One Shot 2: Înger și demon.

Heyaaa guys! ^^. Am venit cu un one-shot nou-nouț, ce-i drept, cam aiurit.l. Sper să vă placă și aștept părerile voastre, de asemenea. Bune-rele, chiar nu contează! Ei bine, lectură plăcuuuută! kiss

Acest one-shot are numai un capitol. happy2

(conține dramă combinată cu amuzament)

Războiul dintre îngeri și demoni continuă, lăsând în urma lui numai noanțe sângerii și inimi ruinate, dar ca să fiu sincer, nu mă doare nici în fund de durerea celorlalți atâta timp cât pot să rămân alături de fratele meu mai mare. Poate să se prăbușească Iadul sau să ardă Raiul că pe mine tot nu m-ar mișca. Mi-am trecut mâna prin păru-mi negru cu reflexii albastre din obișnuință, oprindu-mă puțin din mers ca să-mi trag sufletul. Îl iubesc pe fratele meu chiar dacă sună un pic mai ciudat având în vedere natura mea întunecată, dar este purur adevăr. Am zâmbit amar, lăsându-mi capul pe spate ca să pot observa cerul. ”Sau îl iubeam”, răsuna în mintea mea enervându-mă. Mi-am reluat mersul lent, încercând din toate puterile să-mi alung gândurile ăstea nefolositoare din cap. Distrugere, moarte, durere... Numai ele îmi ies în cale indiferent pe unde aș călca, iar când mă abat de la drum ca să întreb ființele rămase în viață dacă l-au văzut pe undeva, primesc numai răspunsuri negative, inutile. Adevărul e că Itachi a plecat la război ca să ajute armata militară a Iadului, fără să mă anunțe față-n față. A preferat să-mi spună printr-un bilet amărât, considerând că așa nu am cum să-l impiedic. Nemernicul! Mi-am umezit buzele micuțe și pline, căutând cu privirea o creatură magică care deține apă. Nu am zărit-o, însă. Așa că mi-am reluat mișcările lente a picioarelor.

Un singur loc e capabil să-mi potolească durerea ce îmi umple inima și, de asemenea, să-mi alunge singurătatea. Crengi din ce în ce mai groase mi se puneau înaintea-mi, încercând să mă împiedice să ajung unde mi-am propus, dar le tăiam cu sabia fără ezitare, continuând să merg. Am petrecut momente de neuitat cu el, fratele meu neglijent, și-o să le prețuiesc până în ziua în care o să-mi dau ultima suflare. Și tot el m-a învățat despre îngeri și îngerii căzuți, explicându-mi diferențele. Îngerii căzuți sunt ființe ce-au ales ”calea greșită”, dorindu-și putere ca să domnească deasupra celor obișnuiți, sunt ”răi” ca noi. Pe când îngerii normali sunt fragili, prietenoși și credincioși, ființele fără de păcat, inocente. Asta susținea el. Atunci dacă sunt așa de inocenți și perfecți de ce ne omoară semenii fără pic de milă? De ce se luptă și varsă sânge? Nu dovedește asta că ei sunt cei malefici și bolnavi? În fond, nici măcar n-am pornit noi războiul. Au fost tot ei, în varianta mai ”întunecată”. Să meargă la dracu toți! dar să mi-l lase mie pe Itachi.

M-am așezat la umbra cireșului la care obișnuiam să stau cu zerzecul ăla, gâfâind ușor. Nu sunt tocmai cel mai deștept că mi-am găsit să vin aici în toiul războiului, însă nu m-am putut abține. Puțin îmi pasă de bătăliile lor prostești sau de capcane. Eu vreau doar să se întoarcă el, ca să stăm din nou împreună și să trăim numai noi doi ca odinioară. Mă irită o multitudine de lucruri. În primul rând că a plecat și mi-a lăsat un bilet amărât, și-al doilea ar fi că... armata militară a fost consumată aproape în totalitate. Mi-am cuprins trupul în brațe, așezându-mi capul pe ambi ghenunchii. Îmi vine să plâng de furie și tristețe în ciuda faptului că sunt demon. Asta chiar nu mai contează în momentul ăsta. Eu doar... nu pot să accept că am pierdut cea mai importantă persoană din viața mea eternă. Nu o să accept asta niciodată!

