Mi-am frecat bratele ca si cand as fi putut sa indepartez frigul aspru de noiembrie din scara blocului. Mirosul pregnant de urina m-a facut sa imi stramb nasul. Cladirea parea parasita, abandonata, pregatita de demolare. Am privit cutiutele postale de pe care vopseaua cadea pe zi ce trece si am trecut, in drum spre scari, de un barbat in varsta ce dormea incovrigat pe un palton ponosit. Nu am avut curajul sa ii verific pulsul si i-am urmarit miscarile pieptului. Respira.
    Am urcat scarile usor si mi-am ales un apartament la etajul patru, evitand riscul de a fi omorata in timpul somnului. O usa mare de metal pe care era agatata o coronita cu floricele marunte de plastic si pe care era insurubat numarul 18 s-a deschis larg si a lasat la iveala un apartament destul de modest. Holul era decorat cu un cuier de metal cu raft pentru pantofi si o masuta cu un telefon defect pe ea. Am facut cativa pasi inainte si lumina ce venea dinspre Apus mi-a atras atentia asupra bucatariei. Era o incapere nu foarte mare, cu peretii albi, un bufet deschis jos si unul sus, o masa rotunda alaturi de doua scaune de lemn, un cuptor si un frigider scos din priza. Ferestrele murdare veneau insotite de o perdea dantelata alb-galbuie. Mi-am continuat drumul si am intrat intr-o camera de zi cu canapea de piele din care arcurile ieseau ascutite, o masuta de cafea, un televizor mic si vechi. Era o camera de legatura, fara ferestre, singura lumina venind dinspre dormitorul aflat la Rasarit. Peretii erau spalaciti, o nuanta intre roz si portocaliu, iar parchetul vechi si scartaind era acoperit de un covor visiniu cu modele impletite. Am mers mai departe in dormitorul aflat in dreapta apartamentului si am gasit un pat mare, de doua persoane pe care erau asezate cearsafuri si perne moi. Doua noptiere se aflau de-o parte si de alta a patului, pe una din ele fiind asezata o lampa in forma de lebada. Un dulapior mic cu sertare era pe peretele opus si in fata era balconul modern. Am dat la o parte draperia maronie si lumina a scos la iveala culoarea bej deschisa a peretilor, totodata cu acel covor maro inchis. M-am uitat pe ferestrele lungi, in stil frantuzesc si am observat in spatele blocului parcul de skateri, plin de baieti cu placa si fete care stateau pe margine si povesteau ori isi incurajau prietenii.
    Uitandu-ma la fetele lor fericite m-am gandit la trecutul meu. Aici era un nou inceput. Trebuia sa fie. Sa uit faptul ca sunt orfana, sa uit ca mi-au murit parintii in accident, dar sa imi amintesc numele si locul de unde am plecat. Putin conteaza in ziua de azi ca ma cheama Cynthia si ca numele de familie e George, putin conteaza ca provin din Cleveland. Ceea ce conteaza e ca voi gasi un nou inceput in Pittsburgh si ca viata va fi mai frumoasa decat pana acum.
    Am inceput sa despachetez si am asezat o parte din haine in dulapior, patura am intins-o pe pat si am gasit o pereche de chei pentru usa de la intrare. Noroc chior!
    Am incuiat apartamentul si am iesit la o plimbare pentru a explora orasul. Am mers mai bine de jumatate de ora cu ochii semi-inchisi, ascultand muzica la vechiul meu MP3 player si am ajuns in fata unui magazin de antichitati: Mahla&Co. Antiques. Am ideschis usa si am pasit intr-un hol ingust in care toate lucrurile erau deja decorate cu luminite galbene si ghirlande de flori artificiale. Pe perete era desenata o sageata verde indicand camera de expozitii. Am urcat cateva trepte si am luat-o la stanga, intrand intr-o receptie. O tejghea ovala din lemn de cires gazduia cateva telefoane fixe, un fax, o casa de marcat si cateva boluri cu bacsis. Am continuan spre camera de expozitii si am intrat intr-o incapere uriasa ce se intindea pe cateva zeci de metri. Aceasta era plin cu obiecte vechi, unele din epoca victoriana. La tot pasul gaseai fotolii, scaune cu tapiterie scumpa, vaze de portelan, cesti de ceai, masute de lemn, tablouri, carti si o rubrica speciala cu bijuterii. Oglinzile erau nelipsite, dar erau acoperite cu cearsafuri subtiri. M-am intors la receptie si de data asta nu mai era goala. La tejghea statea o femeie mai in varsta, cu parul scurt, carliontat si brunet, cu ochii caprui calzi si blanzi in spatele unor ochelari micuti legati de gatul ei gros, pe care i-a dat jos cand m-a observat.
    - Buna ziua! Cu ce..te pot ajuta? a spus ea derutata.
    - Minunate piese aveti aici. Intr-adevar speciale si..scumpe. 
    - Da, asa e, a spus ea suspect.
    - Credeti ca aveti nevoie de cineva sa va ajute sa le etichetati, ingrijiti si vindeti? am spus eu fara sa imi dau seama ce imi iasa din gura.
    - Cauti o slujba.
    - Nu! am zis eu repede. Adica..da. Nu stiu...
    - Ce s-a intamplat cu tine?
    - Sunt singura. Nu cunosc pe nimeni. Nu cunosc orasul.
    - Imi amintesti de fiica mea.
    - Si ea unde e?
    - A murit cand s-a nascut prima nepoata. Din pacate, a murit si nepotica. Saracutele de ele...
    - Imi pare rau.
    - Of, legea presupune sa participi la interviu.
    - Participi! Oricand se poate.
    - Chiar acum e bine? Dar nu am ce sa te intreb...
    M-am uitat cu speranta in ochii sai mici ca doua margele si ea a oftat profund, scotand o hartie din sertar. A luat un pix, a mazgalit alta hartie si apoi mi-a pus singurele intrebari:
    - Cum te cheama?
    - Cynthia George.
    - Si cati ani ai?
    - 17.
    - La scoala mergi?
    - Planuiesc sa ma inscriu. Doar azi am ajuns.
    - Bun. Poti incepe treaba chiar acum.
    - Sunt angajata? am tresarit eu entuziasmata.
    - Da, desigur. Poti incepe prin a sterge oglinzile. Grija la rame, sunt de colectie.
    Mi-a inmanat o carpa si o solutie de sters geamuri si am alergat fericita in camera de expozitie. Am lustruit fiecare oglinda cu grija, in vreme ce femeia stergea de praf niste bibelouri scumpe.
    - Nu v-am retinut numele, am strigat eu.
    - Asta pentru ca nu ti l-am spus. Margaret O'Hara.
    - Incantata, doamna O'Hara! 
    - Ha, ha, a ras ea infundat. Te rog, spune-mi Margaret sau Marge. Nimeni nu-mi mai spune asa. Sunt doar o batranica ce detine un biet magazin de antichitati. Partenerul meu, raposatul domn Ford, obisnuia sa adune tot felul de obiecte ce ramaneau in case parasite ori ceea ce gasea prin gospodaria bunicului sau si nu ii mai era de folosinta. A murit acum doua luni. Cancer de stomac. Groaznice dureri.
    - Si bijuteriile?
    - Iti plac, nu-i asa? Toti se uita la ele cand intra in magazinul meu. Unele sunt mostenire de familie, altele sunt donatii ale caselor regale.
