Miros de portocale

Subiect: Miros de portocale Sam 01 Dec 2012, 00:31

O noapte

Stăteam la margimea lacului şi priveam înainte. Nuferii îl îmbrăcau frumos în culoarea lor magnifică,iar luna măiastră lumina întreg Pământul. Numai eu stâteam în umbra unui salcâm aşteptând ceva. Cel mai bine spus pe cineva. Mă gândeam că cel mai bine este să vină lângă mine. Închid ochii şi cântecul greierilor mă transpuneau într-un sublim joc al imaginaţiei. Foşnetul frunzelor la adierea vântului mă calma de fiecare dată. Ating iarba fragedă şi-o strâng într-ale mele mâini. Simţeam liniştea ei, a naturii.

Aud cum, încet-încet, cineva se apropie. Îi simt paşii şi nu vreau să mă trezesc din acest vis. Se opreşte în dreptul meu şi, aplecându-se spre chipul meu, îmi dă câteva şuviţe rebele la o parte. Deschid ochii, scoţând la iveală două pete de culoare cafenie-gălbuie ce se uitau nedumerite la el. Mă pierd în ai lui ochi căprui, şi-i ating chipul aspru . Mă joc cu buzele lui uscate şi crăpate. Le simt gustul dulce şi atât de căutat. Vroiam să mă strângă în braţe şi să se joace cu părul meu. Să mă sărute în continuare şi să îmi fie aproape.

Se aşează în genunchi şi, cu mişcări blânde, îmi apropie corpul de al său. Inimile noastre băteau la unison. Mă sprijin de trunchiul copacului şi mă las dominată de el. Îmi atinge piciorul şi, continuându-şi planul, ajunge până la mijloc. Îmi ridică încet bluza subţire. Degetele lui fac contact cu pielea mea fină, provocându-mi numai fiori de plăcere.

Briza mă trezeşte la realiatate. Doar un vis, o dorinţă neîmplinită. Îmi strâng picioarele la piept şi-mi las sentimentele să mă stapneasca . Ochii mi se împăienjenesc, iar două perle albe mi se preling pe faţă. Simt cum două înţepături îmi apasă inima. Un gol în stomac îşi face prezenţa. Oare, aşa este când dragoste nu îţi este împărtăşită? Chiar trebuie să suferi atât de mult?

Subiect: Re: Miros de portocale Sam 01 Dec 2012, 09:33

Uite ma, ce scrie ea fara sa ma anunte si pe mine. (D) Serios acum, tu faci asemenea capodopere dupa ora 12 noaptea si nici macar nu te gandesti ca a ta sora vrea si ea sa citeasca ce scrii tu. Te tin eu minte. (D) Dar acum, in legatura cu acest mic fragmentel. Imi place tare mult cum ai descris totul, fiecare cuvant este asezat la locul lui, dupa parerea mea. De asemenea, sentimentele sunt prezente si ma fac mica numai cand imi dau seama cat de mult il poate iubi misterioasa fata. Ce sa mai zic, ce sa mai zic? Asa, poate ne mai incanti si pe noi, din cand in cand cu asemenea creatii de-ale tale. ^^

Vizitator

Uite Anna..., imi place ce ai facut pentru mine..., apreciez.., este foarte frumos......, poate ti-a luat ceva timp....., dar eu o iubesc pe Kenta......, si nu mi-o pot scoate din cap...., esti o companie... destul de frumoasa..., dar ca nu merge........., si nu vreau sa iti frang inima sau ceva de genul......, sper sa intelegi ce vorbesc........, dar e foarte fain...., si daca a-si putea face ceva ca sa ma revansez ai pm-ul mai sus. :*

Subiect: Re: Miros de portocale Sam 01 Dec 2012, 09:50

Anna m-ai surprins cu lucrarea asta. Mijlocul ei, ca să spun aşa, al poveştii, atunci când apare tipul a fost foarte frumos descris, chiar cu patos şi plăcere, năzuinţă şi dragoste. Păcat că s-a terminat atât de repede. Vroiam să citesc.
Dar, dau dreptate personajului, de multe ori ajungem să ne trezim şi să constatăm că visăm cu ochii închişi la cei iubiţi, care nici măcar nu ne-au împărtăşit iubire.
Mi-a plăcut, se vede că ai spus din suflet.

Este foarte frumoasă compunerea. Aşa e, de multe ori avem parte de dragoste neîmpărtăşită, ceea ce e trist, însă tu mi-ai adus zâmbetul pe buze cu compunerea ta. Sfârşitul a fost unul prea original, nu mă aşteptam, eram deja un personaj al micii tale povestioare. Cum ai reflectat asupra acestui sentiment unic, conturarea perfectă a ideii, mă face să vreau şi mai multe compuneri. :x

Subiect: Re: Miros de portocale Mar 14 Oct 2014, 10:59

A shadow behind you

Stătea înghesuit în colțul umed și rece al clădirii. Tremura, iar fața-i era albă. Se uita fix la ceea ce semăna cu o persoană. Acea creatură pe care o privea era translucidă și întunecată. Nu se putea distinge nimic în afară de o umbră ce căpăta o formă umană de la talie în sus, cealaltă parte fiind doar un val de zmoală. Își înclină capul într-o parte, ațintindu-și ochii hipnotici asupra victimei sale. Țipa strident. Firicele roșii începeau să curgă lin pe lobul urechii bărbatului, fantoma dispărand brusc. Vederea bărbatului era mai proastă cu cat clipea mai mult, iar obiectele păreau din ce în ce mai negre. Respirația i se îngreunase. Simțea înțepături, una mai dureroasă ca precedenta, în jurul pieptului și arsuri insuportabile pe encefal. Nu mai putea respira, vocea fiindu-I luată o dată cu aceasta. Se zbătea neputincios pe jos și lovea pereții cat de tare putea în speranța că va supraviețui. Prea tarziu însă. Corpul său zăcea acum pe suprafața rece și plină de mucegai. Creatura misterioasă își recapătă forma de dinainte, lipindu-se de zid și urmand crăpăturile pană la următoarea stradă.