Capitolul 2 : Inceputul cosmarului


Callum

In timp ce ma apropiam de casa incerc inca sa ma bucur de aerul proaspat al serii si de linistea ce ma inconjoara.Vantul bate incetisor provocand un fior pe spatele meu incordandu-ma. Inchid ohii si mai inspir inca o data inainte sa intru in casa. Mama vazandu-ma pe geam, sare de pe canapea si imi deschide brusc usa punadu-mi sute de intrebari. Intru in casa si trec pe langa ea fara sa ii raspund, sunt inca pe ganduri. Ma indrept spre bucatarie unde ii gasesc la masa pe tatal meu Ryan McGregor un om inalt si slab parul negru si ochii caprui langa el statea sora mea Lynette mereu cu capul aplecat si mereu in lumea ei. Era de o frumusete rara , parul ei blond se prelingea pe fata ei alba ca laptele iar ochii ei erau de un albastru patrunzator. Dupa acel ''accident'' nu am mai putu vorbi cu ea ca inainte toti speram ca intr-o buna zi sa isi revina mai ales ca fratele meu cel mai mare Jude care seamana leit cu tata nu o sufera doar pentru ca uneori se crede o Prima si nu ceea ce este cu adevarat. Ma asez la masa si o strig usor punadu-mi pana pe umarul ei firav. Aceasta isi ridica privirea si un zambet iesi la iveala dupa care isi apleca capul visand din nou. Imi iau furculita si incep sa o invart printre spaghetele care parca fugeau de mine. Nu aveam chef sa mananc doar incerc sa nu-l aud pe Jude care nu inceteaza sa ma tachineze despre Sephy.

Intr-un final, mama il opreste spunadu-i sa-si termine mancarea inainte sa se raceasca, mai mult decat era mai bine zis. Imi iau paharul cu lapte si incerc sa-mi imaginez ca este suc de portocale am gustat doar o data cand Sephy a luat o cutie pe ascuns, am savurat fiecare inghitirura, mi-a promis ca-mi va aduce de cate ori va putea. Simt gustul de lapte pe buze si ma stramb usor. Toti se uita la mine si nu scot nici o vorba. La finalul asa zisei cine tata nu inceta sa se mandreasca ca unul dintre fiii lui a fost acceptat la Hatchford o scoala renumita, o scoala Prima. Mama nu era chiar atat de fericita stia ca nu voi fi bine venit acolo dar mie nu-mi pasa nu vroiam sa vorbesc despre asta acum ma simteam ciudat nu eram bine dispus. Ma ridic fara a spune nici un cuvant imi pun farfuria in ghiuveta sub privirile tuturor si urc incet scarile care din cand in cand cate o treapta scoate un scartait ascutit. Imi deschid usa de la camera o camaruta mica cu peretii albi si cateva postere pe ici pe colo. In camera nu am multe lucruri doar dulapul meu cu haine un birou vechi din lemn cu o lampa pe deasupra de culoarea albastra deschis si patul meu de o persoana. Imi iau geanta si mai fac inca o data verificarea ca nu cumva sami lipseasca ceva. Nu vreau sa am probleme chiar din prima zi. Imi rasucesc ghiozdanul si scot tot ce am in el pe pat . Imi iau vechiul meu calculator si ma uit indelung la el. Deodata aud cum cineva bate usor la usa, era mama. Se aseaza pe marginea patului si ma priveste lung fara a-mi spune ceva. Ma ia de mana si ma intreaba cu caldura in galas daca am emotii, nu prea pot sa-i raspund, sincer sa fiu nici eu nu stiu ce simt in momentul acesta sarutul cu Sephy ma derutat complet. Incep si visez la chipul ei si la ziua de azi. Mama vazand asta o lacrima ii scapa si iese din camera inchizand usor usa. Imi pun toate la loc in ghiozdan si ma pun in pat cu mainile sub cap si picioarele incrucisate fara sa imi dau seama un somn linistitor ma cuprinde.

