Intre 2 lumi

INTRE 2 LUMI

Capitolul 1 : Viata mea, pana acum...

-Nu, nu ne poti face asta! spun revolata. Aici am crescut, aici am prieteni...!
-Te rog nu te mai contrazice cu mine...! Stii bine ca fac asta pentru voi! Fii de acord cu mine! Nu pot intretine casa asta!
Liniste. Nu am mai zis nimic.
-Mama ta nu ar fi vrut sa vada ca ne certam! Sakura, fii un exemplu pentru sora ta!
Cu aceste replici pur si simplu mi-a inchis gura. Stia ca sunt sensibila la subiecte referitoare la mama sau tatal meu. Nu aveam ce spune asa ca am ramas imbufnata si mi-am inghitit limba. Stiam ca e spre binele nostru si ca matusa avea dreptate, dar eu ma tot certam cu ea.
Am tropait pe scari pana la camera mea aflata la etaj. Peste tot erau cutii in care trebuia sa imi impachetez majoritatea lucrurilor. Ma durea sufletul si un val rece, ca de gheata, imi cuprindea corpul. Casa in care am copilarit, strada pe care m-am jucat, scoala in care mi-am facut prieteni, liceul la care trebuia sa intru in mai putin de 2 saptamani, orasul in care m-am nascut...le lasam pe toate departe pentru a ne muta intr-un alt oras asa mic incat nici nu exista pe harta. Asa mic incat are doar o scoala, un liceu si o facultate.
Nu am mai fost niciodata in acest oras in care urmeaza sa ma mut, Augusta Falls, dar matusa zice ca e pe placul meu si al sora-mi mai mici.O mie de ganduri si probleme imi strabat capul: ''Matusa de unde stie de acest oras? A mai fost acolo? Cand? Mama stia si ea de el? ..."
Ma simt groaznic ca m-am certat cu matusa Annie.De cand mama si tata au murit acum o luna intr-un accident de masina, pur si simplu nu ma mai recunosc. M-am schimbat. Din fata excentrica si batausa in fata timida si feminina. Si pot sa spun ca al doilea caracter mi se potriveste mai bine.
Ma uit in mica si ciobita oglinjoara atarnata de pereta, pe care inca nu am impachetat-o si gandesc: ,,Cine sunt? Sunt tot eu, Haruno Sakura? Ufffff! Ce ar trebui sa fac? Care este scopul, telul meu?".
Ma uit la figura mea. La parul meu rozaliu ce imi cade cascada peste umerii albi, la ochii verzi ca smaraldele, la urechile micute, la buzele rosiatice...
-Seman cu mama? imi intreb reflexia. Seman?
,,Dar de ce am spus asta? De ce cuvintele imi ies din gura fara voia mea?" imi ziceam in gand. Si parca o si auzeam pe mama cum zicea ca pe vremuri:,, Canteodata, gandurile ne inabusa si ne ies pe gura fara sa ne dam seama. Dar ele sunt gandurile noastre adevarate si nu le putem ascunde". O lacrima mi-a strabatut obrazul. Stiam ca Sakura...Sakura cea din oglinda nu imi va raspunde.
Cioc, cioc,cioc! Cineva bate la usa! Imi trag nasul si imi sterg lacrimile.
-Intra! tip cu vocea-mi inca tremuranda.
In pragul usii apare sora mea, Suki, in varsta de numai 5 anisori. Arata exact ca mine numai ca este mult mai scunda, ii lipsesc cei doi dinti din fata si are niste codite prinse foarte sus. Arata foarte caraghios imbracata in pijamaua ei formata dintr-o singura piesa, cu Mikey Mouse.
-Ce este prichindel? o intreb voios in timp ce un zambet imi lumineaza fata.
-Vrei sa vii sa desenezi cu mine, ca un ultim moment pentrecut in casa asta?...Te roooog! Te rog frumoooos!
-Cum sa zic ,,nu"!? ii zic si ii deranjez putin coditele. Mai ales daca ma rogi asa frumos...
Desenul este unul din hobbyurile mele si talentul cu care am fost inzestrata. Plus ca nu as refuza-o niciodata pe Suki. Mai ales ca ea a fost cea mai afectata acum o luna cand mama si tata au murit. Nu manca, nu dormea, nu vorbea. Fusese bolnava din aceasta cauza si pierduse o saptamana de gradinita si 7 kilograme.Dar acum si-a revenit intr-o forma chiar mai buna. Ea este foarte fericita ca ne mutam. Cum in Augusta Falls nu exista nici o gradinita va trebui sa stea 2 ani sa se joace inainte de a intra la scoala.
Suki este foarte speciala. Eu si mama credeam ca este medium si nu numai. Este multi-talentata. Prezice mereu cand va ploua, cand va suna telefonul, urmatoarea melodie la radio si cine sau cand va suna soneria de la intrare.
Eu si Suki am inceput sa desenam. Ea desena un unicorn, iar eu trei catei jucand poker.
Acum ca ma gandesc, camera ei era plina de desene de-ale mele si de-ale ei. Aum, aici, nu se mai afla decat un pat, o masuta si doua scaune.
Nici nu mi-am dat seama de cand Suki incepuse sa fredoneze ,,Itsy Bitsy Spider" sau cum timpul a trecut asa de repede ca ea ajunsese sa deseneze si al trei-lea unicorn. Imi terminasem si eu desenul. Inainte de al incepe pe urmatorul, o coca cola dansatoare, am pus capul pe masuta si am inchis pleoapele, permitandu-mi sa ma relaxez, dar in loc sa ma ridic dupa 5 minute...am adormit.

