Capitolul 1





Fug, dar nu ştiu unde. Spre necunoscut. Simt cum picăturile reci de ploaie se izbesc cu putere de faţa mea. Vântul aspru îmi loveşte obrajii.Parcă toată natura este împotriva mea. Fug încontinuu si plâng, nepăsându-mi de privirile întrebătoare ale oamenilor ce se holbau la mine. Brusc, simt cum încetinesc, genunchii mi se înmoaie şi cad , cad pe asfaltul rece. Mii de amintiri îmi năvălesc mintea, făcându-mă să plâng şi mai tare. De ce eu?! De ce m-au părăsit?! Ce am făcut să merit asta?! Timp de câteva minute, am rămas acolo, plângând şi suspinând. Cu greu, mă ridic şi cu paşi mărunţi mă îndrept spre o băncuţă. Mă aşez încet, sprijinindu-mi mâinile pe genunchi. De abia acum mi-am dat seama cât de udă eram. Uşor, îmi trec mâna prin părul roz şi răvăşit în toate părţile. Simt cum un fior rece îmi străbate tot corpul. Nemaiputând rezista, dau drumul lacrimilor, suspinând la fiecare adiere a vântului. Privesc către orizont, unde soarele, de o culoare roşiatică, apunea...Mi-am amintit că nu asta îşi doreau părinţii mei. „Sakura,draga mea, ultima noastră dorinţă este ca tu să nu plângi după noi, noi te vom veghea mereu.”Cu mişcări uşoare, îmi şterg lacrimile cu mâneca gecii şi oftez lung. La un moment dat, o mână caldă îmi atinge umărul stâng. Încet, mă întorc şi o văd pe bunica mea cu acelaşi zâmbet cald. Uitându-mă în ochii ei blânzi, puteam citi cu uşurinţă îngrijorarea.
- Bunico...spun eu mirându-mă de vocea mea, era atât de răguşită, încât credeam că nu este vocea mea.
- Sakura, te-am căutat peste tot...Am fost atât de îngrijorată...Hai să mergem acasă, unde putem vorbi în linişte.
Şi spunând acestea, ne-am ridicat uşor de pe băncuţă,lăsând-o pustie. Mergeam cu mâinile în buzunarele gecii, gândindu-mă la toate boacănele pe care le făceam când eram mică, iar părinţii mei mă certau de fiecare dată. Într-un final ajungem acasă, bunica deschide uşa şi într-un moment de neatenţie, mă împiedic şi cad pe covorul moale de pe holul lung. Bunica mă anunţă că îmi face un ceai pentru a mă mai linişti, dau afirmativ din cap şi cu paşi mărunţi mă îndrept spre baie. Mă opresc în faţa oglinzii, privind atentă imaginea ce se oglindea în ea. Eram eu?! Părul rozaliu era liber, foarte rebel, poate nepieptănat de ceva timp, ochii verzi ce odată radiau de fericire, acum fiind roşii de la atâta plâns şi cearcăne mari înconjurându-i. Nu-mi plăcea deloc acea imagine! Poate dacă mă spăl pe faţă reuşesc să îmi revin la normal. Oftez, dând drumul la apa rece. Îmi spăl faţa, apoi încep cu mişcări uşoare să îmi pieptăn părul.După câteva minute ies din baie, poate acum arătam mai decent. Deschid dulapul,îmi iau o rochiţă destul de scurtă şi cobor la bucătărie.
Acolo, întâlnesc un ....

Îmi pare rău , nu ştiu de ce se vede aşa. Mii de scuze !!!

În primul rând, vreau critici dure, deoarece doresc sa ma perfectionez. Este primul meu fic. Şi spre nefericirea fanelor SasuSaku, va fi ItaSaku. Sorry!

este destul de interesant, cel mai mult mi-a placut titlul
sport la scris si la idei si mai astept un capitil sau doua sa imi fac o parere
sa sti ca nu prea ai greseli de scris dar nu arata bine asezarea dar se pare ca ai o problema si sper sa o remediezi
sa pui repede next-ul ca vreau sa stiu pe cine a intalnit
pupici!!!