Sephy

Ajung in fata casei iar mama ma prinde de mana si ma taraste pe scari pana in camera mea ca pe o valiza. Incepe sa ma intrebe tipand la mine pe unde am umblat pana la ora asta, dar eu nu o ascult imi frec usor incheietura mainii care ma doare foarte rau si ma asez pe marginea parului. Ma anunta ca sunt pedepsita si iese din camera trantind usa. Ma prefac ca nu am auzit nu vreau sa-i dau atentie altfel incepe iar cu morala ei vesnica si nemuritoare. Ma asez pe scaunul din fata biroului iar gandul iar imi zboara la Callum si la ziua de maine. Ma intreb cum va fi. Sigur ma voi intalni cu colegele mele vom povesti unde am fost si ce am facut in vacanta vechea poveste dar anul acesta va fi diferit Callum va fi in aceasi scoala cu mine poate chiar in aceasi clasa. Acest gand ma bucura. Imi deschid calculatorul si imi verific mesajele le citesc in viteza apoi il inchid si astept ca ecranul mare sa se faca negru. Intr-un final acesta se stinge iar eu ma pun in pat cu gandul la ziua de azi. Chiar a fost placut sarutul acolo pe plaja cu el. Chicotesc usor apoi gandurile imi sunt intrerupte. Din josul holului aud niste tipete, parintii mei iar se cearta. Dau drumul la televizor pentru a masca tipetele scoase de mama mea care cu siguranta iar a baut doua sau poate trei pahare de vin in plus. De cand tatal meu a fost ales ca prim ministru, il vad din ce in ce mai rar iar cand vine acasa isi petrece timpul certandu-se cu mama. M-am obisnuit deja aproape ca nici nu le mai dau atentie. Mut canalele fara a ma opri. Peste tot numai stiri cu Nihil. Albii au facut aia albii au facut cealalta . Nici ce-i din rasa mea nu sunt prea sfinti dar niciodata nu iam vazut la televizor acuzati de vreo crima, mereu este invinovatit primul Nihil care le iese in cale. Nu inteleg ce au negrii mai presus de albii de ce atata ura asupra lor ? Gandurile mi-au fost intrerupte de catre Minnie sora mea mai mare. Adevaratul ei nume este Minerva are parul lung negru si ochii caprui deschisi isi petrece tot timpul in fata oglinzii periandu-si parul. Inca ma mir cum de nu ia cazut tot de la atat rasfat. Acest gand ma face sa chicotesc si sa intorc privirea Minervei catre mine de parca as fi fost o ciudata.


-Razi pentru ca parinti nostri se cearta din nou? Ti se pare amuzant ? Eu una am inceput sa ma cam satur !
-Crezi ca mie imi place ? Si nu nu de asta rad Minnie ci de fata ta acuma iesi afara si dute si ceartate cu altcineva pentru ca eu nu am chef !
- Ti-am mai spus sa numi mai zici asa ! Ma cheama Minerva, MINERVA !spune aceasta trantind usa.

Se pare ca nu numai parinti nostri se cearta dar intram si noi in joc. Scot un mic suspin indreptandu-ma cu pasi marunti spre baie. Dupa un dus relaxant ma bag in pat si adorm imediat.