Pleoapele imi tremurau. Am deschis ochii. Matusa Annie tocmai ma pusese in patul sora-mi. Suki deja sforaia pe-o parte.
-Stai! i-am zis matusii.
Pe jmatate adormita, m-am ridicat din pat ca un zombi stangaci, am luat-o in brate si i-am spus:
-Imi pare rau ca te-am contrazis. Am fost o proasta. (Pauza) Multumesc ca ai grija de noi! (Pauza) Te iubesc!
-Nu este nimic. Merg sa iti impachetez restul de lucruri. Tu culca-te. Te iubesc!
Apoi am adormit in bratele ei, bolborosind lucruri nedescifrabile.

SFARSITUL PRIMULUI CAPITOL.

Buna! Sunt noua pe aici si acesta este primul meu fic. Sper ca va place! Astept comentarii, critici si sugestii. Ma voi stradui ca si capitolul doi sa apara curand si sa fie fascinant, pe placul vostru. Spor la lectura!

Pana acum nu mi-am dat seama daca imi place sau nu. Astept urmatorul capitol ca sa imi fac o idee despre el. Sper sa ma anunti.
Ja ne !

Hello. Trec si eu p-aici. happy2

Primul tau fic, zici ? think

Este foarte interesant. Pe mine una m-a pus pe ganduri. Pentru primul tau fic scrii destul de bine.
Imi place cum scrii dar ai si unele lipsuri, ca toata lumea. Nu pot spune ca-mi place ideea, pentru ca inca nu stiu care este, dar am eu ceva banuieli. Cea ce nu-mi place este in penultimul dialog. Acest " (Pauza)" nu arata bine deloc si nu-i inteleg rostu` in fraza ta. Inteleg ca ea se mai oprea din vorbit dar chiar e ciudat sa pui aceasta "(Pauza)". Scrisul e putin cam prea mare, dar na... nu vreau sa ma leg de asta. Fiecare isi decoreaza, sa zic asa, ficul cum vrea.
Soo... fiind primul tau fic iti urez multa bafta si spor la scris si ideei.

See ya ! jos palaria in fata

Si sa ma anunti printr-un mesaj privat cand pui next-ul. kiss

Multumes mult pentru commuri si imi pare rau ca merg asa incet cu actiunea, dar sper ca acest capitol mi-a iesit mai bine. Spor la citit!

INTRE 2 LUMI

Capitolul 2: Schimbare radicala!

