L-am gasit si eu undeva si mi'a placut foarte mult sper sa va placa si voua ^^!




Capitolul 1

Stefan

De peste un secol, am trait in secret. Pana acum. Stiam care sunt riscurile, dar trebuia sa o cunosc.

Elena.

Seamana extrem de bine cu Katherine.

Am salvat-o de la moarte atunci cand masina parintilor ei a cazut in rau. Si cu toate ca m-am impotrivit sentimentului cu toata fiinta mea, atunci cand am ajuns sa o cunosc, m-am indragostit de ea.

Katherine…am iubit-o. Eram doar un pusti, nu stiam nimic despre viata. Si totusi mi-am dat seama, din pacate prea tarziu, de faptul ca ea nu este o persoana care merita sa fie iubita si de cand a aparut in viata mea nu a facut decat rau.

Nu avea niciun strop de respect pentru viata umana, implicit nici pentru mine sau pentru fratele meu, Damon. Se juca cu noi, ne constrangea si ne ruina vietile.

Tatal meu stia de existenta vampirilor si ii vana, insa nu ar fi banuit-o niciodata pe Katherine, daca eu nu i-as fi dat de banuit.

M-am dus la el intr-o seara, hotarat sa ii spun totul. Tot ce stiam, pentru ca aveam lacune in memorie, nu imi aminteam multe lucruri pentru ca ea folosise constrangerea asupra mea.

Insa nu am avut curaj sa ii spun tatalui meu adevarul. Dar din felul in care m-am comportat in acea seara, i-am dat de banuit si a reusit sa o prinda pe Katherine.

M-am invinovatit pentru asta decenii de-a randul, pana ce am aflat ca ea reusise sa scape in acea noapte in care eu credeam ca si-a gasit sfarsitul. Era totusi, femeia pe care o iubeam. Damon ma mai uraste pentru asta si acum.

Katherine ne-a transformat in vampiri, pe mine si pe Damon, inainte de a pleca. Nu stiu de ce a facut asta, poate isi dorea pentru noi o viata mizerabila.Una eterna. A reusit in mare parte, cu mine.

Am suferit, am regretat, m-am invinovatit si am reusit sa ma autodustrug pe dinauntru aproape de tot.

Damon, nu. El a a ales calea usoara. A ales sa nu sufere, sa nu ii pese. Nu a invatat nimic din experienta noastra cu Katherine. Are la fel de putin respect pentru viata umana ca si ea.

Singura sa slabiciune este ca inca o mai iubeste pe Katherine si ar da orice sa o regaseasca. Si Elena…nu stiu ce sa cred. Lui Damon parea chiar sa nu ii pese, la inceput. Dar a devenit incet, dar sigur, mai aproapiat de ea, iar ea a inceput sa aibe incredere in el, desi il dispetuia la inceput.

Imi e teama de directia in care va duce aveasta “relatie de prietenie” dintre ei, asa cum a numit-o Damon.

Il iubesc pe Damon, pentru ca este fratele meu, desi el ma uraste si acum pentru povestea cu Katherine.

Dar daca se apropie de Elena mai mult decat e cazul, il omor cu mana mea.

O iubesc pe Elena mai mult decat am iubit-o pe Katherine. Atunci eram om si sentimentele unui om sunt mult mai slabe decat ale unui vampir. In plus, stiam ca ea se joaca cu mine si ca este o fiinta mizerabila. Si totusi am iubit-o asa cum era.

Elena este calda, sincera, altruista si iubitoare. Nu se compara cu Katherine, oricat i-ar semana fizic.

Dar iubirea mea pentru ea trezeste in mine cele mai animalice instincte. Vreau sa o apar, sa o protejez, sa o tin doar pentru mine. Ea este a mea.

Si daca Damon nu intelege asta, se pare ca va fi o crima in Mystic Falls.

Damon

Puterea este cuvantul cheie. Putere pe care mi-o da nepasarea, ura, dorinta de razbunare si distrugere.

Eram odata asa. Si ma infructam din puterea mea nemarginita. Dar ceva s-a schimbat de cand m-am intors in Mystic Falls. Ceva a dat peste cap lumea mea malefica si perfecta. Ceva atat de mic si neinsemnat precum un om.

Am crezut ca venisem ca sa il distrug pe Stefan…dar nu a fost asa…ea a reusit sa ma schimbe. Elena.

