Heii!! O sa ma vedeti mult mai des pe aici,desi pana acum doar am citit ficurile voastre.Eu sunt Corina, sau Chaab`s ;), amandoua imi apartin. Pai, acesta este primul meu fic, si sper sa va placa,desi nu stiu cat de reusit este -.-"... Pai, multumesc ca ati intrat si ca urmeaca sa`mi cititi ficul. ^_^

Cand o sa pun "~~~" inseamna ca este dupa ceva timp.



Stau si privesc in jurul meu. Vad cum toata lumea se agita pentru nimic si un zambet strengarimi apare pe fata. In mintea mea nu era decat un singur cuvant, "Exagerare!". Ma intorc razand, dar ma opresc cand imi dau seama ca in fata mea era o oglinda. Privesc pierduta la reflexia mea si observ ca orice expresie de pe fata mea disparuse. Stateam acolo, nemiscata ca o statuie, auzind doar niste vagi intrebari care parca imi erau adresate.

"Cine sunt eu? De fapt, cine este acea fata din oglinda?!" Eram cu totul schimbata, cineva necunoscut. Daca intrebi pe cineva cine este tipa din fata mea, sigur ti-ar raspunde ca este o diva pretentioasa care nu accepta criticile adresate ei sau melodiilor ei. O fata frumoasa si fitoasa de bani gata careia ii place sa-si traieasca viata din plin. Asta se scrie despe mine in tabloidele de astazi. Dar pana acum 4-5 ani eram o fetita aparuta in show-bizz si tare cuminte.

Critici nu au dreptate, dar nici nu mint!

De ce nu mint? Pentru ca vad in oglinda o fata pe tocuri de 16 cm, imbracata oarecum sumar si vulgar, machiata prea strident, cu multe inele si bratari care parca ar striga " Hei, uitati-va la mine!!". Si de ce nu au dreptate? Pentru ca nu ma cunosc! Sunt Katterine Diaz, iar eu locuiesc in Spania. Nu stau acolo din totdeauna, m-am mutat dupa ce mi-am pierdut familia. De la varsta de 7 ani stau cu matusa mea, care a fost singura care s-a oferit sa ma creasca dupa teribilul accident. Acum sunt cunoscuta ca si cantareata de muzica usoara.

Nu am crezut ca m-am schimbat atat de mult,dar imi place. Am 16 ani jumatate, si ma consider destul de puternica dupa toate incercarile pe care mi le-a pus viata in fata. Dar nu ne puteam maturiza daca nu invatam sa le facem fata.

-Katterine, esti bine?! imi spune Mellisa uitandu-se ingrijorata la mine.
-Aa...Da,da! spun incercand sa ies din starea de amorteala.