    Am terminat de sters oglinzile si am primit sarcina de a sterge podeaua magazinului. Am luat mopul si am lustruit fiecare bucatica de parchet.
    - Ai terminat acolo, Cynthia?
    - Da, aproape. Aveti nevoie de mine cu ceva?
    - Nu, dar ma gandeam sa inchid magazinul. Vrei sa mergem undeva sa mancam ceva?
    - Dar nu am bani la mine...
    - Nu-i nimic, fac eu cinste.
    Am zambit si am iesit cu doamna O'Hara din magazin, dupa care m-a ghidat ea pana la un mic bistro. Ne-am asezat la o masa micuta din colt si mi-a comandat o supa fierbinte, o portie mare de paste si budinca de ciocolata la desert. Ea a comandat o pizza, semne ca nu este demodata si stie sa savureze ceea ce mananca toata lumea in ziua de azi. Am mancat si mi-a povestit despre istoria Pittsburgh-ului, despre cum s-a casatorit, copilaria Evei, fiicei sale si cum a ajuns sa fie proprietara magazinului. 
    - Despre salariu...
    - Chiar nu e o problema! i-am spus eu repede. Ma multumesc cu cat imi oferiti.
    - Sunt convinsa. Ai 8$ pe ora. Lucrezi 5 ore. Sper ca ajung atat.
    - Multumesc din suflet. Sunteti prea generoasa.
    - Cu cea mai mare placere sa ajut un suflet ratacit. 
    Am zambit si mi-a zambit inapoi. Am iesit din restaurant si am luat-o in parti opuse, iar cand eu am ajuns "acasa" m-am trantit pe pat si am adormit instantaneu.


 
Sper să vă placă.
Mă puteţi critica, căci toţi facem asta, până şi ăl' de sus. 
Ciao!

In noaptea aceea am visat cu parintii mei. Eram in vechea noastra casa, o casuta alba cu ferestre curate si mari, usa de la intrare impodobita cu ghirlande de flori. Holul era micut, doar o incapere de trecere, iar sufrageria era locul in care se desfasurau majoritatea activitatilor in familie. Scarile erau solide, din lemn lacuit, acoperite cu un covor rosu si lung pe care adesea alergam sa ajung in camera cand ma jucam cu mama. Eram doar o spectatoare la una din multele amintiri cu parintii. Micuta Cynthia de numai 8 anisori, statea ghemuita pe covorul din sufragerie, iar mama, in genunchi, impletindu-i parul lung si matasos. Tata citea ziarul pe canapea si participia din cand in cand la conversatie. Vedeam zambetul de multumire pe fata mamei, zambetul acela care ii scotea in evidenta inceputurile de riduri, dar cu toate acestea era, parca, mai frumoasa. Tata lasa ziarul jos si isi aseza ochelarii pe ochi. 
    Daca ar fi sa imi descriu parintii, probabil as incepe cu mama, de care am fost cea mai apropiata. Era o femeie de vreo 40 de ani cand a murit, frumoasa, cu buzele subtiri si rosii, ochi albastri precum oceanul salbatic, parul castaniu si ondulat, pometi proeminenti si frunte ingusta, o figura blanda. Tata era un barbat de 45 de ani, inalt, zvelt, cu ochii caprui si calzi, inceput de chelie in varful capului, par saten deschis si drept, nas de vultur si o frunte lunga. Obrajii rotunzi i-am preluat de la el, o data cu ambitia si curajul.
    Mama din vis termina de impletit parul Cynthiei si aceasta, din urma, alerga la etaj in camera ei. Mama ei o urmari, o prinse si o ridica in brate, sarutand-o dulce pe obrajii moi.
    M-am trezit imediat dupa aceasta scena. Am cotrobait prin geaca dupa Blackberry-ul meu si am apasat o tasta. Ecranul s-a luminat si mi-a indicat ora 5:45. M-am intins din nou pe pat, dar nu am putut sa adorm. Alarma m-a trezit la ora 7 si atunci m-am ridicat din pat. Mi-am dezmortit muschii si m-am dus in baia mica. Am dat drumul apei si mi-am clatit fata. Apa rece mi-a picurat pe piept in timp ce cautam un prosop. Mi-am spalat dintii, mi-am aranjat parul rebel, mi-am dat cu putin rimel si m-am intors in dormitor. Mi-am pregatit toate cele necesare inscrierii la scoala si le-am pus intr-o geanta Chanel cumparata de la un magazin second-hand. Mi-am dat jos hainele si am scotocit dupa altele noi. Dupa ce m-am imbracat, am dat draperia la o parte si m-am uitat pe geam. Baietii de ieri erau in parcul de skateri, fiecare cu placa lui. Copiii astia nu au scoala? Mi-am luat geanta si am iesit afara din bloc, aproape impiedicandu-ma de vagabondul de ieri, care inca dormea in casa scarii. Era frig afara, o racoare destul de placuta, aer proaspat, insa vantul nu batea, iar soarele de-abia se ivea de dupa dealuri.
    Am ajuns in fata liceului, o cladire imensa, din caramida gri, ferestre acoperite de jaluzele verticale, totul imprejmuit de un gard negru si inalt cu tepi. Curtea consta intr-o alee pavata inconjurata de vegetatie. Iarba era proaspat tunsa, iar unii dintre elevi stateau la umbra vreunui copac imens plantat in curte. Cand am vrut sa intru pe poarta, cativa baieti mi-au luat-o in fata, lasandu-ma sa astept. I-am recunoscut de la parcul de skateri si ma uitam cu fascinatie la ei. Intotdeauna mi-am dorit sa pot sa ma dau si eu cu placa, dar nu a mai avut cine sa imi cumpere una si nici cine sa ma invete. Tony, vecinul meu skater, se mutase din cartier cand eu aveam 12 ani, iar parintii n-au mai adus vorba de placa. Am dat sa fac un pas in fata, sa ma bag inaintea unei fete, dar aceasta m-a impins si s-a tras si ea langa mine.
    - Cine te crezi tu aici? Eu intru intotdeauna in fata tocilarilor ca voi. Nu stii? Stai departe.
    - Dar tu cine te crezi? am intrebat-o rastit, surprinsa de obraznicia ei.
    - Poftim? a pufnit ea. Cine ma cred eu? De parca eu as fi cea care se baga in fata celorlalti.
    - De parca ar fi poarta ta, i-am raspuns eu tot mai nervoasa.
    - Eu sunt Gemma Hamilton si nu cred ca vrei sa te pui cu mine. 
    - Eu sunt Cynthia George si nu mi-e frica de cele ca tine.
    S-a incruntat la mine si a ramas acolo in fata mea pret de cateva minute. I-am studiat trasaturile si se vedea ca e o fata de bani gata. Probabil tatal ei detinea ceva in acest oras sau, cine stie, era chiar primarul. Era o fata nu foarte inalta, cu parul blond si ondulat, nas micut, buze incarcate de gloss, dinti perfect albi, ochii caprui si o cautatura diavoleasca, diabolica. Si-a dat ochii peste cap si a intrat in curte. Am vrut sa fac un pas, de data aceasta prinzandu-ma cineva de geanta si oprindu-ma.
    - Daca vrei sa ai o viata linistita aici la West High, nu te pune cu skaterii si prietenii lor, mi-a soptit o voce subtire si putin speriata.
