Cap 1



   Sangele cald incepu sa imi pateze pielea alba ca de portelan lasand in urma sa multe rani. Acestea nu tocmai numeroase si cu toate astea destul de adanci imi provocau mii de intepaturi si dureri cu care eram deja obisnuita. Mi-am intors brusc privirea in dreapta reusind sa ma feresc de sabia ce se indrepta amenintator spre mine.
  -Nu e rau deloc, dar sa vedem cum te descurci cu asta, il aud pe oponentul meu
   M-am dat instinctiv cativa pasi inapoi si am asteptat o miscare din partea sa. Il vad cum se apropie amenintator de mine cu taisul sabiei indreptat spre abdomenul meu si pur instinctiv am barat miscarea lui. Sunt deja destul de obosita, iar ranile acestea nu fac decat sa imi ingreuneze situatia ceea ce ma face sa gasesc cat mai repede o cale de al invinge. Stau cateva secunde pe ganduri, incercand in acelasi timp sa fiu si atenta.
   Primesc o lovitura din partea sa, provocandu-mi o rana destul de urata la bratul stang, dar imi revin repede si incerc sa il lovesc si eu. Atacul meu fu un adevarat esec, dar am reusit sa ma retrag la timp inainte sa fiu iar lovita. Sangele curgea parca mai abundent decat oricand, iar mici picuri de sudoare cadeau nestingheriti pe fruntea mea. Era clar ca trebuie sa termin aceasta lupta cat mai repede, dar cum?
   Scartaitul usii ne facu sa ne oprim din lupta noastra si sa incremenim mai ceva ca statuile, indreptandu-ne ochii curiosi spre locul respectiv. In camera intra avand un mic suras pe buze, Sasori ce parea parca mai distras decat in orice alta zi daca asta este posibil. 
  -Imi cer scuze ca va intrerup antrenamentul, dar un tip venit tocmai din Finlanda a zis ca vrea sa va vorbeasca in legatura cu acel transport domnule Yasuo
  -Stiu despre cine vorbesti! Sakura, draga vom continua maine antrenamentul. Ai evoluat foarte bine, dar mai e pana ce vei fi mai buna ca si mine, imi spune tata zambind mandru si pleca impreuna cu roscatul
   Intotdeauna mi-am dorit sa fiu la fel de bun ca tata si simt ca pe zi ce trece incep sa seman mai mult cu el. Ma trantesc brutal in mijlocul salii de antrenament si imi ciufulesc parul roz, deja plin de transpiratie. Va trebui sa fac un dus si sa ma schimb de aceste haine pentru ca acum sunt pline de sange si transpiratie. Inca un rand de haine ce trebuiesc arse, dar nu ca ar fi prima data. 
   Ma ridic lenes de jos si ies grabita din sala lasand usa mare si grea din metal sa se inchida singura cu un sunet asurzitor. Nu mai bag absolut nimic in seama si merg grabita, mai mult alergand spre camera mea care din fericire nu era departe de sala. Am grabit pasul cat de tare am putut si in doar cateva minute am si ajuns in obisnuita mea camera.
   Intru imediat in baia spatioasa care este numai si numai a mea si din doar cateva miscari scap de acele haine imbibate in sange. Am intrat in cabina de dus si am pornit apa lasand picaturile mici si incolore sa curete tot sangele si sudoarea de pe corpul meu. Nu stiu cum unii oameni se simt atat de relaxati cand intra in dus pentru ca eu sincer nu simt nimic ciudat si clar nu devin mai relaxata. Rare sunt ocaziile in care dusul devine o oaza de relaxare pentru mine, dar sunt atat de rare acele momente ca o ploaie in desert.
   Termin si dusul care pentru mine nu reprezinta nimic special si ies din cabina punandu-mi un prosop alb si pufos in jur acoperindu-mi partile cele mai importante ale corpului. Am pasit cu grija pe gresia de un verde inchis nevrand sa imi rup gatul si am iesit tot cu atata grija din baie. Ajunsa in banala mea camera am scapat imediat de prosop aruncandu-l intr-un colt mai intunecos si indreptandu-ma gratios spre dulap. Am deschis usile mari din lemn si am ales de acolo niste haine simple, fara sa imi pese daca se asorteaza sau nu. Niciodata nu mi-a placut sa asortez hainele si pot spune ca nu am cea mai buna parere despre acele impatimite ale modei. 
   Am auzit trei batai in usa asa ca m-am imbracat rapid si am zburat spre usa deschizand cu un zambet fals pe chip. Nu imi pasa catusi de putin cine era, dar intotdeauna am vrut sa mentin aparenta ca eu nu sunt o fata atat de rece si fara sentimente incat sa nu pot macar zambi. Sunt eu o persoana destul de rece si distanta fata de oricine, dar nu vreau ca lumea sa ma creada atat de morocanoasa pe cat spun unii ca sunt.
  -Esti gata iubita? intreba cu un zambet larg pe chip cineva pe care il stiam destul de bine
  -Pentru ce sa fiu gata? ii raspund confuza tot cu o intrebare lasandu-i cale libera sa intre in camera
  -Tatal tau m-a trimis sa iti zic ca in jumatate de ora trebuie sa fi gata pentru ca urmeaza sa va intalniti cu mai multi asociati de ai lui, il aud spunand in timp ce intra in incapere inchizand silentios usa in urma sa
  -Sunt deja gata! Nu trebuie sa ma mai schimb.
  -Fi serioasa! Tatal tau a zis sa te imbraci si tu intr-o rochie ceva ca sa pari si tu eleganta si stilata in fata lor, imi raspunde amuzat asezandu-se fara retineri pe patul mare din mijlocul camerei
  -Deidara sunt imbracata destul de decent cat sa nu arat ca orice femeie ce se vinde pe bani chiar daca stilul meu nu e chiar asa de exagerat si plus de asta tu stii cel mai bine ca eu si rochiile nu suntem in relatii prea bune. Apropo de ce nu ai trimis-o tata pe Konan ci te-a trimis pe tine?
  -Albastruia a zis ca are ceva de facut in oras si a si zburat cu viteza luminii din casa asa ca mi-a revenit mie sarcina asta, imi raspunde ridicandu-se brusc de pe suprafata moale
  -Stii ca daca afla ca i-ai spus iar asa te alearga prin toata casa, nu? intreb zambind de data asta mai putin platonic
  -Imi pun speranta ca esti destul de bine dispusa azi incat sa nu ii spui nimic, raspunde acesta iesind pe usa ca vartejul fara a imi spune nimic mai mult
   Am ridicat usor din umeri la gandul ca blondul s-a purtat mai ciudat decat de obicei si m-am uitat la oglinda mare de pe peretele de langa mine. Fara nici un pic de interes imi alesesem din dulap un maieu trandafiriu cu un decolteu nu prea mare si o perete de pantaloni scurti de blugi. Nici daca imi dadeam toata silinta nu alegeam hainele acestea care se potrivesc perfect stilului meu. Mi-am aruncat privirea spre ceasul ce atarna obosit pe perete si care indica ca mai aveam fix 20 de minute pana la misterioasa si uimitoarea intalnire de afaceri cu partenerii tatei. Mi se pare atat de interesant incat sunt in culmea fericirii si extazului, ironica fiind.
   Am renuntat in a ma privi in oglinda si am iesit in camera dornica sa ies putin prin gradina. Niciodata nu mi-a placut sa ma uit mai mult decat este nevoie in oglinda pentru ca in opinia mea daca te uiti timp de 30 de minute in oglinda nu vei deveni niciodata mai frumoasa sau mai urata. Atmosfera din casa asta mi se parea de cateva zile mult prea tensionata si ca niciodata simt ca parca ma sufoc. Simt tot mai mult nevoia acuta de a iesi afara la aer, in gradin imensa de trandafiri din spatele casei. Intotdeauna am considerat aceea gradina foarte bine ingrijita adevarata mea oaza de relaxare si locul in care ma simt parca mai aproape de mama. 
   Starea aceea inexplicabila de sufocare se instala imediat ce am iesit din camera ceea ce ma determina sa fug pana la iesirea din casa. Am ajuns destul de repede in living fiind pe aproape sa dau peste cateva dintre servitoare in alergatura mea, dar din fericire am ajuns fara nici o cazatura. Ca prin magie, exact cum s-a intamplat cand am iesit din camera decat ca de asta contrariul, am reusit sa respir dinnou normal. Am inspirat adanc aerul curat cu un usor miros de vara si am pornit cu pasi marunti spre gradina. 
   Drumul spre gradina nu fu lung si in doar cateva minute am si ajuns in mijlocul unei mari de trandafiri rosii ca focul. Intotdeauna mi-au placut la nebunie trandafirii rosii si in special aceasta culoare, rosu. Niciodata nu am gasit un motiv care sa imi explice de ce tocmai aceasta este culoarea mea preferata, culoarea sangelui proaspat si cel mai important de ce ma fascineaza atat de tare insusi sangele. Este foarte ciudat si asta imi ridica tot felul de intrebari si ipoteze.
   Mi-am trecut mainile deasupra frumoaselor flori atingand cu varful degetelor petalele catifelate. Cum era imposibil in mersul degetelor mele deasupra petalelor catifelate am atins unul dintre spinii ascutiti. Inevitabil fiind m-am intepat la degetul aratator de la mana stanga, sangele incepand sa curga usor din mica intepatura. Stateam acum si ma uitam fascinata la acel lichid de culoare rosie ce ne asigura viata si care m-a fascinat de cand ma stiu, o fascinatie bizara. Lichidul incepu sa curga lent pe degetul meu pana ce cazu pe pamantul uscat de vreme patandu-l.
  -Hei Sakura! De ce ai ramas uitata asa? ma intreba din departare cineva. Am ridicat capul si am observat ca cea care ma intreba era chiar Konan.
  -Tocmai ce m-am intepat intr-un spin si ... ,nici nu apuc sa termin fraza ca buna mea prietena imi raspunde fulgerator
  -Da stiu de obsesia ta pentru sange. Cam macabru pentru gusturile mele, dar nu conteaza si stiu ca nu e o obsesie ci o fascinatie, imi raspunde aceasta parca robotic parand putin plictisita
   Nu am mai raspund absolut nimic ci doar mi-am scos telefonul din buzunar. Am aprins ecranul si am privit uimita afland ca in doar doua minute urmeaza sa inceapa aceea intalnire. Oare am stat eu atat de mult si nu mi-am dat seama cand a trecut timpul sau ceasul meu este dereglat? O intreb pe Konan cat este ceasul pentru a fi sigura ca nu gresesc, dar aceasta imi da acelasi raspuns ceea ce imi confirma ca ceasul meu nu a patit nimic. 
   Imi sterg degetul acum plin de sange si am pornit impreuna cu albastria asa cum zice blondul, spre living. Imi imaginez ca aceasta intalnire de afaceri va fi una foarte plictisitoare in care eu sigur o sa mai am putin si o sa adorm pe canapea, scaun sau chiar in picioare, depinde pe ce o sa stau. 
   Intram in living, iar eu ma fac comoda pe canapeaua libera asezandu-ma picior peste picior, aratand foarte provocator. Nu imi pasa sincer daca unul dintre babacii aia o sa se uite chioras la mine sau daca tata imi va trimite priviri ucigase parca spunandu-mi telepatic sa nu mai stau asa. Niciodata nu mi-a placut sa depinde de cineva sau sa imi comande cineva ce sa fac, in afara de tata, dar doar uneori. 
   In scurt timp pasii grei si apasati incepura sa se auda semn ca cineva cobora scarile. Chiar daca stiam deja ca aceea persoana este tata nici nu m-am clintit din loc macar un centimetru ci pur si simplu am ramas asa. Asa cum ma si asteptam tata aparuse in fata noastra trimitandu-mi priviri ucigase, parca vrand sa ma omoare. In momentul asta daca privirile ar ucide eu as fi moarta de circa doua minute si cateva secunde. Nu imi pasa prea tare de asta, tocmai de aceea am si ales sa nu ma misc deloc din acest loc lasandu-l pe tata sa se chinuie sa ma faca sa ma induplec doar cu ajutorul privirii.
   Acel aparent schimb de priviri ucigase, venite numai din partea tatei fu intrerupt sunetul usii deschise. Usa principala se deschise si pe ea intrara unii dintre asociatii tatei. Nu m-a interesat atat de tare sa ma uit la ei, stiind ca toti sunt destul de in varsta asa ca am continuat sa stau in aceea pozitie lejera si mai putin placuta pentru tata care sunt sigura ca ma sageta cu privirea non-stop crezand ca pana la urma voi ceda. Sper doar ca dupa toti anii astia a invatat ca eu sunt atat de incapatanata incat nu ma poti urni din loc. Usa se mai deschise de cateva ori, dar nici de acele dati nu m-am miscat absolut deloc. Dupa alte cateva minute in care se facu o liniste mormantala in camera si in care am crezut ca au venit cu totii, probabil pentru ultima data usa se deschise. De data aceasta fiind parca mai curioasa decat pana acum mi-am ridicat privirea din telefonul mobil pe care ma jucam din plictiseala si am privit cu atentie intrarea principala ce pana acum nu prezenta nici un interes.