Nu stiu ce sa cred, sentimentele mele sunt incerte. Au revenit remuscarile pe care le-am avut odata si nu stiu cum sa le trimit inapoi.

Cum am ajuns in situatia asta? Sa imi amintesc…o cautam pe Katherine. De peste un secol asta fac. Am crezut ca se afla in cripta in care i-a inchis tatal meu pe vampiri in urma cu un secol. I-a inchis acolo si a incendiat cripta, dar vampirii nu au murit, gratie vrajilor aruncate de Emily, prietena vrajitoare a lui Katherine.

Cand am aflat ca ea nu se afla acolo, ca a reusit sa scape si m-a lasat de izbeliste, ca am cautat-o atata timp in zadar, am devenit furios si am vrut sa ii omor pe toti. Pe Stefan, pentru ca a fost vina lui ca tata a prins-o pe Katherine atunci, pe Elena pentru ca ma scarbea si ma umplea de furie dragostea lor, pe Bonnie, pentru ca imi era la indemana.

Nu stiu de ce nu am facut-o. A fost pentru prima data cand m-am abtinut de la a omori un om.Am stiut de atunci ca ceva s-a schimbat.

Practic, de data asta nu era vina lui Stefan.Cu toate ca din cauza lui au prins-o, Katherine a fugit si Stefan nu are nicio vina ca ea m-a parasit. Dar de cand imi pasa mie a cui e vina?L-as fi omorat numai ca sa scap de durere si furie si sa ma simt mai bine. Dar nu am facut-o.

Si atunci mi-a venit ideea: daca nu o pot avea pe Katherine, nu ma pot oare multumi cu cineva care ii seamana perfect?Desigur, Elena are multe defecte.In primul rand, slabiciunea pe care i-o da natura sa umana. E plapanda ca o trestie, se poate rupe la primul vant. Dar nu e chiar atat de greu ca ea sa fie transformata in vampir. As putea sa o fac. Atunci ar fi altfel.

Ah, si mai e si bunatatea ei. Are ochelarii de cal pe care ii implica apartenenta la rasa ei. Ii pasa de oricine, are respect pentru viata umana si chiar si pentru cea vampirica. Nu ar fi greu sa o constrang, sa fie asa cum imi place mie o fata. Are suficienta incredere in mine incat sa renunte la verbina, si atunci ar fi numai a mea.

Stiu ca si ea nutreste ceva pentru mine. Altfel, nu m-ar fi lasat sa o sarut. In seara aceea, parca totul era diferit. Nu mai era viata mea, nu mai eram eu. Ma invarteam intr-un nor de sentiimente confuze. Atunci am hotarat sa plec din Mystic Falls. Locul meu nu mai e aici. Am vrut sa imi iau la revedere si jur ca nu am vrut sa o sarut. Dar felul in care a reactionat m-a speriat. De parca ar fi stiut ce gandesc, de parca ar fi facut-o intentionat.

Reactia mea a fost cea care m-a uimit mai mult chiar decat a Elenei. Ma asteptam la altceva, dar ea a fost exact ca si Katherine. Buzele ei peste ale mele, acelas miros, aceleasi senzatii, acelas sentiment. M-am simtit pentru un moment de parca as fi primit iubirea inapoi.

Acum nimic nu ma mai poate impiedica sa o am, daca vreau.

Desigur, ar mai fi si Stefan. Ma intreb pana unde ar fi dispus sa lupte pentru iubita lui. Ar fi interesanta o lupta cu el, m-ar mai scoate din monotonie. Si asa, e vina lui pentru o mare parte din suferinta mea. Katherine nu trebuia sa il aleaga si pe el. Trebuia sa fiu doar eu cu ea, impreuna pentru eternitate. Stefan nu avea ce cauta intre noi, si totusi a fost acolo, asa ca va fi de-a dreptul amuzant de razbunator sa fac si eu acelas lucru cu el si cu Elena.

As putea sa fac asta, daca vreau. Dar vreau? Mii de ganduri inca imi perinda prin minte, durerea si vinovatia sunt inca prezente.

Ma zbat intre dorinta de a o avea pe Elena si nevoia de a pleca departe de toate. Mi-au ajuns atatia ani de rautate.

Łσłιτα ♥ a scris:

Foarte frumos !
Iubesc The Vampire Diaries ! <33
Este ca un fel de rezumat, nup ?

