Inecata in vise
    
                  Capitolul 1.


    "Fara nimeni prin preajma,
    Nimeni care sa ma iubeasca,
    Simt ca sunt singura pe lume
    Si nu mai pot avea
     Incredere in nimeni."



        Stateam pur si simplu in pat cu picioarele incrucisate privem simpla fereasta din incapere,puteam  sa observ cum fiecare picatura de apa care cobora pe pamant sa izbea cu brutalitate  de geam .Se  pare ca toamna nu mai are rabdare sa puna stapanire pe tot pamantul chiar, inainte sa  inceapa  furtuna toate animalele sau ascuns parca se astepta sfarsitul, iar acum pe toate stazile nu  mai  vedeai pic de vetuitoare sau om care pe o asemenea furtuna sa aiba curajul sa iasa afara din casa  sa  stea pur si simplu in mijlocul stazi sa priveasca cum fiecare picatura de apa care te atinge iti da  un  fior care iti stapunge  chiar si cel mai cald loc din corp.Nu iubesc ploaia dar imi place sa o privesc ,  de  fire sunt una pot sa spun prietenoasa, care isi imi pune punctul de vedere, prea timida si cateodata  prea visatoare pentru a putea purta o conversatie cu mine.O mica slabiciune care o pot avea ar fi  muzica, la auzul ei simt cum fiecare nota cantata de persoana respectiva ma linisteste, ma simt calm  cand ascult muzica.
 

   Trecusem clasa a noua cu brio as putea spune , nu am avut probleme, notele au fost mari iar  referitor la categoria prieteni nu as putea spune ca nu am dar, as minti doar daca sar pune o singura  persoana asadar, am decat o singura prietena care pentru mine este deajus.
  Insa, din cauza problemei mele cu comunicatul si timiditatea mea mare , la scoala singurul lucru care il  faceam era acela de a sta in banca ca o statuie timp de sase ore  in concluzie, nu vreau sa fiu bagata in  seamna.
 
    Nu ma deranjeaza faptul ca nu am prieteni stiu ca e din cauza mea se intampla acest lucru, daca as  fi si eu putin mai comunicativa si nu as mai stat toata ziua cu caput in alta poarte cred ca as fi avut  multii" Cand viata iti da lamai faci limonada" asa este si cu prietenia odata ce nu ai o porta sigura totul  se duce pe apa sambetei . Cu acest gand trist in minte ma ridic de pe pat si incep sa ma plimb de colo- colo prin camera cand , din neatentie dau peste albumul foto din clasele primare si generale nustiu ce  sa schimbat de atunci poate personalitatea si infatisarea as putea spune dar, sunt sigura ca viata  mea sa schimbat de cand ma-m indragostit prima ora la cat de neatenta am fost sa s-a dus si prima  relatie care am avuto si de atunci mi-am promis ca nu ma mai  indragostesc niciodata decat  doar  daca e cazul.Si acum varul si prietena ma tot bat la cap  de ce ma-m despartit , ce a fost in mintea  mea atunci, el ma iubit iar eu mi-am batut joc de el , ce vrei sa fac daca nu imi place sa ies din casa sunt  prea izolata de lume de tot ce ma inconjoare, chiar si parinti spun " Mai iesi si tu din casa, ca nu vine  nimeni la tine daca sti in casa" acestea sunt singurele cuvinte care mi le adreseaza zilnic la ori ce ora din zi si noapte.
  

                        ***

   Zilele trecuse cu repeziciune, iar multa asteptat duminica sosise. Dimineata isi facu aparitia si primele raze de soare incepu sa mangaie pamantul amortit, de  aproximativ cinci zile ploase in continu .  In camera rozeliei nu se auzea decat soneria ceasului ce pare sa nu fie auzita din partea iei  parea sa aiba parte de un somn adanca. Dintr-o data zgomotul asurzitor al ceasului desteptator care incepuse sa cante mai tare asta  o facu pe adolescenta sa tresara , trezinduse. Aceasta isi freca ochii inca somnorosi, cobora din pat ,isi lua papuci pufosi in picioare si porni spre baie unde isi incepuse sieta de dimineata. Picaturile de apa rece la atingerea pieli ei o facuze sa tresara , in timp ce tanara incepe sa iasa din starea de somnolenta. Dupa ce se simte  revigoranta se indreapta spre dulap din lemn de brad si isi alese de acolo tinuta pe care avea sa o poate .Isi alese o pereche de blugi  albastri scurti, un tricou alb si opereche de sandalute si se duse in bucatarie pentru a lua micul dejun.
    Nu durase mult decand se asezase la masa ca telefonul incepe sa sune. Rosalia raspunde si , spre mirarea ei la celalalt capat era Hinata care dorea sa se intalnesca cu ea, dar Sakura refuza propunerea ei dar, insa Hinata a incepuse sa o tot bata la cap pe tema asta, intr-un final acceptase .Dupa ce isi terminase masa isi lua bani si telefonul, iese din casa si pornind spre locul in care avea sa se intalneasca cu prietena ei.
  
  Pe drum era asa de ganditoare incat mai avea putin si dadea peste cativa trecatori. Uitandu-se in jur  si vazand oamenii cum erau concentarti  la la mers nu la privit si admirat , Cum oameni pot sa fie  asa de seriosi? de ce macar o dat sa se opreasca din munca si sa privesca lumea cu alti ochi. De ce  nu isi arat si ei alta latura a lor? De ce nu zambesc ?De ce tot stau mereu seriosi ? aceste sunt  intrebarile care o macine zilnic cred , ca este singura persoana care il loc sa se gandesca tot timpul la  viitor se opreste din munca si priveste cerul si toate peisajele care o inconjoare. Cand reusind in  sfarsit  sa-si puna gandurile in ordine isi dadu seama ca ajunse la mall unde trebuia sa se intalnesca cu  prietene, vazuse ca intarzie a intrat si s-a asezat la o masa , asteptand ca prietena ei sa apara in orice clipa.
   