Tatal Sakurei: http://browse.deviantart.com/art/Yasuo-Haruno-82508417

Buna buna
Am trecut si eu pe aici
Frumos inceput imi place
As comenta mai mult dar sunt obosita
astept nextul

Ok , am scris nextu` de vreo cinci ori dar din greseala am inchis paginile , imi pare rau ca v-am lasat sa astepati ! So , next :
                
Chapter II
Story by Sas`ke


Ca de obicei , noi intarziam , taica-miu , Madara , trebuia sa-si ia tigari in ultimul moment !Bine , si eu fumez , dar el e deja exagerat ... In fine , cum spuneam , noi intram ultimii pe usa si toti se holbeaza la noi . Tata explica altfel de ce am intarziat . Cica am fi avut probleme cu masina ... E mai putin jenant decat chestia cu tigarile , deci merge . Privirea mi-este atrasa de o o fata cu par roz ce statea intinsa pe canapea ...Cred ca am program in seara asta . Ma asez langa ea , si-ncerc sa nu adorm . Intrunirile sunt atat de plictisitoare ! Nici nu stiu de ce-am venit , da` ce-s eu ? Cobai ? 
Oftez si ma uit la persoana de langa mine : rozalia . Nici nu stiu cum o cheama ... Oare s-o intreb ? Ne , are un pandantiv pe care scrie Sakura , cred c-asa o cheama .
-Deci , Sakura , n-ai vrea sa scapi de plictiseala asta ? spun eu cuceritor 
Ea nu spune nimic , isi da ochii peste cap , si continua sa se joace pe telefon . Imi venea sa-i lipesc una peste fata ! Ea ma ignora pe mine , Sasuke Uchiha , mostenitor de mafie ?! Ea crede ca glumesc ? Ei bine nu ! Alte fete ar fi levitat de bucurie , iar ea , ce face ? Isi da ochii peste cap !Mda, ce sa zic ?...
Spun ca plec cu baietii , neasteptand un raspuns de la "dragul" meu tata ... Bine , il iubesc , dar uneori chiar ma enerveaza ... Ajuns afara imi sun prietenul spunandu-i ca ne vedem la clubul YourLoveMyDrug , el acceptandu-mi invitatia . El credea ca-mi pasa de parerea lui ? Mda , ce sa-i faci ?
Ma urc in masina si plec spre club . Mm ? Madara ? Sa-si sune soferul sa vina dupa el . 
Ajuns in club , merg la barman si cer o bautura alcoolica cunoscuta sub numele de whisky , si-mi astept prietenul . Se pare ca a venit cu Hinata si Karin . 
-Sasuke , ce faci omule ?spune blondul entuziasmat 
-Mbine, dar de ce esti asa entuziasmat . Spunand asta , Hinata inroseste .
-Pai , cum sa-ti spun ... Hinata e mamica iar eu tatic . spune el cu un zambet pana la urechi
Eu raman stana de piatra . Nici nu stiu cum sa reactionez . Sunt bucuros . Dar acum am o multime de intrebari stupide in cap ! "Va fi fetita sau baietel ?", "Cu cine va semana ?" , "Ce nume va avea ?" , si , cel mai grav "Oare ei vor vrea sa am grija de tanc ?!" . Prietenii mei ma strigau in timp ce eu ma gandeam destul de profund , netrezindu-ma la realitate . Pana la urma primes o palma de la ... Mamica , aah , Hinata ! 
-Fata ?Baiat ? Nume ?Bona ? spun eu confuz
Toti au inceput sa rada 
-Te-ai dereglat Sas`ke ? rade Naruto in hohote , si ceilalti cu el
Eu inca fiind dezarmat de cuvinte , spun doar "SA PETRECEM !!" . Am inceput sa bem , sa radem , sa dansam . 
Dupa vreo doua de "program" , am obosit si am decis sa merg acasa . N-aveam alcoolemia atat de mare incat sa conduc prost . Ajung acasa in vreo zece minute , ma imbrac mai comod . Cu blungi negri si un tricou rosu inchis si merg in gradina .
Acolo avem extre de multi trandafiri cu un miros extrem de puternic si imbietor . Chiar de ata aveam nevoie ... Inspir adanc parfumul .Imi aprind tigara , si-ncep sa trag .Mda , sunt o victima a tutunului . Si ce ? Pana la urma nu-s singurul care fumeaza de pe planeta , nu ?
Cainele meu Lup , White Soul , ma trezeste din ganditul meu profund . In unele momente , numai W.S. ma face fericit .Incep sa ma joc cu el pana obosim amandoi si ... Adormim langa o tufa de trandafiri negri .


Scuze c-am intarziat ! Sper ca va placut .

Whte Soul :
Sasuke :

Buna Buna
mesi de anunt
capitolul acesta vad ca este din perspectiva lui sasuke
frumos inceput, nu cam imi place ca fumeaza sasu,nu-i cam i se potriveste
astept sa vad cum se cunosc sasu su saku
pwp spor la idei in continoare

Cap 3

   Privirea verzuie imi cazu asupra celor doua persoane care intrara in incapere spragand linistea aceea parca de mormant. L-am recunoscut imediat pe Madara, unchiul din partea tatei care indruga ceva. Putin imi pasa ce avea de zis pentru ca sincer il detestam asa ca nici nu l-am ascultat, dar in dreapta sa am vazut pe cineva nu chiar atat de bine cunoscut. Intuind dupa asemanarea izbitoare dintre cei doi as putea crede ca acela este chiar fiul sau Sasuke despre care am auzit destul de multe lucruri, sa zicem nu prea dragute.
   Mi-am coborit privirea inapoi spre ecranul mare si luminos al telefonului concentrandu-mi toata atentia asupra jocului nu tocmai interesant, dar care sunt sigura ca imi va mai alunga din aceasta plictiseala acuta. Aud pasi indreptandu-se spre mine si simt cum cineva se aseaza pe suprafata tare de canapea. Nu a fost nevoie sa ma uit pentru a-mi da seama ca cel care se asezase era chiar scumpul meu verisor.
   Neavand nici un fel de interes pentru acesta am continuat sa ma joc nebagand in seama prezenta sa. Dupa doar cateva minute in care imi spuse una dintre replicile sale de agatat crezand ca eu am sa pic imediat in plasa sa, simt cum se ridica si pleaca. In timpul conversatiei in care doar el a vorbit, ce poate fi numit mai bine un monolog, eu nu am putut sa nu imi dau ochii peste cap. Este un obicei mai vechi de al meu si pe care tata il caracterizeaza mereu ca un obicei mult prea prost si de care ar trebui sa scap. Eu cred ca el nu are dreptate si ca singurul lucru de care ar trebui sa scape cine este chiar Madara. Niciodata nu am vrut sa il numesc unchi si de fiecare data am afirmat ca el nu imi este ruda, chiar daca tata a tot incercat sa schimbe asta. Intotdeauna am vazut in Madara un om rau si fara scrupule care ar face orice pentru a obtine ceva si pot spune ca acesta este si motivul pentru care nu il suport.
   Tata isi drese usor glasul anuntand inceperea sedintei ce urma sa fie una foarte plicticoasa. In momentul de fata parca incep sa il invidiez pe acel cimpanzeu ce a plecat acum cateva minute de aici. Madara se facu confortabil, iar eu din bunul simt pe care inca si subliniez inca il mai am, apas pe acel anost buton rosu iesind din jocul meu parca atat de interesant. 
  -Dragi asociati v-am chemat aici pentru a va anunta ca in seara aceasta va avea loc cel mai mare transfort de droguri din istoria mafiei, dar in acelasi timp si cel mai periculos. Cantitatea este ametitoare si putem fi oricand prinsi asa ca vreau sa aveti grija si sa nu spune-ti absolut nimic decat oamenilor vostri de o reala incredere. Nu uitati ca de acest transport depinde soarta tuturor. Asta a fost tot ce am vrut sa spun, acum puteti pleca.
   Sedina lua sfarsit chiar foarte repede, lucru ce ma mira si intr-o mica masura, nelinisti. Am lasat insa asta deoparte si m-am ridicat lenesa de pe canapea luandu-mi telefonul cu mine. Deja era seara si cum maine aveam sa ma trezesc imposibil de devreme am zis ca cel mai bine este de ma duc sa ma culc. Am urcat scarile cascand usor la gandul ca in ziua urmatoare aveam sa ma trezesc la 6:30.