Hmmm da

In sfarsit, liniste

Dupa atata timp in care am simtit ca lumea mea se scufunda. Am fost prea
implicata in chestia asta cu vampirii, m-a coplesit.. Intre toate problemele cu
Stefan si Damon, cu Isobel, cu Jeremy si Ana, cu Pearl si toti vampirii
periculosi care pot pandi la urmatorul colt, am uitat de mine.

“Elena”, s-a pierdut undeva in aceasta lupta. Sentimentele si parerile mele
au fost lasate in urma. I-am ranit pe cei pe care ii iubesc, iar si iar. Unde va
duce asta?

Nu pot sa nu ma gandesc la vorbele lui Isobel: “Atata timp cat ai cate un
Salvatore la fiecare brat, esti blestemata. Katherine a fost inteligenta, a
scapat de ei.Insa cu totii stim ca tu nu esti Katherine”.

Dar de ce as vrea sa fiu?De ce aceasta umbra a trecutului, care a fost in
viata lui Stefan cu multi ani inainte ca eu sa ma nasc ma afecteaza atat de
mult?

Nu stiu de ce seman atat de mult cu Katherine, insa interesul meu pentru
acest lucru scade, odata cu problemele pe care le aduce. Am inceput sa o urasc
pe Katherine, si nu pentru ca a fost iubita lui Stefan, ci pentru ca a devenit
atat de prezenta in viata mea, ca o umbra care sta in calea fericirii mele. Desi
ea nu este aici fizic, se afla in gandurile lui Damon, poate si in cele ale lui
Stefan si o urasc pentru ca a existat, pentru ca i-a ranit, pentru ca ea
continue sa existe, fiind vie in amintiri.

Nu pot sa nu ma gandesc ca poate, intr-un fel, Isobel a avut dreptate. De
cand au aparut ei in viata mea, practic nu mai exista viata mea, nu mai exist
eu, totul s-a intors pe dos, realitatea mea s-a destramat.

Dar asta va inceta acum. Toti ceilalti vampiri au fost omorati. Au ramas doar
Stefan si Damon.

Isobel a spus ca Damon e indragostit de mine, lucru pe care nu pot sa il
cred. El o iubeste doar pe Katherine. Daca Damon este mai presus decat Stefan cu
ceva, este faptul ca a iubit o singura persoana in toata existenta lui. Si chiar
daca l-a ranit, continua sa o iubeasca.

Stefan a iubit-o si el pe Katherine, sunt sigura de asta, cu toate ca nu mi-a
confirmat, dar nici nu am nevoie de o confirmare. Si totusi ma iubeste si pe
mine acum.

Stiu ca Damon nu ii ajunge nici la degetul mic lui Stefan, dar nu pot sa nu
il admir si sa nu fiu fascinata de iubirea sa atat de puternica fata de o
persoana care s-a jucat cu el, l-a inselat, l-a manipulat, l-a mintit si l-a
facut sa sufere atat de mult.

Stiu ca nu pot sa il separ pe Stefan de ceea ce implica natura sa si trebuie
sa il accept impreuna cu partea negativa, daca il iubesc cu adevarat.

Acum, ca lucrurile se vor mai linisti, va fi mai bine. Au fost prea multe
furtuni in viata mea si in relatia noastra.

Stefan este ingrijorat ca eu voi ajunge sa ma indragostesc de Damon si ca
istoria se va repeta. Uneori am impresia ca nu vede in mine o copie a lui
Katherine. Dar el stie ca sunt altfel si nu as putea sa ii fac asa ceva. Cum as
putea sa il ranesc, cand il iubesc atat de mult?

In plus, Isobel a mintit. A vrut sa ma raneasca, sa ma faca sa ma simt
nesigura. Damon nu e indragostit de mine. El o iubeste doar pe Katherine. Isobel
a vrut sa insamanteze nesiguranta in sufletul meu si a reusit. Oare nu i-a
ajuns cat rau mi-a facut?

Bonnie

Lucrurile in Mistic Falls s-au intors cu susul in jos. Realitatea a devenit
ireala, prietenii erau de fapt dusmani, cei pe care ii credeam oameni sunt
vampiri, totul in jurul meu este ura, sange si tradare.Nimic nu este ceea ce
pare, nici chiar eu.