Eu si Suki ne uitam, inainte de a pleca spre noua noastra casa, pe niste poze...Pozele matusii in Augusta Falls. Erau numai cu peisaje minunate, matusa nu aparea in nici un prim plan.
-Deci ai mai fost acolo? o intreb vizibil curioasa.
Ea se preface ca ploua si duce cutii cu lucrurile noastre la masina.Peste un sfert de ora avem parte de un intreg ritual. Vizitam toate camerele, le spunem ,,La revedere!", inchidem tacticos usa de la casa si Suki se ofera sa pupe cheile. YACK!
Nu nu a venit nici un coleg din scoala. Asta imi dovedeste ca nu-mi erau prieteni adevarati. Poate asa e mai bine...
-Pa, Sakura! Pa, Suki! ne striga vecinul de la geam.
Vecinul acesta este un baietel cu parul lung ca al lui Rapunzel, de varsta lui Suki. Il cheama Kon. Mereu era asa zambitor si glumet...imi va lipsi. Macar el.
Ne imbarcam in masina. Matusa claxoneaza cu putere si...pornim. Prin fata imi trec scoala, liceul, magazinul de unde cumparam paine si lapte si apoi...nimic. Drum. Sosea. Iesisem din oras.
Radioul este pornit si Suki adoarme destul de repede.
Ma gandesc la Augusta Falls. Annie ne spusese ca e un oras pe gustul nostru, mic si onest. Ne place tot ceea ce este mic si modest. De ce? Fiindca in orasele mari e urat. Multa aglomeratie, poluare si te mai poti si pierde...Incepea sa imi placa din ce in ce mai mult Augusta Falls.
-Si matusa, de unde ai stiut de acest oras daca nici nu e pe harta? intreb din ce in ce mai curioasa.
Ea se uita suspicios la mine prin oglinda retrovizorie. Nu mi-a raspuns. Las sa treca un timp si intreb din nou:
-Matusa? Cum ai avut pozele alea? Ai mai fost acolo?
M-am incruntat. Annie doar a oprit radioul. Trece din nou un timp destul de lung pana sa intreb din nou:
-Ce ne ascunzi?
-Stiam ca mai tarziu sau mai devreme iti vei da seama...a murmurat aproape doar pentru ea.
-Sa stii ca mama nu ar fi vrut sa ne ascunzi ceva, am zis si lacrimi mi-au curs pe obraz. Deci dac...
In momentul acela ea a franat brusc la dreapta, cu ochii atintiti tot inainte. S-a intors si am observat ca plangea.
-Mama ta nu ti-a spus?
-Nu, ce sa imi spuna?
-Esti sigura ca vrei sa asculti ce iti voi spune in continuare?
-Nu te voi intrerupe, i-am spus ca raspuns.
Ma asteptam la o poveste simpla, dar nu. Ceea ce a urmat m-a zguduit profund.
-Eram in ultimul an de liceu, a zis incepand sa lacrimeze. Ma indragostisem de un natarau, Aaron...Sa nu te in dragostesti niciodata fara sa cunosti pe cineva! Ai inteles? a zis miorlait.
Si-a tras nasul. Tacere.
-Cu el am ramas insarcinata...
Vestea a cazut ca un ciocan peste degetele mele. O multime de noi intrebari imi invadau capul. Am ramas cu o expresie gen: ,,Iti bati joc de mine?". Annie a inceput sa planga si mai aprig. Am vrut sa o linistesc, dar nu m-a lasat.
-Ai spus ca vrei sa asculti, atunci asculta!
Acum imi parea rau ca am deschis acest subiect. Eram vinovata.
-Nenorocitul...cand a aflat...mi-a dat papucii...
Matusa a scancit.
-Nu e nevoie...am inceput eu.
-Ba da, m-a intrerupt. Tatal meu a fost nascut in Augusta Falls. Si tatal tau...
O alta veste zguduitoare. In ritmul asta, eu nu as mai fi vrut sa ascult.
-Tata?
-Da. Acolo, un alt barbat de care m-am atasat, mi-a spus ca imi va lua toate problemele de pe inima...Si eu l-am crezut! Cum am putut!...
Parca plansul ii se mai potolise, dar povestea, dupa cum parea, mai era de continuat.
-Cum il chema? am intrebat crezand ca ii alin durerea, dar mai rau i-am aprins-o.
-Orochimaru.
La acest nume mi s-a ridicat parul pe ceafa.
-M-a ajutat sa nasc, iar dupa aceea...
-Dupa aceea...am zis zambind crezand ca povestea se schimba in bine;mare greseala am facut.
-L-a omorat! Mi-a omorat copilul!...a zis incepand sa hohoteasca.
Mie una mi-a cazut falca si am ramas crispata. ,,La omorat!" . Cuvintele astea imi rasunau in cap ca un ecou.
-L-a omorat si pe Aaron...!
Am luat-o in brate si am linistit-o . Cum se putea asa ceva? Cum? Am stat asa multa vreme, parca trecuse un secol.
-I-am spus asta doar mamei tale. Bunicii tai erau deja morti...numai pe ea o mai aveam...
-Si tata?
-Mama ta, sora mea, l-a cunoscut pe tatal tau in Augusta Falls, acolo unde se nascuse bunicul tau. Am hotarat sa ne mutam acolo. Inainte sa te nasti tu cu 6 ani. Apoi ne-am mutat acolo unde tu te-ai nascut...
Inca o veste bomba.
-Iar pe pat de moarte, mama ta a spus sa va aduc aici. Avem si o casuta, a zis, de data asta zambind.
-Deci asa s-au cunoscut mami si tati? a intrebat Suki care s-a prefacut ca doarme.
Nu imi venea sa cred. Ascultase totul? Hoata asta mica...
-Da, a zis matusa.
Nu parea suparata ca sora-mea a tras cu urechea...
Cu greu si suspine, am pornit din nou la drum. Dupa o buna bucata de timp, in care eu rumegasem ce am auzit, mi-am luat inima in dinti si am intrebat:
-Dar daca mergem in Augusta Falls, Orochimaru nu o sa...
- Nu! mi-a taiat Annie vorbele. Am auzit de la o sursa ca nu mai e de gasit.
Pana in oras nimeni nu a mai zis nimic. Am adormit.

