Unu.

Tic-Tac

        Ai putea sa o asemeni cu mesajul dintr-o sticla veche, purtata prin valurile zbuciumate ale unei intinderi mari de apa si totusi nu este verosimila aceasta comparatie, este doar o scrisoare uitata de Dumnezeu, intr-un plic ingalbenit, ce a reusit sa strabata itele complexe ale timpului, patrunzand in aceasta nebuloasa de vise si iluzii ale unui pribeag chip pictat pe panza cromatica a destinului.

        Mainile imi tremura si simt cum respiratia mi se intretaie la gandul ca ai sa o citesti, ca degetele lungi si albe, precum ceara au sa rasfoiasca aceste pagini cu ganduri fara sens, incoerente, reminiscentele unui suflet trecut prin razboi si pace. Mi te imaginez cu parul lung, negru si buclat mangaindu-ti umerii, cu fruntea mare si luminoasa aplecata asupra randurilor scrise cu o caligrafie micuta si inclinata, incercand sa ignori petele de cerneala ale neglijentei expeditoare.

Tic- Tac

       Aud cum o alta secunda se scurge peste mine, cu rabdarea si perseverenta specifica, aceast fir de nisip din propria clapsidra, ma perforat, l-am simtit cum ma strapunge asemeni picaturii chinezesti, am incercat sa ii rezist, dar agonia m-a cuprins in mrejele ei, iar singura mea speranta esti tu. Poate nu imi intelegi distorsionatul punct de vedere, dar numai ideea ca cineva imi va stii trairile ma racoreste si imi face sa vibreze inima.

        La inceput ai sa incerci sa imi cauti chipul prin memorie, dar va fi inutil asa ca ai sa renunti. Imi place sa elimin aceasta posibilitate, dar daca totusi, prin absurd ne-am intalnit candva nu ai cum sa asociezi aceste ganduri cu imaginea mea. Poate am fost colegi de gradinita, dar in clase paralele, sau poate am avut amandoi pojar si ne-am intalnit in acelasi salon, ale aceleiasi infirmerii. Acestea ar fi cateva dintre cazurile pe care mintea mea la proiecteaza.

Tic- Tac

        Din greseala ai gasit scrisoarea, impins de curiozitatea-ti copilaroasa ai deschis-o eliberand odata cu ea memoriile unei, poate odata, tinere italience. Tu esti un simplu baiat de liceu, cu ochii incercanati de presiunea bacului, stai langa cladire si tragand cu pofta dintr-o tigare, astepti ca primavara sa iti patrunda in suflet, dar asteptarea te epuizeaza, te moleseste si tot ce poti sa faci este sa iti ineci amarul in aceste vicii. Vezi apusul sangeriu si auzi cum inima isi danseaza valsul etern alaturi de involburatu-ti si fierbintele-ti sange, citesti cu nerabdare aceste randuri si le dezaprobi, neintelegand aceasta discrepanta intre mine si tine, desi in esenta iti parem la fel.

Tic- Tac

        Fiind de acord cu tine, dezaprob la randul meu acest scenariu frivol, tu esti un batranel aspru si mizantrop, nu iubesti copii galagiosi si nici nu hranesti porumbei in parc. Ai ales tu sau poate soarta a hotarat sa duci o viata celibatara, carand si suportand singur toate problemele. Ma urasti din tot sufletul tau, iar aceste cuvinte iti par superficiale, capriciile unui alt tarator suflet pe pamant. Asa este mai bine, nu? Poate chiar ma aproprii de realitate? Simt acest lucru ci fiecare fibra din corpul meu, dar poate ma insel si aceasta supozitie este la fel de gresita precum si cealalta.

Tic-Tac

        Acestea sunt ultimele secunde pe care i le acord acestei neinsemnate epistole care va ramane fara raspuns. As vrea sa te gandesti la mine ca la vant, o entitate invizibila, complexa, ce bantuie pamantul, veacuri intregi, fara stapan si fara scop. M-am transformat in scrum si tot ce astept este suflarea care sa ma imprastie in indelungata zare, lasandu-ma sa salasluiesc in gradinile dulci ale Edenului. Simt cum nodul franghiei se strange din ce in ce mai tare, facand ca simplul gest de a trage aer in plamani sa para o adevarata povara, in jur pluteste mirosul proaspat de lamaie al unei mortii de mult dorite.

Poate doar o simpla,
Necunsocuta