Intotdeauna am crezut ca bunica mea nu e in toate mintile. Dar in ultimele
luni, cand prorpiile mele puteri au intrat in ascensiune, am realizat ca bunica
este intr-adevar o vrajitoare, una puternica, si la fel voi deveni si eu.

Dar nu am apucat sa petrec prea mult timp in compania ei. S-a stins din viata
si asta este numai vina fratilor Salvatore. Tot ceea ce se intampla in acest
oras e vina lor. Au venit si au adus moarte si teroare in micul nostru
orasel.

Moarte lui Vicky, moarte bunicii mele si cine stie cate alte morti, ei sunt
responsabili.

Nu imi pasa cine a facut-o, daca a fost Stefan sau Damon, sunt amandoi o apa
si un pamant.

I-am salvat de la incendiu pentru ca mi-a fost mila de Elena, dar ma intreb
daca nu a fost o greseala si i-ar fi mai bine fara ei.

Influentata de ea, am crezut si eu la inceput ca Stefan este mai uman. Dar
apoi a urmat toata teroarea cu vampirii din cripta. Stefan ne-a convins pe mine
si pe bunica mea sa deschidem cripta, pentru ca Damon sa o scoata pe Katherine.
A fost cea mai mare greseala. Si daca eu nu as fi insistat sa o facem, bunica ar
fi trait si acum.

Dupa moartea ei, toate cartile de vraji si jurnalul lui Emily au ajuns in
posesia mea. Si cu cat am citit mai mult din ele, cu cat puterile mele au
devenit mai mari gratie celor invatate din mostenirea transmisa de Emily din
generatie in generatie, cu atat mai mult mi-am dat seama ca vampirii sunt
malefici. Fara exceptii.

Ei nu ar trebui sa existe, sunt o eroare a naturii. Prin natura lor, nu au
sentimente, sunt programati sa faca rau. Sa omoare.Nu stiu cum a reusit Stefan
sa fie altfel sau daca a reusit cu adevarat.

Daca unul dintre fratii Salvatore va face un pas gresit, imi voi da toata
silinta sa termin cu ei.

Ar putea fi sfarsitul fratilor Salvatore sau ar putea fi sfarsitul meu.

odododod ce frumusete!ce descriere!deci chiar nu-mi vine sa cred!Ce frumos!!hai ca nu toti vampirii sunt asa rai draguta;))cu restul sunt rai dar nu si cu persoanele pe care le iubesc:Dde abia astept sa vad nextul pwp you

o.o Wow, ok eu nu ma uit la VD dar mi se pare destul de interesant
Chiar atragator daca ma intrebi
Ele e pers meu fav <33
IIii
Adu nextusoru` repede!

Capitolul 3

Seara se lasase peste orasul Mystic Falls. Petrecerea de Ziua Fondatorilor se terminase in sfarsit. Elena era extenuata. Mai intai, toata prostia aia cu rochiile de epoca. Stefan si Damon o privisera straniu. Probabil semana cu Katherine mai mult decat oricand. “La naiba cu asta!” isi spuse Elena furioasa. Se saturase de toata povestea cu Katherine.

Apoi a urmat atacul asupra vampirilor. Crezuse ca Damon avea sa sfarseasca in incendiu. Unchiul ei, John – “tatal meu” spune Elena scrasnind din dinti- era cu adevarat malefic.

Deschise dulapul pentru a-si lua rochia aceea stupida de epoca. Se gandea ca ar fi fost o idee buna sa ii dea foc. Dar rochia nu era acolo. Nu isi dadea seama ce se intampla. Nu era primul articol vestimentar pe care il pierduse in acea zi. Nu gasea o pereche de blugi si cateva bluze. Crezuse ca Jenna le pusese la spalat, dar nu erau acolo.

Ofta, inchise dulapul trantind usa si se indrepta spre iesire. Scoala era pustie acum si ii dadea fiori.

Scoase telefonul din buzunar si il suna pe Stefan.

-Alo?

-Cineva mi-a umblat prin lucruri.

-Esti sigura?

-Da. Am cautat peste tot. E clar ca mi-a luat cineva lucrurile.

-Vin la tine.

-Trebuie sa vad ce face Jeremy, apoi merg la spital. Ne putem vedea acolo?

-In regula.

-Bine. Te iubesc, Stefan.

-Si eu te iubesc.

A descuiat usa si a intrat in casa.

