Capitolul 2
Trecuse deja o saptamana de cand Sakura plutea pe enigmaticele valuri ale tinerilor iubiri,datorita tanarului Sasuke.Doar ca ea inca nu stia asta.
Desi nu il mai vazuse in viata ei prin Leavesford,incepea sa il intalneasca des pe strada.De fapt se intalneau tot timpul,si cu toate ca el nu avusese niciodata ocazia sa ii vorbeasca,ii zambea si o saluta de fiecare data,vesel,dar formal.Ei ajunsera sa ii placa la nebunie acel suras spontan,sa caute forma umerilor lui si sa isi doreasca cu ardoare sa ii intalneasca privirea lui calda si plina de speranta.Cateodata il vedea in mijlocul unui grup de oameni dintre cei mai activi si indrazneti din Leavesford,in nou deschisa cofetarie Sayana,si observase cu uimire ca si ceilalti cheliosi il acceptau printre ei ca pe un egal al lor,poate chiar ca un superior.
Asta,precum si ideea ca el frecventa un local atat de exotic si de indraznet ii dadea fiori.Prin scurta lor intalnire,ea devenise oarecum importanta,si chiar in absenta lui,cand trecea pe langa acel grup de tineri alesi,se lasa o tacere deferenta si toti isi ridicau palariile in semn de respect,ceea ce o incanta,dar si o emotiona.
Cateva zile mai tarziu se duse din nou la biblioteca,si cu toate ca de aceasta data trecuse cu atenti de usi,daduse din nou de tanarul Sasuke Uchiha afara.
-Ce coincidenta,domnisoara Haruno!spuse el.Ne intalnim din nou.Ce ciudat sa trec pe aici tocmai acum.
De unde sa stie ea ca el asteptase doua ore pe trotuarul de vizavi?!
-Imi permiteti sa vad ce cititi saptamana aceasta?
-"Casa de lut"de Pearl Buck,se balbaise ea.
-A,da,volumul doi.Am vazut data trecuta ca aveati primul volum.
Aici se tradase singur si ea observa o usoara nerabdare timida in ochii lui si isi dadu seama ca si el era putin ezitant,mai putin sigur pe el ca data trecuta,si o invalui un sentiment de candoare irezistibila cand il auzi spunand cu patos:
-Permiteti-mi sa va duc eu cartea,domnisoara Sakura.
Ispitita de aceasta sugestie,tanara totusi se ancora in realitate,socotind ca,daca ii dadea cartea ar fi fost ca si cum i-ar fi pus pe tava un lucru modest in schimbul atentiilor lui,pe care le accepta cu o anumita voluptate.
Spre norocul Sakurei,tocmai in acel moment sosise chiar in spatele ei Hinata,care ii era ca o sora,doar avand legaturi de sange diferite.
Sasuke facu o plecaciune,iar dupa ce schimbara cateva vorbe,Sakura ii mai sorbi inca putin privirea apoi se indeparta impreuna cu Hinata spre casa.
-Dumnezeule,Sakura,tanarul acesta este intr-adevar charmant.Cred ca i-ai suprimat caracterul si fizicul in descrierea pe care mi-ai facut-o.L-ai cam nedreptatit,ii spuse Hinata prietenei sale in timp ce mergeau.
-Chiar deloc,Hinata,raspunse Sakura scurt.
De fapt,Hinata avea dreptate.In descriera pe care i-o servise prietenei sale,nu adaugase nici macar putin din adevaratele simtiri pe care o fata de 17 ani,asemenea Sakurei,le putea nutri pentru tanarul Uchiha.Afirmatia Hinatei nu era decat o alta dovada a faptului ca o cunoaste pe prietena sa deosebit de bine.
-Spune,Sakura,vei merge diseara la balci?relua Hinata pe un ton degajat
-Din pacate nu,tata mi-a interzis cu desavarsire sa merg,raspunse Sakura posomorata.
-Asa ceva nu se admite!Vor fii o sumedenie de oameni si pe langa asta am auzit ca va veni si Sasuke Uchiha.
In realitate Hinata nu era convinsa de aparitia lui Sasuke.Spuse asta doar ca sa ii intareasca Sakurei dorinta de a merge.
La auzul acestui nume,Sakura tresari iar prietena ei bineinteles ca observa si surase subtil.
-Nu,chiar nu pot.M-ar biciu cu siguranta.Nu,nu pot.
