Dama de inimă neagră.

Mai intai multumes de anunt , asteptam acest capitol . Se pare ca cei doi s-au ratacit , Sakura e destul de calma , daca eram eu in locul ei cred ca inima mi-ar fi iesit din piept la propriu . Superb capitol , este perfect . Mult noroc , multa inspiratie , iar cand aduci urmatorul capitol anunta-ma , ok ? kiss

E foarte buna descrierea, dar cand intram in actiune ? Cred ca o sa stea o perioada impreuna si apoi se intorc, unde, probabil ca o sa apara si brunetul.
Nu pot sa cred ca ai postat atat de repede. Wow.
Abia astept sa vad ce se va mai intampla.

edit :
Buna ! De ce nu mai anuntat ? Naruto este foarte insistent ! Capitol excelent , de ce nu a fost mai lung ? Astept next si data viitoare anuntama

Merci de anunt!
Mi-a placut mult capitolul.
Avand in vedere starea deplorabila in care ma aflu, m-am simtit de parca i-as fi inteles sentimentele Sakurei chiar foarte bine desii problemele noastre sunt diferite.
E... ciudat. Cred.
Inca tot n-am aflat cine e blondul acela misterios. De data asta sunt sigura ca e Deidara.
Ei, astept nextul cu nerabdare.
Spor la scris!
Te pup, Ja ne! kiss

Buna!
Am ajuns si eu pe la ficul tau si imi place foarte mult! Titlul m-a atras, asa ca am intrat sa citesc continutul si nu regret deloc! Imi place foarte mult ideea, mi se pare originala. Sper ca Sasuke va aparea cat mai repede in peisaj si cred ca el este unul dimtre cei doi bruneti aproape identici. Ma intreb daca baiatul cel blond este Naruto sau Deidara, dar eu sper sa fie Naruto. Spor la scris si la idei! Te rog anunta-am cand pui nextul! Kissez! kiss

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Mar 06 Aug 2013, 19:56

Hey!!
Iti multumesc de anunt si scuze de intarziere
Un capitol foarte frumos, captivant si plin de mister de la capitol la altul
tot mai multe lucruri sunt de aflat
Astept nextul si raspunsul Sakurei la intrebarea pusa de Naruto (daca raspunde) si mare aparitia a lui Sasuke
te pwp spor la idei si capitolele sa fie mai lungi

Dana · Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Mier 04 Sept 2013, 17:47

Hey!! Am ajus si eu pe la ficul tau , nu stiu daca am mai dat com sau nu dar uite ca dau acum

Imi place foarte mult ideea, mi se pare originala. Sper ca Sasuke va aparea cat mai repede in peisaj si cred ca el este unul dimtre cei doi bruneti aproape identici. Ma intreb daca baiatul cel blond este Naruto sau Deidara, dar eu sper sa fie Naruto. Spor la scris si la idei! Te rog anunta-am cand pui nextul! Kissez! kiss

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Mier 04 Sept 2013, 22:12

Helăău

Deci, acest fic este minunat! De ce l-am ocolit până acum? ingrijorat

-îţi zic eu, de proastă! waiting

Îmi place. Ai un stil plăcut de a nara, iar asta m-a ademenit probabil să citesc toate capitolele.
Ideea este destul de originală. Sunt curioasă ce se va mai întâmpla de aici happy2

.
Nu ne face să mai aşteptăm muuult! Vrem continuarea!
Sunt unele chestii care îmi plac enorm. Nu te complici în cuvinte minuţioase, aşa că citesc cu mare uşurinţă. Mai ales la aşezarea în pagină.
Sper doar să nu fie plin de dramă. Mi s-a cam acrit de dramă.
Vreau muuultă iubire lough

Dar na, nu este importantă cerinţa mea happy2

So, fără alte cuvinte, aştept continuarea happy

-anunţă-mă kiss

Ti puup

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Joi 05 Sept 2013, 19:17

Anneyon my dear! hi!

Deci am ajuns si eu pe aici si nu regret asta...
Deci imi place foarte mult acest fic... adica o Sakura rece si dura, aflata in suferinta din cauza parintilor... Imi place! happy2

Cred ca "fratii" ei vor fi Itachi si Sasuke! Nu?! Sau poate ma insel...
Vreau next-ul, repede!!! Anunta-ma si pe mine! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Lun 07 Oct 2013, 15:40

Chapter V

Sakura

Pentru că îmi amintești de mine, veni și răspunsul nerostit.

