Capitolul 1

Hallowen ... cine a infiintat sarbatoarea asta stupida? Nu de alta, dar, totul pare foarte stresant: costumele, machiajul si fiinta mitologica pe care vrei sa o reprezinti, o adevarat bataie de cap. Anul acesta toata lumea spune ca vampirii se v-or trezi in noaptea aceasta "magica" si ca tot in noaptea aceasta ti se va decide destinul. De mica stiu ca destinul ti-l faci cu cele doua maini ale tale si ca tot tu iti decizi viitorul. Si nu spun asta neaparat pentru ca m-au invatat parintii, de ce? Deoarece eu am fost crescuta de mama adoptiva, era destul de batrana iar ea nu ave copii si cum eu eram disponibila ... ma luat si ma crescut cu atata iubire timp de 10 ani pana cand iar am ramas singura. Nu imi cunosc parintii bilogici si nu pentru ca nu am vrut sa ii cunosc, ci pentru ca atat bunica mea adica mama cat si lumea de prin prejur imi spunea ca eu am fost nascuta de astre, cum? Ei zic, ca acele "astre" ar fi fost singurii oameni cu sange pur sau ca as fi fost o reincarnatie a unei printese de mult pierduta sau mai pe scurt detinatoarea sangelui pur. Aberatii, nici eu nu stiu cine este aceea femeie! Toata populatia doarme, nimeni nu se trezeste la realitate, nimeni nu se trezeste din acel somn adanc? Iar eu tot un mister am ramas pentru toti. De aceea nu am nici multi prieteni, pentru ca nimeni nu vrea sa aiba ca prieten o fiinta asa ca mine. Exact ca aceea femeie, bine dar macar pe ea a iubit-o cineva ... un vampir, pot spune "The Boss" care daca te apropiai de ea te manca de viu. Cum o chema, Rose? Cam asa ceva, Rossalinda Maria Sotomayor. Multa lume ma aseamana cu ceva ce nu sunt, mai ales babele care cred in povesti si prostii legate de noaptea de Hallowen. Telefonul meu ma trezeste din visare. Raspund acelui cineva care ma suna cu disperare in speranta de a auzii vesti bune.

-Alo?
-Hei, Saku! Ce faci? Vii la Hallowen? Uite stiu ca raspunsul o sa fie tot nu dar macar anul acesta!
-Dint-o data fac foarte bine si nu, nu am de gand sa vin la o astfel de porcarie.

Cine putea fi la telefon in afara de Lolla, aproape singura mea prietena. Si tot prietena care ma impinge sa fac numai prostii, e mai rau ca un dracusor, cu toate ca nu are furca are furculita. Odata a pus pocnitori in papucii vrajitoarei de venciasa, saraca femeie a crezut ca au venit spiritele sa o ia. Lolla este o fata cu parul albastru si ochii negri, este foarte hazlie si foarte nebuna, nu ma lasa sa fac nicio traznaie daca nu este ea langa mine. Si totusi ma bucur ca am o prietena ca ea, aveam nevoie de ceva energie.

-Ai ... De ce nu vi?
-Nu am costum si asa nu am chef de povesti prostesti!
-Atunci iti pui o fata de masa pe cap si asta este!
-Nu vin imbracata in masa dupa tine ... Facem asa, vin cu tine dar fara costum!
-Ce fel de Hallowen mai este si asta? Fara costum? Totusi iti pui o masca, Pa!

Off prostul ei obicei de a imi inchide telefonul in nas fara a ma lasa sa ii dau replica! Ce prostie! Ma uit la ceas si observ ca este 18:30. Imi este asa de lene sa ma dau jos din pat si sa merg sa colind ca o tamp**a orasul dupa bomboane, pe care le gasesti si la magazin. Pustii fac chestia asa numai pentru ca sunt gratis si pentru ca sperie lumea ... Mare lucru! Se aude un ciocanit in usa. Ori sunt colindatori ori este Lolla. La prima varianta imi scot cainele afara, daca tot e Hallowen trebuie sa faci si tu ceva folositor sa ii sperii pe copii! adica deaia este sarbatoarea asta stupida nu? Sa nu uit sa vi-l prezint si pe Noel, cainele meu lup. Nu sunt multe de zis despre el: este inalt, frumos, culoare blanei este negru cu maro, ochii caprui si este un foarte bun aparator. Cobor jos deoarece, acel cineva imi dispera saraca usa. Deschid usor si mai ca imi vine sa cad din picioare de ras cand o vad pe Lolla imbracata in vrajitoare.

-Esti gata?
-Oarecum ...
-Trebuie sa iti arat ceva, sper sa iti placa!

