Hello ! 
Dragut capitol, desi am cam uitat despre ce e vorba in fic :3
Ma bucur ca ai adus un next, chiar daca dupa multa vreme. 
Spor la scris in continuare. 
Ja ne !

Bine...cine e inchis de patru luni? Sasuke nu? Pai daca este el asa merita, el si-a cautat-o cu lumanarea. Imi pare rau pentru Naruto si Sakura ca sufera din nou din cauza magarului de Sasuke, dar nu ai ce face, fara putina suferinta, fericirea nu e la fel de puternica.
Mi-a placut mult cum ai descris totul in acest capitol. a fost chiar captivant, pacat ca s-a terminat exact cand totul devenea mai interesant.
Mersi pentru anunt si grabeste-te cu nextul ala pentru ca, chiar vrea sa aflu ce s-a intamplat cu Sasuke si daca el este cel inchis , dar pana atunci spor la scris.
~Sayonara~

                                                  ” NU DEȚIN NICI UNUL DIN PERSONAJE ȘI NU FAC ABUZ DE ELE, SAU DE ORI CE ALTCEVA”

---

 

-Sakura! Sakura ! Sakura , trezește-te !

  -Gata, gata ! M-am trezit.
  Mi-aș fi dorit sa nu fi răsărit soarele în această dimineață. Viața asta ! Nu te lasă să te odihnești. Mă îndrept plictisită către dulap. Trebuie să mă îmbrac. Îmi aleg pe pereche de pantaloni scurți, negri și o cămașă cu mânecile trei sferturi, crem. Părul mi-l las pe spate. A crescut destul de mult. Îmi prind bretonul cu o clamă pe spate. Rucsacul meu ! Era să-l uit. Nu pot pleca în misiune fără el. Sunt gata !
  -Sai !
  -Aici ! Vino, să mergem !
  Plecăm. Eu nu vreau. Nu vreau să plec în nici o misiune fără Naruto. Cu atât mai puțin dacă sunt singură cu Sai. El este ...puțin ciudat. Trecutul lui este ciudat. Fratele lui a fost omorât, iar el este foarte afectat de atunci. Nu prea vorbește despre asta. Acum, dacă stau să mă gândesc seamănă puțin cu Sasuke. Este înalt. Mult mai înalt ca mine. Nu-mi place să descriu persoanele...nu este nimic de spus despre el. Atâta tot că are pielea albă ca laptele, părul scurt și ochii negri. În fine, pornim.
  Am luat-o prin pădure. Evident, pe unde am putea-o lua ? În fine. Încă este dimineață . Cu toate că este primăvară, dimineața e cam răcoare. Trebuia să-mi iau o pereche de pantaloni lungi. La naiba!

~Între timp~

-Madara, ce facem ? Nu-l putem ține acolo o veșnicie.

-Răbdare! Acum du-i asta. Aseară m-a enervat și nu i-am dus de mâncare, cred ca e flămând băiatul...