    M-am uitat in spate si o fata mai micuta de statura, bruneta a trecut pe langa mine si a intrat in curte. Am urmarit-o cu privirea in timp ce traversa precauta curtea scolii si am reusit sa ma clintesc din loc numai dupa ce ea a intrat in cladire.
    Am pasit pe holurile scolii si nu ma puteam opri din holbat. Era totul asa de frumos. Pe tavan erau atarnate candelabre luxoase pline de bucatele de cristal si luminau un hol lung. Pe partea stanga erau salile de clasa, iar putin mai in fata pe partea dreapta erau dulapioare metalice cu cifru. Cateva fete imbracate intr-o uniforma compusa din fusta bleumarin, tricou alb si vesta neagra stateau langa una din salile de clasa si discutau aprins. Am vazut-o pe fata care m-a avertizat cu putin timp inainte si am alergat spre ea. Isi aduna cartile din dulapior.
    - Hei, buna! Crezi ca..
    - Nu vorbi cu mine. Sun una din ratatele scolii. O sa-ti strici reputatia neinceputa.
    - Ratate? Reputatie? Ok, ma bagi in ceata. Vroiam doar sa imi spui unde e biroul directorului.
    - Oh, a spus ea scurt. Esti noua. Da, deci o iei in fata pana la capatul holului si apoi faci dreapta. Prima usa de pe stanga e secretariatul, a doua directiunea. Succes!
    - Multumesc.
    I-am urmat instructiunile, dar am intrat prima data la secretariat.
    - Buna ziua! am spus politicos.
    - Buna! Cu ce te pot ajuta azi?
    Pe un scaun din piele negru statea lenesa o femeie de aproximativ 50 de ani, blonda, cu ochelarii atarnand la gat de un snur colorat, machiata strident, grasa, imbracata cu o camasa inflorata si o fusta lunga.
    - Aaa, am venit sa ma inscriu. Sunt nou in oras si...
    - Foarte bine. Ia loc.
    A scos din sertarul biroului cateva foi si a inceput sa le completeze.
    - Numele..
    - Cynthia George.
    - E numele complet? a intrebat ea cu vocea ragusita, vadit plictisita.
    - Cynthia Veronica George, am spus eu dandu-mi ochii peste cap.
    - Asa...Un buletin, te rog?
    I-am inmanat actul de identitate, iar ea a completat spatiile libere.
    - Adresa de aici nu corespunde cu ..Pitsburgh.
    - A, pai acum stau pe strada 13th Street, blocul 6, scara B, ap. 18.
    - Ala nu era blocul pregatit pentru demolare?
    - Nu, cred ca cel de langa e.
    Se uita lung la mine si completa din nou.
    - Parintii tai? Unde lucreaza?
    - Nu am parinti. Au murit intr-un accident de masina.
    - Si-atunci cu cine stai?
    Oh, haide. Pai, lucrez pentru doamna O'Hara...
    - Cu bunica mea.
    - Si bunica ta lucreaza?
    - Detine un magazin de antichitati.
    - Bun. Du foaia asta directoarei. O sa primesti orarul si de maine poti veni la scoala.
    - Atat? Oau, multumesc.
    Am iesit din secretariat si am batut la usa directiunii. Am auzit un "da" destul de ragusit si am intrat. O femeie slabuta, mai batrana, cu parul saten, ochelari si multe riduri pe fata statea pe un scaun de lemn cu tapiterie scumpa si scria de zor pe o coala alba de hartie.
    - Buna ziua! Am venit sa ma inscriu si am primit...
    - Ia loc.
    M-am asezat pe unul din scaune si am pus foaia primita pe masa. Aceasta s-a oprit din scris si a studiat cateva clipe foaia.
    - Da, da, inteleg. Pai, de maine poti incepe, vii la scoala. Regulamentul presupun ca il stii. Regulile cele mai importante: nu fuma, nu fura, nu minti, nu fugi [de la ore], fara bataie si fara obraznicie. Acestea nu sunt tolerate aici. Prima sanctiune - detentie, a doua - detentie si o s-o chem pe..bunica ta la scoala, 3 - suspendare, 4 - exmatriculare. Sper ca m-am facut inteleasa.
    - Da. Desigur.
    - Orarul tau e aici. Daca ai probleme in a gasi salile de clasa nu ezita sa intrebi colegii tai. Succes.
    - Multumesc.
    Am iesit din biroul ei si m-am indreptat spre magazin. Am ajuns destul de devreme si m-am apucat sa aranjez marfa depozitata in cutii de carton care sosise de dimineata. Doamna O'Hara stergea cu mopul pe jos si lustruia bibelourile.
    La un moment dat, am auzit usa de la intrare deschizandu-se si inauntru au intrat 3 adolescenti: 2 baieti si o fata. Toti pareau cunoscuti. Erau din parcul de skateri, cei care au intrat in fata mea de dimineata. Unul dintre baieti a ramas cu fata si si-a asezat bratul pe dupa umerii ei. Fata nu era altcneva decat blonda care se luase de mine azi dimineata. Unul din baieti se apropie de vitrina cu bijuterii si am grabit putin pasul sa ajung langa el.
    Era inalt, cu parul blond nisipiu si ochi verzi precum acele de brad, purta o seapca pe cap, avea un tricou alb cu nasturii desfacuti pana la piept, o pereche de blugi negri stramti, dar lejeri si niste tenisi. In mana tinea placa si se uita curios la ceasurile barbatesti.
    - Buna! am spus zambind. Te pot ajuta cu ceva?
    Si-a intors privirea spre mine si s-a uitat lung, de parca vedea dincolo de mine. M-a masurat din cap pana-n picioare, oprindu-se cu privirea la talia mea si apoi la buzele mele. M-a privit pe urma in ochi si apoi la intors la ceasuri.
    Mi-am intors spatele si am plecat imbufnata de acolo. De ce nu vorbea cu mine? Era mut cumva? Baietii atragatori ca el nu sunt muti. Probabil ma considera prea ratata ca sa vorbeasca cu mine. M-am incruntat la acest gand si mi-am reluat munca. Peste cinci minute, usa se inchise in urma lor.
    Nu am indraznit sa ii spun doamnei O'Hara cine trecuse pe-aici, caci ori nu imi stapaneam entuziasmul din glas, ori incepeam sa aberez si sa bat campii.
    Am iesit mai repede de la servici, doamna O'Hara m-a platit si m-am dus direct acasa.
    Am dat la o parte draperia din dormitor si m-am uitat la baiatul ce tocmai intrase in parc. Era acelasi care se holbase 10 minute la ceasuri. Facea trucuri cu placa, iar fetele de pe margine aplaudau si mai strigau din cand in cand. M-am asezat pe pat si am scos din geaca o poza cu familia. M-am uitat la ea si am studiat fericirea de pe chipurile noastre, dar nu am rezistat si lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji, iar eu am adormit plangand cu cea mai mare jale.

M-am trezit tulburata de un cosmar. Alergam pe strazile orasului, iar in spatele meu era un monstru: un lup urias cu gheare ascutite si coada diavoleasca. Inainte sa isi puna labele pe mine, m-am trezit. In ciuda temperaturii scazute din incapere, eram transpirata si mi-era cald. Suvite de par mi se lipisera de ceafa, iar patura era mototolita pe podea. Mi-am scos telefonul din noptiera si am apasat o tasta la intamplare. 5:30.