M-am întors pe vârfuri cu spatele la blond, ațintindu-mi privirea spre cerul albastrul, ușor înorat, cutremurându-mă brusc. Un fior mic și rece îmi traversă șirea spinării, căci în gând îmi apărea imaginea tatei, mai precis ochii lui de un albastrul sălbatic, cuceritor. Mă privea într-un mod părintesc, blând, iubitor, dar ăsta nu este decât rodul imaginației mele. M-a văzut ca pe o afacere nenorocită și m-a mințit tot timpul, nu m-a privit ca pe fiica lui, n-are cum... sau poate că o fi un semn? Un semn cum că regretă ce s-a întâmplat din cauza flăcărilor care-i acoperă sufletul și-l fac cenușă? Nu știu și nici n-am cum să mă întind până în lumea de dincolo ca să aflu, din cauză că s-ar putea să nu mai ies niciodată. Din cauză că am un angajament de respectat cu domnul Uchiha. Deși, dacă ar regreta probabil că aș putea să mă sacrific ca să-l salvez. Poate...

- Miroși.
- Poftim? am întrebat dezorientată, iar el se apropie de mine, mai precis de urechea mea stângă și-mi șopti pe un ton jos.
- Miroși a moarte.

Brusc bătăile inimii se înmulțiseră mult prea repede, iar pulsul mi se accelerase a dracu de mult și mai presus de tot și toate încă-i mai puteam auzi vocea joasă și cuvintele acelea dure, dar adevărate. Răsunau în ecou în mintea-mi încâlcită, dezorientată. Aproape că uitasem cine sunt și că duhnesc într-adevăr a moarte, că port mirosul nenorocirii și trebuiesc distrusă. Cuvintele lui au avut un rol important, unul care mi-a amintit ce sunt cu adevărat. Un monstru nedorit care se ascunde sub un chip de copilă neștiutoare și naivă, dar care poate să vadă și să audă multe lucruri, prevestind moarte celor fără de milă, nenorociților. Mi-am dus o mână la urechea stângă, așezând-o inconștient pe locul a cărei răsuflare caldă mă atinsese, apăsându-mi pielea rece ca să șterg urma, căci căldura nu mă părăsise încă. M-am întors cu fața la blondin și l-am privit. Ochii ăia de un albastru fermecător îmi păreau mai duri și calmi decât până acum, oarecum diferiți, iar el nu mai emana același aer de naiv prostănac. Dacă eu miros a moarte, el duhnește a bărbat, a bărbat adevărat. Colțurile mi se ridicaseră, pe fața mea tronând un zâmbet micuț și sincer. Puteam să jur că uitasem cum e să zâmbești cu adevărat... Credeam că îmi pierdusem orice urmă de umanitate de când aflasem de gândurile părinților mei decedați, de când ordonasem să fie omorâți ca să pot să-mi continui călătoria, viața, să pot să-mi țin cuvântul față de domnul Uchiha. Mi-am întredeschis buzele crăpate și-am lăsat câteva cuvinte să zboare printe spațiul gol împreună cu câțiva aburi.

- Pentru că îmi amintești de mine.
- Eh? tresări.
- Te-am ales pentru că îmi amintești de mine.

Sasuke

Mirosul morții. Întotdeauna am iubit mirosul ăsta și o să-l iubesc în continuare. Nu mă îndoiesc de treaba asta deloc, dat fiind faptul că sunt un membru a Yakuzei. Depozitul în care am decis să mă întâlnesc cu un subaltern de-a tatei arată ca și cum ar fi bântuit, purtând o haină sinistră, cu pământul mânjit de lichidul roșiatic, atât de vital pentru viața noastră. După cum arată locul ăsta, sunt sigur că aici au fost curmate zeci de vieții fie ele valoroase sau neimportante. Personal, mă consider un nenorocit dornic de sânge, fiind asemeni unui vampir flămând care caută să verse lichidul cald și roșu încontinuu, ca să-și potolească setea. Eu nu-s vampir și nici vreo făptură miraculoasă care poate să existe până și-n zilele noastre. Sunt un criminal liber și prețios. Astăzi mi-a ales ca victimă un tocilar din ultimul an. Nu mi-a greșit cu nimic niciodată, nici măcar n-a ridicat privirea la mine, ce să mai spun de comentat? Tipul și-a văzut de treaba lui și n-a îndrăznit să mă provoace cu ceva în patru ani de zile, însă a avut ghinionul să mi se pună pata pe el. N-am nevoie de motive să ucid, am nevoie de oamenii inocenți și naivi, căci tipul ăsta de ființe sunt cele mai delicioase.

