"La inceput a fost Lumina.O sfera uriasa ce lumina intreg Universul,in jurul careia gravitau milioane de sulfete,alimentandu-se cu lumina pura.Aurora divina
a sferei nu putea insa ilumina intreg  Universul:asa au luat nastere umbrele.Fapturi ale intunericului ce copie chipul puritatii dar care sunt transpuse in Univers sub
diferite forme,inselatoare pentru ochi.Atunci cand Pamantul a luat nastere,omul era sclavul constiintei sale.Sentimentele nu izvorasera inca in inima sa.Erau simple forme
fara continut.Pentru a se restabili echilibrul in Univers,Soarele si-a intins razele pana pe Pamant pentru a putea unge sufletul de piatra al oamenilor si pentru a le oferi darul inimii.
Odata cu ele au aparut si umbrele,doritoare sa obtina si sa controleze cat mai multe persoane.In acel moment,trupul devenise campul de lupta dintre angelic si demonic iar premiul era sulfetul omului.Dupa zeci de mii de lupte s-a ajuns la un armistitiu.
Au decis sa ii lase pe oameni sa aleaga calea pe care doresc sa paseasca."
        - Oricat de intunecata ar fi calea mea,jur sa obtin razbunare pentru toate clipele de umilinta si de suferinta traite!!!
        -Ai spus ceva,marioneto?
        -Nimic!am raspuns eu cu voce tremuranda si lasand capul in jos.
        -Lasa povestile si intoarcete la realitate.Dupa cum stii,in seara aceasta va avea loc Balulu de absolvire.Dupa ce tu te vei asigura ca biletele cu numele meu vor fi in cutia cu voturi
si dupa ce voi fi incoronata regina te voi elibera in sfarsit de indatoririle tale.In cazul in care nu castig sau daca nu e prezinti...Pregateste-te pentru cea mai mare umilinta din viata ta.
Vei regreta ca ai facut vreodata umbra pamantului!!!
        -Daca as fi o umbra ti-as distruge imediat piatra ce iti tine loc de inima si as savura fiecare clipa!!!Strigam eu in sinea mea.

         Eu sunt Hikari.Fata al carui fizic este eclipsat de frumusetea celorlalte fete,fata al carui nume este destinat divinitatii dar al carui sulfet paseste marunt pe poteca iadului,
fata al carei fiinta oscileaza intre angelic si demonic,o fiinta dispusa sa isi vanda sufletul infernului pentru o singura clipa de fericire,o eroare a naturii,gluma liceului si marioneta
Aidei,figura radianta a liceului.Eu sunt Hikari.

         Pasind usor ma indreptam spre casa,continuandu-mi lectura si bucurandu-ma de aiderea racoroasa a vantului ce-mi mangaia usor buclele.
        "In timpul zilei,umbra nu poate actiona deoarece lumina ii seaca orice sursa de putere.Ele aleg sa se intinda in spatele persoanelor pentru a se feri de lumina distructiva.
Seara insa ele pot pune stapanire pe oameni si ii pot determina sa comita cele mai subre lucruri,lucruri incatusate in cel mai intunecat loc al subconstientului.
         -De as putea trezi umbra din mine! Asa cei ce m-au ranit ar putea gusta putin din suferinta mea!
         Acestea fiind spuse m'am pregatit pentru marele eveniment.Cum rolul meu era sa ma infiltrez in alegerea voturilor a trebuit sa ma imbrac in ceva mai sobru,ceva care sa nu atraga atentia,
ceva ce nu ar sabota misiunea.Trista,deoarece nu am putut purta rochia rosie primita de la mama mea am decis sa ma calmez intinzandu-ma pe pat.Incet pleoapele mi se pareau din ce in ce mai grele
si intr-un final am adormit.Dimineata,aud un zgomot infernal ce rasuna in camera.Era telefonul.
         -D-Da?
         -Hikari!Slava Domnului!Esti bine!
         -Aaa...Mama?De ce nu as fi bine?
         -Nu ai mai fost la bal?Asta explica faptul ca esti bine!
         -Ce s-a intamplat?am intrebat eu tulburata.Calmeaza-te si spune-mi!
         -Un criminal,un nemernic s-a infiltrat la balul vostru si a injughiat-o pe prietena ta Aida!!Multumesc cerului ca nu ai patit nimic!
         Lasand receptorul in aer am fugit catre spitalul judetean.La intrare agonizau parintii Aidei care imi spusesera detaliile si care ma indrumara spre salonul Aidei.Dupa efortul depus pentru
a urca micile scari,deschid extenuata usa salonului.Brusc,un strigat de spaima invada salonul.Aida,cu ochii bulbucati si inspaimantati arata cu degetul spre mine strigand:"Criminala!!!"
Am simtit cum cerul se fisureaza si se darama peste mine.Pe langa toate apelativele primite era singurul ce nu imi fusese adresat.La indemnarile asistentei am parasit salonul si am plecat sa imi regasesc
calmul.Ajunsa acasa,m-am intins pe pat,privind spre birou.Aerul primavaratic ce intra prin crapatura geamului rasfoi usor paginile unei carti de pe masa.Deranjata de sfosnetul paginilor am mers sa o inchid.
"Umbrele pot pune stapanire pe oameni si ii pot determina sa comita cele mai subre lucruri".Asta era scris pe pagina la care fusese deschisa cartea.Oare era un semn?

Imi place idea.Astept next-ul.