-Jeremy?Esti treaz?

Un zgomot se auzea din bucatarie si a mers intr-acolo. Perdeaua flutura de parca cineva ar fi iesit pe fereastra cu un moment in urma.

Privirea i-a cazut pe masa din bucatarie, care era plina de sange, apoi pe podea. Un tipat prelung i-a parasit buzele cand a vazut cadavrul unchiului John zacand intr-o balta de sange.

****

-Cine crezi ca a fost?

Stefan a tras-o pe Elena mai aproape de el, strangad-o in brate. Isi facea griji pentru ea

-Nu stiu, spuse el. Damon?

-Damon?Crezi ca a fost in stare sa faca asta?

-Damon e in stare de orice, ai uitat?

Stefan ofta. Stia ca parerea Elenei in ceea ce il priveste pe Damon s-a schimbat mult in ultimul timp.Ii fusese teama de asta.

-Dar de ce ar face-o?

-Razbunare…nu stiu. Dar e clar ca era cineva care stia povestea inelului. Altfel, de ce s-ar mai fi obosit sa ii taie mana inainte?

Elena se cutremura la amintirea mainii taiate. Stefan o simti si o stranse mai tare in brate.

-Gata…shhh…

-Stefan?

-Da.

-Nu cred ca a fost Damon.

-Atunci cine?

-Nu stiu. Dar el s-a schimbat. Nu ar face asta.

-Alt vampir in oras?intreba Stefan.

-Doamne, dar cati mai sunt?

-Te-ai cam saturat de ei, nu?

-Doar…de unii.

Stefan nu indrazni sa o intrebe daca se saturase si de Damon. Ii era frica de raspuns.

Medicii de la ambulanta scoteau cadavrul lui John din casa. Elena inchise ochii si se cuibari la pieptul lui Stefan.Tocmai cand credea ca totul se sfarsise…oare ce va mai urma?

Bonnie se apropie de ei prin multimea de oameni din fata casei. Expresia fetei ei nu era de mila pentru Elena, care tocmai isi pierduse o ruda, ci de furie.

-Ai promis! Ii spune ea lui Stefan. Ai promis ca Damon se va schimba!

-Bonnie, nu a fost el! Spuse Elena revoltata.

-Cum poti fi atat de sigura?

-Nu stiu. Pur si simplu sunt.

-De ce ii iei apararea, Elena? Ai uitat cate a facut?

Elena nu raspunse. Era cuidat cum toti il invinuiau pe Damon si era si mai ciudat ca era era sigura ca de data asta nu era vina lui. Dar cum ii putea convinge?

-Fratele tau o sa aibe de a face cu mine, Stefan.

-Pentru asta trebuie mai intai sa il gasesti.

-Cum?

-Nimeni nu l-a mai vazut dupa ce l-am scos din incendiu.

-O sa il gasesc.

-Nu o sa ii faci rau, spuse Elena.

Acum ea era cea furioasa.

-O sa incerci sa ma opresti?spuse Bonnie

-O sa incerci sa treci de mine?raspunde Elena

Bonnie nu ii raspunse. Oare Elena era chiar atat de oarba?

-Damon a facut-o?il intreba ea pe Stefan.

-Nu stiu, raspunse el.

-Deci nu esti atat de sigur ca e nevinovat precum e Elena.

-Nu sunt sigur de nimic.

Bonnie pleca.

-Esti atat de nedrept, Stefan! Spuse Elena si se ridica din bratele lui.

Raspunsul lui Stefan intarzie. Chiar era nedrept? Oare faptul ca ii era teama ca Damon sa nu ii rapeasca dragostea Elenei il facea sa fie asa? Sau Elena era cea care se insela, prinsa in mrejele lui Damon?

Simtea cum se infurie si ochii sai se schimba. Isi folosi tot autocontrolul de care era capabil sa revina la normal. Nu putea risca sa il vada cineva asa, nici macar Elena.Nu acum.

Jenna se apropie de ei.

-Jeremy este inchis in camera lui si nu raspunde atunci cand bat la usa.

-Esti sigura ca e acasa?intreba Stefan.

-Usa e incuiata pe dinauntru, deci el trebuie sa fie acolo.

-Sa mergem sa vedem ce se intampla.

Stefan forta usa, care se tranti la perete sub puterea lui. Dar camera intunecata era pustie.