Noaptea a trecut cu repeziciune ,ba chiar mai repede decat ma asteptam. Aud alarma ceasului meu sunand ,dar nu ma incumet sa ma trezesc. Nu inca, mai vreau sa dorm. Cu cel mai mare efort posibil ma asez pe marginea patului frecandu-ma la ochi. Ma ridic in picioare si simt cum o ameteala brusca ma cuprinde. Incerc sa imi recapat echilibrul si pasesc lenesa spre baie. Incep sa imi fac ritualul de dimineata. Dupa zece minute ies din baie si ma holbez la dulapul meu. Vechea dilema cu ce sa ma imbrac azi ? Imi iau o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou alb cu multe stelute pe el niste accesori si cobor grabita scarile spre bucatarie. Acolo o intalnesc pe mama cu sticla de vin in fata . Era mult mai intelegatoare cand nu stia de ea si ce era cel mai important ma lasa in pace. Imi iau un mar neavand pofta de mancare si pornesc spre limuzina nu inainte de ami lua ramlas bun de la ea. Nu cred ca ma auzit asa ca nu mai astept un raspuns nu vreau sa intarzi la prima mea zi de inchisoare. Pai da nu ar fi frumos din partea mea. Urc in masina si il salut pe soferul nostru Alan e un om tare simpatic are parul negru tuns scurt si fata lui blanda ma face mereu sa zambesc si in cele mai negre zile ale mele.

-Alan crezi ca ma poti lasa la coltul strazi nu vreau sa ma vada colegi mei ca vin cu limuzina.
-Domnisoara Hadley stiti ca asta mi-ar putea creea mari probleme...
-Promit sa nu o sa se intample nimic va roggg ! Incerc sa fac una din fetele mele de catelus plouat.

Intr-un final acepta. Ma aplec spre el pentru ai da un pupic pe obraz si vad cum acesta incepe sa se inroseasca ma prefac ca nu am vazut nimic si imi bag castile in urechi prinvind pe geam . Drumul nu a fost lung si nici n-am observat cand am ajuns la colt. Nimic nu se schimbase nu am mai fost pe aceasta strada de cand sa terminat scoala. Ii multumesc lui Alan si pornesc spre scoala nu mai aveam mult de mers circa o suta de metri. Imi ridic privirea si vad o multime adunata in fata scoli. Nu prea inteleg ce se intampla acolo deodata aud cum colegi mei strigau intruna ''Nu vrem Nihilsi in scoala noastra'' avea ude asemenea si pancarde dar nu reusesc sa citesc sunt prea departe. Incep sa grabesc pasul simtind cum ceva rau se intampla. Inima imi bate cu putere iar picioarele parca alearga singure. Incerc sa ma amestec printre multime cautandu-l pe Callum. Oare unde o fi ? Imi arunc privirea in jos si acolo il vad pe Callum intro boltoaca de....

Fic deschis si uitati si next-ul astept crititci dure n-am mai scris demul deci nu vreau sa va dezamagesc
Enjoy

Capitolul 4 - O moarte neasteptata

Au trecut trei zile de cand Sephy nu a mai venit la scoala. Trei zile in care lipsa ei si-a facut amprenta asupra mea. Nu am stat niciodata atat de mult despartiti unul de celalalt, iar dorul fata de ea se extinde in fiecare minut, ora, zi ca o pata de cerneala pe un cearceaf alb. Nici o veste s-au vreun telefon, nimic pur si simplu nimic. Imi este frica pentru ea gandul ca i sar putea intampla ceva ma inebuneste.Adica nu cazi asa deodata fara sa nu ai nimic nu ? Of Callum nu te mai gandi la prostii inrautatesti situatia. Clar am inebunit incep sa vorbesc cu mine.

-Callum imi poti raspunde la intrebare ? Gandurile imi sunt intrerupte de Domnul profesor , ahh, uitasem complet ca sunt la ora. Dau negativ din cap, sunt sigur ca si-a dat seama ca nu sunt atent de aceea ma intrebat expre. Urasc cand face asta. Adica sunt douazeci si trei de elevi in clasa si tocmai eu sunt castigatorul ? Da normal pentru ca sunt alb uitasem complet.

-Callum mai ai de gand sa dormi mult la ora mea ? De trei zile parca nu mai esti cu noi. Notele tale in acest semestru vor scadea, iar urmatorul nu pare prea promitator daca vei continua asa.