-Sakura, Sakura! Trezeste-te! Am ajuns! imi striga Suki.
Am sarit in fund ca arsa si mi-am lipit fata de geam. Treceam pe sub o arcada mare de metal pe care scria ,,Augusta Falls". Intrasem in oras! Nici nu mi-am dat sema ca in acel timp cat am trecut pe sub arcada mi-am tinut respiratia. Am fost uimita. Pentru inceput erau alei ingrijite si garduri vii tunse frumos. Cateva case in stil Victorian. O fantana, deasupra careia statea agatata o tablita pe care scria ,,Bun venit in Augusta Falls". Am vazut primaria. Niste supermarketuri si magazine, terenuri de sport, parcuri, alte case, blocuri cu maxim 4 etaje...
Erau si oameni pe strazi. Copii de varsta lui Suki jucand coarda si sotron, familii, bebelusi in carucioare, un card de adolescenti...toti se opreau din mers pentru a se holba la masina. Pentru a se holba la noi.
Chiar daca avea doar o singura scoala, un liceu si o facultat, locul asta era plin de viata.
Masina s-a oprit in dreptul unui gard alb imaculat, de care erau prinse o casuta postala si o tablita pe care scria:
,,Aleea Miracolelor
Casa numarul 18".
Ce coincidenta stranie! Numarul 18 ma urmarea peste tot in viata! Eu si Suki eram nascute pe 18 martie, iar matusa pe 18 mai.
Glasul mamei imi rasuna in minte ,,Primavara...anotimpul ielelor...". Cat as vrea ca mama sa fie aici!
Aveam curte in fata si in spatele casei. In ciuda faptului ca era mica, in fata era o gradinita de flori, iar in spate, o mica piscina. In casa, totul avea stil si eleganta, dar nu se gasea nici un fir de praf.
- Miranda, o prietena, a intretinut casa, a zis Annie, ca si cum mi-ar fi citit gandurile.
Camera mea. Mica. ,,Imi place asta...". Deja amenajata. Pat situat chiar langa fereastra. Dulap masiv din lemn de stejar negru, cu oglinda pe el. Birou din acelasi lemn si scaun cu pernite. Covor pufos cu stelute. Priveliste...minunata...dadea in spatele casei, dar mult, mult, mult, mult, mult mai departe se aflau niste munti ce nu se vedeau din afara orasului. Uimitor!
Desi dormisem o gramada in masina, eram obosita. M-am trantit pe pat si ... am adormit.