***

   Alarma enervanta a ceasului incepu sa sune de zor trezindu-ma imediat. Cu toata somnolenta de care puteam dispune la 6:30 dimineata am luat ceasul parca venit din Infern pentru a ma tortura pe mine si l-am aruncat in primul perete ce mi-a aparut in fata. Stiu ca va trebui sa imi i-au alt ceas, dar pentru mine banii nu sunt o problema. M-am ridicat lenesa din pat si am mers cat de lent am putut spre baie unde mi-am facut obisnuita siesta.
   Mi-am luat in graba o pereche de blugi mulati de o culoare de negru si un tricou mov pe umar stiind ca sunt in intarziere. M-am imbracat rapid cu hainele alese si dupa ce m-am dat rapid cu niste parfum, am decis sa ma machiez chiar daca ceva mai repede cei drept. Am reusit intr-un final sa ma machiez fara sa arat ca o paparuda si m-am incaltat tot la fel de grabita ca si pana acum cu o pereche de sandale negre cu toc cui. Stiu ca aceste tocuri nu ma vor lasa deloc sa alerg, dar sunt in mare graba si nu imi permit sa stau sa caut o alta pereche de sandale.
   Am reusit intr-un final sa ies din casa fara sa imi rup gatul chiar daca era cat pe aci sa fac asta cand coboram scarile si am urcat repede in masina condusa de soferul meu. Masina a pornit in tromba, iar eu am rasuflat usurata vazand ca printr-o minune nu am nici macar o vanataie. Mi-am aruncat ochii spre sofer si am descoperit cu stupoare ca acesta era chiar Deidara.
  -Surprinsa sa ma vezi iubita? ma intreba acesta uitandu-se prin oglinda retrovizorie la mine 
  -Foarte surprinsa! Dar de ce conduci tu azi? intreb eu mirata si in acelasi timp si curioasa
  -Soferul tau a zis ca are o intalnire foarte importanta cu o tipa si iti dai seama de ce intalnire au, si m-a rugat sa ii tin eu locul. Apropo, Konan a zis ca te asteapta in biroul tatalui tau pentru ca zicea ea trebuie sa discutati ceva important toti trei
   Nu am mai zis nimic ci doar am cazut pe ganduri incercand sa gasesc un motiv pentru care tata ar fi vrut sa vorbeasca cu mine si cu Konan. Eu si ea am fost mereu si niste surori, asta pentru ca tata in urma rugamintilor mele a fost de accord ca aceasta sa locuiasca cu mine. Parintii ei au murit acum 3 ani intr-un accident de avion si cum nu mai are nici o alta ruda am zis ca nu ar fi bine sa locuiasca singura in ditamai casa.
  -Am ajuns! ma trezeste din gandurile mele Deidara
  -Mersi ca m-ai adus pana aici. Ne vedem mai tarziu! ii raspund eu dupa care cobor gratios din masina
   Am mers gratios ca o pisica pana la intrarea in uriasa cladire. Holurile erau pustii si parca mai intunecoase ca pana acum, iar singurul sunet care le strabatea era cel facut de tocurile mele pe gresia rece. Stiu de multi ani aceste holuri incat le si visez noaptea si nici un coltisor nu imi este necunoscut, dar acum parca mai mult ca si oricand imi provoaca o usoara teama. Am marit pasul stiind ca mult pana la biroul tatei nu mai era si exact cum am si crezut, in mai putin de doua minute am si ajuns in fata usii masive din lemn. Nu m-am mai gandit la bat chiar daca stiam ca nu este frumos ci doar am intrat in camera spatioasa. La birou ca de obicei statea tata uitandu-se cu o mare atentie pe o simpla foaie, iar pe canapeaua de langa birou statea plictisita Konan. Cand aude usa inchizandu-se tata isi ridica privirea din aceea foaie.
  -Sakura, imi pare bine ca ai venit! Te-am chemat aici pentru ca vrea sa vorbesc ceva foarte important cu amandoua. Eu planuiesc ca in cativa ani sa ma retrag din aceasta afacere si cum tu esti singurul meu copil as vrea sa iti las totul tie. Stiu ca esti destul de pregatita pentru a infrunta pe oricine, dar as vrea sa aflu daca ai vrea sa imi iei locul candva
   In acest moment m-as fi asteptat sa imi zica orice si subliniez orice, numai asta nu. Niciodata nu m-am gandit la posibilitatea ca eu sa ii i-au locul tatei chiar daca am 18 ani si sunt pregatita foarte bine de acesta. Il privesc pe tata uitandu-ma in ochii sai albastrii marini incercand sa gasesc un raspuns in mintea mea. Era simplu, da sau nu, dar eu nu stiam care raspuns este mai potrivit. Am mai stat cateva secunde pe ganduri si intr-un final am raspuns tare si hotarat da.
  -Ma bucur sa aud asta! spun tata pe chipul sa aparand un zambet urias
   Il vad cum inconjoara biroul si vine langa mine luandu-ma in brate. Ii simteam stransoarea parca de fier inconjurandu-mi corpul intr-o imbratisare calda si plina de dragoste. Cred ca am stat cateva secunde asa imbratisati pana ce Konan a tusit fals. Ne-am desprins din imbratisare tata uitandu-se la Konan parca spunandu-i din priviri ca o asculta.
  -Scuzati-mi indrazneala, dar eu de ce am fost chemata aici? intreba aceasta cu un mic tremur in voce
  -Draga mea, dar ti-am mai zis ca nu trebuie sa te scuzi. Ma poti considera tatal tau sau oricare alta ruda si te-am chemat aici pentru a-ti spune ca si tu vei avea dreptul la o parte din averea mea. De trei ani de consider ca si fica mea si cum esti prietena atat de buna cu Sakura nu vad de ce nu ati fi alaturi si dupa moartea mea, ii raspunde tata zambind
   Am ramas de data asta fara cuvinte. Stiam ca tata o considera pe Konan ca o a doua fica, dar niciodata nu am banuit ca ar vrea sa o puna mostenitoare a averii sale alaturi de mine. Nu sunt invidioasa ca buna mea prietena va mosteni o parte din averea tatei, din contra sunt foarte bucuroasa pentru ca mereu ma gandeam ca daca tata o sa moara eu o sa raman singura cu afacerile familiei.
   Usa se deschise pe aceasta intrand grabiti un grup de baieti pe care nu i-am mai vazut pana acum. Banuiesc ca sunt oameni de ai tatei asa ca ii fac semn lui Konan si iesim din birou, nu inainte de a ne lua la revedere de la tata. Am iesit ca vijelia din birou tarand-o dupa mine pe Konan care chiar si fara tocuri abia putea tine pasul cu mine. Ma grabeam pentru a iesi din aceasta cladire fara sa stiu cu exactitate motivul. Ceva parca imi spunea ca trebuie sa ies cat mai repede de aici. 
   Am reusit sa iesim destul de repede afara descoperind cu uimire ca Dedara care se presupunea ca trebuie sa ne astepte si sa ne duca cu masina pana acasa nu mai era de gasit, nici el si nici masina.
  -Idi*tul de Deidara a plecat! O sa isi doreasca sa nu se fi nascut, cand o sa ajung eu acasa, o aud pe Konan spunand nervoasa
  -Chiar daca am tocurile astea criminale va trebui sa o mergem pe jos pana acasa si cred ca deja stiu ce o sa fac cu ele cand o sa ajungem, spun avand pe chip un zambet dracesc
   Am pornit amandoua spre casa, eu injurandul in minte pe blond la fiecare secunda scursa, gandindu-ma intens la modul cum am sa ma razbun pe el pentru faptul ca m-a lasat sa merg cativa kilometri pe jos cu niste tocuri cui de 15 cm pe un drum plin de pietre si gropi. Va avea cu siguranta o moarte lenta si dureroasa, metaforic vorbind pentru ca nu il pot omori inca pe blond. Daca el ar muri nu as mai avea pe cine sa chinui, ar mai ramane Sasori, dar care ar mai distractia.

buna buna
mersi de anunt
ai venit repede cu next-ul
imi place, imi place
astept next