Dau din cap in semn de « am inteles sa traiti» de parca nu stiam asta ce sa zic ,si il rog daca ma poate lasa la baie , acesta ofteaza si imi face un semn cu degetul aratator catre usa. Ma simt mai rau ca un caine care este trimis la usa fiinca a furat carnea pregatita pentru gratar. Ies din clasa dar nu ma duc la baie fac coltul si dau de usa de la iesirea din scoala. Ce noroc am ca, clasa noastra este la parter. Acum am un singur gand sa ma duc sa o vad pe Sephy trebuie sa stiu cum se simte trebuie sa o vad sa-i simt parfumul de vanilie si sa ma pierd in ochii ei ciocolatii. Afara norii incep sa se adune semn ca va ploua mai bine ma grabesc nu vreau sa devin o muratura. Incep sa alerg ca un bezmetic pe strazile orasului. Alerg , alerg si iar alerg conditia mea sport nui tocmai buna ca incep sa gafai iar plamanii mei parca sunt pe punctul dea exploda, inima mea pompeaza sangele din ce in ce mai alert. In sfarsit am ajuns .In fata mea se inalta o casa mare de culoarea mierii cu acoperisul maro scaunele erau scoase in fata piscinii semn ca doamna Hadley isi facu-se deja siesta. Minunat poate o prind in toane bune. Pasesc pe cararea ce ducea la usa principala a casei. Florile de culoare mov ma imbata cu mirosul lor, gradinarul a facut o treaba chiar buna in decorarea gradinii si a casei. Ajung in fata usi din lemn maro inchis si dau sa ciocanesc dar frica ma acapareaza si incep sa tremur involuntar . Mama mi-a interzis sa mai pun piciorul pe proprietatea doamnei Hadley dupa ce a fost concediata pe nedrept cum spune ea . Timpul a trecut dar parca nimic nu sa schimbat. Expir aerul care imi presa deja plamanii si imi fac curaj. Bat de trei ori si astept...astept ... nimic. Mai bat de trei ori si iar astept si nimic nici un sunet sau zumzait de vreo musca ceva doar linistea apasatoare.

Nu vreau sa plec acum nu fara sa o vad pe Sephy ma dau umpic in spate pentru ai vedea fereastra. Draperiile nu erau trase semn ca este acasa. Deodata aud pasi intreptandu-se spre usa. Aceeasta se deschise usor iar in ea statea Sara, secretara. Ochii ei se marira pe data cand vazu cine se afla in pragul usii. Timpul si-a facut amprenta pe fata ei. Numai era aceeasi femeie luminata, acum avea cearcane iar ridurile se vedeau profund pe la coltul ochilor ei albastrii. Parul ei de un blond odata viu acuma era o culoare spalacita aproape alb. Defapt deabia daca am recunoscut-o.

- Callum, ce cauti aici ? Ma intreaba aceasta cu o voce cam speriata.
Sephy este acasa as vrea sa o..

- Nu vrei nimic, pleaca inainte sa chem paza ! Ma intrerupse vocea doamnei Hadley ce se afla pe prima treapta a scarilor care duceau la etaj.

Se pare ca inca nu ma suporta dar chiar vreau sa zic ceva sa fac ceva vreau sa o vad pe Sephy sau macar sa imi spuna daca e bine . Deschid gura pentru a zice ceva dar vad cum Sara imi inchide usa in nas. Ah, imi vine sa urlu sa strig la ea cat ma tine plamanii si sai zic cat de snoaba e. Dar nu pot nu asa am fost educat. Ies de pe proprietate si ma indrept spre casa.Cu mainile in buzunar si capul aplecat. Nu-mi vine sa cred ca nu am vazut-o pe Sephy azi si plus de asta am mai fost si alungat ca un caine. Ma urasc poate daca eram si eu un Prima totul ar fi fost altfel. Totul.. ce cuvant maret dar doar un cuvant nu el va schimba viata mea. Nici el nici nimeni alt cineva. Un gol in stomac ma macina pe zi ce trece. Incep sa urasc din ce in ce mai mult ca sunt Nihil. Nici nu observ cand am ajuns in fata casei mele. Ma apropi de usa si o aud pe Lynette cum tipa. O deschid brusc iar tipetele se amplifica. Panica ma cuprinde si alerg disperat la etaj. Am o imagine soc cu Jude care urla la Lynette iar tata care incearca sa il tina in frau pentru a nu o plezni. Alerg in spre ei si ma pun in fata lui Jude dandui un pumn. Acesta ramane socat nestiind de unde am aparut ori eu ori pumnul meu.