Multumesc mult ! O sa imi storc toti creierii :)) pt voi :x

Bun si acum critici :
1. Este putintel cam scurt dar pe viitor sunt sigura ca il vei face my lung .
2.Ortografie : Sincera sa fiu nu am vazut greseli de ortografie cea ce este foarte bine .
3.Descriere : Descrie vad ca apara cea ce e bine , ar fii bine daca te-ai axa si pe sentimentele personajelor , atunci ar fi si mai bine .
4. Vocabularul : Pai aici este perfect , nu am vazut nimic iesit de sub control .
5. Ma bucur ca mai face cineva in afara de mine un fic ItaSaku ( O iubire in Evul Mediu )
6 . Am uitat sa zic de titlu : Ma atras foarte mult cea ce e foarte bine pentru un cititor... :* :
7.. SUCCES SI SPOR LA SCRIS !!! A DA SI NEXT-UL CAND APARE ??? CA MOOORRRR

Pai depinde. Am programul foarte incarcat , am 2 inspectii saptamana asta... Dar o sa-mi fac timp si pentru urmatorul capitol. Si inca o data multumesc pentru sfaturi ! Va pup !

Pai Sasuke-kun! in primul rand m-a atras titlul asa ca am hotarat sa vad despre ce e vorba. Vrei critici dure, hmm...pai sa vedem.

Greseli nu am vazut, decat aceasta care nu inteleg de ce ai pus 3 de ,, u '' . Unul singur era suficient.
,, oftez luuung '' - sincer un singur ,, u '' era suficient: ,, oftez lung ''

Descrierea - ei bine ma bucur ca ai avut-o si ai descris frumos sentimentele fetei. Ma bucur ca nu ai inceput sa te axesezi pe felul cum arata personajele sau sa incepi cu: ,, Buna numele meu e... '' ceea ce ma bucura. Poti insa sa descrii si imprejurimile, sa descrii locurile. Insa ai inceput bine si imi place.
„De ce eu?! De
ce m-au părăsit?! Ce am făcut să merit asta?!” - ei bine aici nu era neaparat nevoie sa pui ghile mele deoarece narezi si sunt gandurile ei nu ale altui personaj.

Dialogul - e micut si nu sec. Se imbina cu descrierea si naratiunea si nu ai fraze lungi sau fara sens.

Actiunea- nu ai grabit-o deoarece ai descris sentimentele fetei si nu te-ai grabit sa treci de la o idee la alta, sa-l faci pe cititor sa nu mai inteleaga.

Estetica - arata mai mult ca o poezie ca sa spun asa deoarece randurile nu le-ai dus pana la capat. Puteai sa dai un edit sa vezi cum se mai vede. Ai lasat spatiu dupa semnele de punctuatie insa asezarea in pagina nu imi place. Incearca cu un edit sa vezi cum se mai vede.

Ideea - ei bine nu pot sa spun daca e sau nu originala. Trebuie sa mai astept cateva capitole ca sa vad despre ce e vorba.

In rest imi place si sunt curioasa sa vad ce se va mai intampla.
Spor la scris si la idei.
Pupici

Sper ca acum este mai bine ! Multumesc inca o data pentru sfaturi si critici ! Pupici !

Fetelor, nextul cred că o să-l pun diseară. Mai am puţin şi termin capitolul 2. Pupici !