DUPA CATEVA MINUTE DE MERS:

Admiram privelistea care te "speria". "Fantomele" care bantuiau orasul nu erau cine stie ce. Varcolaci, vrajitoare si fantome, nu se schimba nimic in niciun an, se plimba doar de colo pana colo cersind bomboane ca la milogi. Curiozitatea ma manca pe dinauntru, ce dorea sa imi arate Lolla de era asa de disperata? Sper ca e ceva destul de interesant! Lolla era foarte fericita, cel putin asa parea. Observ ca incet ne indepartam de Londra. Luminile se sting usor incepand sa se observe cu greu din indepartare, fantomele dispar una cate una in ceata care tocmai sa asezat. Am iesit din Londra, de ce? deaorece padurea de la marginea acesteia ne arata asta. Devine din ce in ce mai infricosator, formele copacilor erau infioratoare, parca mai aveau umpic si ne inhatau.

-Unde suntem? Si unde mergem?
-Nu te speria! Suntem intr-o padure de la oras, mergem spre un castel, in care s-ar zice ca traieste sau cel putin traia iubitul acelei printese.

Prostii, din nou chestia aia cu Printesa Rose, incerca sa ma sperie .... si ii cam reuseste. Mai mergem cateva minute, iar in fata noastra se afiseaza un castel inalt, spre  marea mea mirare era, curat pe dinafara, dar pe dinauntru cine stie ce o fi pe pereti ... schelete, paianjeni si alte minunatii.  Si totusi daca in acest moment fantomele isi fac de cap in castel, de ce zic asta? Deoarece erau aprinse cateva luminii, dar ncici macar o umbra nu se oglindea prin fereasttra ... nimic! Deodata o aud pe Lolla cum ingana o provocare pentru mine. Trebuie sa urc in catsel. Iar daca nu o accept poate o sa ma creada o lasa si daca o accept cine stie ce o sa patesc. Am sa sfarsesc cu capul sau maini si picioare rupte, decapitata sau cu ochii scosi. Dar totusi simt cum antrenalina imi strabate fiecare coltisor al corpului, trebuie sa intru in nemernicia aia de palat si sa accept provocarea Lollei!

Cam asta este sper sa sa va placa!!

Capitolul 2:

Sakura:

Imi intorc capul catre Lolla care avea o fata de dr*c. Stiam ca e nebuna dar nici chiar asa. Ea nu isi da seama ca daca intru acolo pot muri? Mrr cat o urasc! Imi intorc inapot capul spre castelul acela infricosator si observ ca luminile erau stinse. Ori am eu vedenii ori am inebunit ori casa asta este locuita de cineva? Mai devreme erau aprinse! Nu imi miroase a bine si nu este numai mirosul de moarte care il simteam din ce in ce mai aproape de  mine. Fac cativa pasi spre poarta mare, pun mana usor pe metalul rece simtind deja cativa fiori pe sirea spinarii. Intru in ograda palatului intorcand inca odata privirea spre Lolla care imi facea semn cu mainile sa intru in castel, bonus mai si radea de mine deoarece cred ca aveam o fata de psihopata. Am sa ii arat eu amuzament imediat ce am sa ii araunc cu o piatra in cap. Simteam cum sangele imi fierbe in vene, cum inima batea din ce in ce mai tare si cum stomacul mi se intorcea pe dos. Pentru prima oara imi era intradevar frica de ceva! Deschid usa palatul usor, pasind pe covorul rosu din matase. Cercetam cu atentie fiecare coltisor al camerei intunecate. Astia nu au becuri sau fac economie? Totul era amenajat cu bun gust. Armurile din argint curate erau asezate pe de o parte si alta a scarilor care duceau in parti diferite, aripa de Est si cea de Vest. Pe sus erau cateva tablouri ale stapanului cred, uf si o doamna cu parul negru intr-o rochie rosie cu dantela neagra. Din nou, stapani casei? In mijlocul camerei se afla o masa mare cu scaune pe langa ea, o fata de masa ce o acoperea si niste trandafiri rosii ca sangele ii dadeau un aer important. Urc scarile din lemn de cires spijinindu-ma de bara din lemn de brad.  Simt cum imi pierd cunostinta deoarece am fost lovita cu ceva dur in cap.