Sasuke:
  Aud pași. La naiba cu asta! O să înnebunesc! M-au terminat, ei m-au terminat. M-au mințit! Au luat puterea ochilor lui Itachi de la mine. Au luat-o! Fratele meu trăiește acum în ochii nenorociților ăstora și toate numai din vina mea! Numai din vina mea. Ce-ce-am făcut ca să merit asta ? Ce-am făcut ? Am vrut doar să-mi răzbun clanul. La naiba să-i ia pe toți . M-au păcălit ! Toți. M-au făcut un criminal. Am devenit unul. Mi-am ucis propriul frate. El a fost obligat să-și omoare clanul, ca să mă apere pe mine. La naiba să mai ia și eu l-am omorât pe el! Ce monstru sunt eu ?
  -Câine! Ia și mănâncă!
  -Nu vreau.
  -Treaba ta!
  Aud cum farfuria cu mâncare face contact cu pământul. S-a spart.
  -Două zile nu vei mânca nimic! Somn ușor!
  ”La naiba să te ia! O să plătească toți pentru ce mi-au făcut ! Toți! Pe toți o să vă omor! ”
Sakura
  Frigul dimineții s-a domolit. Acum este destul de cald. Cred că până la urmă am făcut o alegere bună cu pantalonii scurți.
  La naiba cu Sai ăsta. Nu scoate nici o vorbă. Cred că sunt blestemată altfel nu găsesc o explicație logică pentru care sunt pusă să merg cu el în misiune. Mă măsoară din priviri de când am plecat. Deja mergem de vreo cinci ore și simt că am obosit. Deși frecventez pădurea, nu mă mai satur de priveliștea încântătoare. Razele de soare stralucesc precum scanteiele de foc, florile zambesc ca un roi de fluturi albi.Lumina face minuni in toata imparatia.Firele de iarba se leagana sub adierea blanda a vantului de primăvara, iar intr-un coltisor se vad ochii lupului ce starluceau lacomi.Natura toata, plina de culoare te face sa te topesti in caldura inabusitoare, iar toti pomii sunt in sarbatoare. Cer senin, albastru ca floarea de "nu ma uita". A picat un verde puternic peste padure, fosneste, rasuna mii si mii de glasuri, vietatile padurii.Vazduhul a incremenit deasupra lunii, iar in departare licaresc stele mici ca niste tinte de argint. E seară.
  -Sakura, vom sta aici până mâine dimineață.
  Dau aprobator din cap. Minunat, am petrecut o zi întreagă cu el acum trebuie să petrec și o noapte. La naiba! În fine, mă fac comodă pe pătură, învelidu-mă cu altă pătură. Stau și privesc stelele. Îmi șoptesc, ”uite acolo e luceafărul!”- exact cum îmi făcea mama când eram mică.
  Încerc să adorm, dar nu pot. Aud niște țipete din apropriere. Ce naiba un țipăt de bărbat ? Cum Sai doarme nu vreau să-l trezesc așa că plec singură. E nopate , deci nu văd nimic. Mă ghidez doar după țipăt. Aud aceleași cuvinte în mod repetat ”Dați-mi drumul!”. Ce se întâmplă?! Văd o lumină slabă. Inima îmi bate neîncetat mai că o simt în gât. Mai am puțin și ajung lăngă fereastra aia mică de unde vin strigătele de ajutor. Încă un pic, un pic, of Doamne deja îmi transpiră palmele, încă un pic. Am ajuns! Fereastra are gratii. Mă agăț de una din ele și mă aplec. Nu se poate !
  -S-Sas'ke ?
  -Sakura ?! Ce cauți tu aici ?
  -Ce caut eu ? Tu ce faci aici ?!
  -Shh! Vorbește mai încet!
  -Scuze! Ce s-a întâmplat?! ”Doamne cred că visez vorbesc cu Sasuke în toiul nopții, treziți-mă!”
  -Îți voi explica totul, numai scoate-mă de aici ,te rog!
  Ce? El, Marele Uchiha îmi cere mie ajutor? Și dacă este o capcană?! Dacă nu este adevărat? Dacă mă păcălește ?
  -Nu, nu , nu , visez, clar visez, nu , trebuie să mă întorc ! Nu!
  -Sakura!!!
  Alerg speriată în locul din care am plecat. Nu se poate așa ceva. N-are cum , visez! Dar dacă totuși e adevărat?!
  -Aaa! simt cum două mâin îmi cuprin gura și talia.
  -Sakura? Ce naiba ?
  -Sai! Sai, Sasuke este acolo !
  -Ce ?
  -Acolo, acolo într-o celulă îmi cerea ajutorul! Încerc să-i explic prin șiroaie de lacrimi și suspine.
  -Sakura, calmează-te și explicămi!
  Încep să respirm calm și regulat, astfel liniștindu-mă, apoi îi povestesc tot, de la cap la coadă.
  -Sakura, mai mult ca sigur că ai visat, sau erai somnambulă. Nu are cum !
  -Nu mă crezi ?Atunci vino cu mine!
  -Sakura!
  Sai îmi cuprinde brațele scuturându-mă -Sakura! Nu-i Sasuke acolo ! Înțelege !
  -Lasă-mă! Dacă nu mă crezi treabă ta! Nu o să stau aici să mă cert cu tine!
  Fug înapoi la Sasuke și văd că Sai mă urmărește. Probabil îi este frică să nu fac vreo nebunie.
  -Vezi ? Vezi că nu mint ?!
  -Sakura te-ai întors!
  -În nici un caz nu te voi lăsa să-l ajuți pe cel care ne-a trădat satul! Mișcă-te!
  -Ia mâna de pe mine! Lasă-mă
  -Dă-i drumul!
  -Gura amândoi!
  Sai mă târăște după el până la locul nostru. Mă zbat să scap din strâmtoarea lui, dar nu izbutesc. Mă leagă de copac și mă privește furios.
  -Nu îl voi lăsa să mi te ia ! Ai înțeles !? Noapte bună iubito!
  Nu puteam spune nimic îmi acoperise gura cu scoch. Nu, nu se poate așa ceva. E nebun ! E maniac! Doamne! Te rog, te rog lasă-mă să-l ajut pe Sasuke! Văd un kunai la câțiva centrimetri de mine. Asta e șansa mea! Sai s-a dus după surcele. Apuc kunaiul și încep să tai sfoara care mă înconjoară. Gata! Îmi iau rucsacul și fug disperată către Sasuke.
  -Sasuk-kun!
  -Sakura! Ți-a făcut ceva?
  -Lasă asta acum, ce fac ? Cum să te scot?
  -Încearcă să tai fiarele astea, sunt destul de ruginite.
  Încep să tai grilajele. Of ,dar nu se clintesc! Stai , am găsit ceva. În partea de sus a grilajului este o crăpătură. Asta e șansa mea! Încep să tai acolo. Asta e ! Mai am puțin. Stai ,nu Sai !
  -Sasuke se aproporie Sai , ce mă fac ?
  -Nu te teme! Te apăr eu, tu doar taie ălă. Îi simt mâna peste a mea. Doamne ! Stai , am reușit am rupt grilajul! Sasuke iese și-mi cuprinde mână întra-lui. Mă privește în ochi. Doamne ce ochi are! Cât de mut îl iubesc! Mă trage la pieptul său și aud ”Mulțumesc!”. Dar cine rupe îmbrățișarea . Era Sai ! Simt cum palma lui face conatct cu fața mea. Cad la pământ.
  -Nenorocitule! țipă Sasuke.
  O Doamne, s-au luat la bătaie. Nu văd prea multe din cauza părului ce mi-a învăluit fața. Simt doar cum două brațe mă ridică. Îl văd. Este Sasuke.
  -Ești bine?
  -Da! Cred...