Elena avu acea stranie senzatie pe care o avusese si cand gasise cadavrul lui John, ca cineva tocmai iesise pe fereastra, cand vazu perdeaua fluturand.

Merse pana la fereastra si privi afara, insa nimeni nu se vedea in noaptea neagra.

vai ce repede ai pus capitolul:Ximi vine sa te mananc mi-a placut mult dialoogul si vad ca incerci sa rlatezi ce e cu adevarat in serial tare!!vreau next

Nu pot face asta. Pur si simplu nu pot. Nu stiu ce se intampla cu mine. Totul
ma atrage catre Elena, o doresc la fel cum am dorit-o pe Katherine si stiu ca ea
ar putea sa imi vindece ranile facute de aceasta. Dar nu pot sa nu ma gandesc la
binele ei. Nu pe mine ma vrea, chiar daca a acceptat sa ma sarute. Nu pot sa o
condamn la o viata ca a mea.

Asta ar fi fost pedeapsa perfecta pentru Stefan, dar nu pot sa o fac, daca
Elena va avea de suferit.

Nu stiu de ce imi pasa atat de mult, nu stiu ce simt, dar cred ca daca ma voi
indeparta de ea va fi mai bine.

Asa ca merg cu viteza pe autostrada. Am lasat Mystic Falls in urma cu mai
mult de 100 de km. Nu stiu incotro ma indrept. Nu e ca si cum as avea un “acasa”
la care sa ma intorc.

Singurul lucru care imi ramane de facut este sa ratacesc in noapte, printre
umbre, incercand sa uit de Elena, de Katherine, de mine.

Ar fi atat de simplu daca as putea sa ma intorc din nou la calea usoara, sa
nu mai fiu nevoit sa simt. Dar nu pot. Nu stiu ce a activat umanitatea in mine,
dar ea e mai puternica acum ca niciodata si nu pot sa lupt cu asta.

O las pur si simplu sa ma invaluie. Si simt durerea a cei 150 de ani in care
m-am ascuns. Am crezut ca fugind de durere, ea va pieri, dar nu: a stat acolo,
ascunsa, iar acum se rasfrange asupra mea cu puterea unui secol si jumatate.

Fiecare bucatica din corp ma doare, parca ar fi strabatuta de un foc
invizibil. Inima, sau locul unde a fost o data inima, mocneste dureros. Este ca
o furtuna si un foc ce isi dezvantuie puterea simulan in interiorul meu.

E ca si cum as fi calcat de tren, picat cu ceara, ars in flacari, injunghiat
cu un tarus, tarat pe carbuni incinsi- toate in acelas timp.

O singura fiinta ma poate face sa trec peste toate astea si sa simt iubirea
si fericirea din nou, dar ea se afla probabil acum in bratele fratelui meu.

Si mai mult decat faptul ca il iubeste, ma doare sa stiu ca as avea o sansa
sa o fac a mea, dar nu o pot face. Nu imi este interzisa decat pe jumatate. Stiu
ca o parte din ea, cat de mica, tanjeste dupa mine.

Si as fi in stare sa pornesc un razboi pentru ca acea parte mica sa creasca.
As putea sa lupt in acest razboi, chiar daca ar fi mai sangeros decat cel pe
care l-a provocat Katherine intre mine si Stefan.

Eu as putea. Dar ea ar putea? Nu cred. E atat de lipsita de aparare…atat de
slaba. Nu pot sa risc sa ii fac rau.

Candva, as fi spus “cu orice pret”. Dar atunci nu stiam cum e Elena cu
adevarat, nu stiam cum se simt buzele ei langa ale mele, nu stiam cat de dulce
ii e mirosul si nici cat de impacata era inima mea sa o aibe alaturi.

Nu pot sa risc asta.

Nu are nicio importanta pentru mine ce s-ar alege de Stefan in acest
razboi.El ar merita asta. Nu imi pasa ce ar pati milioane de oameni fara chip si
fara nume si nu conteaza ce s-ar intampla cu mine. Dar nu pot risca siguranta
Elenei. E prea pretioasa.

Desigur, nu as avea nimic de pierdut. Si asa am pierdut-o cand am parasit
Mystic Falls. As putea sa ma intorc si sa imi pun planul in aplicare.

Dar cand ma gandesc la privirea Elenei, la buzele ei….seamana prea mult cu
Katherine ca sa indraznesc sa ii fac rau.