-Doar daca va afla.Tatal meu spunea ca va merge la clubul "Filozofilor"in seara asta si cu siguranta va merge si tatal tau.
Intr-adevar,domnul Haruno nu rata nicio intalnire a acestui club distins.
-Nu,Hinata.N-ar fi bine.Daca ar afla...
-Bine,cum vrei tu,o intrerupse Hinata.Fara tine,nici eu nu voi merge.
Balciul din Leavesford nu era unul iesit din comun.Era constituit in jurul catorva trupe de artisti si spectacole,plus niste custi in care existau un elefant,o girafa si doi lei separat,o baraca de trageri unde se foloseau gloante adevarate si doua femei care ghiceau in palma.
Terenul avea forma triunghiulara.Intr-o parte,spre capatul orasului,se aflau cateva elemete importante ale balciului:corturile mai mari si cele cu mancare si bautura;pe alta latura erau caruselele si locurile de distractie iar pe a treia,in vecinatatea campului care adapostea raul Leaves,erau jocurile,tarabele cu fructe si limonada,inghetata si nuga,alaturi alte multe tabere care iti luau ochii.
Sakura se arunca si ea in tumultul acesta de oameni si fu imediat absorbita.Se lasa dusa de cei care o impingeau,radeau,strigau,gesticulau si care o impingeau tot mai departe,fara voia ei.In imaginatia ei plina de naivitate nu-si inchipuise o asemenea inghesuiala,nici urlete stridente,nici lumini orbitoare care nu o impresionau deloc.Dupa mai putin de cinci miute isi dori sa nu fi venit,considerand ca poate tatal ei avuse dreptate cu amenintarile lui si fusese chiar intelept prin interdictia data.Primi o lovitura de cot in coaste si un grasa o calca pe picior;atunci simti ca incepuse sa se teama.Ce anume o atrasese acolo,printre acei clovni vulgari?De ce iesise cu atata imprudenta,chiar ignoranta,din cuvantul tatalui,fara a se gandi la riscuri,si venise acolo cu sufletul atat de senin si plin de speranta,ca urmare a unui impuls interior,o reactie la spusele Hinatei,o simpla ridicare la suprafata a instinctului,pentru un tanar care abia daca il cunostea si nici macar nu avea certitudinea ca va fi acolo.O mare deznadejne o cuprinse,realizand ca nu va vedea chipul pe care il cauta printre numerosii oameni.
Iesise din multime spre un loc de unde se putea ajunge in strada si incepu sa isi faca loc cu o mare greutate.
Brusc,o mana calda ii prinse degetele reci.Se uita speriata in sus si il zari pe Sasuke.O invada o senzatie de protectie si simti o unda vibranta strecuradu-i-se in sange,inundand-o si eliberand-o,iar ea ii lua mana intr-a ei si in simplitatea ei naiva se grabi sa exclame inainte ca el sa aiba timp sa vorbeasca:
-Ah,Sasuke...A fost groaznic fara tine!Simteam ca te-am pierdut pe veci.
-Esti aici de mult?
-Nu stiu,spuse ea.Dar acum ca esti aici nu imi mai pasa.
-Sper ca nu te-a impins multimea,habar n-aveam ca or sa fie atat de multi oameni.
Fara a-l lasa sa vada adoratia de pe chipul ei sau cat de mult riscase sa vina aici,ii spuse vesela:
-E in regula,Sasuke,nu ma derajeaza multimea.
-Ce buna esti,Sakura!exclama el,esti un inger.Ce facem mai intai?Spune si facem!
Sakura se uita in jur.Ce mult se schimbase totul!Oamenii nu mai erau brutali ci doar galagiosi si veseli.Privirea ei se rasfranse asupra unui carusel de lemn si spuse:
-Acolo,Sasuke!
-Bine!exclama tanarul.Cuvantul tau e litera de lege.Ii dam bice pe spinarea lor.
O lua de brat si o conduse intr-acolo si,ca prin minune,multimea care o inghesuia atat de rau acum parca se evapora.
-Bun,zise el cad ajunsera.Doi cai,unul laga altul,cu cozi de leu si dinti de dromader.Hopa sus!Al tau o sa fie un armasar,dupa ochii lui inflacarati.
Pe cai,cu fraiele in mana,incepura sa se invarte in cerc,mai intai usor,apoi mai repede,apoi nebuneste pe acordurile intense ale melodiei incitante.