Capitolul 2





Acolo, întâlnesc un bărbat bine făcut, în jur de vreo 40-45 de ani, ochii negri, dar blânzi şi părul castaniu, discutând cu bunica mea, Chiyo la micuţa măsuţă din bucătărie. Odată ce mă vede,necunoscutul afişează un zâmbet cald. Mă uit puţin confuză la Chiyo, parcă cerând nişte răspunsuri. Aceasta îmi spune sa iau loc. Puţin temătoare, mă îndrept către măsuţă. Mă aşez pe scaun, făcând puţin zgomot. La un moment dat,bunica întrerupe liniştea ce se aşternuse peste noi.
-Sakura, aş vrea să îţi prezint cel mai bun prieten al părinţilor tăi, încă din gimnaziu. Fugaku Uchiha. Auzind cuvântul „părinţilor” simt cum ochii îmi sunt invadaţi de lacrimi, dar mă abţin cu greu. Din păcate, am o veste care nu o să îţi prea placă. Înghit în sec şi
ascult cu atenţie ceea ce are de spus bunica. Eu va trebui să plec înapoi în sat, deoarece bunicul tău este foarte bolnav, ştii asta şi nu voi putea să te las să locuieşti singură , ai doar 15 ani. De aceea, voi vinde această casă,iar tu ...
-Iar tu vei locui alături de mine şi fii mei. Spuse Fugaku zâmbind larg.
Auzind acestea, ochii mi se făcuseră mari cât cepele, inima îmi bătea din ce în ce mai tare, simţeam cum firicele de transpiraţie îmi alunecă pe faţa mea destul de palidă.
-De ce?! De ce trebuie să plec?!Aici este locul meu, aici sunt toate amintirile mele, nu poţi să îmi faci asta!!! spun eu izbucnind în plâns.
- Sakura, ascultă ce am de zis.Părinţii tăi şi-au dorit asta. Înainte de a-şi da duhul , ei m-au rugat ca eu să am grijă de tine. Aşa că , linişteşte-te. Şi ...
Dar nu îl mai ascult şi mă îndrept cu paşi repezi spre camera mea. Simţeam cum inima îmi este sfâşiată ,dar nu aveam ce face. Asta era ceea ce au dorit părinţii mei. Apăs uşor pe clanţă, intru în cameră şi mă trântesc în patul meu moale. Încep să plâng şi mai tare, afundându-mi capul în perna pufoasă. Nu puteam să mă împotrivesc.Trebuia să fac asta. Nu puteam să îi dezamăgesc pe părinţii mei. La un moment dat, fără să ştiu somnul mă conduce către o lume minunată, ci anume a viselor.Visez că sunt cu ei, cu cei care mi-au dat viaţă, cei pe care îi iubesc enorm,ţinându-ne de mână. Era minunat. Uşor, deshid încet ochii şi simt o mână caldă,care îmi mângâia părul roz şi mătăsos. Mă întorc şi o văd pe Chiyo, cu un zâmbet puţin forţat pe faţă. Ştie cât sufăr de când au murit, şi ea
suferă, se poate citi pe chipul ei toată suferinţa din suflet. Aş vrea să rămân cu ea, să îi simt mâna caldă pe părul meu, dar ştiu că nu are posibilităţile necesare să ma crească şi să mă îngrijească. Rămân aşa timp de câteva minute, uitându-mă în ochii ei, atât de blânzi, parcă emanau dragoste pură.
-Bunico, totul o să fie bine?zic eu cu o voce puţin temătoare.
-Sakura, totul o să fie foarte bine. Îţi promit. Nu mai vreau să suferi, nu suport să te văd aşa, simt cum inima mi se sparge în mii de bucăţi...
Şi spunând acestea, mă strânge în braţe, parcă nemaivrând să îmi dea drumul. Cuvintele ei mă mai liniştiseră.
-Mâine am să plec, şi tu la fel, Sakura. Noapte bună!şi mă sărută pe frunte. Se apropie încet de uşă, dar înainte de a o deschide , mă mai privi odată. Stăteam întinsă pe pat gândindu-mă la ziua de mâine. Se pare că viaţa nu este întotdeauna roz. Oftez încet, sting lumina şi adorm instantaneu.
În acelaşi timp, într-un oraş mai îndepărtat, într-o vilă luxoasă, doi fraţi se certau de mama focului.
-Itachi, ţi-am spus să îmi dai telecomanda, nu suport filmele de dragoste! Nu înţeleg cum de îţi plac filmele astea. Ţipă un băiat cu
părul brunet ,scurt, răvăşit şi cu ochii negri.
-Sasuke, sunt fratele tău mai mare şi ar trebui să mă asculţi ! Aşa că pleacă de aici sau îl chem pe tata ! se răsti la el un băiat care
arăta cam la fel ca celălalt doar că avea părul puţin mai lung.
Într-o cameră spaţioasă, luminată de o lustră destul de mare, citea tatăl băieţilor, care auzind toată cearta lor se hotărî să se ducă să îi potolească. Se ridică încet de pe scaunul din piele şi se îndreptă spre sufragerie. Auzind că vine tatăl lor, băieţii au înghiţit în sec şi l-au aşteptat.
-Pot să ştiu şi eu de ce vă certaţi ca nişte copii mici ?!ţipă la ei Fugaku, tatăl lor.
-Tată, noi doar vorbeam puţin mai tare, nu ne certam! Minţi Itachi, fratele mai mare al lui Sasuke, afişând un zâmbet cât se poate de forţat.
-Sper că aşa este. Apropo... aş vrea să vă spun că va locui o vreme o fată destul de frumoasă, cu care aş vrea să vă înţelegeţi bine. Am să vă dau mâine detaliile.
- CEEEE?!?! Ţipară cei doi fraţi în acelaşi timp.

BUN DECI NEXT FARA VORBA !!!! SI SUCCES LA ROMANA!!

Multumeeescc ! O sa am nevoie

Foarte frumooos! abea astept nextul!

Nextul o sa-l pun sambata sau duminica!

HEY AM AJUNS IN SFARSIT SI LA FICUL TAU SI DA IMI PLACE ARE DESCRIERE ARE DE TOATE ABEA ASTEPT NEXTUUUUUUUUUUU

P.S. :Mult noroc vineri la romana. O sa avem nevoie

Dap asa e!!