    Nu mai erau sanse pentru mine sa adorm la loc, asa ca am inceput pregatirile pentru scoala. Mi-am indesat in geanta cateva caiete si pixuri si mi-am ales imbracamintea. Am asezat pe pat o pereche de blugi negri, o bluza gri simpla si singura mea pereche de bocanci de piele, dupa care am intrat la dus. Am pornit apa, insa am avut parte de un dus extrem de rece. Apa care imi curgea pe trup imi dadea fiori de gheata. Am apucat sa imi clatesc parul de sampon, cand apa s-a oprit cu cateva zgomote infundate, probabil dandu-mi de inteles ca teava se infudase.
    M-am infasurat in prosoape moi si mi-am sters pielea umeda. Mi-am uscat parul si l-am prins intr-o coada lejera, dupa care mi-am dat cu un creion dermatograf subtil si cu putin fard alb.
    Cat m-as fi straduit sa nu ma grabesc mai deloc, trecuse numai o ora, iar eu clar nu aveam ce face la liceu la ora asta. Afara de-abia rasarea soarele, ziua micsorandu-se tot mai mult, iar razele soarelui de-abia ajungea aici din cauza norilor desi. Pe pamant se vedeau deja mici stropi de apa si ziua promitea sa fie ploioasa.
    Imi tot aminteam de baiatul acela. Privirea lui imi parea acum batjocoritoare. Cine sunt eu sa vorbesc cu el ? La urma urmei el facea parte din clubul skaterilor, baietii cei mai grozavi din liceu, cei care sunt mai presus de toti, cei cu bani, dar fara creier…
    Ceva imi spunea ca ziua de azi nu avea sa aduca lucruri bune in viata mea. Aveam o presimtire rea si eram gata oricand sa-mi scot ghearele si sa ma apar. Eram pregatita sa trec de regimul blondinei si sa imi fac prieteni aici. Ei m-ar ajuta sa supravietuiesc…
    M-am asezat sub fereastra pe care de-abia intra putina lumina si mi-am deschis o carte. Am rasfoit-o incet, holbandu-ma din cand in cand la poze. Cartea de biologie…
    Am lasat-o pe jos, in locul unde ma aflam si m-am ridicat. Mi-am mai verificat telefonul inca o data si era cu o ora mai mult. Am iesit pe usa si am coborat scarile lejer. In dimineata asta, barbatul fara casa nu mai era acolo. Probabil iesise la o vanatoare de mancare si bani. Mi-am pus ghiozdanul pe un umar si am mers incet pana la scoala. Pe cand ajunsesem langa poarta scolii, ploaia déjà incepuse si stropi mari si reci imi umezeau hainele. Am fugit inauntru, acoperindu-mi capul cu un caiet.
    Holurile erau deja aglomerate cu copii de diferite varste. Am auzit niste sunete de tocuri din spatele meu si cand m-am intors sa vad cine suporta durerea unor pantofi incomozi, stropi de ploaie mi-au cazut pe fata. Blonda isi scutura umbrela pe capul meu, rostind un „Ups!” foarte incet si trecand mai departe, ca si cand as fi fost un obiect de carton in calea ei.
    - Hei! Care e problema ta?
    - Asta a fost pentru ieri. Pazea ca mai urmeaza!
    Rasul ei isteric umplu holurile si se opri in dreptul unei armate de fete excentric fardate. Toate isi intoarsera privirile spre mine si chicotira. Mi-am lasat capul in pamant si mi-am scos orarul impaturit din buzunar. Prima ora de engleza era in sala 109. Am bajbait pe coridoare pana cand am dat de o usa de lemn cu o fereastra acoperita de plasa pe care era atasat un „109” metalic si zgariat. Am apasat pe clanta si usa se deschise cu un scartait prelung, iar o perdea se infoie si se culca la loc langa fereastra intredeschisa. In sala era frig, iar podeaua de langa geamuri era stropita de ploaia rece. Am inchis fereastra si m-am asezat in ultima banca. Eram curioasa care elev s-ar incurca sa se aseze langa eleva noua. Probabil toti vor rade. Daca blondina este dictatoare in acest liceu si ea a ras de mine, de ce nu ar face-o si ceilalti, sclavii ei?
    Dupa cateva minute o multime agitata de copii au intrat pe usa si s-au asezat peste tot, lasand locul de langa mine inca liber. Pe usa a intrat baiatul blond de la parcul de skateri, baiatul care a intrat ieri in magazinul doamnei O’Hara. Am vrut sa ma afund in pamant, sa ma fac nevazuta, sa ma evapor sau sa ma teleportez, dar acesta m-a si zarit. Un zambet ciudat i-a aparut pe chip, i-a soptit ceva unuia dintre prietenii lui care avea o sapca cu o frunza de marijuana pe ea si apoi s-a indreptat spre banca mea. Mi-am proiectat privirea spre geam si am incercat sa par nepasatoare. Aveam impresia ca poate vedea frustrarea de pe chipul meu intors, ca poate vedea palmele mele transpirand si roseata din obraji. S-a auzit scaunul frecandu-se de podeaua laminata si apoi s-a asezat. „O, Doamne, te rog sa nu ma bage in seama!”.
    I-am simtit corpul rotindu-se pe scaun in spatele meu si apoi vocea lui cristalina m-a atras in capcana conversatiei:
    - Buna! Asa-i ca ne-am mai vazut? Normal! Eu sunt Sid. Tu esti? Stai asa, nu conteaza.
    Nu mi-a dat sansa sa raspund, ceea ce ma inrosea si mai tare. Eram nervoasa si m-am intors cu fata spre catedra.
    - Acum faci pe inabordabila? Ieri erai asa entuziasmata sa ma ajuti. Haide, draguta. Nu musc. Prea tare!
    - Poti tacea o secunda din gura? Nu imi aud gandurile din cauza ta.
    - Ooo, acida! Imi place. Dar eu sunt radioactiv, iubire. Crezi ca ne potrivim? Asa-i ca iti imaginezi deja cum as arata ca si mirele t..
    - Am zis sa taci!!
    Grupurile de elvi s-au oprit din vorbit si si-au intors privirile asupra noastra.
    - Voi la ce va uitati? le-am spus cu venin in cuvinte.
    S-au uitat lung la mine, dar si-au reluat repede conversatiile, barfindu-ma probabil.
    - Uite, saraca pustoaica. Prima ei zi si deja isi face dusmani. Nu o sa rezisti aici fara ajutor.
    - Si ce vrei sa sugerezi? Ca tu ma poti ajuta? Nu esti in stare sa te ajuti pe tine!
    A pufnit in ras si s-a indreptat de spate. 
    - Te-ai trezit cu fata la cearsaf? Incercam sa fiu prietenos. Bun, bun, tu ai vrut-o. Ne mai vedem!
    S-a ridicat de pe scaun si atunci am rasuflat usurata. Cine ar fi crezut ca e asa un dobitoc. Dar trebuia sa imi imaginez. Din clipa din care nu a raspuns, ci doar s-a uitat la mine, am presimtit amandoi ca urma sa ne mai intalnim curand si ca nu va iesi dragut.