Mi-am dat jos gluga când am ajuns în fața intrării, analizând terenul mai atent decât o felină curioasă și precaută. Am impins cu o mână ușa ruginită ce scârțâise la mișcarea bruscă, apoi am pășit înăuntru la fel de serios și dornic de jocuri sângeroase ca până acum. O pătură groasă de praf acoperea în totalitate mașinile uzate, abandonate de posesor, iar imaginea îmi părea la fel de sinistră, interiorul asemănându-se cu o cameră a torturii, dar trebuie să recunosc că locul e pe gustul meu. În mijlocul săli imense mă aștepta un roșcat pictisit care răspunde la numele Gaara. Tatuajul de pe frunte se făcea tot mai mare pe măsură ce mă apropiam de el, iar privirea aspră și verde mă fixa atentă. Corpul acoperit de mușchi se ascundea după o geacă groasă de iarnă din fâș, de culoarea neagră. Lângă trupul roșcatului, pe un scaun maroniu, stătea legat tocilarul ce avea o privire pierdută și oarecum fericită.

- L-ai drogat? am zis în timp ce-i verificam pupila destul de dilatată. Evident că ai făcut-o! Mereu îmi strici distracția...

El dezaprobă printr-o mișcare a capului și-mi zâmbi prietenește.

- La fel de sadic ca întotdeauna.
- Păi cum altfel? i-am răspuns cu o întrebare.

Am înlăturat scociul de pe gura tipului, mânjindu-mă pe mânuși cu saliva ce i se scurgea printre buzele întredeschise. M-am strâmbat și, evident mi-am aruncat mânușile, apoi l-am eliberat și de sforile ce-i îngreunau mișcarea membrelor și respirația.

- Poți să faci și tu legăturile mai slabe? Într-o zi o să-mi omori ținta fără ca măcar s-o ating.

Râse scurt.

- Așa ne-au învățat în tabără. N-am ce să fac.
- Fii și tu mai blând, omule!

Imediat ce am terminat cu sforile groase, trupul slab se dezechilibră și pică pe cimentul murdar și umed, iar el râse. Probabil că la sunetul pe care-l făcuseră oasele sale la contactul cu podeaua își rupsese vreo câteva, dar el râse scurt, sinistru. Am oftat prelung, lăsându-mi victima în pace. N-are nici un rost să omori pe cineva sau să-l chinui dacă lui ii face plăcere. Gaara ăsta!

- Dacă să fiu blând înseamnă ce cred eu că înseamnă, cum îmi indici pe cineva pentru joculețele tale sadice așa o să și dispară cât ai clipi fără ca măcar să pui un deget pe el sau ea.
- Mda... Rămâi cum ești, m-am răzgândit.

M-am lăsat la nivelul șatenului ce zăcea pe jos neajutorat. Probabil că mama lui sau iubita îl așteptau acasă, însă băiatul n-avea să se mai întoarcă vreodată decât cu picioarele înainte. Părul șaten și des îi acoperea jumătate din față, ținându-și ochii larg deschiși ca să fie liber să privească în gol, bănuiesc. Nu știu ce vede în momentul ăsta, dar mi-e destul de clar că nu sunt eu ăla și nici peisajul ăsta groaznic. Poate că o să-l las să se trezească la realitate ca să-l omor când e conștient, ca să mă roage să fiu milos și să-i ofer o moarte rapidă sau să-l cruț... Deși, nu o să fie așa. O să mă joc cu membrele lui și-o să-l despic în două, o să-l chinui încet ca să îndure cât mai multă durere cu putință. Nici nu știu de ce am devenit așa de sadic și rău. Într-adevăr, iubeam mirosul morții și înainte, însă nu mă jucam cu membrele oamenilor așa, nu inițiam joculețe sadice și sângeroase, ci mă rezumam să le trag un glonte în cap ce aveau să le aducă o moarte rapidă, dar sigură. M-am sprijinit cu o mână de geaca tocilarului, iar din ea pică o poză minusculă, puțin neclară. Am ridicat-o de pe jos, curios să aflu cine se află în dreapta lui. Un peisaj de început de primăvară servea drept cadru, am presupus, iar lângă șaten stătea o tânără cu părul negru ca tăciunea zâmbind fericită la aparat. Rămas blocat pentru o clipă, în minte mi-au trecut imaginile în care la rându-mi am făcut o poză împreună cu sora mea decedată. Mi-am trecut o mână peste bucata de hârtie lucioasă, apoi cu cealaltă l-am prins de păr ridicându-i chipul la un nivel mai sus.

