"   Parerea mea este urmatoarea: Viata ideala este cea inspirata de iubire si calauzita de cunoastere. 
Cunoasterea si iubirea sunt practic nelimitate si, prin urmare, oricat de bine ne-am organiza viata, imaginatia ne arata ca se poate si mai bine. Dar iubirea nu este eficace fara cunoastere si nici cunoasterea fara iubire. In evul mediu cand izbucnea epidemia de ciuma intr-o tara, oamenii bisericii sfatuiau populatia sa se adune in sfintele lacasuri si sa se roage pentru izbavire; in consecinta, epidemia se extindea cu extraordinara repeziciune la masele ticsite de credinciosi. Razboiul prin care am trecut ne-a oferit exemplul de cunoastere fara iubire. Ambele cazuri s-au soldat prin pierderi umane uriase.
   Desi iubirea si cunoasterea sunt la fel de necesare, iubirea este intr-un sens mai importanta caci datorita ei un om inteligent v-a incerca, pe caile cunoasterii, sa vina in ajutorul celor dragi. Lipsit de inteligenta, omul se multumeste sa gandeasca cum i s-a spus si poate face rau in ciuda bunelor intentii. Medicina imi ofera cel mai bun exemplu. Un doctor priceput este mai folositor bolnavului decat un prieten devotat, progresul medicinei putand aduce mai multe servicii societatii decat filantropia ignoranta. Dar chiar aici o doza de bunavointa este incontestabil necesara daca vrem sa beneficieze si altii de cuceririle stiintei, nu numai cei bogati.  "

Il citez pe unul din scriitorii mei favoriti, Bertrand Russell.

Asupra mea sigur in trecut :)