    L-am vazut asezandu-se in banca cu tipul cu sapca. Nu avusesem timp sa il studiez, dar avea par saten inchis, ochi patrunzatori insotiti de o pereche de cearcane ce aratau chiar sexy la el, inalt, subtire si cautatura aroganta, exact ca a lui Sid. Au vorbit timp de doua minute, Sid radea incontinuu si imi arunca priviri incarcate de superioritate, insa prietenul sau nu s-a clintit o clipa. Nu s-a intors sa vada despre cine vorbeste prietenul sau, nu s-a uitat la mine, nu a ras, ci doar statea acolo, parca analizand situatia.
    O fata cu parul scurt si tepos la spate s-a asezat langa mine, mi-a aruncat o privire plictisita, si-a pus castile in urechi si s-a lasat pe spate. 
    Dupa inca vreo 3 minute pe usa a intrat o profesoara de vreo 50 de ani, cu parul scurt si grizonat, ochii migdalati si o privire aspra. Semana foarte mult cu profesoara de Vajthat din filmul cu Harry Potter.
    - Bun, am nevoie sa va asezati dupa cum va spun eu. Avem cativa elevi noi si vreau sa ma asigur ca sunt supravegheati indeaproape. O sa va grupez si vreau ca fiecare din voi sa aveti grija de noul elev care va intra in sarcina. Echipa care evolueaza cel mai bine primeste credite. Deci...
    „O, nu” mi-am soptit pentru mine. Ma rugam doar sa nu ma aseze in banca cu Sid. Era singurul lucru care lipsea: sa fiu in grija idiotului aluia.
    - Cynthia George! Avem vreo Cynthia George? Zise aceasta pe un ton exasperat.
    - Aici! am ridicat timida mana.
    - Randul de la usa, banca a 4-a.
    M-am ridicat si mi-am pus ghiozdanul pe banca lipita de peretele vopsit in alb.
    - Louis Jacobs!
    Baiatul cu sapca ridica mana adormit si se uita la profesoara.
    - Randul de la usa, banca 4.
    Am cascat ochii si am asteptat reactia lui. El a dat din umeri si a venit, asezandu-se pe locul gol de langa mine. Incepea sa imi placa atitudinea lui. Nu pleca capul la barfe, nu era genul care sa zambeasca prea mult ori sa vorbeasca. Era misterios si asta ma atragea, insa ma simteam ca un miel indragostit de leu, ca un soarece fermecat de zornaitul clopoteilor sarpelui, ca o albina in mijlocul iernii si asta insemna ca aveam doar de suferit.
    Mi-am cautat o pozitite comfortabila si m-am intors cu fata spre el in timp ce el se aseza.
    - Buna!
    Si-a intors privirea plictisita spre mine si a mimat un „Salut!”.
    - Ce presupune faptul ca eu sunt in grija ta?
    Si-a pus sapca in banca, si-a scos caietul indoit si aproape rupt si doar apoi si-a indreptat atentia spre mine.
    - Ce spuneai?
    - Eu, sunt eleva noua si sunt in grija ta, corect?
    - Posibil. De ce?
    - Te intrebam ce presupune.
    - Presupune sa am grija sa nu intre in belele si sa am grija ca inveti. Plictisitor, nu? Totul e mai palpitant cand incalci regulile.
    - Daca tu crezi...
    - Sunt convins. N-ai simtit niciodata senzatia aceea placuta cand faci ceva interzis? Cand fumezi o tigara in curtea scolii? Cand stai afara pana la ora 12 noaptea si parintii tin mortis sa te pedepseasca? Cand pleci pe de-ascuns la petreceri si stii ca esti pedepsit?
    - Nu.
    - Sec.
    A inceput sa mazgaleasca ceva pe ultima pagina a caietului, dupa care a inceput sa scrie.
    M-am intors in banca mea si mi-am scos un caiet. Ora a trecut relativ repede.
    Cand clopotelul anunta alarmat pauza, Lou s-a ridicat brusc de langa mine, fara sa se uita in urma, fara sa salute, iesind inaintea lui Sid care se uita la mine cu un zambet diabolic pe buze.
    AM dat sa plec, dar am observat ceva colorat in banca si mi-am amintit de sapca lui Lou. Era atat de dornic sa ma evite, eu, fata cuminte, incat uitase si de obiectele sale. In sapca era un biletel, probabil cel pe care il mazgalise in ora, il rupse si il mototoli. L-am pastrat, desi era proprietatea lui. Am luat sapca cu mine, decisa sa i-o returnez cand il voi vedea.
    Am cautat jumatate de pauza dulapul meu si, intr-un final, l-am gasit. Era exact langa cel al lui Lou. Acesta statea in fata dulapului, clar nervos, trantind usa si discutand aprins cu Sid.
    - Era cadou de la mama! A fost ultimul pe care l-am primit! Poti sa intelegi asta? Poti, Sid?
    - Relaxaza-te, omule! Nu e ca si cum eu ti-as fi luat-o. O vom gasi. Stai calm.
    M-am apropiat inca tinand proprietatea lui Lou in mana, cand Sid m-a zarit si a strigat cat sa auda inclusiv directoarea.
    - Hei, hoata de sepci! Da-i-o inapoi lui Lou!
    Lou s-a intors exasperat spre mine si a venit mormaind, tragandu-mi violent sapca din maini. Si-a pus-o pe cap si a plecat impreuna cu skaterii lui. Simteam ca imi vine sa plang, dar am incercat sa ma abtin, sa nu ma fac mai tare de ras. Am mers la dulap, mi-am indesat ghiozdanul inauntru si am mers spre urmatoarea sala.
    Dupa doua ore plictisitoare si extrem de lungi, a venit in pauza cea mai lunga. Toti copiii se inghesuiau sa ajunga la cantina si i-am urmat si eu. Cantina era o sala imensa, alba si curata, plina de mese de cate 6 persoane maxim, albe, scaune de plastic cu picioare metalice. Niste standuri frigorifice ascundeau in spatele lor 2 femei mai in varsta, imbracate intr-o uniforma roz, spalacita si murdara si cu plasa pe cap, pe sub boneta. Mi-am luat o tava din teancul mare de la intrare si m-am dus sa ma servesc.
    Mi-am asezat pe tava o farfurie de cartofi pai aurii, o budinca de ciocolata mica si un suc de mere.
    Am studiat sala si am zarit o masa goala in capatul opus. M-am indreptat spre ea, dar am simtit ca piciorul mi se prinde undeva si in urmatorul moment am cazut. Tava mi-a zburat si cand am fost in stare sa vad ce s-a intamplat, Lou era deja acoperit in budica si cartofi. Mi-am dus mana la gura, ascunzandu-mi socul. Asta era ultimul lucru pe care vroiam sa-l fac. Sa-l enervez pe „mentorul” meu. Credeam ca am fost foarte neatenta, insa in spatele meu Sid murea de ras impreuna cu prietenii lui.
    - Pe bune? A zis Lou morocanos. Nu ti-ai gasit alt moment sa te impiedici decat acum?
    Se vedea pe chipul sau ca isi pastra calmul si nu rabufnea. Isi misca maxilarul si probabil isi musca din obraji.
    - Dar Sid mi-a pus piedica. Nu e vina mea ca esti inconjurat de natarai.
    Sid se opri din ras si se uita urat la mine. M-am ridicat de jos, mi-am scuturat hainele si am mers incet spre baie. Am verificat sa vad daca nu era cineva in compartimente, am intrat intr-unul si am inceput sa plang. Plangeam cu lacrimi fierbinti si amare. Era nedrept ceea ce mi intampla tocmai mie. Era prima zi de scoala si ca orice alt elev nou venit, vroiam sa ma simt acceptata, insa mi-am dat seama ca Lou si Sid vor face asta imposibil pe toata durata sederii mele.