- E sora ta? l-am întrebat pe o voce stinsă, ușor joasă, iar el mă aprobă printr-o mișcare lentă a capului.

Și așa drogat cum era, în starea asta deplorabilă, a fost în stare să-și recunoasă sora, prea iubita lui soră. I-am eliberat capul, lăsându-i pletele să mi se scurgă printre degetele lungi și albe. Cândva am avut și eu o soră mai mică care putea să mă îmblânzească numai cu un zâmbet sau cu o vorbă bună, dar ea s-a dus, a dispărut, lăsând în urma ei numai lacrimi și amintiri frumoase și dureroase. Și acum îmi aduc aminte de ochii aceia cruzi și verzi, sinceri și iubitori, de cuvintele blânde și bune sau de cântecele liniștitoare ce mi le cânta noaptea, iar toate ăstea, astăzi cel puțin, mă obligă să-l cruț pe bietul tocilar îndurerat ce zace pe jos. M-am moleșit.

- Am terminat aici, Gaara.

Am pornit lent către ușa imensă și ruginită fiind urmat îndeaproape de către roșcat. Acesta nu-mi adresă niciun cuvânt, căci deja știa ce se întâmplă cu mine sau măcar bănuia. Mi-am trosnit oasele înainte să-mi acopăr mâinile cu mânușile de rezervă din buzunarul hanoracului, cutreierând precum un câine vagabond străzile orașului ăstuia aglomerat. Picioarele mă purtau printre oamenii ce se grăbeau ba la cursuri, la locul de muncă sau familie, dar nici nu-mi păsa. Și abea peste câteva minute mi-am dat seama că m-am pierdut de roșcat și că acum mă aflu pe cont propriu. Aerul rece îmi invita pletele negre la dans, pe când cu privirea-mi căutam un taxi liber. Nu mă așteptam... Nu mă așteptam să-l cruț pe tocilarul acela neajutorat doar din cauză că din geacă i-a căzut poza aceea cu surioara lui, însă n-am putut să fac nimic altceva. Eu doar mi-am amintit cum o așteptam toți acasă în ziua aceea în care s-a întâmplat nenorocirea și nu s-a mai întors. N-am putut să-i fac străinei din fotografie aceeași figură pe care ne-au făcut-o nouă niște nemernici din altă bandă. Și chiar dacă nu e posibil așa ceva, de s-ar întoarce acasă într-o zi, aș renunța la marea mea pasiune de a omorâ jigodiile de oameni. Aș renunța...

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Lun 07 Oct 2013, 16:00

Edit!!!

Edit:
Multumesc pentru anunt, sper sa il primesc si data viitoare. Un capitol foarte frumos, in care a aparut si Sasuke. Ma intreb ce reactie va avea cand o va vedea pe Sakura si cum vor ajunge sa fie impreuna. Scuze, nu pot sa las un comentariu mai lung, timpul nu imi permite. Deny te kiss

Dana · Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Lun 07 Oct 2013, 19:24

~~edit~~
Scuze ca dau edit asa tarziu dar am avut niste probleme
Iti multumesc de anunt, un capitol foarte frumos
Spor la idei in continoare

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Lun 07 Oct 2013, 19:45

Wow, mi-au dat lacrimile, adica la inceput eram un pic dezgustata de cat de sadic e Sasuke, dar la final a fost intredevar induiosator. Imi place mult fic-ul tau, dar am mai spus-o
Multumesc de anunt, sper sa o faci si data viitoare.
Spor la scris in continoare !
Ja ne !

