deabea ce l-am scris, in zece minute Hmm, tin sa mentionez ca acest capitol nu este corectat, deci imi cer iertare pentru eventualele greseli. Lectura Placuta, sper sa va placa si acest capitol !


~ Viata in culori ! ~

Capitolul 3.

Sofica :

Ma ridic si ma indrept catre el dandu-i de inteles ca vreau sa il lovesc. Dar nu aceasta a fost intentia mea, deoarece am trecut pe langa Bruno spunandu-i ca plec si asta am facut, nici macar nu am asteptat sa-mi spuna ceva. Doamne, cat de enervant a putut fi acel prieten al lui. Oare cum il suporta ? Mie sincer imi este antipatic, pur si simplu nu-i suport comportamentul. Insa cum nu il pot schimba eu..si bineinteles ca nici el nu ar vrea sa si-l schimbe..m-ai bine stau departe de acesta. Pentru ca daca imi ies eu din fire nu e bine deloc.
Hmm, am hoinarit destul pe afara, m-ai bine merg acasa. Probabil ai mei sunt ingrijorati. Cum nu ies eu din casa, sigur sunt mirati.
Am ajuns destul de repede, si parca imi pare rau. Sincera sa fiu as mai fi stat pe afara, insa chiar nu am ce sa mai fac. John m-a mai sunat de cateva ori, insa nu i-am raspuns. Cred ca m-a ranit destul, si chiar nu am chef de minciunile lui care acum pentru mine sunt egal cu zero. M-am saturat ca eu sa fiu mereu cea care pica de proasta si cea jucata pe la spate. Poate ca am lasat eu prea mult de la mine, sau poate ca de vina este comportamentul meu din ultima vreme. Faptul ca am stat o vreme in casa, nu am mai vorbit cu el si nici nu l-am mai vazut. Poate ca din cauza asta, insa drept vorbind, ceea ce a facut el nu are scuza. Pur si simplu nu-l pot ierta, chiar daca se spune ca e bine sa acorzi a doua sansa. Eu una nu pot, nu m-ai am incredere in el. S-au strans mult prea multe lucruri, iar ceea ce am descoperit astazi este picatura care a umplut paharul. Imi e indiferent acum, nu am nevoie de el. Ma descurc si singura. M-ai bine asa decat cu un mincinos care cica e " alaturi " de mine.
Nu spun ca nu ma doare. Ba da, chiar ma doare. Ma doare foarte tare, insa nu se merita. Am m-ai trecut eu prin asta, si dupa cum se vede nu am murit. Nu vad de ce nu m-asi descurca si acum. Probabil pentru ca il iubesc mult prea mult, insa cine spune ca nu il voi uita ? Va fi greu, cu adevarat greu. Dar eu stiu ca pot. Si se stie, eu cand imi propun ceva, acel ceva se va implini. Si asta seara mi-am promis sa il uit pe John. Si asta voi face..
- Sooofi !! Haide jos, avem de vorbit. aud cum ma striga mama.
Off, oare ce o mai vrea sa-mi spuna ? Cu siguranta acele cuvinte obisnuite si care mi s-au intiparit in minte " Sofi mama, daca nu iesi afara vom merge la un psiholog ! Nu esti bine, stiu eu asta " Deja m-am saturat de aceste cuvinte care mi le spune zi de zi. Sau, poate ca totusi nu asta vrea sa vorbim, asta in caz ca a observat ca azi nu am fost in casa, ci afara. Desi nu prea cred, caci cand ma striga pe acest ton, e clar. Stiu deja la ce sa ma astept.