Hinata:

Pfiu, tocmai ce am terminat curatenia. Sper ca stapanul sa fie multumit de treaba facuta impreuna cu Mina si Kira. Simt un fior pe sirea spinarii, usa de la intrare iar este deschisa. Ma indrept usor spre ea inchizand-o cu lacatul, Naruto trebuie sa stie ca in zilele noastre huliganii sunt la toate colturile si ca ar trebuii sa fie mai grijuliu cu usa.  Ma intorc hotarata sa merg din nou spre bucatarie dar simt un miros puternic de vanilie si scortisoara, nimeni din castel nu poarta vanilie si scortisoara, asta inseamna ca avem ... musafiri. Ochii mei devin rosii cautand invitatul nepoftit.  Este o femeie mai exact o copila si este tarata de .. Naruto?

- Naruto ce faci acolo?
-Avem invitati. 

-Si asta inseamna ca tu trebuie sa ii lovesti in cap?
-Scuze dar m-am panicat.
-E bine?
-Pai nu este o lovitura asa de grava!

Cati ani  o avea? Pare o fata cuminte de vreo 16-17 ani. Dar ce cauta aici in noaptea de Hallowen?

DUPA 3 ORE DE SOMN:

Sakura:

Simt cum sunt in mare primejdie. De ce am venit aici? Cum am ajunns aici mai exact?Cine ma pus sa intru in casa asta? Uf atatea intrebari si totusi nu imi aduc aminte nimic din ultimele 5 ore in care am fost aici in casa imediat dupa acel impact puternic pe care l-am avut la cap nu mai stiu nimic. Cine o fi fost nenoroc**ul care ma lovit? E clar, acel cineva nu ma vrea aici! Si daca sunt mai multi de 1? Ce ma fac? Sunt moarta stiam eu ca nu trebuie sa intru aici. Si totusi intrebarea "Unde sunt?" imi revine din nou in minte, peste tot este intuneric. Stai o luminita se arata din indepartare, scaparea mea! Incep sa fug ca o bezmetica prin acel intuneric nerealizand ca pot  sa cad cu toate ca eram intr-un vis. Incerc sa deschid ochii dar fara sanse, sunt asa de obosita si totusi am chef de cearta! Dupa cateva incercari esuate rusesc sa privesc lumina apasatoare din camera. Sunt bine ... Cativa oameni erau in jurul meu: un blond, o bruneta cred, si inca o blonda si o roscata, cine sunt ei? Femeia aceea practic fata aceea cu parul negru si cu reflexii albastre se indreapta spre mine fixandu-ma cu ochii ei lila.

-Esti bine?

Simteam ca nu pot sa vorbesc, glasul meu era ragusit. Tusesc de vreo doua ori si in sfarsit incep sa vorbesc.

-Cred, unde  sunt?
-Esti in castel, ce cauti aici in noaptea de Hallowen?
-Nu mai imi amintesc nimic din ultimele 5 ore din cauza acelui impact puternic pe care l-am avut la cap.

Imi zambeste spunandu-mi ca ea este Hinata si ca este incantata sa ma cunoasca. La fel si blondul vine spre mine cu un zambet mare si imi spune ca el este Naruto. Le zambesc inapoi continuand discutia pe care tocmai o incepusem.

-Cine esti?
-Eu sunt Sakura, incantata.
-Vei locuii la acest palat pana cand iti aduci aminte cine esti!

Eu stiu cine sunt doar ca nu stiu de unde am venit! Uf macar ma aleg cu o camera! Le multumesc intrebandu-i unde o sa stau de acum inainte. Iesim afara din aceea incapere conducandu-ma la o camera mare spatioasa si roz unde voi sta pe durata de cateva zile sau saptamani. Sper ca totul o sa fie bine.

Hinata:

Ok, nu stiu ce mia venit de am lasat-o sa stea aici, dar cu siguranta stapanul nu va fi prea incantat dar, cand ii va simti prezenta ei ciudata pot spune cu siguranta o va lsa sa stea. Mi se pare oarecum cunoscuta adica, simt cum o entitate o protejeaza cu grija, ca nimic si nimeni nu o poate darama! Cine o fi?

Capitolul 3:

O noua lume mi se arata in fata ochilor. O camera medie, frumoasa, decoarata cu bun gust, astepta in aripa din Est. Nu vreau sa mai raman aici, oamenii astia sunt foarte ciudati si dubiosi, dar oricum toata lumea este asa. Nu pot ramane aici! In maxim cateva minute v-oi pleca, pretinzand ca stiu cum am ajuns aici. Chiar si castelul asta trebuie sa aiba un stapan si cine stie cum o arata. Dupa bucata aia primita , nu numai ca ma doare foarte tare capul, dar simt cum zbor prin casa asta. Ma sim de parca as fi luat ceva la bord. Sunt foarte ametita, parca as fi o vaca ce plutesta in spatiu.
Ma ridic de pe patul moale indreptandu-ma spre usa. Mi-am adus aminte cat este ceasul? Scot telefonul din buzunar, cautand acea aplicatie care iti arata cat este ceasul. Omg 00:00. Nu pot iesi afar la ora asta, mai ales cu atatia tur*ati dechizati in fantome hand*capate. Am sa ii rog sa ma conduca acasa. Cum am zis, am deschis usa cautand-o pe ... Hinata, cel putin asa cred ca o chema. Cobor la parter si o zaresc cum aranja masa. Au musafiri?

