Chapter 1

        Sakura’s point of view

        Lacrimile se prabusesc usor pe obrajii mei moi, catifelati si reci gasindu-si sfarsitul pe asfaltul rece. Privesc cerul instelat, misterios in intunecimea ce ii confera o forma si un fond vag... parca se uita la mine, cu niste ochi reci, mustratori care ma cearta pentru lipsa de speranta care s-a cuibarit in sufletul meu. Inchid fereastra usor, fara sa fac vreun zgomot, si aprind lumina. Stau intepenita in fata oglinzii contemplandu-mi imaginea care era de-a dreptul jalnica – imbracata intr-o camasa alba care pare a fi mai de graba una de forta, suvitele rozalii imi acopereau fruntea ce fusese un loc de batalie intre mine si cosurile ce ma consacrasera a fi o tocilara, ochii mari, inlacrimati si niste buze pline, atragatoare chiar „delicioase” fiind considerate de unii imi plangeam de mila de prea mult timp.

        Acum 6 luni mama mea si-a gasit sfarsitul intr-un accident de masina. Trebuia sa mergem amandoua sa il luam pe tata de la aeroport, nu il mai vazusem de aproximativ un an si eram de-a dreptul incantata stiind ca isi va petrece concediul cu noi. Tatal meu lucra ca inginer petrolier si este plecat in marea majoritate a timpului in Africa de Sud asa ca aceea era o oportunitate pe care nu aveam sa o las sa imi scape printre degete. Masina noastra circula regulamentar pe autostrada in timp ce fara a avea macar o secunda sa realizez ce mi se intampla am fost izbite frontal de cine stie ce nebun imbatat de prea multa adrenalina. Eu am suferit cateva rani superficiale care s-au vindecat cu timpul insa mama a decedat pe loc. Mi-am promis mie insami ca intr-o zi voi ajunge sa fac dreptate pentru ceea ce s-a intamplat, cat de inuman poti sa fi incat nici macar sa nu anunti salvarea ca ai accidentat pe cineva cu masina? Nici acum nu stiu cum a reusit acel neispravit sa scape basma curata din ghearele procurorilor si cum cazul a fost musamalizat „misterios”. Tata a folosit fiecare resursa de care dispunea, toate cunostintele influente pe care le are in domeniul justitiei pentru a duce cercetarea pana la capat insa raspunsurile primite au fost ca cineva mai sus-pus decat ei a luat aceasta decizie si mainile le sunt legate.

        Este tarziu, nu mi-am dat niciodata seama ca in Japonia soarele apune asa devreme. Cand am auzit ca tata a primit o slujba in Tokyo si ca in sfarsit vom putea petrece impreuna timp am ramas socata pentru un moment. Nu imi venea a crede urechilor, aveam sansa sa incep o viata noua, o viata pe care sa mi-o petrec alaturi de familia mea, sau cel putin ce a mai ramas din ea. Maine o sa incep prima zi de scoala din clasa a 12-a la colegiul „Tokohamu”, o unitate de invatamant foarte prestigioasa, cel putin asa spuneau brosurile. Ma intind pe patul meu moale si privesc pierduta tavanul, nestiind ce imi va rezerva viitorul. Pana atunci poate reusesc sa adorm inainte sa rasare soarele.


        Sasuke’s point of view

        -Iubire... Sasuke... dragule... ma auzi? Imi tipa in urechi roscata trezindu-ma la realitate.
        -Da Karin? Ii raspund eu vag, trezit ca dintr-un somn adanc.
        -Ii povesteam Hinatei de masina care mi-ai facut-o cadou saptamana trecuta, e absolut fantastica. Daca iubitul meu se pricepe la ceva mai bine decat la fete acel ceva sunt masinile. E pur si simplu geniala! Zise pe un ton plin de multumire si satisfactie fata imbracata intr-o rochie alba, scurta si mulata in timp ce ma saruta scurt.