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Lun 07 Oct 2013, 19:45

Mama, mama, mama, ce fic extraordinar avem aiciiii! in love

Nu stiu cum am outut sa nu il citesc. kiss

Ador ideea acestei povesti, insa mi-a starnit si multe semne de intrebare. Sunt inca foarte curioasa ca puteri supranaturale are Sakura, cum va fi viata ei in casa familiei Yakuza si ce reactie va avea Sasuke cand o va vedea. think

Sper ca urmatorul capitol sa vina cat de repede posibil si te-as ruga sa ma anunti cand il vei posta. puppy eyes

Iti urez multa inspiratie si mult timp liber. kiss

Te-am pupat! a hug

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Mar 08 Oct 2013, 08:53

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul mi-a placut foarte mult, mai ales sfarsitul! Nu mi-a placut atitudinea lui Sasuke, cand am citit prima parte, imi venea sa vomit. Dar sfarsitul a fost asa sensibil si frumos! Abia astept sa se intalneasca cei doi. Spor la scris si la idei! Kiss! :*

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Mar 08 Oct 2013, 11:20

Anneyong!

Deci sunt super mega estra incantata de next! happy2

a fost asa de...perfect... huh?

In general nu sunt o fana a descrierii, dar felul in care o folosesti tu...chiar ma atrage intr-un mod deosebit! happy2

Multumesc pentru anunt! A meritat sa citesc ficul tau! happy2

Abia stept next-ul! sper sa-l aduci mai repede! puppy eyes

Si sa ma anunti si pe mine! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scri sin continuare!!! kiss

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Mar 08 Oct 2013, 20:24

Buna,buna,buna....am aterizat si aici pentru ca am simntit talent!
Capitolul e super....ficul e super.....ideea e super.
Imi place cum te exprimi si cu descri,sper sa fie un fic cu multe,multe,multe capitole si abia astept nextul.
Pa,pa
Te-am pupat.

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Joi 10 Oct 2013, 08:51

Eu, eu... am găsit diacriticile! lough

Acum fără glumă, fără mişto. Eu apoape am rămas fără cuvinte când am citit ultimele rânduri din ultimul capitol! Osăm! what?lol!

Deci... Sakura eu una am rămas gură-cască (virgulă) când Naruto (nu-i aşa?) ţi-a zis că miroşi a moarte. disgusting

Când a zis prima oară "Mirosi", am crezut că vrea să zică cum că miroşi a transpiraţie, adică puţi! lough

Ficul tău este foarte boss cool

şi sper să mă anunţi şi pe mine când aduci next! happy2

Savvy!

FanFic SasuSaku Blocat din cauza inactivitatii.

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Vin 04 Apr 2014, 20:38

Redeschis la cererea autoarei. Baftă!

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Vin 04 Apr 2014, 21:55

Chapter VI

(partea I)

¤ Sasuke :

Moleşeală. De atunci, din ziua în care l-am cruţat pe tocilar, am refuzat cu încăpăţânare să-mi părăsesc sanctuarul. Fiindcă afară aş fi fost supus torturii, întrebărilor şi privirilor mustrătoare a membrilor familiei, am ales să mă închid aici şi să rabd toate trăirile interioare în tăcere. Somnul refuza să mă primească sub aripile lui protectoare, iar tensiunea dinăuntrul meu creştea din ce în ce mai mult. Oboseală. Mă simt atât de obosit că aş putea să leşin în orice moment, să fiu adormit de inconştienţă, chiar aş putea. Numai că şi ea se încăpăţânează să lipsească din peisaj, să îmi ignore nevoia nebună de somn. Mă ignoră, nu la fel ca restul lumii, totuşi. Şi mă simt ca şi cum după uşă se află cineva, mai precis, Sakura. Ca în vremurile bune, stând în şezut pe parchet, aşteptând nerăbdătoare să îi deschid, să mă vadă şi să-mi treacă supărarea. Aveam aceleaşi obiceiuri şi mai demult, doar că atunci nu eram singur, nu că acum aş fi în totalitate. Îl am pe tata şi pe Itachi. Şi pe mama, biata mea mamă...

Lăsându-se pradă nebuniei, şi-a creat o lume perfectă, de neatins, în care ea şi surioara mea continuă să trăiască cu zâmbetul pe buze. Dat fiind faptul că atât eu, Itachi şi tata nu am putut să o vedem în o aşa stare, am trimis-o la un centru special care-şi are ca obiectiv vindecarea pacienţilor. Dacă aş spune că am reacţionat bine când am primit vestea aş minţi, căci nici acum nu am uitat modul în care-am distrus jumătate din casă sub influenţa nervozităţii şi a suferinţei sau cum numărul victimelor mele au crescut dintr-o dată. Pur şi simplu nu poţi să uiţi aşa ceva. Tocmai de aceea le-am şi numit amintiri dureroase.
Preţ de câteva secunde, privirea mi-a rămas aţintită asupra uşii. Gândul că Sakura mă aşteaptă pe partea cealaltă nu mă lasă în pace. Şi ştiu că aşa ceva e practic imposibil, dar totuşi... trebuie să mă conving pe mine însumi că nu e nimeni acolo.