    Dupa scoala am iesit in curte si m-am dus la umbra unui copac. M-am lasat in jos pe iarba umeda si am inchis ochii. Mi-am luat capul in maini si eram gata sa plang din nou cand l-am auzit pe Lou strigandu-mi numele.
    - Bun, deci avem ceva chestii de lamurit, colega.
    Se apropie de mine. Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat in picioare, facand trei pasi spre el.
    - Ce anume mai vrei de la mine?
    - In primul rand, te iei de prietena mea.
    Ma impinse usor si ma dadusem un pas in spate.
    - Imi furi lucrurile! zise impingandu-ma inca o data. Si esti atat de impiedicata incat iti scapi mancarea pe mine!
    L-am impins si eu si acesta se uita urat la mine.
    - Acum mai ai tupeul si sa pui mana pe mine?
    - Tu ai tupeul sa pui mana pe mine. Lasa-ma in pace! am zbierat eu la el.
    Am simtit o usturime pe obraz si mi-am dus mana instinctiv. Imi daduse o palma! Ma uitam socata la el, iar el isi lua din nou acea expresie de incercare de a-si pastra calmul. Nu excela, dar reusea.
    M-am repezit la el si l-am pus la pamant. Ma trase de par incat sa nu il pot lovi, dar mi-am simtit unghiile trecand peste carnea lui. Imi prinse mana intr-a lui si mi-o rasuci, dar l-am muscat de antebratul mainii cu care ma tragea de par. A scos un scurt „AU!” dupa care ma puse cu spatele pe iarba si isi puse mainile in jurul gatului meu. Am strans din ochi si eram convinsa ca ma va sufoca, dar s-a oprit, rasufland greu si uitandu-se la chipul meu. Lipsa lui de actiune m-a facut sa-mi deschid ochii si sa-l vad respirand fortat, chinuindu-se sa nu imi faca nimic. I-am dat drumul mainilor si atunci el s-a ridicat de pe mine. Mi-a intins o mana, m-a ajutat sa ma ridic si s-a facut nevazut, alergand cat mai departe.
    Am rasuflat usurata si am lacrimat putin, dar m-am adunat si m-am indreptat spre casa.
    Am ajuns, am trantit usa apartamentului si mi-am aruncat ghiozdanul intr-o parte. Am mers la baie si mi-am studiat corpul. Gatul mi-era rosu. Nu ma stransese, dar mainile sale imi lasasera urme. Pe obraz aveam doua mici zgarieturi, aproape nu se observau. Ma durea capul cum ma trasese de par si spatele de la izbitura cu pamantul. Era prima oara cand ma bateam, mai ales cu un baiat si deja imi doream sa fie ultima.
    De pe geamul dormitorului se vedeau Sid si blondina, presupusa prietena a lui Lou. Sid se dadea cu placa, iar fata aplauda si chiuia entuziasmata de trucurile lui. Am tras draperia si m-am asezat pe pat. Corpul ma durea ingrozitor, insa m-am obisnuit cu durerea si am cazut pe taramul viselor relativ repede.

Pai multumesc mult pentru complimente. Daca tot iti place, atunci cred ca o sa-l postez acum.

Dimineata am simtit cum adrenalina imi curgea prin vene. De-abia m-am ridicat din pat din cauza durerii insuportabile. Ceea ce ieri paruse o simpla bataie, fara urmari grave, se dovedise a fi mult mai rau decat m-as fi asteptat.
    Afara aerul era mai umed decat de obicei, iar vantul mai salbatic. Imi flutura parul pe spate si imi facea ochii sa lacrimeze. M-am oprit de cateva ori si mi-am legat sireturile imbibate cu apa murdara. In tot acest timp, skaterii ma ajunsesera din urma.
    - Mai, mai! Cynthia! Ce surpriza NEplacuta! rasuna vocea lui Sid de aproape.
    - Am auzit ca te-ai luat de iubitul meu, iertati-ma nu stiu ce vorbesc ! se auzi vocea pitigaiata a blondinei.
    - Gemma, las-o !
    Am deschis ochii larg si a trebuit sa ma intorc si sa ma conving ca nu visez. Lou isi puse mana pe bratul Gemmei si o privi in ochi, aceasta rasufland nervoasa si trecand pe langa mine ca o tornada de parfum. Sid se uita la mine cu aceeasi privire amuzata si dupa miscarile buzelor sale, se vedea ca se abtinea cu greu sa nu rada. Isi scoase seapca si isi ciufuli parul nisipiu, dupa care se lua dupa Gemma, urmat de Lou. Dungile de pe fata lui Lou se accentuasera si devenisera stacojii. Stomacul mi se facuse ghem si simteam ca eram aproape sa vomit. Regretam cele petrecute ieri, regretam ca am fugit de-acasa dupa moartea parintilor. Dar cine sa ma fi crescut ? Domnul Dean din vecini, cel batran si singur ? Nu cunoscusem dragostea bunicilor si pe cea parinteasca o pierdusem. Mi-am indepartat aceste ganduri din minte si mi-am continuat drumul, lasand distanta intre mine si triunghiul necazurilor mele.
    Ajunsesem la scoala exact inainte de a suna clopotelul, mi-am indesat ghiozdanul in dulap si am alergat spre sala 112.
    - Cynthia George? Se auzi glasul directoarei.
    Ma oprisem din alergat si ma intorsesem pe calcaie ca sa o pot privi.
    - Da ?
    - In biroul meu. Acum !
    Mi-am strans mana in pumn pana am simtit durerea unghiilor infipte in carne si am luat-o din loc. Biroul ei era exact cum mi-l aminteam. Trasese jaluzelele si se aseza pe scaunul de piele.
    - Stii de ce esti aici ?
    - Banuiesc…
    - Domnisoara George, eu nu cred ca sunteti la curent cu regulamentul scolii. Este a doua ta zi aici si déjà ai intrat in necazuri. Imi amintesc ca ti-am repetat cea mai importanta parte din regulament exact in ziua in care te-ai inscris la acest liceu. Esti constienta ca suntem urmariti de inspectorat ? Suntem pe lista liceelor de prestigiu, iar eu nu sunt dispusa sa am aceasta scoala patata de o fata de clasa a 11-a. Ce motiv ai fi avut sa folosesti violenta fizica impotriva lui Louis Jacobs ?
    - Nu e ca si cum eu as fi inceput ! El m-a impins si…
    - Nu cred ca m-am facut inteleasa. Semnele de pe fata lui. Tu de ce nu ai asa ceva? Nu exista dovezi care sa arate ca el ar fi ripostat.
    - Doar nu insinuati ca eu l-am batut si el, ei bine, doar a stat, fara sa faca nimic.
    - Asta reiese din tot ce vad si aud.
    - Dar e absurd ! E baiat si a incercat sa nu ma loveasca...pentru ca sunt fata!
    - Nu conteaza cine pe cine a batut, cine pe cine a atacat. Ma tem ca va trebui sa iti dau detentie.
    - Dar nu e corect! El de ce nu e pedepsit?
    - El si-a primit pedeapsa. Si in viata nu e totul corect...