        Ma aflu in clubul Angels, aflat in inima capitalei nipone, locul unde cele mai selecte persoane din Tokyo isi fac veacul- gangsteri, camatari, proxeneti, oameni de afaceri, vedete sau orice alt fel de persoane influente. Stau asezat pe o canapea rosie, de piele alaturi de Karin, iubita mea iar pe alte doua canapelese afla gasca noastra de prieteni; Naruto, Hinata, Temari, Shikarmaru si Sai. Toti par a fi deja beti, mai putin Karin care nu se mai opreste din vorbit, pare mai treaza ca niciodata si incepe sa imi dea dureri de cap. Nici acum nu imi aduc aminte cum am reusit sa ma pricopsesc cu ea pe cap, am impresia ca am intalnit-o la o petrecere data de Naruto inainte de terminarea anul scolar trecut, prin iunie. De fapt cred ca e cu mine in clasa de aproape 3 ani dar nu am remarcat-o niciodata. Se misca bine, nu e prea mofturoasa si nu face figuri asa ca o mai pot plimba pe la diverse evenimente pentru a da bine in ochii presei. Fiind fiul unuia dintre cei mai influenti oameni de afaceri ai Japoniei are atat beneficii cat si dezavantaje.

        Printre muzica zgomotoasa, reusesc sa aud o pereche de tocuri cunoscuta, doi ochi mari si verzi ma atintesc. Isi face aparitia o silueta subtire, ca de clepsidra si saluta discret, era Ino. Imbracata intr-o rochie rosie, scurta dar nu indecenta, cu parul prins intr-un coc frantuzesc, machiata discret; intotdeauna reuseste sa fie o aparitie care intoarce capete. Chipul ei o dadea de gol, parea a fi destul de ingrijorata, nu credeam ca o sa isi faca aparitia in seara asta.

        -Karin, fi draguta si dute pana la bar sa cumperi 2 cocktail’uri. Am ceva de vorbit cu
Sasuke.
        Spre surprinderea mea roscata se conformeaza fara sa scoata vreun cuvant, ceva nou din partea ei.

        -Asculta-ma, vreau inca odata sa iti multumesc pentru acel imprumut. Promisiunea e promisiune… zice aceasta in timp ce cauta ceva in geanta.

        Un zambet strengaresc se formeaza pe chipul meu alb. In sfarsit o sa am ocazia sa imi petrec o noapte cu cea mai ravnita tipa din Tokyo. Eram sigur ca nu o sa fie capabila sa imi plateasca bani inapoi. Ino e o fata buna, din toate punctele de vedere, sunt prieten cu ea cam de cand ma stiu insa intotdeauna a parut a fi reticeta la micile avansuri pe care i le-am facut. Ochii mei de culoarea onixului raman uimiti la vederea unui plic.

        -Inauntru se afla un card, pe el o sa gasesti bani pe care ti-i datorez exact 10 000 de dolari. Mersi ca m-ai pasuit 2 luni, nu stiu daca as mai fi gasit pe cineva asa de generos.
        Raman uimit cu plicul in mana, cum a reusit sa faca rost de acei bani fara ca parintii ei sa afle? Sper doar sa nu se fi bagat in ceva din ce nu va putea sa iasa. O privesc pe blonda care era nelinistita.
        -Suntem chit, Ok? ma intreaba cu o voce tremuranda.
        -Stai calma, nu sunt genul ala… Totusi imi pare rau ca… ah, mi-ai facut-o si de data asta!
        Am incremenit pentru un moment cand am observat ca blonda disparuse, pierzandu-se
prin multime. Uneori cred ca pur si simplu nu e interesata de mine, dar asta e aproape
imposibil… toate fetele sunt interesate de mine.
        -Unde a plecat? Of, intotdeauna trebuie sa fie asa misterioasa si ciudata fata asta,
odata si-odata o sa isi gaseasca cineva ac de cojocul ei. Spuse roscata intorcandu-se cu
doua pahare de alcool in mana. O privesc din cap pana in picioare, niciodata nu am realizat ca e asa de frumoasa.
        Se aseaza la mine in brate, oferindu-mi un pahar iar ca rasplata ii cuprind buzele intr-un sarut dulce. Aceasta imi spoteste la ureche sa mergem la ea acasa, parintii ei fiind plecati. Ma ridic de pe canapea si ma indrept alaturi de ea spre iesirea din club. O sa am parte de o noapte pe cinste!