Cap 5

 Sakura's point of view

  Am mers 3 km pe jos, pe niste tocuri criminale si asta numai si numai datorita blondului acela atat la par cat si la creier numit Deidara. Cum voi ajunge acasa voi scapa de aceste sandale, dar nu le voi arunca intr-un colt al camerei ci direct in capul ala mare si sec al acelui dobitoc.
  Dupa un drum lung si plin de vaicareli si injuraturi silentioase din partea mea, am reusit sa ajungem acasa intregi si fara nici un toc rupt, inca. Am intrat prima in casa parand si doar parand foarte calma si linistita inspectand totul in jur. Am incercat sa nu atrag atentia in nici un fel, uitandu-ma in acelasi timp si dupa blond. Negasindul din priviri m-am trantit obosita pe canapea, neuitand sa imi dau jos aceste sandale infernale. Le-am pus usor jos langa canapea fiind oricand pregatita sa arunc cu ele in tinta mea. Vazand ca nu este nimeni pe o raza de cativa metri prin casa mi-am relaxat toti muschii lasandu-ma usoara pe suprafata moale ca de catifea a canapelei.
 -Ti-am spus ca o sa reusesc sa ii intrec, dar tu nu m-ai crezut. Acum drept pedeapsa va trebui sa imi speli hainele timp de o saptamana
 -Bine, recunosc ca m-am inselat, dar o saptamana este mult prea mult mai ales ca va trebui sa iti spal si lenjeria impreuna cu sosetele pe care apropo de cati ani nu le-ai mai schimbat? Pana si un sconcs miroase mult mai frumos si nu glumesc deloc.
 -Orice ai spune ramane tot o saptamana. Pariul este pariu, iar tu l-ai pierdut si pentru ca vad ca esti foarte curios am sa iti dezvalui ca eu imi schimb lenjeria si implicit sosetele la fiecare trei luni.
 -Nu e de mirare ca miroase ca un hoit ce a putrezit stand prea mult la soare intr-o zi caniculara de iulie
  Auzeam aceea discutie inutila si prosteasca, dar pur si simplu nu aveam inca cheful de a ma ridica sau a spune ceva. Stiu bine ca unul dintre participantii la aceea discutie este chiar blondul pe care il caut, dar il las in pace pentru moment. Vocile urmate de pasi apasati se apropiau cu repeziciune, dar asta nu ma facu sa ma ridic sau sa spun ceva, inca. Am auzit cum albastruia se aseza silentios pe fotoliul de langa canapea parca nevrand sa ma deranjeze cu cel mai mic zgomot.
 -O nu! Sasori cred ca astazi vei merge la inmormantarea mea
 -De ce? Nu am auzit pe nimeni sa zica ca ar vrea sa te omoare, ceea ce este apropo chiar ciudat
 -Nu ai auzit tu pe nimeni, dar Sakura a venit acasa si azi cred, defapt sunt foarte sigur ca am suparat-o destul de tare. Trebuia sa o astept dupa ce am dus-o la tatal ei, iar eu am plecat lasand-o pe ea si pe Konan pe jos. Cred ca voi muri de doua ori azi
 -Defapt este posibil sa nu mori deloc daca imi spui de ce ai plecat si m-ai lasat sa vin singura pe jos 3 km, intrerup eu conversatia pe un ton rece emanand indiferenta
 -Sakura inainte sa il omori pe Deidara sau sa ii faci orice altceva trebuie sa iti spun ca eu sunt de vina pentru fapta sa. El v-a asteptat, dar eu l-am sunat in ultimul moment pentru ca aveam nevoie de ajutorul sau intr-o chestiune destul de complicata asa ca el ca un bun prieten a facut asa cum i-am zis si a venit, incerca sa il scape Sasori
 -Bine! Puteti pleca linistiti pentru ca daca lucrurile stau asa nu va voi face nimic
  Aud cum rasufla usurati si se intorc pe calcaie vrand sa plece. In urmatoarele cateva secunde am deschis rapid ochii ce pana acum au fost inchisi si cu o viteza specifica mie am luat sandalele si le-am aruncat spre capetele lor seci. Cum am o tinta destul de buna acestea i-au nimerit si nu oricum ci chiar cu tocurile. Presupun ca aceea lovitura le va produce o durere de cap bine meritata.
 -Parca ziceai ca ne-ai iertat, se vaita Deidara tinand mana dreapta in zona lovita
 -Am mintit! Intotdeauna ma razbun pe cei care mi-au gresit facand doar mici exceptii, dar si acelea foarte rare, spun eu zambind fals si ridicandu-ma de pe canapea
  Mi-am adunat sandalele de pe jos vrand sa urc in camera mea pentru a le arunca in cel mai intunecat colt al dulapului pentru a nu-i mai vedea si purta prea curand, cand telefonul meu incepu sa sune. L-am scos rapid din buzunar stramt al pantalonilor si am raspuns cu un sec "alo" fara a ma uita la apelant.
 -Sakura stiu ca ai plecat de ceva timp de la mine din birou impreuna cu Konan si ca probabil v-ati facut planuri, dar am o misiune pentru tine ce nu va dura prea mult.
 -Spune, raspund si de data asta tot la fel de sec
 -Incerc de cateva minute bune sa dau de Madara si nu reusesc absolut deloc. Are telefonul inchis, iar Sasuke nu raspunde la apeluri asa ca vreau ca tu sa te duci sa il cauti pe verisorul tau si sa il intrebi unde esti tatal sau.
 -Trebuie neaparat sa fac asta? intreb mai mult miloginadu-ma si rugandu-ma in gand ca raspunsul sa fie nu
 -Da si fara orice fel de comentariu
  La auzul raspunsului total contrar rugilor mele am inchis imediat apelul injurand in soapta soarta care nu este deloc de partea mea. Este clar ca nu pot face altceva decat sa indeplinesc aceasta misiune data de tata si cum nu voi avea timp sa ma duc in camera mea sa imi i-au ceva mai confortabil de incaltat cred ca voi apela tot la aceste sandale pe care nu stiu de ce le-am cumparat.
  M-am asezat gratios pe canapea incaltandu-ma rapid cu sandalele si am pornit spre iesire, nu inainte de ai spune pe scurt lui Konan unde ma duc si de ce. Nu aveam timp si chef sa ii explic in detaliu, iar eu mergeam intotdeauna singura in misiuni. Mereu am crezut ca un coechipier te incurca si incetineste in acelasi timp asa ca am preferat sa lucrez pe cont propriu.
  Am grabit pasul iesind din casa ca o vijelie si ducandu-ma direct la scumpa mea masina, un Ferrari rosu. Am intrat de data aceasta cu grija pentru a nu o zgaria si am pornit in viteza spre locul unde se presupunea ca se afla scumpul meu verisor. Nu ca m-am interesat eu inainte de ce face el sau unde este, dar am auzit accidental o discutie dintre doua tipe din categoria "fitoasele supreme" vorbind despre o petrecere data de Sasuke si Karin pentru Naruto si Hinata. Aflasem fara sa vreau si locatia si in momentul asta ma bucur ca nu se afla chiar asa de departe de casa mea.