Este o idee interesanta. Astept next-ul si te rog sa ma anunti. Daca vrei treci si pe la mine cu un comentariu. Parerea vostra e importanta. Mersi si inca o data iti spun ca astept next. :D :)

Dintr'un motiv ciudat simteam cum sufletul meu este inundat de fericire.Bineinteles,constiinta imi spunea ca este un lucru extrem de grav dar totusi nu ma puteam
concentra asupra acestui lucru.Dupa atatia ani de umilinta, dupa atatea lupte cu depresia,dupa atatea lacrimi varsate am reusit sa fac o miscare.Vroiam sa cred ca
eu sunt cea care a facut aceasta fapta.Vroiam sa cred ca am reusit sa rupt barierele si sa imi infrunt temerile pentru ca in final sa ma pot razbuna.Vroiam sa cred asta.
Totusi,oricata satisfactie imi aducea acest lucru trebuia sa ma controlez si sa nu ma exteriorizez.Ceilalti nu ar intelege niciodata ca aceasta era singura modalitate
prin care sufletul meu ar fi alinat.Asta pentru ca ei nu au trait fiecare clipa la extrem.Nu inteleg adevaratul inteles al "masurilor extreme".Ei ar cataloga actul meu
ca fiind gestul unui nebun.Sau poate ca as fi din nou lipsita de libertate ajungand in inchisoare.Daca parintii Aidei ar afla ,sigur ar vrea sa fie aplicata "legea" si
sa se tina cont in luarea deciziei si de "drepturile omului".Bineinteles nu cred ca de aceleasi drepturi de care am dispus si eu.Defapt,eu nu am avut niciodata drepturi ci doar
indatoriri.Dar acum totul e altfel.Aida imi recunoaste adevarata putere si plateste pentru ce a facut.Tot ce trebuie sa fac este sa disimulez.
-Hikari!spuse mama.Sunt niste domni jos care vor sa iti puna cateva intrebari.
Distractia era pe cale sa inceapa.Totusi trebuia ca totul sa fie perfect asa ca am decis sa imi completez putin "deghizarea".Cu o batista uda mi'am intins creionul
negru,mi'am ciufulit putin parul si ca o vaduva indurerata m'am indreptat spre camera unde avea sa fie decis viitorul meu.
-Hikari...Te simti bine?intreba mama.
-Cum as putea sa ma simt bine cand cea mai buna prietena a mea este internata in spital?
Lacrimile imi curgeau formand siruri de perle.Realizam ca sunt o actrita mai buna decat credeam.
-Sunt de la politia judeteana.As dori sa va pun cateva intrebari despre ceea ce s'a petrecut noaptea trecuta.
-A-Am sa incerc s-sa va ajut cum pot.
Simteam cu tensiunea din vene creste.Stiam ca nu mai e cale de intoarcere.
-Unde ati fost in seara balului de absolvire?
-Acasa.
-Ciudat.Pentru o tanara sa rateze balul de absolvire...
-Nu am lipsit pentru ca am vrut.Vroiam sa merg pentru a fi alaturi de Aida cand urma sa fie incoronata regina balului.Doar ca tensiunea a pus stapanire pe mine si intr'un moment de slabiciune am adormit.
-Care era relatia ta cu domnisoara?
-Eram prietene foarte bune.
-Nu asta e ceea ce am auzit de la celelalte fete din clasa ta.Ele spuneau ca esti "animalul ei de companie".Ca faceai ce vroia ea si cand vroia ea.
-Insinuati ca eu as...as fi indraznit sa o ranesc pe Aida?
-Tu pari sa fi avut cele mai multe motive.
Tipul asta devenea din ce in ce mai insuportabil.Nu putea sta linistit pana nu auzea ca eu sunt responsabila.Trebuia sa termin asta cumva.
-Este exact cum ati auzit.Faceam ce vroia ea si cand vroia.Totusi faceam asta si dragoste si nu pentru ca imi inspira frica.
Politistul nota in carnetel tot ce spuneam eu aruncandu'mi uneori priviri taioase.Simteam cum pixul imi sfarama pielea si cum intreaga mea fiinta se prefacea in praf.Era prea mult pentru mine.
Trebuia sa gasesc o portita de scapare.Brusc soneria telefonului a rupt tacerea.Dupa un schimb de replici foarte scurt politistul tresari de pe scaun privindu'ma cu ochii infricosati.
-Ce este? Este vorba de Aida? A patit ceva?? Spuneti'mi!!!!
-Rana s'a infectat si au aparut complicatii.Se pare ca a lovit din nou.
Bingo! Portita mea de scapare.Brusc fata mi'a fost inundata de lacrimi si in cateva clipe am inceput sa strig din toate puterile.
-Nu se poate!!Aida!!!
-Draga mea! Calmeaza'te! Totul e bine!
Se pare ca nu mai e in stare sa dea vreo declaratie.Durerea provocata de acest accident e mult prea mare pentru Hikari.
-Noi trebuie sa plecam.Cand vom mai avea nevoie de alte informatii vom reveni.
Mama m'a condus pana in camera si m'a asezat pe pat.
-Ma duc sa iti fac un ceai ca sa te calmezi.Revin imediat!
M'am ridicat extenuata din pat ca sa privesc pe geam.Puteam vedea masina de politie cum se indeparteaza.Brusc,un zambet imi aparu pe chip.
-Lucrurile devin interesante...

Heii.Imi place la nebunie ideea:>.Sunt curioasa ce se va intampla,deci astept next-ul cu nerabdare!Te rog anunta-ma si pe mine cand il pui!^.^.Spor la scris si la idei. :*