Ma apropii de sora mea ghemuita jos cu genunchii apropiati de piept iar capul rezemat de el. Ii ridic capul si ii sterg lacrimile care ii acaparasera fata cea rosie.O pup pe frunte si ii spun ca totul va fi bine. Dar deodata ma trezesc trantit la pamant si Jude peste mine luandu-ma la pumni. Dar nici eu nu ma las mai prejos asa ca il dau peste mine facand aceleasi miscari ca el. Tata incearca disperat sa ne desparta iar intr-un final reuseste. Imi dau cu mana la nas care sangera abundent. Vad ca si lui i-am facut o rana urata la buza si la arcade ochiului. Acesta mai scoate o ultima injuratura si pleaca in camera lui trantind usa. Incep sa o caut din priviri pe Lynette dar vad ca numai era acolo. Ma duc in camera ei dar nici acolo nu era. Cobor la parter si vad ca jacheta ei numai era in cuier, o nu, sa numi spui ca a fugit. Ies repede din casa si analizez strada. Nici urma de ea. Daca mama va afla ca a disparut sa zis cu noi mai ales cu Jude. Trebuie sa o gasesc inainte de sosirea mamei acasa. Imi iau jacketa si ies fara al anunta pe tata sigur incearca sa-l calmeze pe fratemiu dar chiar nu imi pasa niciodata nu ne-am inteles si nu cred ca o vom face vreodata. Aud un sunet puternic urmat de mi si mi de picaturi de apa. Grozav, mai si ploua. Asa noroc ca al meu nu cred ca mai are cineva.

***

Ma plimb dintr-un cartier intraltul de doua ore si nici urma de Lynette, ploaia parca nu vrea sa se mai opreasca iar ingrijorarea mea creste cu fiecare minut scurs. Scene oribile imi trec prin minte in care soara mea e violata de nu stiu ce maniac apoi dusa la produs sau pentru traficul cu organe. Lumina zilei incepe sa se scurga si intunericul isi face aparitia. Va trebuii sa ma intorc acasa si sa astept venirea mamei. Ori sa anunt politia. Imi vine sa urlu sa imi smulg parul din cap si inima din piept imi vine sa plang.. Dar nu este momentul pentru asta nu acum. Ajung in fata casei singura lumine care se putea vedea este cea din salon. Mi se face groaza numai cand ma gandesc la reactia mamei. Deschis usa incet si vad cum tata tresara si alearga spre usa. Scoate un oftat si ma intreaba daca am gasit ceva. Dau din cap negativ dar inainte sa spun ceva vocea mamei se face auzita din spatele meu intrebandu-ne ce sa gasesc. Niciunu dintre noi nu spune o vorba. Aceasta isi da seama ca ceva sa intamplat mereu isi da seama doar de aia e mama nu ? Isi intoarce privirea spre mine facandu-ma sa o intorc pe a mea si ma mai intreba odata ridicand tonul. Deschid gura dar chiar inainte sa spun ceva cineva ma intrerupse, din nou . Imi intorc privirea spre sursa vocii si vad in tocul usii un om inalt in varsta de vreo treizeci si ceva de ani cu o mustata fina si un carnet in mana era imbracat in politist. Acest detaliu ma facut sa tremur involuntar. Ceva sa intamplat cu sora mea sau poate e vorba despre alt ceva. Buzele lui se misca da nu pot auzii nimica. Deodata aud trei cuvinte, cuvinte care nu credeam ca le voi auzii prea curand :Lynette a murit.