Iau microfonul si urc pe scene. Asta era singura care prin care ma eliberam de toate problemele, sa cant. Ma bucuram atat de tare cand vedem ca fac oamenii fericitii atunci cand urc pe scena, sau imi asculta cantecele, doarece vreau sa aduc zambetul pe buzele oamenilor asa cum si pe mine m-a ajutat cineva sa fiu fericita din nou dupa toate cele intamplate. Incep sa cant...!

~~~~~~

Imi iau ramas bun de la fanii mei si cobor repede dupa scena. Ii dau microfonul repede Mellisei si ma duc sa-mi fac baie. Zborul catre Romania era peste 30 de minute. Probabil va intrebati ce caut iar in Romania, am decis sa termin liceul acolo, si sa ma mut cu verisorul meu Daniel. Intru in cabina de dus si dau drumul apei. Stropii mari de apa cad pe corpul meu prea repede, oferindu-mi o stare de relaxare. Inchid ochii si ma gandesc la cum ar fi viata inapoi in Romania. A trecut mult de atunci, nu mai stiu.

Ies de sub apa fierbinte si ma infasor intr-un prosop, apoi merg in camera pentru a ma imbraca. Imi iau un tricou, o pereche de blugi taiati si niste pantofi de 15 mov ca tricoul. Imi chem soferul sa-mi ia numeroasele bageje si plecam spre aeroport.



Pai sper sa va placa, o sa revin cu next daca o sa primesc cateva pareri, ca sa stiu de ce il continui. ^.- .
Multumesc pentru ca cititi!

 Buna!
Ma bucur ca mai anuntat de acest fic. Este un fic bun pentru un incepator.Mi-a placut foarte mult ideea acestui fic.Spor la gandit si cand bagi next-ul anuntama!Te pup   

Multumesc  pentru sfaturi. Am adus nex-ul, sper sa va placa.





Ajunsi la aeroport cobor din masina si urc in avionul meu privat. Ma asez comod si inchid ochii lasandu-ma purtata pe aripile line ale viselor,fiind obosita de la concert. Nu cred ca am dormit mult, desi imi aud numele strigat de cateva ori,tresar uitandu-ma in jur.

-Domnisoara Diaz!? Treziti-va,am ajuns!

Deschid mai bine ochii si ma uit pe geam. Vad decat alte avioane, tipic pentru un aeroport, doar nu ma asteptam la barci! Casc somnoroasa si ma ridic. Cobor din avion si simt briza racoroasa de toamna. Cand am pus piciorul pe pamant, am privit la cerul albastru putin nelinistit, miile de randuri de amintirii au dat buzna in capul meu. Ochii mi s-au umplut repede de lacrimi,dar incercam sa le tin acolo : " Nu plange! Fii tare! Sa nu plangi acum, nu vei aduce vremurile alea inapoi, nici daca ar fi sa mori!" mi-am zis incercand sa fac cativa pasi fara sa plang. Trag aer in piept si merg alene spre masina.

Pasesc si parca as vrea sa cad in genunchi  sa strig: "Nu pot!" dar nu ma las. Mai fac cativa pasi si cedez. Pe obrajii mei roiesc lacrimile una cate una apoi se sparg de pavajul rece. Aproape ca fug spre masina, acolo unde am stat tacuta si am privit cu lacrimi in ochii tot drumul pana la varul meu.


Mai aveam putin si ajungeam la casa varului meu. Imi sterg lacrimile si zambesc  putin. Nu pot fi vazuta asa de varul meu, a trecut mult timp si abia astept sa-l revad. Masina se opreste. Deschid geamul si vad o casa cu un etaj alba, care pare draguta. Deschid usa si cobor din masina zambind si lasand vantul sa-mi mangaie fata.
-Adu-mi bagajele ,te rog! ii spun soferului inca uitandu-ma la casa din fata mea.

Inaintez cu incredere si sun la usa. De pe partea cealalta se aud niste pasi si clanta a inceput sa se miste. Usa se deschide, ridic privirea si in fata mea se arata un baiat inalt si bine facut. Pentru o clipa am vrut sa ma scuz si sa  spun ca am gresit adresa, dar i-am privit ochii albastrii identici cu ai mei si i-am spus:
-Dani?! Nu pot sa cred, chiar tu esti! si ii sar in brate bucurandu-ma sa-l revad dupa atatia ani.
-Katty! spune el uimit si ma strange in brate.
-Mi-a fost asa dor de tine!
-Si mie! Hai intra inauntru. si imi da drumul facandu-mi loc sa trec pe langa el.

Intru si studiez casa care este draguta. In incaperea in care ma aflam era o masuta, o canapea, si un televizor. Dincolo era o usa, iar in fata mea alta, iar in partea opusa o scara. Era foarte primitor, avea acel ceva ce te facea sa te simti acasa. Urc scarile in urma lui studiind totul. Se opreste brusc in fata unei usii si spune zambind:
-Aici este camera ta. Sper sa-ti placa, oricum o sa o faci dupa bunul tau plac. apoi deschide usa.

Era doar un pat, un sifonier, un birou si un covor alb. Ma indrept spre ferestrele care tin cat de la podea pana la tavan si privesc peisajul de afara. Ma intorc cu fata la Dani zambindu-i larg si trag aer in piept cu putere:
-Pai, atunci sa nu mai pierd timpul, am de despachetat bagaje.

Dupa trei ore de aranjat, camera mea arata exact, fie nu chiar, apropape ca cea din Spania. Pe pat aveam perne pufoase si patura la fel de pufoasa de culoare alba, draperiile de un lila foarte sters, cartile si CD-uri  aranjate pe birou langa laptopul meu, iar hainele in dulap. Arunc inca o privire spre munca mea apoi imi iau un prosop si intru sa fac un dus. Dupa ce ies, ma imbrac repede si ma machiez. Deschis usa si o inchid cu grija, apoi ma indrept bucuroasa catre living, de unde se auzeau mai multe voci.  


Cam atat pentru capitolul asta. Ne vedem la urmatorul. Sper sa fie pe placul vostru.   

 Multumesc ca mai anuntat. Acest capitol a fost foarte frumos.Eu nu sunt critic ca sa te critic.Cand bagi next-ul anuntama! 

Hey , scumpa mea ! Dupa cum am spus , vreau sa-ti citesc ficul . Ideea mi se pare oarecum interesanta , dar cum a zis si Anne Howard , grabesti actiunea , dar am incredere in tine ca o sa reuseti sa devii o scriitoare foarte buna . Si acelasi sfat ca si Anne ti-l dau , dupa ce postezi al 3-lea capitol , cere o critica , pe mine m-a ajutat mult si sunt foarte sigura ca si pe tine te va ajuta . Sa ai multa inspiratie si sa aduci nextul cat mai repede .
PS: Sa ma anunti de next , ok ?
Te pupacesc !

hei,am trecut si eu pe aici.cred ca ii e destul de greu bietei fete sa fie judecate de critici...  
imi place si sper sa ma anunti cand pui next-ul.