Cobor scarile plictisita si merg in camera de zi. Acolo, bineinteles ca ma astepta mama. Cu o fata nu prea fericita. Mda, e clar. Expresia fetei ei este exact la fel, deci stiu ce urmeaza. Ma indeamna sa ma asez, iar eu fara sa spun nimic asta fac. Pentru cateva minute, tacerea era stapana peste noi. Niciuna nu spunea nimic, eu aveam privirea catre fereastra, iar mama se uita la mine. Aceeasi privire, m-am saturat ! Nu vreau sa ma m-ai priveasca ca pe o nebuna care are nevoie de ajutor. Nu, nu vreau asta. Nu sunt nebuna si nici nu voi fi. E adevarat, am cazut intr-o depresie, dar mi-am revenit. Astazi mi-am revenit, chiar daca s-a intamplat ce s-a intamplat. In fine, mama probabil nici nu stie ca eu am fost afara. Nu am sa o condamn, pentru ca atunci cand intra in camera mea, eu tipam la ea spunandu-i sa iasa si sa ma lase in pace. Probabil ca de aceea nu a venit si nu are de unde sa stie.
Bineinteles, ma simt m-ai mult decat oribil pentru cum m-am purtat cu ei ultimele zile, insa na..cu toti avem zile bune si zile rele. Iar la mine cum se vede au fost mai rele.
- Sofica, draga mea, am mai vorbit cu tine despre asta. Vreau sa te vad afara, cu prietenii tai. Spune-mi, unde este acea Sofica ? Unde ? S-a pierdut ? Haide draga mea, vreau sa vad ca iesi cu prietenii tai, ca te distrezi. Sofi, incurand ve-ti incepe scoala, iar tu nu ai fost niciunde. Ai stat mai mult prin casa..imi spune mama cu aceiasi voce, cu aceiasi tristete, insa in glasul ei putea fi observata destul de usor si o usoara urma de nervozitate.
- Mama, tu chiar nu ai observat, asa-i ? Eu astazi am fost afara, mi-am facut prieteni noi, si multe alte chesti. Numai imi repeta mereu aceleasi lucruri, nu sunt nebuna ! Am iesit afara, am stat cat am stat si am venit inapoi..ii spun eu intorcandu-mi privirea spre ea.
Dupa ce i-am spus aceste lucruri, pe chipul ei a aparut un zambet asa de larg incant nu-mi puteam inchipui cum poate sa zambeasca asa. Incepu sa rada si sa bata din palme strigand " Am reusit, insfarsit ai iesit afara ! "
Vazand cat este de fericita nu am putut sa nu zambesc si eu, era asa de dragalasa si de dulce. Pur si simplu nu ma puteam abtine sa nu zambesc. Eram fericita ca ea este asa de multumita. Si ce-i drept m-am simtit destul de bine astazi, excluzand partea cu John. Dar nu-i nimic, trec eu si peste asta. Mai greu insa trec.
Ma intreb oare ce o spune Bruno ? Am plecat fara al lasa sa mai spuna ceva. Ma rog, asta e acum. Chair numai aveam chef sa-l aud pe tipul acela caruia-i vorbeste gura fara el.
M-am ridicat ducandu-ma la mama si luando in brate. Dupa ce m-a pupat de nu stiu cate ori, i-am spus ca merg sus caci sunt obosita si vreau sa dorm. Chiar cand am vrut sa urc scarile...

Cam atat, sper sa va placa. Pupici dulci !

Mrr

Foarte dragut capitol draga mea Bubu. Greseli ai avut, insa nu prea multe, iar descrierea este asa cum stii tu sa o faci, adica extraordinara. Mie mi-a placut mult acest capitol si astept nextu. Multe idei si o tona de pupici.

Ce frumos Bubu. Superb, nici nu am cuvinte. Sti doar ca ador felul in care scri. Atat de special si minunat. Un capitol extraordinar. Mai ales ca astept de mult.
La 2 Bubu? Dar nu-ti era somn?;))
Vai vai , dat tot frumos e capitolul. Pai nici nu am ce zice de descriere sau dialog, actiune sau estetica. Mereu toate iti ies cum trebuie. Ai doar cateva greseli : pe acolo pe undeva ai pus niste cratime alan'dala. In rest totul e in perfecta ordine. Data viitoare sa ma anunti cand pui next-ul te rog mult.Mult spor la scris si sa vii repede ca suspansul asta ma omoara.

M-ai lasat fara cuvinte ca de obicei!!




Astept next-ul !!



Spor la scris bubulina mea gospodina!