    Simteam cum lacrimile mi se aduna in ochi si am expirat zgomotos, infranandu-mi nevoia de a tipa, de a lovi, de a plange. Am primit o mica bucatica de hartie pe care scria ca aveam detentie toata saptamana viitoare, de la ora 3 la ora 4.
    Am pus hartia in caiet si am iesit repede din biroul ei. Cand am ajuns in dreptul salii 112, m-am oprit o clipa si m-am sprijinit de peretele alb, strangand din ochi. Era doar a doua zi si deja eram obosita. Eram obosita si satula de tot acest liceu. Nu exista dreptate, nu exista verticalitate, toata vina pica pe elevul nou pe care nimeni nu-l cunoaste si il subapreciaza. Mi-am luat inima in dinti si am intrat in clasa.
    - Eleva noua! exclama profesorul ce statea in fata tablei cenusii si invartea nervos bucatica de creta in mana. TU ai intarziat pentru ca...?
    - Am fost retinuta de doamna director.
    Vocea mea parea sparta. Mi-am dres glasul si mi-am tinut privirea in pamant. Am auzit chicoteli din spatele clasei, acolo unde Sid probabil statea langa Lou si ii fixa idei despre mine. M-am tradat pe mine insami si m-am uitat spre clasa. Sid statea langa Gemma, iar aceasta ma privea cu niste ochi albastri de gheata. Zambetul superior de pe fata ei ma intimida, desi nu voiam. Lou statea singur in ultima banca, langa fereastra, uitandu-se la ploaia marunta ce lovea usor geamul.
    - Da, ia un loc acolo la fereastra.
    Am tresarit in sinea mea, dar m-am indreptat cu pasi marunti spre Lou. Mi-am pus caietele pe banca si m-am asezat. Mi-am intors privirea spre el, dar el mazgalea concentrat marginea caietului. 
    - Uite, Louis, imi...
    - N-o spune! Te rog...
    - Dar chiar imi pare rau pentru ce ti-am facut. Urmele alea de pe fata ta n-ar fi trebuit sa existe.
    - Sunt bine. Tu cum te simti?
    „Inferioara, subapreciata, jignita si vreau sa schimb asta cu toata fiinta mea!” 
    - Sunt bine, am mintit eu. Cel putin eu n-am urme..
    Pufni in ras si un zambet luminos i se intinse pe fata. In tot acest timp nu isi ridica privirea sa se uite la mine, continuandu-si desenul. 
    Isi deschise caietul si atunci se uita la mine. O pereche de ochi albastri parca vedeau prin mine. Zambi si se apuca de scris problema de pe tabla. Am mai stat 2 secunde cu privirea tintita asupra lui, apoi mi-am deschis si eu caietul si am copiat problema. Matematica nu fusese niciodata punctul meu forte si nu existau sanse reale ca ea sa devina tocmai acum.
    Clopotelul zbarnai agitat sfarsitul orei si Lou se ridica tacticos, ferindu-se sa se mai uite la mine. O saruta pe Gemma pe obraz cand ajunse in dreptul ei si iesira toti afara din clasa.
    Mi-am adunat lucrurile si m-am indreptat spre cantina. Mi-am luat un mar dintr-un cos urias plin cu fructe si m-am asezat in coltul salii. Am muscat cu pofta din fructul rosu aprins si am studiat elevii din jurul meu. Toti pareau sa fie grupati si pareau extrem de tacuti, inchisi in ei, linistit chiar. Nu auzeai rasete din partea baietilor cu gura plina, chicoteli din partea fetelor care nu se atingeau de mancare. Parea o agentie secreta unde fiecare isi discuta propriul plan. Nu pareau uniti in-afara grupurilor prestabilite. Fetele in uniforma – masa 1. Skaterii – masa 2, iar apoi restul curgeau in sensul acelor de ceasornic, cu grupuri de maxim sase elevi.
    Sid si Gemma erau singurii care chicoteau si se uitau la mine. Lou se uita pe furis in ochii mei si se incrunta usor, de parca nu ii mai suporta. 
    Ma ridicasem usor si ma dusesem spre cosul de gunoi. Aruncasem cotorul marului si cand ma intorsesem, Gemma isi indrepta tava spre mine, lasand budinca de capsuni si sucul de mere sa imi pateze hainele. Copiii tacuti incepusera sa rada si sa arate spre mine.
    - Ups! Greseala mea!
    Simteam ca pierd controlul ce l-am avut in dimineata asta. Privirea mi se incetosa si ochii mi-erau umezi. Urma sa plang. Am fugit cat mai departe de cantina si nu m-am oprit decat langa o vitrina cu trofee.
    - Cynthia! mi-am auzit numele strigat. Cynthia, aici erai! spuse Lou gafaind.
    - Lasa-ma in pace! Lasati-ma in pace cu totii! am strigat in timp ce lacrimi fierbinti mi se rostogoleau pe obraji.
    Se apropie incet de mine si ma ridica de jos. Ma conduse pana cand ajunsesem in fata baii. Deschise usa pe care era desenata o rochita si ma dusese inauntru, verificand daca mai era cineva acolo. Dadu drumul robinetului si incepu sa imi curete bluza si pantalonii.
    - Pot face asta si singura, stii! ii spusesem printre suspine.
    - Da, da. Imi multumesti mai tarziu.
    La sfarsit imi stoarse bluza cu grija si flutura putin portiunea umeda. Lua un servetel si imi sterse lacrimile de pe fata.
    - De ce se comporta asa cu mine?
    - Nu stiu ce s-a intamplat la magazinul ala de antichitati pentru ca, crede-ma, nu l-am bagat prea mult in seama pe Sid, dar cert este ca ceva i-a ramas intiparit in creierul ala de pitic prost. Si in plus, tu esti fata noua. Asa se comporta cu orice si oricine pe care nu cunoaste. Ii este frica de schimbare, de necunoscut. Nu-l baga in seama.
    - Si tu de ce ai venit dupa mine? De ce ma ajuti?
    - Pentru ca esti „invatacelul” meu. Si pentru ca m-am saturat de magariile lui. Totul are o limita!
    - Si Gemma? am spus incet.
     Se opri o clipa si ma privi in ochi.
    - De Gemma voi avea eu grija.
    - E prietena ta, asa-i?
    - Nu stiu ce intelegi tu prin prietena...
    - E..iubita ta.
    - Pai, mai iesim uneori, dar am decis sa pastram libertatea fiecaruia intacta. De ce iti spun eu tie asta?
    Am ras usor si el a zambit.
    - Pentru ca ai si tu nevoie sa vorbesti cu cineva. La fel ca mine, de altfel. Si sunt sigura ca Sid nu e genul sa asculte prea mult.
    - Ha, pe asta ai nimerit-o. Partial...
    - Multumesc pentru ca nu esti ca ei...
    Dadu din cap aprobator si iesi afara. Am ramas cateva clipa, privindu-ma in oglinda si am incercat sa ma linistesc. Am iesit pe coridor, iar Sid trecu pe langa mine, insotit de Gemma si Lou, si rase batjocoritor la vederea mea. Statusem o secunda si ma gandisem.
    - Hei, Sid!
    Se intoarse nedumerit spre mine, in timp ce eu ma apropiam de el.
    - Totul are o limita, nu crezi?
    - Cerul este limita, draga.
    - Atunci cineva trebuie sa te aduca cu picioarele pe pamant.
    Imi lipisem palma de fata lui, iar acesta isi presa obrazul imediat dupa lovitura.