- Ce cauţi aici?

Părul roşcat, făcut ţepi, îi acoperea o porţiune mare din frunte, dar chiar şi-aşa, ochii lui verzi străluceau în întuneric fără nici o grijă anume.

- Nu am voie să-mi vizitez prietenul?

Oftând, i-am permis să intre înăuntru.

- Scopul şi durata vizitei, amice.

Se aşeză pe marginea patului, analizând pe furiş dezordinea din cameră. Pot spune că Gaara e un critic înăscut. Unul care nu prea îmi spune în faţă când greşesc şi când nu o fac. Oricum, nu mă interesează comportamentul pe care-l afişează de faţă cu altcineva şi nici ce face când nu se află prin preajma mea. Pentru mine rămâne un subordonat de nădejde, preţios. S-ar părea că mi-am pierdut şi abilitatea de a judeca importanţa adevărată a unui om de când cu toate problemele ăstea. Mă simt sufocat şi doare.

- Ţi-am spus deja. Am venit să văd ce mai faci, spuse făcându-mi cu ochiul.
- Dacă asta e tot, pot să observi şi singur că sunt bine şi să pleci. Vreau să fiu singur, am accentuat ultimul cuvânt ca să mă asigur că înţelege, dar mă ignoră, făcându-şi de lucru cu telefonul.
- Ai mâncat ceva în decursul zilelor ăstea? întrebă la un moment dat, spărgând tăcerea.
- Şti şi tu că nu-i treaba ta. Încetează să-ţi mai bagi botul unde nu îţi fierbe oala!

Îşi întoarse privirea în direcţia mea, într-un final.

- Itachi e îngrijorat.
- Dacă m-aş lua după îngrijorarea lui nici n-aş mai putea să ies din casă.

Tăcu, ştiind că am dreptate. Itachi e un frate nemaipomenit, puţin diferit faţă de mine şi sadismul meu, dar în general avem aceleaşi gusturi şi aceeaşi gândire. Obişnuiam să mă comport într-o manieră apropiată cu Sakura, doar că faţă de el şi vorbele lui, eu exageram prea mult în privinţa ei, bazându-mă mai mereu pe faptul că pumnii o să-i ţină la distanţă pe oamenii ce vor să se apropie de ea.

- Dar nu de asta am venit. Am căpătat o informaţie... valoroasă, ca să spun aşa.
- Valoroasă? l-am întrebat, curios, fiind numai ochi şi urechi.

Buzele roşcatului se mişcau mult prea repede, însă auzeam fiecare cuvinţel care îi păşeau pe dânsele, ascultând captivat şi şocat mica povestioară. Ochii mi s-au mărit şi inevitabil, când rosti acel ceva de care aveam atâta nevoie, cuvântul sacru, am părăsit încăperea în grabă.

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Sam 05 Apr 2014, 09:54

Asta cred ca e al doilea fic al tau pe car îl citesc si pot spune ca sunt fascinata.Ai un fel de a descrie foarte captivant astfel sa nu poti pierde un cuvânt fara sa îl citesti.Sasuke a tinut foarte mult la sora lui asta e foarte dragut,iar Sakura a aflat ceva ce i-a afectat viata.Sunt niste capitole geniale.

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Sam 05 Apr 2014, 11:12

Iti ador ficul este nemaipomenit. Sper sa aduci cat mai repede next-ul si te rog sa ma anunti si pe mine. Kisses

Subiect: Re: Dama de inimă neagră. Sam 05 Apr 2014, 14:50

Hey! Capitolul este superb, imi place la nebunie. In sfarsit a ajuns Sakura "acasa". Sasuke nu este chiar asa rau, a fost doar ranit, ma bucur ca mi-a facut o impresie mai buna. Ma intreb cum va afla ca Sakura nu este sora lui. Abia astept sa vad ce se va intampla. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la inspiratie. Pup! :*

Fanfic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.