 Sper sa va placa , stiu ca e cam scurt nu pot sa le fac mai lungi, astept critici
Capitol necorectat

Buna
Am ajuns si eu pe aici 
Un capitol, foarte interesant si frumos
astept sa vad cum se vor cunoaste sakura si sasuke
ca dupa cum se vede sakura e retrasa
Sper sa ma anunti cand aduci nextul

Capitolul 2 ( partea I) 
   


 "Nu-mi poti intinde mana .Nu ai de ce….Nu ma poti auzi,.Nu vrei…..Nu ma poti intelege,.Nu stii….Nu ma 
poti iubi,.Nu ma cunosti….Nu ma poti privi,.N-ai avea ce vedea….Nu ma poti uri,..Nu te las eu….Nu ma 
poti uita.Chiar de ai vrea….Nu ma poti simti,Chiar de sunt langa tine…Nu ma poti gusta,Chiar de sunt
 dulce…Nu ma poti refuza, Chiar de spui nu….Nu vei vedea mesajul.Chiar de-l vei citi…Mesajul sunt eu!..."

    Timpul tecea dar lumea nu sta in loc , dupa lungi minute de asteptare si de numararea a secundelor
 trecute. Scumpa noastra rozalie fuse intrerupta din derularea timpului chiar de Hinata cea mai apropiata persoana, nu isi putea da seama cu aceasta fiinta o poate vedea , o poate simti si aude.Nimeni nu a mai facuto , dar tot nu intelegea cum in toti acesti ani in care a stat izolata de lume si de tot ce o inconjoara dupa un mic accident s-a intalnit cu " ea" persoana care acum ii putea simti chiar si cea mai mica framantare din interior.
     Dupa ce se salutase, Hinata incepuse sa ii povesteasca toate cele intamplate la liceu, nu invatau la acelasi dar tot se vedeau, ii spuse ca le povestise prietenilor sai despre ea , dar nimeni nu o cunoaste si nu a auzit de ea niciodata o crezuze nebuna la inceput dar ea tot a insitat spunandule ca ...

  - Nu-i asculta , daca tu ma cunosti este deajuns nu doresc ca alte persoane sa ma cunoasca sau sa stie de existenta meu , doresc sa raman un necunoscut in propria viata


   Dupe ce rozalie isi terminase fraza, putea simti cum Hinata a ramas in urama iar ea o luase inainte se intoarce, prietena  ei nu facea alt ceva decat sa stea ne miscata , acum ii putea privi vestimentai era imbracat simplu intr-o rochie albasta care se potrivea cu parul ei brunet cu o putina noata de albastru, ea era o persoana asa de activa si rebela dar in momentul de fata ii putea observa surprinderea .Nu mai suportase linistea era asa un chin , dintr-o data se auzise o melodie pe fundal atunci a simtit ca trebuie sa prinda curaj , nu mai sta pe ganduri  o prinde pe Hinata de incheietura maine si incepuse sa alerge pe holurile mall-lui , lumea privea cu de o singura persoana alearga cu o mana itinsa in fata  si cu chiul aplecat, Sakura acum era sigura ca Hinata era singura care ii simtea prezenta , se oprise si isi intoare corpul la 180 de grade 
  
  -Si ... inceara sa lungeasca vorba, de ce ai vrut sa ne intalnim? asteapta un raspund dar numik
  -Haide sa iti arat.
  

 Acum ea era care o luase inainte , totusi cum o persoana poate sa treaca de la o stare la alta  si sa se comporte de parca nimic nu se intamplase pur si simplu nu intelega , chiar daca se chinuia sa se poata si ea la fel nu putea.Se oprize din gandire si incepuse sa privesca ori in stanga ori in dreapta , niciodata nu a mai fost intr-un mall era atea magazine pline de lucruri la care nu se astepta sa le vada, fuse intrerupat din admirat atunci cat si auzit numele sopti
 -Sakura!Sakura Haruno? esti acolo?
- Aaha ...
-Am ajuns, acum imi poti cunoaste prieteni?
La ce se s-a referit atunci cand a spus " acum imi poti cunoaste prieteni", nu vreau sa cunosc pe nimeni dar chiar nu stiu de ce ma tot strofoc eu aici , ei nu o sa ma poata vede si Hinata isi va da seama si ma va ura.Imi arata cu degetul o mica cofetarie in care in partea din stanga ,la masa de langa perete se afla un grup de adolescenti, cred ca minim zece persoane.Am simtit cum  ma prinde de incheietura maini si ma trage dupa ea
- ...
  


Multumesc de comuri, ma bucur ca va place
Am adus capitolul 2 , este necorectat

Vreau sa imi cer scuze cred ca nextul v-a intarzia , am vrut sa il postez mai devreme dar am realizat ca fratele meu mia sters pagina din word " cu intenti" sper ca paine maine sa fie postat 
P.S nu e un fic despre fantome vei vedea la ce ma refer

Am trecut si eupe aici 
Am avut impresia ca e o fantoma dar acum ca ai spus ca nu e 
Deci Sakura este o persoana retrasa si timid rar gaseti una timida
te pwpspor la idei si hai cu nextul