Intr-un final,cand se oprira,el nu vru sa o lase sa coboare obligand-o sa mai stea o tura si api inca una,pana cand,capatand experienta, tinea fraiele cu mai putina incordare,conducandu-si calul cu o singura mana,aratandu-i lui Sasuke cat de bine isi strunea calul.El o lauda si o incuraja,bucuros de incantarea ei,pana cand Sakura avu o tresarire in adancul constiintei,si temandu-se ca l-ar putea ruina de bani,il implora sa coboare.El rase cu pofta.
-Am putea sta toata noaptea daca vrei.Nu e nicio problema,daca asta te face pe tine fericita.
-Ba nu,Sasuke.E o cheltuiala mare.Haide sa coboram,il implora.
-Bine.Ne dam jos ca sa-ti fac pe plac.
Se intunecase,balciul era luminat de flacari,multimea se rarise iar ei doi stateau parca cuprinsi de o vraja profunda.Intreaga seara fusese minunata si si-ar fi dorit sa dureze o vesnicie,dar se terminase si cel mai greu era sa isi ia ramas-bun de la el.Trebuia sa se intoarca acasa,sa iasa cu parere de rau de pe acest taram al iubirii,sa rupa dureros vraja momentului.
-Haide sa ne plimbam putin,o ruga el.Nu e tarziu.Nu mergem departe.
Nu-l putea parasi!Prevazand melancolia ce-o cuprindea numai la gadul despartirii,simti ca vrea sa mai stea putin,indiferent de consecinte.Voia ca prezenta lui sa o aline si sa ii ofere un punct de sprijin intotdeauna.Ceea ce simtea pentru el cu atata intensitate o ranea,iar forta emotiilor ei ii sterse din minte gandul la caminul sau,la tatal ei si orice ar fi impiedicat-o sa nu mai stea cu el.
Urmara o carare serpuita pe malul raului Leaves.Pajistile erau acoperite de roua serii iar pe cer atarna o luna plina si stralucitoare precum reflectiile unei farfurii de argint.
Mersera un timp;luna disparu de pe cer si pamantul era luminat de un licar orb.Faptul ca era pentru prima oara cu un tanar,despre care nu stia mai nimic, dar de a carui fiita se simtea atasata iremediabil, ii dadea Sakurei o senzatie de fericire extaziata si ii accelera pulsul frenetic,nebuneste.De asemenea,Sasuke,un tanar destins,era coplesit de o emotie ciudata si noua pentru el.Vorbele pe care le nascocea cu multa naturalete nu le mai gasea acum.
Asadar,umblara tacuti,seriosi,fiecare simtind inlauntrul lui un val de emotii inabusite.La un moment dat,se oprira,involuntar,brusc si se intoarsera unul cu fata spre celalalt.Sakura ridica ochii spre Sasuke.Ovalul chipului ei reflecta lumina ireala a razelor de luna,care ii dadeau o aura nepamanteana.El se apleca si o saruta.Avea buzele moi,calde si uscate si se infrupta din ele ca dintr-o mana cereasca.Era pentru prima oara cand cand ea saruta un barbat si,cu toata inocenta si nestiinta ei,instictele naturale pulsau adanc in ea cand isi contopira buzele cu ale lui.
Sasuke era coplesit.In experienta lui discreta de cuceritor nu mai intalnise niciodata asa ceva si,fara sa isi dea seama de ceea ce face,cazu in genunchi in fata ei si o cuprise cu bratele,simtindu-i picioarele tremurand la atingerea lui.O lua de mana si o invita jos langa el.Contemplad-o atent,ii vedea adancitura gatului de unde pornea o vena subtire,albastruie si observa o suvita de par desprisa din palaria Sakurei.El saruta acea suvita,umil,cu o stangacie cuceritoare,dupa care ii atinse ochii cu buzele si ii acoperi pleoapele cu sarutari.Erau imbratisati,la adapostul tufelor inalte,pe iarba matasoasa de pe malul raului.Contactul trupurilor lor ii inunda cu o caldura placuta,onirica,incat vorbele erau inutile si,tacuti,parasira lumea pamanteana,uitand de tot,fiecare atent numai la cel de langa el.Ea isi sprijini capul de bratul lui,iar dintii ii sclipira in lumina noptii ca doi samburi de migdale.El ii vazu din nou pe curbura gatului vena de sub pielea fina,ca un paraias ce-si facea cale pri zapada,si o mangaie tandru,trasand cu egetele forma ei descendenta,fascinanta.
...To be cotinued...