”Nu plânge, Sasuke. Un bărbat nu trebuie să plângă.”

Amintirile cu el și până și vorbele îmi umpleau mintea până la refuz, dar tot nu mă liniștea în vreun fel. Și din nou, mi-am ațintit privirea neagră spre cer de parcă speram să se întâmple o minune aici și acum, dar nimic nu se întâmpla, iar eu, rămâneam tot singur în sălbăticie. Dacă ar fi noapte și aș vedea o stea căzătoare dorința ar fi evidentă, cred. Nu vreau să fie mort. Nu vreau să rămân singur. Îmi vreau fratele înapoi. Acum! Pulsul mi se acceleră, iar inima își grăbi ritmul, pulsând mai mult sânge decât de obicei.

- Îmi vreau fratele înapoi! Acum! am țipat din toate puterile mele, strângându-mi ochii.

Brusc, văzduhul căpătă o culoare mai deschisă până când devenise complet alb. ”La naiba, am atras atenția cuiva”, mi-am zis, grăbindu-mă să mă ascund după copac. Mi-am închis ochii din nou, obligat de lumina orbitoare, apoi i-am redeschis, dorindu-mi să aflu ce se petrece. Veșmintele albe acopereau în totalitate trupul femeiesc, iar păru-i lung și roz plutea în aer la îndemnele vântului, înconjurându-i corpul ei, cât și pe a celuia pe care-l purta în brațe. Din buzele micuțe și pline curgea un firicel de sânge, semn că se apropiase prea mult de creaturile asemenea nouă, demonilor. Înger, am șoptit scârbit, continuând să urmăresc scena. Atmosfera din jur deveni mai pașnică decât fusese și mai călduroasă, atractivă. N-am putut să nu observ un amănunt important, însă. Când aterizase și aripile-i impresionante deveniseră mai micuțe, am văzut că persoana din brațele-i subțiri e îmbrăcată în negru, fiind opusul ei. Am cerut o minune și mi-am pus o dorință simplă, n-am vrut niciodată să dau de vreun înger. Într-adevăr, femeile din clanul lor arată impresionant de bine, dar am nevoie numai de...

- Ăla e Itachi?

Am ieșit din ascunzătoare în fugă, apropiindu-mă de înger fără să țin cont că poate să mă rănească dacă vrea. Am acționat impulsiv, copilărește, dar dacă îl ține în brațe în ciuda faptului că îi provoacă rău înseamnă că nu e contra noastră. Sper să fie Itachi...

- Prințe a Iadului, zise tușind sânge, am venit să-ți înapoiez fratele.

Am privit-o nedumerit, în timp ce îi luam trupul greoi din brațe, luând puțină distanță. Brusc rasa îngerească crescuse în ochii mei, crezând că frățiorul meu avusese dreptate în privința lor. Sunt frumoși și puri, fără de păcat și miloși, iar eu i-am judecat greșit.

- De ce ai făcut asta? am întrebat-o, fără să vreau.

- Ai vrut să primești o minune, nu?

Da, și am primit-o în stil mare, mă gândeam în timp ce o analizam atent. Păru-i roz și lung îi cădea pe umerii micuți și înguști, ajungând până la fund, potrivindu-se cu îmbrăcămintea-i albă în totalitate. Încă ne uitam unul la altul precum doi demenți, dar pur și simplu nu-mi putea lua ochii de la ai ei ce purtau o noanță de verde crud asemenătoare ierbii proaspet tăiate. Aproape că uitasem de bietul Itachi care-mi dormea în brațe sau de războiul dintre clanuri, căci până și sângele ce îi curgea din colțul gurii mi se părea al naibii sexy. Supărarea, singurătatea, nervozitatea, toate sentimentele negre ce-și găsiseră loc în inima mea pieriseră numai la vederea ei și-al lui. L-am lăsat pe brunet să se odihnească pe moliciunea pământului spălat de lacrimile cerului, apoi m-am apropiat de înger, prinzându-i o șuviță de păr între două degete.

- Căsătorește-te cu mine.

E singura răsplată la care m-am gândit să i-o ofer, deși, asta e și-un fel de recompensă pentru mine.

Subiect: Re: One Shot 2: Înger și demon. Mier 11 Sept 2013, 09:50

One shot finalizat.