SFRASITUL CAPITOLULUI 2!

Subiect: Re: Intre 2 lumi Joi 01 Aug 2013, 00:40

Hei sweetie! kiss

Am trecut pe la fic-ul tău să văd cum stă treaba.
Deocamdată nu pot să îmi formez o părere.. însă îmi place cum scrii, având în vedere că este primul tău fic. Eu nu aş putea să îmi exprim prea liber opinia, dacă aş face-o ar suna ca o critică, iar eu nu sunt în măsură să îţi critic fic-ul. happy

Aştept să văd cum dezvolţi ideea, până acum văd că e ceva de capul lui.
Sper să mă anunţi şi pe mine când postezi următorul capitol. Mulţumesc anticipat! kiss

Multă baftă.
*Hugs*

Subiect: Re: Intre 2 lumi Joi 01 Aug 2013, 02:22

Hello !

Pentru inceput multumesc de anunt.
Capitolul 2. Kyaa ~ :3 E asa de fumos,dragut. Dar mie nu mi s-a parut acele vestii ca fiind "bomba" sau uimitoare. Mi s-au parut niste simple replici pe care , unele, le puteai transforma in vorbire indirecta.
Cam mult dialog in acest capitol, multe dintre replici sunt cam seci. Dar totusi imi place.
Niciodata sa nu te grabesti cu actiunea. Fa-o incet, simplu si logic. Nu trebuie sa te grabesti. Pe mine una nu ma deranjeaza ca actiunea merge incet. Si ceilalti cititori sunt de parerea asta, cred. :))
Nee, mie-mi place ficul tau deci... bafta la capitolul 3.

See ya ! jos palaria in fata

Spor la scris,ideei si sa ma anunti cand pui next.

Subiect: Intre 2 lumi Dum 11 Aug 2013, 20:50

Multumes mult pentru comm-uri si multumes ca imi cititi ficul. Mi-am luat si eu o vacanta ca toata lumea, dar acum m-am intors cu un capitol nou-nout. Spor la citit!