  Din cauza vitezei si neatentiei de cateva secunde am fost de cateva ori sa fac accident, dar datorita reflexelor mele rapide am reusit sa le evit cu succes. Mie imi place ca atunci cand conduc sa merg cu viteza destul de mare si tocmai de aceea am fost de cateva ori in fata mortii. Am reusit insa sa evit multe accidente si cu toate astea tot nu o sa renunt la condusul cu viteza mare.
  Cladirea in care se presupune ca se afla Sasuke sta impunatoare in dreapta mea parca vrand sa ma intimideze cu grandoarea sa. Am coborat din masina oprita de cateva minute bune si am tras adanc aer in piept. Am pastrat pentru cateva secunde aerul in plamani dupa care l-am eliberat indreptandu-ma cu pasi calculati spre intrarea in cladire. Tocurile mele cui faceau un zgomot in urma contactului cu cimentul rece, sunetul fiind parca intensificat de linistea apasatoare din jur. Atmosfera devenea parca stranie ceea ce ma facu sa maresc pasul.
  Am deschis cu forta usa mare din lemn lasand la iveala o petrecere in toata regula. Muzica era probabil data la maxim, iar peste tot vedeai tineri dansand si distrandu-se. Ma mira faptul ca din afara acestei cladiri nu se aude nimic la cat de tare este data muzica, dar presupun ca acesta este un alt mister al vietii.
  Usa fu inchisa cu putere de catre mine, fara a se auzi ceva in acest zgomot provocat de muzica si tipetele petrecaretilor. Am pasit in camera fara sa fiu prea tare bagata in seama de cei ce erau mai ocupati sa bea si sa danseze. Acum ca nu am atras atat de tare atentia imi ramane misiunea de al gasi pe acel tantalau. Deja imi imaginez ca il voi gasi pe undeva sarutandu-se cu vreo tipa fiind gata sa treaca la atceva. Sper doar sa nu fiu nevoita sa vad asa ceva.
  Imi fac loc prin multimea de tineri cautandu-l cu privirea pe acel mascarici. Mi-as fi dorit ca tata sa imi dea oricare alta misiune si nu tocmai aceasta. Continui sa il caut fara a avea insa vreun rezultat.
 -Pe cine cauti papusa? se auzi imediat din spatele meu o voce ce se voia a fi seducatoare
  Ma intorc spre vocea ce se auzise din spatele meu doar pentru a da cu privirea peste un tip destul de dragut, dar genul de smecheras de cartier. Acum probabil isi face sperante ca va reusi sa ma cucereasca cu replici ieftine si vechi de cand abia invatam eu sa merg, dar singurul lucru bun care i se va intampla este ca nu va muri de mana mea. Chiar daca in mod normal nu i-as raspunde si as pleca imediat de aici, inainte de ai da o palma sau un pumn ca mi-a zis papusa, acum trebuie sa il gasesc urgent pe Sasuke.
 -Il caut pe Sasuke Uchiha! Sti cumva unde este? intreb pe cat de dulce posibil
 -Da, dar pentru a afla aceasta informatie trebuie sa imi dai ceva la schimb, imi raspunde zambind pervers
  Daca atunci cand mi-a zis papusa ceea ce nu accept nici unui baiat oricine ar fi de data asta chiar a intrecut cu mult limita. M-am apropiat senzual de ureche sa vrand sa ii dau falsa impresia ca am sa accept.
 -Asculta aici! Am un pistol la mine si nu ma doare mana sa il folosesc aici de fata cu toti. Pot trage fix in inima cuiva chiar si de la 5 metri, deci nu e nici o sansa sa scapi cu viata asa ca spune unde e Sasuke daca vrei sa iti mai pastrezi viata.
  M-am departat usor de ureche sa observand un mic tremur al corpului sau. Vru sa spuna ceva, dar ezita pentru cateva secunde ajungand insa sa imi raspunda un usor tremur in voce.
 -L-am vazut acum doua minute stand cu Karin ca de obicei
 -Ok, atunci condu-ma la el, ii spun autoritar acesta facand intocmai
  Drumul pana la locul unde era Sasuke impreuna cu aceea Karin nu fu chiar atat de lung pe cat imi imaginasem. Am ajuns destul de repede acolo acestia nefacand altceva decat sarutandu-se. Mi-am dorit sa nu vad asa ceva si totusi se pare ca Dumnezeu nu e de partea mea astazi. Tusesc fals pentru a-mi face simtita prezenta si cu toata ca muzica era data destul de tare, tusitul meu fals a avut efect. Cei doi se oprira din orice activitate si se isi indreptara privirile spre mine foarte mirati.
 -Sasuke, iubire nu sti cumva unde este tatal tau? intreb zambind fals si incercand sa fac sa para cat mai natural
 -Dar ce sunt eu bona lui sa stiu unde se duce si ce face? Poate ca este pe undeva discutand despre afaceri, dar de ce il cauti?
 -Tata il cauta pentru ca nu ii raspunde la telefon. Oricum eu mi-am terminat misiunea aici si ca bonus te-am vazut si pe tine. Ne vedem diseara in camera mea la ora stabilita, ca de fiecare data, raspund eu senzual si ma intorc plecand din fata lor
  In drumul meu trec pe langa un tip ce tinea lejer in mana un pahar mare plin cu whisky. Vazand ca acesta nu este tocmai atent la ce se intampla prin jur ci mai degrama la formele unei tipe ce dansa provocator pe ringul de dans, i-am furat paharul dand continutul maroniu pe gat dintr-o singura inghititura. Sunt obisnuita cu bauturile tari si tocmai de aceasta ma imbat destul de greu, mai ales daca vorbim de o bautura ceva mai usor de baut.
  I-am inapoiat paharul observand spre surprinderea mea ca acesta nici macar nu bagase de seama lipsa paharului. Pentru ca misiunea mea s-a sfarsit neafland nimic de Madara cred ca merit si eu sa ma distrez putin la petrecerea asta. Mi-am facut pentru a nu stiu cata oara loc printre persoanele majoritatea necunoscute pentru mine si am ajuns direct pe ringul de dans. Acel wisky isi facuse efectul dandu-mi o stare usoara de euforie si un chef nebun de a ma distra. Melodia ce pana acum rasuna in boxe se termina si in locul ei incepu alta ceva mai ritmata. Ritmul melodiei ma cuprinse si in scurt timp am ajuns pe ringul de dans dansand provocator. Nu imi pasa ca toti tipii astia de aici se holbeaza la mine ca la masini straine si ca unii dintre ei mai au putin si saliveaza daca nu fac asta deja si nu imi pasa nici ca tata va afla de asta. Mereu am indeplinit orice misiune mi-a dat fara sa comentez sau sa refuz, chiar omorind la comanda sa si consider ca am si eu nevoie de momentele mele in care sa fac ce vreau.

