Wing
La inceputul lunii noiembrie, frigul incepuse a pune stapanire peste tinut. Frunzele copacilor deveneau din ce in ce mai vestejite, ajungand sa paraseasca locul in care au crescut, contopindu-se apoi cu pamantul, formand un covor in care culorile ruginii si aurii dainuiau in pace. Vantul batea din ce in ce mai tare, imprastiind praful, ducand un curent rece peste vietuitoare. Hrana se gasea din ce in ce mai greu, facand majoritatea animalelor sa-si dea seama ca venise vremea pentru a se adaposti in culcusul lor, indiferent din ce era acesta improvizat, si sa-si inceapa somnul, pana la venirea primaverii.
Lacul inghetase, iar racoarea se simti si pe sub penele ratelor salbatice, indemnandu-le sa se pregateasca pentru migratie. Odata ce incepeau aceasta calatorie, stiau ca nu mai pot da inapoi. Fiecare astfel de calatorie spre teritoriile calde aducea in urma sa consecinte. Nu ar fi fost nici prima, nici ultima oara cand o pasare batrana renunta la drumul lung si riscant, sau cand un pui ce abia invatase sa zboare se ratacise de restul grupului si isi dadea duhul prin cele mai odioase locuri sau moduri.
La inceputul zborului, printre inaripatele grabite si penele pierdute, se vedea un pui ce cu greu incerca sa-si ridice labele de pe pamantul rece si umed. Penajul sau era de un alb imaculat, precum zapada ce urma sa se asterne, insa ciocul sau zimtat de un portocaliu rosiatic crestase pamantul, de la atatea incercari de decolare sfarsite intr-un mod compromitator pentru orice cariera de zburator.
Intr-un final, ratoiul Wing reusise sa-si ia avant si sa-si ocupe locul in stol, alaturi de fratii si surosile lui.
* * *
Ajunse aproape de finalul drumului, dupa ce au facut fata vantului naprasnic, odata ce au trecut de lipsa hranei si de pasarile pradatoare, ratele salbatice ajunsesera in unghiul vizual al unui vanator ghinionist.
Dupa o zi in care norocul nu l-a asteptat, vanatorul se intorcea dezamagit acasa deoarece nu reusise sa prinda nici cea mai mica vietuitoare din padure. Apropiindu-se de casa, acesta a observat stolul de pasari migratoare. Sperand ca nimeni sa nu-l intrerupa, acesta a scos pusca si a tras de cateva ori, fara sa-si dea seama ca nu era cel mai bun tintas, si ca esecurile sale nu avea nici cea mai mica legatura cu norocul si ghinionul.
La auzul zgomotului facut de arma, ratele s-au rasfirat stricand formatia, uitand cu desavarsire de puilul ramas in urma, acesta fiind nimerit in aripa, prabusindu-se la pamant.
Vazandu-si reusita, vanatorul se indrepta spre locul in care era puiul. Sarmana faptura neajutorata era tintuita la pamant, penele sale albe devenind rosii, aripa dreapta fiindu-i franta.
Wing era tintuit, neputand sa miste nici cel mai mic musci, nu mai avea nici un fel de control asupra aripii insa simtea din plin durerea. Se temea, incerca din greu sa trimita un semnal de ajutor, in speranta ca va fi auzit mamica sa. ,,Mac!Mac’’ striga el, insa fara vreun rezultat. Puiul se pierdea in agonie, disperarea devenind un cuvand nesemnificativ in comparatie cu ceea ce simtea el. Sentimentul de neajutorare era de-a dreptul sfasietor, insa ideea ca nu va mai scapa, ca va fi uitat desi nici nu apucase sa se bucure de viata, ideea ca mamica lui nu-l va cauta si ca fratii sai se vor juca fara el, gandul ca va sfarsi cu aripa franta, pe o bucata de pamant pe care nu s-a vazut umbra de rata, il macina din interior, durerea aceea fiind din ce in ce mai apasatoare, chiar si decat senzatia pierderii sangelui, si a despicarii oaselor, toate acestea cauzate de glontul vanatorului.
Cand a vazut raul pricinuit, inima barbatului se umplu de tristete, reprosandu-si in minte ca fapta sa era demna de dispret, fata de orice alta creatura. Vanatorul il lua cu grija pe Wing, invelindu-l in fularul sau rosu, diferenta de culoare devenind insignifianta.
Barbatul a avut mare grija de puiul de rata timp de un an, l-a dus la veterniar in speranta ca ii poate salva aripa, l-a hranit si l-a protejat de motanul rasfatat ce trebuia sa-i pazeasca locuinta, nu sa incerce sa-i inhate oaspetele.
Pana la venirea primaverii, Wing s-a vindecat si s-a atasat de omul care a avut grija de el, rascumparandu-si greseala. Cand stolul sau trecea in zbor pe langa casa vanatorului, Wing si-a luat avant, si cu inima plina de speranta s-a alaturat familiei sale sub privirea protectoare a vanatorului ce nu a mai vanat niciodata.
Sfarsit
Da, chiar ca n-am avut ce face dimineata asta
sper totusi sa fi iesit ceva cat de cat bun
Localizare
Nr. mesaje
Reputatie
Stare de spirit
Subiect: Wing ~ pierdut si salvat 
Sam 27 Apr 2013, 12:01
Hobby-uri
Trebuia sa bagi si aia cu pisica 
acebook
Anyway, mi-a placut! Treci si tu pe la noul meu fic! Ca daca nu,