INTRE 2 LUMI

Capitolul 3: Liceana cu norma intreaga Partea intai

Cele 2 saptamani dinaintea inceperii liceului au trecut ca gandul. Am avut o gramada de treburi de facut:
1. Mi-am amenajat noua camera. Acum peste tot sunt stickere multicolore si stralucitoare, postere cu baietii de la One Direction si desenele mele si ale lui Suki.
2. M-am interesat despre istoria acestui oras. Nimic interesant!
3. Am invatat sa gatesc cu Annie. Acum stiu sa fac paine prajita!
4. Am dat un ,,interviu" pentru directorul liceului, domnul Iruka. Imi punea tot felul de intrebari stupide, pe care, de obicei, un director nu ti le pune. Gen: ,,Ai iubit? Pe ce parte dormi? Ce aroma de inghetata iti place?". Cred ori ca era nebun, ori nu avea parte de amuzament in viata si isi batea joc de mine. Pentru acest ,,interviu" invatasem o groaza, iar directorul mi-a pus niste intrebari de CACAO.
5. M-am straduit o saptamana intreaga sa o invat pe Suki lunile anului, dar mereu omite luna februarie, dupa septembrie pune decembrie si zice ca luna iulie e luna de toamna. Uffffff!
Astazi, pentru inceput, am fost trezita cu o jumatate de ora inainte ca ceasul sa sune - pe la 5 - de Suki si Annie, care au trantit usa de perete si au strigat in cor:
-Mic dejun la pat!...
-Pentru o proaspata liceana! a adaugat matusa.
-Suc de portocale...si paine prajita? Atat? am bolborosit inca adormita.
-Da, a afirmat Suki, zambind larg, lasand sa se vada golurile de la cei doi dinti cazuti, din fata.
-Ca sa nu te ingrasi sau sa nu ti se faca rau in aproape cea mai importanta zi din viata ta! a zis Annie, vizibil agitata.
,,De parca asta e si posibil...Cata zarva!!!!"
-Acum papa! spunand acestea, Suki imi indesa o felie de paine prajita in gura, cu care m-a inecat. Iti place?
,,Oficial m-am trezit!"
-Da, e foarte bun, am zis cu vocea sugrumata.
Dupa micul dejun cu peripetii si toaleta de dimineata, am fost dn nou bombardata de cele 2 rachete cu propulsor.
-Cu ce te vei imbraca? a chitait Annie.
I-am aratat o rochie gen ,,marinar". In partea de jos era o fusta pliata, albastru inchis, iar in partea de sus un maieu dungat, alb-albastru marin. La mijloc era prinsa cu o panglica rosie. Am imbracat-o. A urmat o sesiune de manichiura-pedichiura. Ma simteam asa rasfatata! Pana mi-am dat seama ca si Suki m-a ojat si m-a facut ca naiba! A trebuit sa ma sterg. La incaltaminte am optat pentru o pereche de balerini rosii, luciosi.
-Iti sta minunat! a exclamat Suki. In loc de ,,minunat" spunand ,,minat".
Inainte de a pleca am ramas si eu gura-casca in oglinda.
,,Daca mama ar fi aici..."
-Ea ar fi mandra de tine...mi-a soptit Annie la ureche.
OK! Asta a fost destul de ciudat. Ori am gandit eu cu voce tare, ori matusa a luat cursuri de citit mintile.
Drumul spre liceu a fost scurt, deci l-am parcurs pe jos. Am traversat doar 2 strazi si am facut la dreapta.
,, Ce usor a fost! Credeam ca imi va lua o vesnicie! Acum stiu sa ajung si singura!" gandeam.
O arcada anunta ,,Liceul Augusta Falls". Am trecut prin niste porti uriase si rosii si am ajuns pe o alee lata, cu pietris. De o parte si de alta a aleei se aflau ciresi neinflori. Ca doar e toamna! Si ce ciudat ca desi vantul bate, soarele imi ofera o aura care ma incalzeste!
Urmand o gloata de adolescenti am trecut prin niste coridoare. Eram prea emotionata ca sa le mai trec in revista. Observam ca inima incepe sa imi bata nebuneste. Dar oare de ce? Adica, eu nici nu voiam asta? Dar, ceva ma facea sa merg in continuare. Era propria mea constiinta cea care ma ducea tot inainte, era dorinta matusii sau pur si simplu voiam sa stiu...sa stiu...cum a fost viata mamei aici?