Heii heii ^^
Am ajuns si eu la acest fic ( cam tarziu din cate vad :"> ) Imi place mult:> "bad" Sakura:">
Sper sa ma anunti si pe mine daca poti cand pui next`ul.:* Spor la scris, pup!

Hey!!
Multumesc foarte mult de anunt
Un capitol frumos dar cam grabesti
actiunea,dar imi place sasuke direc
astep nextu te pwp dulce Kassidy
spor la idei

Buna , frumos fic , dar nu prea am inteles multe , ma-ti lasat in ceata . Cum sa isi strice reputatia cu un v**l , el este sfan , dar se culca cu toate c****le .Astept next si sa ma anuntati

Capitolul 7

Sakura's point of view

  Pentru a mia oara in viata mea ma mir de prostia care poate zace intr-o persoana. Nu imi vine sa cred ca Sasuke a avut geniala idee de a ma urmari in cel mai jalnic si banal mod. Oare chiar ma crede atat de proasta sau ce?
  Imi scutur usor capul si durerea reveni nelasandu-ma sa conduc linistita. Trebuie sa recunosc ca aseara a fost o nebunie totala si chiar nu glumesc cand zic asta. Cu toate ca am baut mai ceva decat Sasuke ce s-a imbatat precum un porc si s-a dezlantuit in cel mai ciudat mod cu putinta inca imi mai amintesc ce s-a intamplat, cel putin in mare parte.
  Parchez frumoasa mea masina in curtea impunatoare a casei in care locuiesc si ies din aceasta avand grija sa imi i-au cu mine frumusetea de pistol de care nu ma dezlipesc nici macar o secunda. Linistea predomina prin jur ceea ce e ciudat pentru ca noi avem niste vecini atat de nebuni incat din cand in cand incep sa se bata intre ei provocand un scandal de zile mari. Serios vorbind cand e una dintre acele zile nici nu stii daca sa plangi sau sa razi de situatia in sine.