Imi plaec ficul tau, este chiar reusit. Ma bucur ca ai pus capitolul 2 atat de repede si sper ca si urmatorul sa ajunga cat de curand. Descrierea este buna, dialogul nu este sec, iar sentimentele personajelor sunt bine puse in valoare. Astept cu nerabdare nextul. Multe idei si o tona de pupici!

Multumesc !!! Nextul o sa-l pun maine sau chiar in seara asta !!!

Capitolul 3


- CEEEE?!?! Ţipară cei doi fraţi în acelaşi timp.
- Fără comentarii.şi spunând aceasta, iese din cameră.
Băieţii se uitau unul la celălalt ca la maşini străine, uimiţi până peste cap de aflarea noii veşti. Dintr-o dată, pe chipul lui Sasuke apăruse un zâmbet pervers, Itachi observând asta.
-Sasuke, sper că nu te gândeşti la ceea ce cred eu că te gândeşti.Să nu te prind că o să îi faci ceva acestei fete, ştii doar că tata o să ne omoare.
-Puţin îmi pasă. Zise şi plecă vijelios din cameră. Itachi dădu din cap dezaprobator, apoi se îndreptă spre camera sa.
Dimineaţa sosi cu repeziciune, razele soarelui făcându-şi apariţia în camera destul de spaţioasă a rozaliei. Somnoroasă,mă ridic în şezut pe patul moale, frecându-mă uşor la ochi. Mă uită prin cameră, cercetând-o parcă pentru ultima oară. Oftez lung şi mă îndrept spre baie. Fac un duş scurt, după aceea încep să îmi pieptăn părul roz şi mătăsos. După câteva minute, deschid dulapul şi încep să arunc pe pat toate hainele mele. Rochii, bluze, tricouri,fuste, pe scurt...îmbrăcăminte.Le iau la rând pe toate şi le împăturesc frumos punându-le într-o valiză spaţioasă. Încep să scormonesc toate sertarele, scoţând fel de fel de chestii. La un moment dat, într-un colţ al sertarului, observ un mic caieţel prăfuit. Îl iau de acolo şi dezleg uşor panglica roz ce era legată de el. Oh,doamne este jurnalul meu! Îl am de când aveam 9 ani. Răsfoiam încet caieţelul, bătăile inimii mele accelerând în fiecare secundă. Mă opresc la o anumită pagină, citind cu atenţie.


Astăzi împlinesc 9 ani..Sunt aşa fericită ! Mami şi tati mi-au promis că o să-mi facă o mare surpriză. Sunt atât de emoţionată ! În plus, i-am invitat pe toţi colegii mei. Sper ca totul să iasă bine ! Draga mea bunicuţă mi-a cumpărat o rochiţă atât de frumoasă...Este roz, exact ca şi culoarea părului meu !!O să fie o mega petrecere !! Sper ca totul să iasă foarte bine !!