Ca sa va faceti o idee acestia sunt Sephy si Callum :

Helauuu !! Am revenit dupa vreo doi ani de lipsa:)). Mi-am gasit putin timp liber asa ca mi-am redeschid ficul meu iubit:)) E un capitol destul de maricel zic eu =)) Echivalentul a doi ani :))
Enjoy it .

[i] Capitolul 5 – Inmormantarea si Bomba Part One



Deodata aud trei cuvinte, cuvinte care nu credeam ca le voi auzii prea curand, Lynette a murit. 

Callum

Ma prabusesc la pamant necredul , si incep sa tremur , raman cu privirea vaga atintita de podea, dar nici o lacrima nu se scurge din ochii mei, acum fara viata . Acesta trebuie sa fie un cosmar , nu se poate sa se intample asa ceva , nu surorii mele, nu lui Lynette. Ma ridic, dar parca eram o fantoma , picioarele mele parca pluteau, nu le simteam deloc. O iau la fuga pe scari si intru ca un fulger in camera mea , trantind usa cu toata puterea . Ma arunc in pat cu fata in perna si incep sa urlu cat ma tin plamanii. Vroiam sa scot afara toata durerea , toata ura , tot dispretul care il simteam in mine in acel moment . Nu imi pot imagina viata fara sora mea. Chiar daca nu mai era ea in ultimii ani dupa incidentul cu prietenul ei .

Flashback :

Lynette si Adam sunt de mai bine de un an impreuna si se inteleg de minune. In fiecare vineri seara ies impreuna la un film. Devenise deja o traditie. Dar in acea seara, nu era o vineri obisnuita, era vinerea care avea sa schimbe intru totul viata Lynettei.

Dupa terminarea filmului Adam se pregatea sa o conduca pe Lynette pana la cofetaria de la coltul strazii noastre . Cum Adam era un Prima , parintii nostri nu prea il inghiteau , asa ca au cazut la o intelegere cu Lynette sa nu se apropie la mai mult de 100 de m de casa noastra. In acea seara pentru a lungii drumul au luat-o pe o straduta laturalnica, unde aveau sa-si faca veacu in acel moment un grup de Nihilsi, cu siguranta traficanti si consumatori de droguri.

-Baieti , fiti atenti ! Uite-l pe ala cu albicioasa aia, haide-ti sa le dam o lectie. spuse unul dintre drogati.

Acestia s-au apropiat, si au inceput sa-i insulte, cum Adam era bine facut nu ii era frica de ei ? care chiar daca erau numerosi li se puteau numara coastele. Dar aceea sa dovedit a fi gresala lui fatala. Unul dintre traficanti a scos un cutit si la injunghiat in nenumarate reprize in total 15. Moartea lui Adam era inevitabila , dar normal ca nu lea fost de ajuns acestia au violat-o si pe Lynette , care avea sa fie marcata pe viata , s-au mai bine zis putinii ani pana la moartea ei.

Back to real life :


Inchid ochii si incerc sa-mi scot din minte aceste imagini, politistii au facut aceste afirmatii fara nici o mila , sau scarba. Le placea cand un Nihil suferea, era cea mai mare satisfactie al lor. Dau cu pumnu in saltea si ma ridic furios vrand sa ma razbun pe perete , dar ceva imi atrage atentia. Pe jos era o mica scrisorica. Emotiile ma cuprind parca stiind ce contine acea hartie. Ma pun pe jos si o deschid lent, foarte lent, parca vrand ca acel moment sa fie interminabil. Da, era ceea ce ma temeam cel mai mult, scrisul lui Lynette.