  Ignor pentru moment acest amanunt destul de bizar si intru in casa trantind usa in urma mea cu speranta ca cineva sa imi remarce aparitia. Sperantele mele fura insa naruite cand in casa la fel ca si in curte trona linistea si pacea. Simtind cum picioarele deja incep sa ma doara ingrozitor din cauza faptului ca am dansat toata noaptea pe niste tocuri criminale ma descalt rapid de sandalele negre ce le-am purtat si incep sa fug pe scari simtind raceala placuta pe talpile mele infierbantate.
  Cum nu aveam multe scari de urcat pana sa ajung la etaj unde se afla camera mea am parcurs destul de repede distanta in doar cateva minute, deja aflandu-ma in spatioasa incapere ce imi serveste ca si camera. Arunc undeva departe sandalele nevrand sa le mai vad vreodata si ma trantesc obosita, acompaniata fiind de o frumoasa durere de cap. Ma ridic brusc facand ca durerea sa se amplifice ceea ce ma facu sa ma stramb usor si ma indrept grabita spre noptiera de langa pat. Deschid primul sertar si scot de acolo o cutie din care i-au o mica pastila. I-au paharul cu apa ce statea in locul sau obisnuit, adica pe birou si inghit pastila ce ar trebui sa faca sa dispara aceasta durere.

  Ma trantesc iar pe pat uitandu-ma putin plictisita in jurul meu. Azi parca totul era desprins din acele filme alb-negru fara sonor si foarte plictisitoare. Gandul ca azi urma sa am un antrenament destul de dur cu tata ma facea sa innebunesc si sa imi doresc sa mor. Antrenamentele cu el erau intotdeauna dure si obositoare si la cat de "foarte odihnita" sunt eu de aseara cred ca ma voi face cu mult mai multe rani decat de obicei. Presimt ca aceasta va fi o zi de cosmar, dar banuiesc ca nu atat de rea pe cat ar fi daca tata ar afla ca aseara am fost la o petrecere si m-am dezlantuit in cel mai nebun mod.
  Telefonul incepu sa sune ca disperatul facandu-ma sa tresar usor. Il scot din buzunarul stramt al blugilor si ma uit mirata si in acelasi timp curioasa la ecranul ce indica ca am primit un mesaj chiar de la Sasuke. Nu stiu prea bine cum de am facut rost de numarul lui, dar probabil ca tata mi l-a trecut in telefon cand eu nu eram prin preajma. Deschid putin curioasa mesajul si observ fara pic de uimire ca era defapt o invitatie pentru seara asta. Imi dau peste cap ochii gandindu-ma ca sigur pune ceva la cale de prezinta acest interes brusc pentru mine.

  Arunc telefonul pe pat nevrand sa il stric si pe acesta fiind al nu mai stiu catelea telefon luat de tata si ma ridic ducandu-ma cu o lene de neinchipuit la dulap. Ma imbrac in niste haine lejere si usoare si i-au telefonul de pe pat incepand sa tastez repede, unghiile mele destul de mari auzindu-se usor pe ecranul tactil.
  "Nu stiu cum de ai facut rost de numarul meu, poate este de la petrecere nici eu nu mai stiu bine, dar te anunt ca nu pot si nici nu vreau sa vin la aceasta intalnire. Am multe alte lucruri mult mai importante de nefacut in seara asta". Am apasat pe trimitere si in doar cateva secunde mesajul fu trimis celui ce imi trimisese dubiosul mesaj cu invitatia pentru seara asta.
  Ies grabita din camera stiind ca urma sa am primul antrenament de pe ziua de azi cu tata si in drumul meu culeg de pe undeva de prin holul ce duce catre celelalte camere o pereche de sandale usoare de vara incaltandu-ma rapid si stangaci cu ele. Dupa ce reusesc misiunea imposibila de a ma incalta ajutandu-ma de o singura mana, cealalta fiind ocupata cu telefonul incep sa merg grabita prin casa sperand ca tata sa nu fie prea furios.

  In drumul meu fiind si foarte neatenta dau peste cineva lovindu-ma de un piept tare si vizibil bine lucrat. Imi ridic privirea crezand ca este tata, dar am marea surpriza de a descoperi ca persoana respectiva era cineva total necunoscut mie. Murmur un scuze ininteligibil, putin rusinata de situatie ridicandu-mi telefonul ce in timpul impactului cazuse pe jos.
 -Tu trebuie sa fi Sakura, nu? intreba noul tip zambind
 -Da, dar tu cine se presupune a fi? raspund eu cu o alta intrebare fiind destul de sceptica
  Nu stiu daca sa am incredere in el sau nu, dar pentru moment prefer sa testez terenul inainte de a ma avanta. Oricum daca se afla in casa noastra cu siguranta este cineva de incredere, cel putin asa presupun.
 -Eu sunt Josh Harrison, antrenorul tau temporar cat timp tatal tau va fi plecat cu niste afaceri prin New York
  Am ramas efectiv ca o statuie la auzul ultimei parti din propozitia rostita de Josh. Tata intotdeauna ma anunta cand pleaca undeva, iar acum nu a facut asta ci mi-a lasat un instructor in locul sau. Cred ca era ceva chiar important de nu m-a sunat macar.

  Incep sa il analizez pe acest Josh descoperind ca are trasaturi foarte bine definite si frumoase. Ochii sai sunt albastrii ca cerul senin, iar parul ce ii acopera fruntea este galben ca spicele de grau coapte. Trebuie sa recunosc ca acest tip este chiar frumos, dar sa vedem daca este la fel de bun la lupta pe cat este de frumos.
 -Deci Sakura esti pregatita pentru antrenament? ma intreaba acesta intinzandu-mi mana
  Analizez pentru cateva secunde gestul sau si raspund afirmativ punandu-mi mana intr-a sa si pornind impreuna catre sala de antrenament. Se pare ca m-am inselat si ziua aceasta va fi mai frumoasa decat am crezut vreodata. Il analizez subtil pe Josh din cap pana in picioare si pot observa pe chipul sau un mic suras.
 -Ce e atat de amuzant? intreb eu putin imbufnata
 -Faptul ca tu te toti uiti la mine ca si cum as fi un extraterestru. Chiar crezi ca nu am observat? imi raspunde acesta pe chipul sau conturandu-se de data aceasta un zambet in toata regula
  Nu am mai spus nimic jenata fiind de acest moment si am continuat sa merg, dar de data aceasta marind considerabil pasul. Daca pana acum aveam o lene foarte mare si incercam pe cat posibil sa atarn mai mult pe drum pana sa ajung acolo, acum imi doream mai mult ca oricand sa ajung cat mai repede si sa incepem acel antrenament.