    - Nu, n-ai facut asta! rosti Gemma mirata.
    - Vrei si tu o bucatica din mine? i-am spus, apropiindu-ma periculos de ea.
    Ea continua sa se dea in spate si pana la urma a plecat, nemaiuitandu-se in urma. Lou imi sopti in ureche un „Destul!” pasnic si incet, iar eu ma imi relaxai muschii incordati.
    Sid se indeparta de mine, pe urmele Gemmei, rostind un „Ciudata naibii” in soapta, iar Lou imi zambi recunoscator. Pleca si el, iar eu ramasesem singura, aproape multumita.

...
    Mai tarziu, am decis ca apropierea de Lou era pentru mine o oportunitate sa ma integrez printre acesti adolescenti. Dupa ce am ajuns acasa, am scos painea si untul pe care le cumparasem de la magazin si mi-am facut un sandwich. L-am mancat repede si apoi m-am dus la fereastra din dormitor.
    Lou, Sid si Gemma erau prezenti. Lou si Sid se dadeau cu placa, impreuna cu alti cativa skateri, intorcandu-se peste cap, sarind energic peste obstacole, in timp ce Gemma statea pe un bancuta ingusta si ii aclama impreuna cu alte cateva fete.
    Mi-am luat inima in dinti si am coborat jos. Frigul se inasprise si puteam simti cum mi se facea pielea de gaina. Palmele imi transpirau, asa ca am inaintat repede spre parc. La vederea mea, Gemma se opri din strigat si se intoarse spre mine.
    - Tu ce cauti aici? spuse ea cu ura in glas.
    - Locuiesc in apropiere.
    Se uita la blocul din care iesisem, apoi in imprejurimi.
    - Vrei sa spui in darapanatura asta? zise ea, indreptandu-si barbia catre bloc.
    - Nu e treaba ta.
    - Dumnezeule! Chiar aici locuiesti? Hei, Sid! striga ea.
    In momentul acela, Sid isi pierdu concentrarea si echilibrul si ateriza cu spatele pe pamant.
    Am alergat spre el, dar nu parea sa dea semne ca e in regula. Ochii sai erau inchisi si respira foarte incet. Inima a inceput sa imi bata cu putere, crezand ca el chiar va muri acolo. I-am ridicat capul de pe asfalt si l-am scuturat usor.
    Am rasuflat usurata cand a clipit usor din ochi, incruntandu-se sa vada cine il tine. Si-a deschis ochii larg si s-a fortat sa ii dau drumul. M-am indepartat cativa pasi si el se uita cand la mine, cand la Gemma.
    - Gemma, esti nebuna? Ti-am spus sa nu imi distragi atentia cand ma dau cu placa! Si tu, extraterestro, ce cauti aici? 
    - Dar...Din cauza ei ai cazut! se apara Gemma. 
    - Ce?! Adica, vrei sa spui ca ea m-a strigat, ea are vocea aia pitigaiata si...
    - Eu am pus-o sa te strige! am spus eu tare, cat sa acopar vocile lor.
    - Poftim?
    - M-am gandit ca putem rezolva problemele si am pus-o sa te strige ca sa vii aici.
    - Ce?! exclama Gemma.
    In ciuda tuturor celor indurate, nu puteam suporta sa fiu eu cea care le destramam prieteniile. 
    - Esti patetica, spuse Sid pe un ton grav.
    - Frate, nu crezi ca exagerezi in toata chestia asta? Adica, fata a venit sa va impacati si tu o refuzi? 
    - Fata asta de care zici tu, Cole, mi-a tras palma aia pentru care am fost rosu 2 ore nenorocite!
    Cole era un tip inalt, slabut, cu parul negru precum ciocolata amaruie si ochi verzi. Avea pe brate cateva tatuaje si in ureche un flash. Purta un tricou cu manecile taiate pe care era scris mare „RAMONES” si o pereche de blugi negri taiati la genunchi. Pielea sa era alba, iar sub pometii proeminenti avea niste bujori rozalii.
    - Frate, esti prea dur. Cedeaza, omule, pana nu e prea tarziu.
    - Vorbesti de parca ar fi iubita-mea!
    - Nu e..iubita ta? se mira Cole.
    - Eww, NU!
    Mi-am pus capul in pamant si m-am indepartat de grup.
    - Hei, ghiocel! Daca tot esti aici, spune ce ai de spus! exclama Sid.
    - Voiam sa spun ca imi pare rau ca ti-am dat palma aia, am zis in timp ce m-am intors sa-l privesc. Nu vreau altceva decat sa incetati sa va mai luati de mine. Voua v-ar placea ca cineva sa se ia de voi in fiecare zi, pentru acelasi lucru, sa fiti jigniti? Mie nu!
    Gemma se uita in pamant, apoi la Sid, iar Lou ma privea cu mila. Sid isi musca buza de jos, iar Cole zambea.
    - Asa ma gandeam si eu! Nu ma astept sa incetati...
    -Doar, du-te acasa! spuse Sid incet.
    - Asta si faceam, i-am raspuns calma.
    Am intrat in cladirea racoroasa si am urcat pana am ajuns in fata apartamentului. Am incuiat usa in urma mea si m-am dus in dormitor. Am dat usor draperia la o parte si m-am uitat spre parc. Sid gesticula cu mainile in aer, iar Gemma vorbea destul de incet, stand cu mainile in san. Lou se intoarse si pleca de langa ei, urmat de Cole care se uita in sus si imi prinse privirea. M-am lasat in jos si am acoperit fereastra, iar dupa cateva secunde m-am uitat din nou. Cole mergea cu spatele in directia in care se deplasa si Lou si imi zambea siret. Gemma pleca de langa Sid, iar acesta batu cu piciorul in pamant, strigand la ea. Isi intoarse privirea spre el doar pe jumatate, dar nu se opri din mers.
    Sid isi apuca placa si arunca inspre ei, dupa care lovi stalpul de fier, unde era candva o poarta, cu pumnul. Imediat dupa aceasta, isi duse pumnul intre genunchi si se chirci de durere.
    Am alergat spre parc si l-am gasit tot acolo, stand pe jos de data aceasta, aproape plangand.
    Cand am ajuns in dreptul lui, si-a ridicat privirea apoi s-a uitat spre directia unde a plecat Gemma.
    - Te pot ajuta cu ceva? am intrebat timid.
    - Nu!
    M-am pus in genunchi langa el si i-am luat mana lovita intre palme. Nu s-a opus, nu s-a tras, ci doar nu ma privea. Am atins indexul si acesta a tresarit de durere cu un oftat, uitandu-se la mana lui.
    - Cred ca e rupta.
    - Crezi? intreba cu durere in voce.
    - Haide, o sa mergem la spital sa ti-o puna in ghips.
    - De ce faci asta? 
    - Pentru ca, spre deosebire de tine, eu nu sunt o idioata.
    Se uita o clipa la mine, dar se ridicase si incepu sa mearga in pas cu mine.

O, Dumnezeule! Ma bucur ca am un fan pe acest site. Un fan ce citeste ceva de la mine...:))
Pai multumesc inca odata pentru complimente! Te pup si eu, si desigur ca o sa te anunt de fiecare data! :*

Imi place ficul tau ,este superb ,sa ma anunti cand pui next :-*

Fanfic original blocat din cauza inactivitatii.