Nu am avut timp sa ma mai gandesc, deoarece am intrat intr-o curte interioara, care se pare ca tinea si loc de sala de sport. Aici se afla si un alt corp, deasupra caruia scria ,,Sala de evenimente". Acolo, inauntru, se adunau toti. Am pornit cu avant, dar matusa m-a prins de mana si mi-a spus:
- Parintii raman afara. Te vom astepta la poarta principala la ora...La ce ora se termina evenimentul? a intrebat ea un strain.
- La ora 16...de obicei... Esti...esti cumva...Nu...Cred ca v-am confundat...imi pare rau...
-La ora 16, a repetat matusa. Bafta!
-Succes! a strigat si Suki.
Le-am afisat un zambet, incercand sa par sigura pe mine, desi nu eram. Mi-am luat ,,La revedere!" si am intrat in sala evenimentelor.
M-am pomenit pe un coridor lung, ce ducea la o scena. De o parte si de alta erau randuri de scaune pliante. In dreptul fiecariu rand statea cate un diriginte. In dreptul randurilor mai erau si placute cu numarul clasei.
,,A 12-a...a 11-a...a 10-a... a 9-a!".
Problema era care a 9-a. A, B sau C? Complicat...
-Tu trebuie sa fii Haruno Sakura? intreba o voce.
Dau cu ochii de un domn nu foarte batran. Avea parul gri, o bandana ce ii acopera un ochi si o masca ce ii acopera gura.
-Eu sunt Hatake Kakasi! Noul tau diriginte.
-Incantata. Sunt Haruno Sakura, dar cred ca stiati asta deja.
A ras in hohote.
,,Nu am spus ceva chiar atat de amuzant...La fel ca si directorul, cred ca nici asta nu avea parte de mult amuzament in viata pana sa apar eu. Sau poate are probleme cu caputul..." gandeam.
-Ia loc te rog! Mai sunt 5 minute pana sa inceapa evenimentul.
Am luat loc in randul al 2-lea, fix al 2-lea scaun. Conform placutei sunt in clasa a 9-a B. In aceste 5 minute am avut timp sa imi studiez cu atentie mutrele noilor mei colegi. Inclusiv cu mine, am observat ca in clasa suntem 19 adolescenti: 4 fete si 15 baieti.
,,Ce porcarie! De ce suntem doar 4 fete?".
Peste tot era agitatie si galagie. M-am uitat rapid la colegi. Un blond rade, un brunet sexi abia daca afisa un zambet, un roscovan tatuat, unul tacut ce parea inteligent, unul gras, un altul care ma studia intens. Avea sprancenele groase si tunsoarea tip ,,castron". Mi-am luat privirea de la el si mi-am axat-o pe prietenul lui. Un tip cu par lung si ochi lila ca ai fetei din dreapta mea, ce privea in pamant. In stanga mea se afla un baiat cu pielea prea alba ce zambea ca un dobitoc. O alta fata cu parul castaniu si doua cocuri prinse foarte sus, radea cu baiatul blond. Mai era si un baiat cu parul ciufulit ce se uita insistent la niste usi din spatele salii. Si stiu de ce. In spatele usilor am indentificat un caine imens. O fi al lui? Si ultimul era un baiat ce purta niste ochelari negrii de soare, de nu puteai sa ii vezi ochii.
,,Toata lumea se cunoste pe aici, doar eu nu stiu pe nimeni". Am oftat incetisor.
Brusc, luminile se stinsera. Emotiile imi trecura. Pe scena aparu domnul director Iruka. Toata lumea il aplauda.
-Acolo sunt reprezentantii claselor, imi sopti Kakasi aratand spre un colt, in care un rand de elevi asteptau sa intre pe scena. Ea este sefa clasei noastre, Yamanaka Ino.
Parea o fata draguta, simpatica. Chiar as fi vrut sa o cunosc.
-Va multumesc ca v-ati adunat azi aici!a inceput domnul director. Azi celebram intrarea boboceilor in clasa a 9-a si le uram ,,Spor la invatat!" celor din clasa a 12-a. Acum o poftes pe scena pe doamna primar, Tsunade!
De dupa cortina aparu o doamna tanara, blonda, ce avea un bust proeminent. Era urmata indeaproape de o alta doamna tanara, cu parul scurt si negru, subtirica, iar in brate tinea un porc de guineea.
,, Doamna bruneta o fi asistenta ei? Si de ce tine dupa ea un porc de guineea? Ce ciudat..."
-Buna ziua! a tunat cea blonda, primarul. Multumesc ca ati ales acest liceu!