  Nu mai conteaza ca am mers ciudat de repede si ca aproape l-am tarat pe Josh dupa mine pentru ca deja ne aflam in sala de antrenament si chiar sunt curioasa sa vad de ce e in stare acest frumusel. Aleg de pe peretele unde se odihneau toate armele pe care le foloseam de obicei la antrenamente, sabia mea si ma pozitionez gata de atac, la fel facand si Josh.
  Lupta incepu, iar eu am fost prima care l-am atacat acesta parand foarte usor lovitura mea. M-am retras rapid si am asteptat ca acesta sa atace, dar spre surprinderea mea nu facu nimic ci doar statea parand foarte concentrat. Timp de cateva minute am stat si m-am uitat ciudat la el pana ce s-a hotarat sa vina cu viteza spre mine cu gandul de a ma ataca. Am parat usor lovitura si am incercat si eu sa il lovesc reusind insa doar sa il tai superficial la bratul drept.
  Mi-am reluat pozitia de atac si Josh m-a surprins venind si atacandu-ma de mai multe ori cu o viteza destul de mare, dar eu am reusit de fiecare data sa ii blochez atacurile. Se indeparteaza, iar eu ma dezechilibrez pentru cateva secunde fiind aproape sa cad. Imi recapat rapid echilibrul si in momentul acela suna un telefon.

 -Intrerup antrenamentul pentru cateva minute, spune Josh scotand din buzunarul pantalonilor un telefon destul de scump care ma mir ca nu a facut cunostinta cu podeaua la cat ne-am fatait pe aici
  Raspunde destul de rapid la telefon si se indeparteaza de mine incepand o conversatie presupun eu destul de interesanta. Plictisita deja de acest antrenament pun sabia la locul ei si ma rezem de un perete privindu-l atent pe Josh ce se plimba prin camera in timp ce vorbea la telefon.
  Conversatia dura cateva minute si dupa ce inchise veni langa mine privindu-ma foarte serios ceea ce ma face sa cred ca ceea ce probabil vrea sa imi spuna are legatura cu mine sau cu tata.
 -Cel care m-a sunat era tatal tau. A spus ca este plecat in New York cu niste afaceri foarte importante si ca nu va lipsi mult, maxim o saptamana sau doua si ca in tot timpul asta eu voi avea grija de tine si de antrenamentele tale.
 -Si asta inseamna ca tu vei fi dupa mine tot timpul?
 -Nu, dar inseamna ca va trebui sa am grija sa nu faci vreo prostie, raspunde acesta incepand sa rada
  Ridic o spranceana mirata fiind de gestul sau si il intreb curioasa de ce rade, iar acesta imi raspunde printre rasete ca de fata pe care o facusem. Imi dau ochii peste cap si ma indrept spre iesire avand grija sa imi i-au telefonul si sa il anunt pe Josh ca m-am saturat de acest antrenament si ca eu plec.

 -Sakura sa nu imi spui ca te-a suparat faptul ca am ras. Daca da chiar imi cer scuze pentru asta, il aud pe Josh din spatele meu in timp ce traversez holul lung ce duce spre iesire
 -Nu m-am suparat deloc ci pur si simplu m-am plictisit de antrenament si plus de asta aseara a fost o noaptea destul de plina si nu pot spune ca sunt tocmai in cea mai buna stare, am raspuns eu continuand sa merg
  Linistea se lasa asupra noastra si in scurt timp usa mare si alba isi facu aparitia in fata mea. Pun mana pe clanta rece din metal apasand cu putere si deschizand usa ce dadea direct in gradina din spatele casei. Sala de antrenament se afla nu departe de casa ceea ce imi ofera avantajul de a ajunge mult mai repede in camera mea.
  Gandul ca Josh va trebui sa aiba grija de mine ca de un copil mic ma face sa injur si in acelasi timp sa sparg ceva din cauza nervilor ce au pus stapanire pe mine. Nu imi vine sa cred ca tata nu are destula incredere in mine sa ma lase singura dupa ce fac in fiecare zi antrenamente destul de dure cu el.

  Incerc sa ma calmez si sa imi scot toata treaba asta din minte asa ca ma indrept cu pasi mici si lenti spre intrarea in casa uitand cu desavarsire de Josh care presupun eu va trebui sa se tina dupa mine toate ziua. Presupun ca macar poate nu ma voi mai plictisi chiar asa de tare.
 -Stii ca in mod normal ar trebui sa ma tin dupa tine pana si la baie, nu? se auzi vocea lui Josh din spatele meu
 -Pana si la baie? Voi chiar nu ati auzit de intimitate? izbucnesc eu intorcandu-ma cu fata spre acesta
 -Lasa-ma sa spun tot ce am de zis! Si sti si ca eu voi petrece doar putin din timpul cat ar trebui cu tine, nu?
  Am ramas tacuta pentru cateva minute cuvintele parca nevrand sa iasa la iveala. Nu stiam si parca nici nu putea sa spun ceva din cauza uimirii partiale ce imi cuprinse corpul si mintea. O intrebare simpla si banala imi veni in minte si parca ma agasacu fiecare secunda scursa.
 -De ce? imi fac eu curaj sa pun intrebarea ce ma macina
 -Pentru ca am auzit destul de multe despre tine incat sa imi dau seama ca esti destul de responsabila si ca te vei descurca si fara ajutorul meu. Nu vad rostul de a te urmari non-stop ca si cum ai fi un copil de 5 ani ce trebuie neaparat aparat de orice pericol aparut in cale.

  Am baiguit un da ceva mai incet si am privit cerul inseninat fara pic de nori. Nu imi ridicasem privirea pentru a admira neaparat cerul ci pentru simplul fapt ca nu voiam sa imi intersectez privirea cu cea a lui Josh ce parca imi provoaca mici fiori in tot corpul. Niciodata nu mi s-a mai intamplat asta, dar cand il privesc in ochii aceia de un albastru marin parca mici socuri electrizante imi strabat tot corpul.
  Telefonul incepu sa sune pentru a doua oara pe ziua de azi, dar ceva parca imi spunea sa il ignor pentru moment ceea ce am si facut, dar cum probabil era si normal atentia lui Josh fu atrasa de acest fapt.
 -Nu raspunzi? ma intreba brusc blondul privindu-ma usor suspicios
 -Nu! Nu stiu cine ma suna si nici nu ma intereseaza. Nu am starea necesara sa vorbesc cu cineva si daca este ceva chiar foarte important imi va lasa un mesaj, raspund eu coborandu-mi privirea si pornind brusc spre intrarea in casa.
 


 As vrea sa va spun ca eu si Alina scriem capitolele separat si le vedem abia dupa cealalta il posteaza aici pe forum. Nu am precizat asta cu nici o intentie ci doar pentru a sti. Sper sa nu creada nimeni cu totul altceva

Josh

Multumesc de anunt!
Un capitol frumos,
imipare rau ca sukura a refuzat mica invitatie
dar ce sa faci!!
imi place cum descri , nu grabesti actiunea deci e frumos
astept nextul spor la idei

next deja? Sincer nu imi amintesc de fic, nu te supara, insa cu siguranta citesc multe. Imi place capitolul, desi sincer este putin cam plictisitor, incearca sa ii afaugi ceva ce sa ma faca sa nu ma plictisesc, caci sincer pe la jumate,am inceput sa ma joc cu pisicuta mica din bratele mele, ea ca musca deci nu aveam sanse sa adorm. Nu o lua in nume de rau, nu te judec, dar dupa cum vezi pana acum doar eu comentez fiind prima, deci ca sa ai mai multi citititori adauga ceva mai aventuros, o crima, un viol, mafie, erou, elf, vampiri, deci ceva sa ridice actiunea. Depilda poti spune de un atac al extraterestrilor. Deci asta ca o ideea, astept nextu si sa ma anunti. Daca vrei poti sa treci si pe la ficurile mele? Multumesc!

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.