---

Acesta este capitolul XI. Vă pup !

Odododooo Ce dragut acum Sasuke o protejeaza pe Sakura. Mi-a placut reactia ei cand la vazut inchis acolo a fost foarte haios, mai ales ca ea prima data a crezut ca viseaza . Care-i faza cu Sai?! A innebunit? Eh...in fine, lasand asta la o parte sper sa vii repede cu next'ul pentru ca, chiar sunt curioasa cum vor evolua lucrurile de acum inainte, mai ales reactia lui Madara cand va afla ca Sasuke a scapat
Pana data viitoare te-am
~Sayonara~

Heeeeeiiiii
Mersi mult de mesaj!
Se pare ca Sasuke, tipul dur care nu are nevoie de ajutorul nimanui, a ajuns a sa se roage de Sakura sa il salveze....
Dezamagitor, si ce e cu Sai, pasiunea lui ascunsa este Sakura?! Cred ca se trage de la pantalonii ei scurti
Astept sa aduci next-ul, si sper sa ma anunti si pe mine
Spor la scris!
BaiBai

Deci am ramas poker face, nu mai inteleg nimic, chiar nimic.
Mai intai : Buna ! Multumesc mult de anunt, sper sa il primesc si data viitoare.
Un capitol foaaaarte frumos, doar ca am vazut cam de prea mult ori la naiba prin el. 
Nu ma deranjeaza ideea de SaiSaku, dar Sai e asa de plat si indiferent incat nu ai fi crezut ca el de fapt e nebun dupa Sakura, chiar maniac :)), ma bucur totusi de faptul ca Sasuke e liber si e impreuna cu Sakura. 
Dar ce s-a intamplat cu Sai ? E mort ? :O 
Cam atat, sper sa ma anunti si data viitoare de next.
Pupici dulci de la Demy.
Ja ne !

---

                                                                                         


                                                                                     Capitolul X



”O Doamne, s-au luat la bătaie. Nu văd prea multe din cauza părului ce mi-a învăluit fața. Simt doar cum două brațe mă ridică. Îl văd. Este Sasuke.
-Ești bine?
-Da! Cred...”