« Draga Callum,

Daca citesti aceasta scrisoare inseamna ca eu am plecat dintre voi, cei vi. As vrea sa sti ca nu imi pare rau pentru gestul pe care l-am facut. Acum sunt fericita ca dupa toti acesti ani , in care am suferit in liniste , in sfarsit ma pot odihni in pace , langa cel ce l-am iubit si il voi iubi pentru tot restul eternitatii mele. Spunei mamei sa nu isi piarda restul vietii plangandu-ma, nu asta imi era intentia. Nu iti face griji, am facut totul in asa fel incat sa para un accident, si nu o sinucidere . Acuma sigur cumunitatea Prima sarbatoreste ca a mai scapat de unul ca noi « un albicios » asa cum ne spun ei. Callum te iubesc din tot sufletul meu , ai grija de tine si mai ales nu intra in BAP, esti prea bun pentru asta , nu incerca sa-mi razbuni moartea.

Love , Lynette


La sfarsitul scrisorii un rau de lacrimi imi inunda fata. Deci sa sinucis. Nu am crezut-o niciodata capabila de un asa gest . Dar pentru ca acum stiu adevarul ma simt umpic mai bine. Ard scrisoarea,si ies din casa pentru a-mi limpezii mintea incetosata. Nu am degand sa spun cuiva de ea, cel putin nu acum.

Dupa 3 zile,


Sephy

Azi este inmormantarea lui Lynette, inca nu imi vine sa cred ca nu mai este printre noi , cred ca familia ei este foarte disperata , mai ales Callum ? O iubea atat de mult . Ma imbrac cu o rochita neagra, si il rog pe Stefan soferul nostru sa ma duca acasa la Callum. Vreau sa ii fiu alaturi in aceste momente dificile. Stefan a promis ca va tine secretul , nu vreau ca mama sa afle unde am de gand sa merg , sunt sigura ca m-ar pedepsii pentru tot restu vietii mele. Drumul a durat cam multisor , ori asa mi sa parut mie ca a fost .

Cobor tematoare din limuzina , si ma aproprii de intrare, usa era larg deschisa si o multime de oameni imbracati in negru erau in picioare si vorbeau, fiecare cu grupuletele lor. Dar in momentul cand eu am pasit in casa, toata privirile s-au atintit asupra mea. Ma simteam ca un soricel gata sa fie prins intre ghearele pisicii. Il vad pe Callum cu ochii larg deschisi , se citea pe fata lui uimirea de a ma vedea ca am venit. Nu ne-am mai vazut de 4 zile, dar parca au trecut 3 luni. Callum era mult mai alb ca de obicei , iar ochii lui aveau niste cearcane gigantice, semn ca nu prea a dormit. Il cred ca nu ii este prea usor sa doarma stiind ca sora lui zace pe fundul unei gropi astupata de 3 m de pamant. Imaginea asta ma face sa ma cutremur.

Ma apropii de Callum, dar cineva imi pune mana pe umar si ma intoarce brusc. Socul ma face sa cad pe jos. Imi ridic privirea si era Jude. Ma pregatesc sa primesc o palma sau mai rau un pumn, asa ca plec capul si inchid ochii strangand din pumni. Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai alert , iar panica ma cuprinde. Incep sa tremur involuntar, dar deodata aud o pocnitura , ma uit in sus si era mama lui Callum care ii tinea pumnul lui Jude cu o mana , iar cu cealalta cred ca il pleznise pentru ca o urma de degete rosie se afisa pe obrazul lui stang , impreuna cu o figura socata.

Callum ma ia de mana si imi spune sa plecam de aici inainte ca altcineva sa se mai ia de mine. Ma taraste atat de tare incat credeam ca imi va smulge bratul din umar. Ne oprim la locul nostru de pe plaja. Eu ma asez si incep sa-mi frec incheietura care ma durea ingrozitor de tare de la stransura pe care mi-o facuse. El statea in picioare cu mainile in buzunar privind marea, era cufundat in ganduri. Intrerup linistea apasatoare incercand sa ma scuz :

Callum.. eu.. eu nu am vrut sa-l enervez pe Jude vroiam doar sa-ti..
Stiu Sephy , vroiai sa-mi fi alaturi , si iti multumesc pentru asta. spuse acesta si ma lua in brate.

