Capitolul 2

- Asteapta-ma , vin la tine...

Deschid brusc ochii maronii in care se putea citi cu usurinta frica . Imi era frica , chiar foarte frica iar aceasta senzatie ma speria si mai rau . Tremuram din toate incheieturile , toracele meu miscandu-se alarmat iar pe frunte si restul corpului incepeau sa se iveasca mici stropi de transpitatie . Se intampla tot mai des in ultima vreme , la scoala, acasa , noaptea. Aceasta senzatie stranie ca vreau sa mor , sau in cel mai rau simt ca cineva vrea ca eu sa mor , lucru care ma face sa ma gandesc .Oare ea vreau ca eusa mor ? Sa ii urmez calea spre nefiinta si sa tarez cel mai pretios dar din lume si anume viata?

Statea inca ridicata in pat si respiram greu . Ce este cu mine , cu aceste vise ? Ma las usor pe spate pana cand spatele meu face contact cu asternutul moale de culoare albastru inchis facandu-ma sa ma simt ca si cum as sta pe un norisor moale departe de tot si de toate . Privesc tavanul clipind cat mai rar , genele mele arcuite uninduse pentru cateva clipe , continuand asa pana and se unsec si raman asa pentru cateva minute timp in care se derula acea scena groaznica iar si iar , parand a fi o tortura ce avea ca scop distrugerea mea din interior .

Oare cu ce-am gresit ? Inca privesc tavanul si ma gandesc la asta, cum , de fel , fac in fiecare dimineata , iar cu timpul a devenit o rutina fara de care nu pot trai .
Usa se deschide brusc in urma ei lasand un ecou puternic ce ma face sa privesc cu groaza la persoana ce a intrat in camera . Acea persoana , se putea citi ura in ochii ei, dorinta de a ma vedea moarta , distrusa, pusa intr-o cutie de lemm si ingropata pentru a nu ma mai putea vedea vreodata . Desi pare greu de crezut si de inteles aceasta persoana e mama mea,persoana care mi-a dat viata si in acelasi timp persoana care ma vrea moarta din simplul fapt ca sa intamplat, pentru ca am cazut prada destinului purtand o vina ce nu imi apartine .

Se uita la mine cu o privire ce ar putea uchide pe oricine, iar eu, find genul ce nu renunta , ii arunc aceasi privire de gheata .
Pur si simplu o uram, si stiu ca asa va fi mereu. Candva era buna , ma iubea, zicea ca sunt copilul perfect ce orice mama ar vrea sa il aiba dar cu timpul am invatat ca perfectiunea nu exista, ura fiind atuul necesar pentru a supravietui .
Deodata simt cum obrazul meu stang incepe sa arda durerea aparand si la cel drept la un intreval de careva secunde . Nu pot sa cred ca a indraznit sa faca asta , nu iar . Imi mai arunca inca o privire de gheata si paraseste camera .

Cobor din pat ducandu-ma exact la dulap de unde scot un tricou negru cu un craniu pe el, o perechie de pantaloni negri rupri si prafuiti la care adaug un hanorac negru cu gluga mare foarte zdrenturos . Le imbrac cu grija apoi imi ciufulesc parul lung, saten , lasandu-l asa incurcat si ciufulit incat pare ca nu am cunoscut niciodata peria sau pieptanul . Imi pun cerceii negri cu craniu asortati cu o banderola in acelasi model .Mai adaug cateva bratari subtiri lasand sa se vada urmele de taieturi pe venele mele facute recent . Arunc cateva carti intr-un ghiozdan ropt si peticit cu sute de cusaturi pe el si parasesc camera , urmand sa plec la scoala fara a lua micul dejun , ca in fiecare zi ,de altfel . De cand ea a plecat nu mai stiu sa apreciez frumusetea naturi sau a lumii ce ma inconjoara, sunt ca o stafie ce e inchisa in spatele unui zid neputand sa vada lumea din spatele lui... sunt duar eu si lumea din spatele zidului meu .

Capitolul 3

Mergeam usor pe trotuarul prafuit admirand cu cata frumusete , anotimpul cel nou se lasa usor peste acest oras plin de oameni rai , obsedati de bani si femei cat mai dotate, care spre deosebire de mine , cred ca viata trebuie traita la maxim in fiecare clipa. Afara era destul de cald dar puteai simti cum un vand caldut specific lunii mai iti atinge usor obrazul apoi isi continua drumul , uitand si tu ca a existat .Drumul spre liceu era acelasi de cand il stiu , flori multe si mirsuri cat mai rafinate ce pureau sa incante si cei mai reci oameni, insa pe mine nu m-au incantat niciodata si nu o vor face .Insa e un loc care ma face mereu sa radiez de fericire, bineinteles, pe cat poate radia de fericire o persoana ca mine .