Imaginea ei este bine intiparita in mintea mea si va ramane acolo mult
timp.

Poate peste 100 de ani, nu voi fi capabil sa fac diferenta, in amintiri,
intre Elena si Katherine. Vampirii uita unele lucruri care nu sunt foarte
importante. Cum Katherine a fost importanta, nu a uitat nimic. Dar Elena este o
fantasma a ei si poate in timp nu imi voi mai aminti de ea. Va fi doar ca si cum
as fi reintalnit-o pe Katherine, dar a disparut din nou.

Si am suferit din nou, la fel ca prima oara.

Intotdeauna am fost sigur de iubirea lui Katherine. Si am stiut ca m-a iubit
pe mine mai mult decat pe Stefan, dar se pare ca m-am inselat, in cele din
urma.

Stefan nu a fost niciodata capabil sa inteleaga de ce s-a jucat Katherine cu
noi, pentru ca el nu a renuntat niciodata la umanitate. Nu era pentru ca nu ar
fi tinut la noi, in felul ei ciudat. Era pentru ca eram oameni. Niste simpli
oameni, simpli pioni in jocul ei, lipsiti de importanta.

Desigur, Stefan nu avea ce cauta in acest joc. Dar pentru Katherine a fost
amuzant. Nu pot sa o condamn. Era natura ei…natura noastra, acum. Nu o judec
pentru ce a facut, dar nu pot sa inteleg de ce a ales sa ne transforme pe
amandoi in vampiri. Trebuia sa fiu doar eu…doar eu si cu ea, in sfarsit la fel,
impreuna pentru totdeauna.

Stefan trebuia sa fie mort. De ce l-a constrans sa ii bea sangele? El nici
macar nu isi dorea asta.

Am atatea intrebari…mi-ar dori sa o revad pe Katherine fie si numai pentru
a-mi da niste raspunsuri.

Cred ca le merit, avand in vedere ca am iubit-o atat si am renuntat la atatea
pentru ea, inclisuv la viata mea.

Stiu unde a spus Anna ca a vazut-o pe Katherine ultima data si ma voi
indrepta intr-acolo.

Capitolul 5

-Unde e Jeremy? Intreba Elena sfasiata de durere.

Fratele ei trecuse prin atat de multe in utlimul timp. Si acum, asta…unde era?

-Unde crezi ca ar putea fi?intreba Stefan.

-Nu stiu…

-Are vreun prieten bun?Poate nu a vrut sa vina acasa dupa tot ce s-a intamplat.

-Nu are din cate stiu eu.

Elena isi dadu seama ca nu stia mai nimic despre viata fratelui ei. Era atat de implicata in problemele cu vampirii si atat de preocupata de viata ei, incat il ignorase pe Jeremy. Acum se simtea extrem de vinovata pentru asta.

-Stefan, crezi ca…cel care l-a omorat pe John…?

Nu putea sa continue. Nici macar nu se putea gandi la asta.

-Nu stiu, Elena. E destul de straniu.

-Ma duc sa sun la politie si…o sa vorbesc cu seriful, spuse Jenna.

-Bine, Jenna.

Elena se tranti pe patul fratelui ei, complet extenuata.

-Stefan, ceva nu e in regula. Usa era incuiata pe dinauntru. Cum a iesit Jeremy din camera?

Stefan se indrepta spre fereastra.

-Probabil pe aici.

-Dar nu e niciun semn ca s-ar fi ajutat de ceva sa iasa. Nu putea sa sara pur si simplu, s-ar fi ranit.

-Cred ca stii raspunsul. Doar un vampir l-ar fi putut scoate pe fereastra in siguranta.

-Dar cine?

-Pai sa vedem, nu am mai ramas decat eu si Damon in oras, eu nu am facut-o, deci pe cine banuiesti?

-Stefan….

-Raspunsul corect era: Damon.

-Vreau sa zic: Stefan…cum poti sa crezi ca a facut-o el?

-Ce alte banuieli mai ai, Elena?

-Nu stiu. Dar nu avea niciun motiv sa o faca.

-Damon s-a luat de Jeremy astazi la pranz pentru ca se poarta urat cu tine. Jeremy l-a infruntat, iar Damon s-a enervat.

-Dar tot nu cred….