Parfumul lui ma imbata la propriu, mirosea atat de frumos, parca trecuse o vesnicie decand nu mai primisem o imbratisare de la el. Imi lipsise . Chiar prea mult.

Am stat pe plaja si am vorbit pana ce sa lasat noaptea, el statea in poala mea ca un copil mic, iar eu ii mangaiam parul si ii cantam cantecul nostru preferat. Era magic, nu vroiam sa se termine. Demult de mai avusesem un asa moment impreuna. Dar era timpul sa plec deja se facuse tarziu si sigur Stefan va avea problema din cauza mea. Callum mi-a propus sa ne vedem maine, dupa ce terminam de facut shoppingul cu mama. Am fost de accord, l-am pupat pe obraz si ne-am indreptat fiecare in directia lui. Era o noapte calda, si linistita. A doua zi aveam sa aflu de ce era atat de linistita.

~A doua zi ~



-Mama, m-am plictisit, mai ai de gand mult sa provezi rochia aceeia ? Ti-am spus deja ca iti vine bine si ca nu iti face fundul prea gras, asa e el nu ai ce sa-i faci. Spun eu dand ochii peste cap , nerabdatoare si panicata ca aveam sa intarzii la intalnirea cu Callum.


Stai draga mea ce te grabesti asa ? Trebuie sa fiu sigura pe ce cumpar , si mai ales pe ce dau banii, Nihilii astia sunt niste sarlatani, nu stii niciodata cum te fac la bani.


Callum :

Razele soarelui, imi inunda camera , obligandu-ma sa ma trezesc. Ma uit la ceas si vad ca mai am o jumatate de ora pana la intalnirea cu Sephy . Perfect, am destul timp sa ma pregatesc , fara a ma grabii. Cobor usor scarile si vad ca usa de la bucatarie e inchisa. Hmm, ciudat , inainte sa o deschid pun urechea la usa si aud niste susoteli, dar la cat de « sonorizati «  erau peretii se auzea foarte clar ce se vorbea. Era tata cu Jude.

« Tata esti sigur ca va functiona ? Nu va fi nici un risc pentru vreun Nihil ? »

« Stai linistit Jude, complexul Fighter, este doar pentru cei de rangul Prima , nici un Nihil nu are voie sa intre acolo, bomba va fi pusa chiar la parter intr-un gunoi, nu va fi nicio suspiciune ca noi am fost »
«  Cat timp mai avem ? »

« In jur de 10 minute maxim si tot complexul va face BOM ! »(Val de rasete)

Dupa ultima fraza totul sa intunecat in fata ochilor mei ,o sun disperat pe Sephy sa ma asigur ca nu e in acel Mall. Mainile imi tremurau ca toti dracii, deabia daca reusisem sa tastez.

-Da Callum ajung imediat, dar mama tot probeaza hainele astea stupide.

-Sephy ascuta-ma cu atentie in ce complex esti ?

-In Fighter, stii doar ca e magazinul preferat al mamei, de ce ?

-Trebuie sa pleca-ti imediat de acolo tot locul va..

Deodata aud « Bep Bep » semn ca telefonul sa inchis. Un gand negru imi strabate mintea. Daca am sunat prea tarziu ? Daca bomba a fost detonata mai devreme ? Ies din casa ca un fulger mai sa daram usa din balamale si incep sa alerg ca un disperat pe strazi. Faceam 5 minute pana acolo, eram efectiv sub contra cronometru , nu nu puteam sa o pierd si pe Sephy , Lynette a fost de ajuns. Picioarele mele parca au prins flacari , iar plamanii mei mai sa iasa din piept. Te rog doamne sa nu ajung prea tarziu, te rog.. daca chiar exsisti ajuta-ma sa ajung la timp. Te rog..