Flashback:

E primavara, pasarile canta , copacii sunt infloriti, tara se bucura ca a scapat de iarna si eu ? Se pare ca eu plimb potaia lui fratemiu pentru ca e prea ocupat sa... de... e ocupat cu fufele din sat . Mergeam linistita pe trotuar cu gluga in cap si potaia in lesa pentru ca daca imi scapa nu o mai pot prinde asa usor . In parc erau atat de multe persoane, incat cred ca puteai face o scara in ordinea varste pentru ca puteai intanli bebelusi si copii mici, adolescenti , tineri indragostiti, chiar si batrani ce stateau si vorbeau , insa eu eram singura . Nu eram o persoana care sa aprecieze atat de mult compania , incat preferam sa fiu singura si sa meditez , undeva, la nemururea sufletului . Stateam si privea cerul ,acum senin , si ma gandeam intens incat nu vad cum un caine sare pe mine ,eu ajungand undeva pe sub banca cu tuta peste mine. Perfect ! Bulza asta e noua iar tu domnule " stapan" ai face bine sa iti tii cainele in lesa ca si restul lumii, si eu , de altfel . Vad cum o umbra imi acopera corpul si picioarele cuiva apar in fata mea . Nu am reusit sa ii zaresc fata pentru ca acel caine fuge , potaia mea urmandui exemplul . Am inceput sa alergam , indreptandune spre lac . Inca alergam , incat zaream lucrurile atat de repede si frumos, totul fiind aproape perfect prin faptul ca existau, ca toti acesti oameni isi traiau viata practic uitand de etichete, cine sunt ei la scoala sau in gasca de prieteni. Imi doresc ca si eu sa fac imposibilul si pentru o zi sa stiu ca traiesc, ca practic simt ca ma bucur de viata, macar pentru careva secunde iar dupa pot sa fiu eu cea vechie si inutila , ca o umbra intr-un abis , incercand sa supravietuiasca prin visul de a pieri . Suspin sonor atragand atentia tipului de langa mine care cred ca ma privea , insa eu... nu .., nu mai vreau sa vad o alta privire plina de ura si batjocura, erau deja prea multe , familie, colegi, fosti prieteni foarte buni .
Ajung la marginea unei paduri si ma izbesc de un copac, apoi incet , incet ma las in voia sorti , alunecand usor , lacrimile facandusi si ele paritia . Sau acolo si imi plang de mina cum faceam in fiecare zi si intrebandu-ma mereu cum de mai am lacrimi si pentru ziua urmatoare . Simt cum cineva se asaza langa mine, lucru ce ma face sa imi intorc putin capul, iar inevitabilul a avut loc . Parea a fi un vis , un vis frumos dupa ani de cosmaruri , ca un curcubeu dupa furtuna , insa ca si orice curcubeu va disparea in cateva minute, eu ramanand iar singura , plangandumi de mila .Chipul ii era atat de perfect, tenul alb fara pic de impuritati iar parul brunet lasat sa cada luber pe chip , acoperindui ochii si luptandu-se cu genele lungi, perfect arcuite pentru a nu ii intra in ochi , acei ochi negriciosi in care eu vad ca m-am pierdut atat de repede . Era atat de ...perfect, iar eu , in comparatie cu el eram un nimeni , un ghimpe intrat in talpa de care incerci sa scapi cat mai repede . Ma durea sufletu , chipul fiind scaldat de lacrimi amare , oare eu as putea fi asa , fericita si fara griji? Ramane un mister, un mister mare al carui raspuns il pot afla duar eu urmandu-mi drumul . Il vad abatut , suparat, se putea citi in ochii lui dezamagirea si suferinta , acei ochii...ii cunosteam, eu avand unii asemanatori . O lacrima fierbinte ii atinge chipul angelic , iar eu , din pura mea prostie intind mana si o sterg, el uitanduse la mine. Avea acea privire demna de mila , ma simteam... vulnerabila , si ma facea sa ma gandes ca poate mai exista o persoana , o umbra ratacita ce isi cauta scopul , un suflet gol ce isi cauta menirea . Ii simt mainile ce imi cuprind trupul si ma trag aproape , aproape de un alt suflet pustiu , aproape ...de el . Ma strangea mai tare cu fiecare secunda ce trecea , eu simtind dorinta de a trai,,, nu pentru mine ci pentru el , dorinta ca prin propria mea existenta el va fi fericit . Se apropie de fata mea, iar incet incet buzele noastre se unesc intr-un sarut timid , parca fara vlaga, eu simtind ca traiesc .Dupa atata timp am simtit cum e sa gusti din viata , sentimentul de a ma prinde de ea , sa incep sa lupt pentru clipe frumoase . Se desparte timid de mine si paseste , spulberand visul meu la fel de repede cum a aparut . Cum am putut crede ca eu trebuie sa traiesc , sa ma bucur de viata .Dar se pare ca ultima lui fraza, poate ca si prima , au un efect asupra mea , unul bizar si straniu ce ma pune pe ganduri.
- Curcubeul e menit sa aduca fericirea. Gandeste-te la mine cand ai nevoie de alinare iar eu voi aparea...
De unde a stiut ce am gandit ? A...a disparut...

End Flashback.

Inca ma gandesc la ce a vrut sa spuna. Dupa furtuna apare curcubeul ce aduce fericire, insa ce legatura are asta cu mine , cu viata me si cel mai important, cu noi . Nu am sesizat ca am ajuns in curtea scolii , al locului de suferinta si vremurilor , candva bune care din nefericire au pierit, ca un apus fara de rasarit , ce m-au adus in acest taram al suferintei. In urma mea se aud tot felul de voci si barfe legate de mine, insa nu ma ranesc , nu inca. Diferite grupuri asezate pe clase ca populari, tocilari, sportivi , si altele , insa eu le evitam si imi continuam mersul, auzind fraze de genul " A venit s ciudata la scoala " ,"Am auzit ca noaptea umbla prin cimitire si vorbeste cu mortii", toate aceste voci menite sa aduca si mai multa durere. Sunt duar putin diferita, de la diferit la a vorbi noaptea cu mortii prin cimitire e diferenta mare , insa la ce capete blonde sunt in liceu, nu ma mai mira.
Mergeam pe hol cand aud un zgomot prin statie, acela fiind un alt anunt de la director. Tresar atunci cand...