Două lacrimi de cristal îmi alunecă pe obrajii mei, mai apoi căzând pe paginile colorate ale jurnalului. Îl închid, legându-l la loc cu panglica roz. Deci , am terminat bagajele. Nu mai rămâne decât să aştept. Este 1:20. Înainte de a pleca, Chiyo m-a anunţat că la ora 2 va veni bărbatul acela, parcă Fugaku Uchiha îl chema, să mă ia. Eh, mai e destul timp. Până atunci, mă duc să-mi pregătesc ceva de mâncare. Cobor repede scările şi mă îndrept spre bucătărie. Deschid frigiderul, dar hopa!e gol. Ce surpriză plăcută ! În fine, închid frigiderul şi mă duc înapoi în cameră.E 1:30, cred că ar trebui să mă îmbrac. Îmi iau o rochiţă scurtă, mai sus de genunchi, îmi prind părul într-o coadă şi mă încalţ cu nişte balerini. Nu obişnuiesc să mă machiez, îmi place să fiu naturală. La un moment dat, aud soneria. Se pare că a venit mai devreme. Iau valiza şi cobor la uşă. O deschid încet şi văd un băiat înalt, nu părea să aibă mai mult de 17 ani, cu părul destul de lung, prins într-o coadă, afişând un zâmbet cald. Mă uit suspicioasă la el, acesta începând să râdă. Îmi spune că este Itachi Uchiha, fiul lui Fugaku şi că l-a trimis pe el să mă ia, deoarece are foarte multă treabă la servici. Dau aprobator din cap, iar acesta se oferă să îmi ia valiza. Pare destul de drăguţ. Îmi deschide uşa de la maşină, de fapt nu era o maşină, mai bine zis limuzină. Mă aşez lângă un băiat care seamănă foarte mult cu Itachi, numai că are părul mai scurt şi mai ciufulit şi pe care îl cheamă Sasuke. . Acesta se uita nepăsător pe geam, dar de când m-a văzut se tot uită la decolteul meu, ceea ce mă enervează foarte tare.Într-un final ajungem în faţa unei vile imense. Şoferul deschide uşa, iar eu era cât p-aci să mă împiedic, deoarece eram prea absorbită de frumuseţea vilei. Se putea observa în dreapta o piscină uriaşă,iar în spate o superbă grădină. După cum văd, sunt o familie înstărită.Intrăm în casă, Sasuke ducându-se în bucătărie, iar Itachi a rămas cu mine, conducându-mă până în cameră. În timp ce urcam scările, simt cum parfumul lui îmi inundă nările, un parfum bărbătesc dar divin în acelaşi timp. Îi privesc fiecare mişcare a corpului, neluându-mi ochii după el până când ajung în cameră. Mă simt foarte atrasă de el, are ceva foarte special. Cei doi fraţi seamănă fizic, dar moral nu.Din câte am aflat, Sasuke e un afemeiat şi un pervers cu P mare. Urăsc tipul ăsta de băieţi. Itachi este mult mai generos, blând şi ştie cum să se comporte cu o fată. În fine, Itachi deschide uşa, spunând că mă lasă singură. O cameră foarte frumos decorată, parcă mi-ar fi citit gândurile. În mijloc, un pat pentru o singură persoană, în dreapta, un dulap verde-deschis destul de mare, iar pereţii de culoare roz. Îmi place, sper să mă acomodez. Las bagajele lângă dulap. Le voi despacheta mai târziu.Mă trântesc în pat, încercând să adorm, dar nici nu închid un ochi căci se aud două bătăi în uşă. Mă îndrept spre uşă, deschizând-o încet şi am avut mai-marea surpriză să îl văd pe Itachi, zâmbind dulce. Îi zâmbesc şi eu la fel, apoi îl poftesc în cameră.
-Deci, Sakura-chan, îţi place noua ta cameră? Sper că ai să te acomodezi repede.spuse acesta.
- Da Itachi, chiar îmi place. Parcă mi-aţi citit gândurile.spun eu roşind încet, lăsând capul în jos. Itachi începe să râdă, râsul său cristalin inundând camera.
-Păi Sakura, eu te las să te schimbi, ne vedem jos ! Şi spunând aceasta, se îndreaptă uşor spre uşă. Înainte de a o închide, îl mai privesc odată în ochii aceia abisali. Atât de frumoşi, atât de blânzi...


Din perspectiva lui Itachi :

Am lăsat-o singură.Este atât de frumoasă , şi cu formele alea...Stai! La ce doamne iartă-mă mă gândesc? Nu sunt Sasuke. În fine, nu mi-am imaginat niciodată că este atât de timidă. Ochii aceia verzi, mari şi părul roz şi mătăsos...Sper că nu o să mă îndrăgostesc de ea. Nici nu ne cunoaştem. Oftez şi mă duc în bucătărie, unde îl găsesc pe Sasuke cu o blondă sărutându-se. Deci a întrecut măsura băieţaşul ăsta. Profit de ocazie că nu m-au văzut şi o iau pe blondă de mână şi o scot afară din casă.
- Ce dracu’ ai Itachi? Mai lasă-mă odată în pace !!! ţipă Sasuke la mine, enervându-mă la culme.
- Ce dracu’ am?! Se presupune că TU te sărutai cu o blondă în bucătărie, unde putea să te vadă Sakura. Nu îţi dai şi tu seama ce impresie i-ai fi făcut dacă te vedea, dobitocule!!
Nu mai spuse nimic, ci doar îşi luă jacheta pe el şi ieşi vijelios din casă. Oftez, deschizând frigiderul şi iau o sticlă de lapte. Încep să torn laptele într-un pahar transparent, privind lichidul alb cum se scurge. La un moment dat, apare Sakura cu un zâmbet atât de dulce şi inocent pe faţă, încât îţi venea să o mănânci. Îi răspund cu acelaşi zâmbet ... Am impresia că nu vă prea place !!! Şi dacă vreţi , puteţi adăuga în lista voastră id-ul malina_deaconu. Mi-ar plăcea să îmi fac prieteni noi! ASTEPT PARERI !!! NU UITATI DE COMM-URI !!!

Va rog frumos spuneti-mi daca va place sau nu , sa stiu daca sa il continui sau nu !

ADORRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR FICUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU

Super fic si capitol
debia astept nextu si imi pare rau ca nu te-am lasat com mai devreme