-Elena, nu vezi ca toate se leaga? John il ura pe Damon si sentimentul era reciproc. Unchiul tau a incercat sa ii faca rau lui Damon si l-a calcat pe coada, iar in seara asta a incercat sa il omoare. Damon mai incercase si alta data sa il omoare pe John. De fapt, chiar a facut-o, dar acesta s-a trezit la viata datorita inelului. Acum gasim mana lui John taiata si pe el mort. Nu ti se pare ca ar fi o legatura? Si apoi, Jeremy il sfideaza pe Damon si il scoate din sarite si ce sa vezi? Cateva ore mai tarziu dispare.

-Dar tot nu pot sa cred….

-Ai prea multa incredere in Damon, Elena…

-Nu e vorba de asta. Dar…

-Dar despre ce e vorba? Elena, ii iei apararea cand totul il invinovateste….

-Despre asta e vorba?Ca ii iau eu apararea? Asta e de fapt problema ta, Stefan? Gelozia?

-Nu este gelozie, asta nu are legatura cu noi.

-Ba da, are. Il invinovatesti din cauza ca esti gelos pe el.

-Iar tu ii iei apararea…de ce? Raspunde-mi tu.

-Pentru ca e nevinovat!

Elena isi pierduse cumpatul si glasul ei era cu siguranta mai ridicat decat ar fi fost necesar.

-Problema este, spuse Stefan, ca se pare ca fratele meu a revenit la vechile sale obiceiuri. Dar tu nu vrei sa vezi asta. Unchiul- de fapt tatal- tau a murit si fratele tau a disparut si ar putea fi in pericol. Cand o sa iti pese de asta si o sa vrei sa faci ceva pentru a-ti salva fratele, te rog sa ma anunti.

Si Stefan iesi pe fereastra, lasand perdeaua fluturand in urma lui.

Asa cum fluturase sin cand ea intrase in bucatarie si il gasise pe John mort, asa cum se intamplase si cand intrasear in camera lui Jeremy, fortand usa. Avea strania senzatie ca un vampir tocmai parasise camera, pe fereastra.

Elena tranti usa de la camera lui Jeremy si simti cum picioarele nu o mai tin. Se lasa in jos, sprijinindu-se de usa.

Oare Stefan avea dreptate?Era Damon de vina pentru tot? Dar cum ar fi putut sa fie? Damon se schimbase.Oare Stefan nu vazuse asta?

Cobori la parter, unde isi lasase geanta cu telefonul mobil si apela numarul lui Damon. Iar si iar. Nu raspundea nimeni.

Se simtea atat de nedreptatita…Stefan era gelos pe fratele sau si se razbunase pe ea. Era atat de nedrept.

Lua cheile de la masina si se indrepta catre iesire. Jenna vorbea cu Bonnie pe veranda.

-Nu e nicaieri. Am sunat si la morga, spunea ea.

-Jenna, ma duc la Stefan!

Bonnie se apropie de ea.

-Nu vreau sa te aud! Spuse Elena.

Nu vroia sa mai auda inca o acuzatie la adresa lui Damon. Prietena ei era atat de schimbata, incat nici nu mai parea prietena ei. In trecut, Bonnie nu s-ar fi indoit de ceva ce ea spunea, de cineva in care ea credea.

Bonnie o privi cu ceva intre compatimire si dezgust si se intoarse pe calcaie, parasind curtea fara niciun alt cuvant.

Elena se simtea descumpanita. Fratele ei era undeva acolo, si era in pericol. Simtea asta. Iar singurele persoane care o puteau ajuta sa il gaseasca, il acuzau pe Damon si nu se oboseau sa incerce sa il inteleaga pe el. Sau sa o creada pe ea.

Rasuci cheia in contact si porni masina in viteza. Trebuia sa il convinga pe Stefan de nevinovatia lui Damon, apoi sa il roage sa o ajute.” Cum a putut sa ma lase asa?”spuse ea nervoasa, dand cu pumnul in volan.

A fost minunat
Am o intrebare....ceea ce scrii este un fel de rezumat al cartilor?

Angel white and black a scris:

A fost minunat
Am o intrebare....ceea ce scrii este un fel de rezumat al cartilor?

Pai Nu este scris de mine...l`am gasit undeva si mi'a placut foarte mult si m`am gandit sa vi'l aduc si voua :o3 si da este un fel de rezumat al carti :).