Îmi mut privirea din ochii pătrunzători ai brunetului spre Sai. Zăcea pe jos plin de sânge pe față.
-E mort?
Nu mi-a răspuns. Urăsc chestia asta. Mă aplec spre Sai pentru a-i verifica pulsul, dar Sasuke mă tage puetrnic de braț dând ochii peste cap în același timp. Mă asigură că nu l-a omorât, încă. Aste era oarecum bine, ingnorând faptul că este bolnav mintal. Mă smucesc din mâna lui Sasuke, înderptându-mă spre corturi. Vreau să iau harta și să mâ întorc acasă, dar vremea are altceva de zis. A început ploaia. În orice caz asta nu mă va face să stau lângă un bolnav mintal și cu Sasuke până dimineță. Simt cum cineva mă urmărește ”Pff logic ca e Sasuke, Sakura!”. Subconștientul meu are dreptate. Ce tot vrea de la mine? Da, l-am salvat pentru că mi-a fost, îmi este și îmi va fi prieten-coechipier. Ce am gândit pe moment a fost un impuls...poate.
-Ce faci?
Nu-i răspund. Îi plătesc cu aceeași monedă. Nici măcar nu știu ce căuta el acolo, dar nici nu mă interesează. Am decis să-mi văd de viață și să accept realitate crudă a vieții. Ce vedem noi în povesti cu ”și au trăit fericițî până la adânci bătrâneți” există exact unde sunt-în cărți. Nu vom întâlni niciodatâ o poveste desprinsă parcă din basme să fie reală. Nimeni nu știe ,dacă cei care ”au trăit fericiți până la...” chiar au trăit așa. În nicio poveste nu scrie așa ceva. Îmi trec mâna prin păr , iar apoi încep să strâng lucrurile. Sasuke stătea sprijinit de copac privindu-mă. Nu-l băgam în seamă.. Mă întorc cu spatele la el împachentând încontinuare. Gândurile mele sunt întrerupe de câtre mâna lui Sasuke car mă trage cu brutalitate, dar totuși cu o urmă de finețe spre el. Viteza izbitor de mare ne-a făcut să ne unim buzele una de alta. Primul meu sărtu. Îmi plăcea mă simțeam în siguranță în brațele lui, dar în același timp mă gândeam și la faptul că a încercat să mă omoare de două ori și nu știam dacă și de această dată este la fel. Rup sărutul împingându-l ușor de pe mine.
-Ce crezi tu că faci? Hă? Te-am salvat O.K ia-o ca pe un angajament pe care îl port față de tine pentru că mi-ai fost coeechipier, nimic mai mult! Obișnuiește-te cu mine exact așa cum sunt! Nu încerca să schimbi ce-ai sricat acum trei ani da? Ochii îmi sunt învîluiți de lacrimi urmate de suspine. Sasuke se aproprie de mine și mă smucește brusc.
-Crezi că mie mi-a fost ușor, Sakura? Să mă gândesc întruna la sat, la casa mea, la Naruto și la tin-
-Să nu cumva! Îi explic cu degetul arătător ridicat în sus. Sa nu cumva să spui ” de tine” !
-De tine! Mai ales de tine!
Palma mea face contact cu fața lui. Deși sunt mică de înălțime am reușit să-l plesnesc. Am câzut în genunchi, plângând și mai tare. Sasuke se întoarce și vine lângă mine. Mă strânge puternic în brațe. Aș vrea să-l îndepărtez, dar de ceea ce am nevoi în acest moment este o îmbrățișare. Îl văd că vrea să-mi spună probabil că-i pare rău și toate cele ,dar nu i-am permis. I-am acoperit gura cu mâna mea punându-mi capul pe umărul și suspinând adânc,
-Acum, spuneam sughițând ușor, acum tot ce vreau este să merg acasă.
Îmi pune mâna pe cap șoptindu-mi că nu mă va lăsa. Ori merg cu el ori nu mai merg deloc. De ce-mi face asta? Mă ajută să mă ridic. Nu mâncasem nimic azi, așa că mi-am pierdut echilibrul, dar Sasuke a avut grijă să nu cad.. Mă privește adânc, însă eu căutam să mă uit la orice altceva înafară de ochii săi. Fără câștig. Îmi prinde bârbia cu foarte mare delicatețe apropiindu-mi capul de al său. Mă sărut ușor pe gât căutându-mi buzele. Le găsește datorită mie care tocmai mi-am dat seama că nu pot trăii fără el chiar și duăî această despărțire de trei ani. M-a durut trădarea lui, dar în această seară și compensat toate greșelile.
Cuprinși în sărutul nostru auzim un foșnet din tufișuri. Am tresărit gândidu-mă direct la Sai. Inima a începu să-mi bată atât de tare încât simțeam că-mi iese din piept, însă Sasuke mă linișteș-te, împngându-mă până în spatele unui stejar mare.
Am avut dreptate era Sai.

---

]CAPITOL NECORECTAT. See you!

Este interesant ficul tau doar ca ar trebui sa ai grija deoarece grabesti putin actiunea si ar mai trebui sa adaugi mai multa descriere. Astept nextul!