-Mi-am adus aminte tot, acum pot sa plec?
-Singura? La ora asta? Am sa te insotesc. Astepta vin imediat.

Cred ca merge sa se schimbe de hainele alea de servitoare. Mai analizez pentru ultima oara cladirea imensa in speranta de a gasi ceva interesant. Durerea de la cap cred ca imi produce halucinatii, simt cum sunt privita de cineva. Simt un fior pe sirea spinarii. Ma intorc rapid fiin gata sa ii zic cateva vorbe de bine, dar nimic. In casa asta nu cred ca sunt prea bine venita. Hinata coboara in sfarsit.

Dupa 25 de minute:

-Multumesc ca m-ai condus!
-Cu placere! Poate ne mai intalnim!

Ii zambesc cald si intru in bloc. O doamne ce seara am avut! Sa o sun pe Lolla? Trebuie, astfel o sa creada ca am ramas in castelul ala . Apuc fixul si tastez rapid numarul ei de telefon. Telefonul ei este inchis, ciudat intot-deuana raspunde. Poate inca nu sa intors de la colindat. Oricum va vedea apelurile si ma va suna inapoi. Ma pun in pat strigandu-l pe Noel. Acesta vine si isi intinde o labuta peste fruntea mea.

-Si mie mi-a fost dor de tine!

Am inchis ochii, iar pentru catvea minute atipesc. Sunt trezita deoadata de glasul ascutit al unei copile. M-am ridicat rapid din pat si am deschis fereastra. O fata de varsta mea era devorata de o .. creatura! Pentru cateva minute am ramas in fata acelei imagini socante. Am inchis fereastra privind prin geamul fumuriu scenele oribile. Creatura se intoarce cu fata spre blocul in care locuiam. M-am lasat in jos in speranta ca nu ma vazut. O nu! Daca aceea femeie era Lolla? De aceea probabil nu mi-a raspuns  la telefon! Si daca nu este ea? Si daca mintea mea bolnava imi joaca feste? M-am ridicat inapoi sus. Creatura disparuse cu tot cu cadavrul fetei, iar oamenii incepusera sa se stranga. Vreau si eu sa ma duc! Dar este prea periculos. Daca aceea creatura inca sta si priveste acele imagiini tavalindu-se de ras? In plus este deja 3 :00. Calm, fii calma, totul o sa fie bine! Ma bag in pat incercand sa adorm pana la urma reusindu-mi.

DIMINEATA:

Ma trezesc devreme pentru a putea ajunge cat mai repede la un chiosc de ziare, dar si pentru a face putin sport. Imi iau pe mine o bustiera neagra, un hanorac tot negru, niste pantaloni scurti gri si niste tenesi negri, iar parul mi-l prind in coada. Ii pun lesa lui Noel si pronesc la drum. Incep sa alerg din ce in ce mai tare. De ce? Pentru ca susotelile oamenilor ma deranjau. In plus nu ma puteam gandi decat la Lolla. Daca nu a fost ea? Daca a fost altcineva? Cumpar ziarul, il deshid rapid uitandu-ma la prima pagina. M-am oprit din mers simtind cum respiratia mi se taie: " O copila a fost gasita moarta in fata blocului 3B. Fetita de 17 ani a fost devorata de o fiinta fantastica!" Ochii au inceput sa ma usture, iar gatul ma durea. Ea a fost! E moarta! Arunc ziarul intr-un cos de gunoi, indreptandu-ma spre locul crimei. Am sa fac orice sa ajung la acel neme*nic!
Din departare observ politia cum se pregatea sa plece.

-Ma scuzati, ati descopperit ceva?
-Trupul lipsea, iar amprente sau obiecte nu am gasit, ne scuzati!

Au plecat lasandu-ma singura in acel loc blestemat. Cercetam cu ochii inlacrimati ceva ce m-ar fi putut ajuta. O pata de culoare, se putea observa din copacii alaturati. Apuc acea bucata si simt un miros puternic de trandafiri. Unde am mai dat eu de acest miros? Castelul! Oamenii aia ... stiam eu ca nu sunt normali!! Jur! Ca intr-o zii ii v-oi razbuna moartea. Jur!