,, Multumesc ca ati ales acest liceu? De parca alta alegere mai aveam...!"
-Ii voi ruga pe domnii si doamnele diriginte sa vina pe scena si sa isi prezinta copii. Domnule Asuna...
Pe scena s-a prezentat un barbat nebarbierit ce fuma.
,,Ce gest urat!Vai de aia care il au diriginte!" gandeam.
- Buna ziua, sunt Asuna...Asuna si atat. Scuzati prezenta, dar...azi noapte a fost...luna plina...Nu prea am putut dormi...a zis ragusit.
,,Ce mai scuza!".
-Eu sunt dirigintele clasei a 9-a A, a continuat el, dregandu-si glasul. Ce are 21 de elevi dintre care 7 fete si 14 baieti. Reprezentanta fiind domnisoara...
-Karin, a zis ea si s-a repezit pe scena.
Era o roscata veritabila ce se uita pe desupra ochelarilor ei. Arata de parca ar fi pieptanat-o Suki. Dupa ce domnul Asuna-cel-aproape-beat a terminat sa isi prezinte clasa am urmat noi.
,,Da doamne ca Kakasi sa nu fie la fel de beat!"
- Sunt dirigintele clasei a 9-a B, Hatake Kakasi. Aceasta clasa are 19 elevi dintre care 4 fete si 15 baieti...
,,Mereu domina partea masculina..." am gandit.
-Reprezentanta fiind domnisoara Ino Yamanaka.
Aplauze. Apoi a inceput sa ne prezinte. Am prins din zbor cateva nume. Hinata ... Ten Ten... Am urmat eu.
-Haruno Sakura, m-a prezentat Kakasi.
Pentru cateva secunde, toata, dar TOATA lumea s-a uitat la mine. Emotia a reaparut.
,,Ce este? Nici macar noii mei colegi nu ma vazusera? Atat de cuminte si de invizibila am fost. Incep sa cred ca pentru a putea fi observat, aici, trebuie sa te scalambai si sa faci ca nebuna...!"
Au urmat baietii. Deja nu mai eram atenta. Inima imi batea prea tare, gata sa imi sparga pieptul. Emotie.
-Felicitari, de acum sunteti liceeni cu norma intreaga! a strigat Kakasi si a inceput sa hohoteasca din nou ca un nebun.
In aplauzele celorlalti elevi am iesit cu totii in curte. Acolo, dirigu' ne-a spus:
- Fiti atenti! Astazi nu se vor face ore. La ora 15 sa fiti in acest loc! Sunteti liberi sa explorati singuri liceul. Nu uitati de masa de pranz de la cantina.
Kakasi ne-a impartit niste fise si a intrat inapoi in sala de evenimente. Pe fisa mea se afla o harta a liceului, locul unde imi era pozitionat dulapul si codul lui.
Lundu-mi privirea din foaie am observat ca toata lumea se holba la mine.
,,Am ceva pe fata? Parul meu roz e de vina? Nu are cum... Acea fata, Hyuga il are mov si nimeni nu se uita la ea..."
-Ma scuzati...eu...eu...am sa plec...am zis balbaita.
Am descoperit clasa mea, laboratoarele, sala de mese, baile, biblioteca...totul parea curatn si normal.
Dulapul meau este albastru ca si cerul noptii. Ce coincidenta! Dulapul numarul 18! Miracol!
,,Codul...codul este...A, da!"
Am plasat cateva numere pe lacatel. 4...3...1...8...Acesta s-a deschis cu un POC! Inauntru, dulapul avea 2 compartimente, o oglinda aflata pe usa, un cuier in primul compartiment si tot pe usa se afla o tablita din spuma de mare si niste pioneze. Am agatat harta liceului de tablita si am observat ca de ea mai era prins un orar , iar in coltul lui scria ,,Haruno Sakura". Era orarul meu! Am inchis dulapul si m-am grabit spre cantina.
Era ca un fel de auto-servire si peste tot se aflau masute ca de picnic.
,,Sa vedem...ce sa mananc...ce sa mananc..."
Am ramas crispata. Aveau numai chestii pe care nu le-as baga niciodata in gura. Gen carne cruda...YUCK!
Nota pentru mine: I-ati pachet de acasa!
Pana la urma mi-am luat o prajitura cu vanilie ce parea normala si m-am asezat la masa numarul 18! Ce imi place numarul asta!
Cand dintr-o data...TROSC!

VA URMA...

Subiect: Re: Intre 2 lumi Dum 11 Aug 2013, 21:34

My God, ce au numerele 2 si 18 si ce sunt ceilalti, cu siguranta nu sunt normali.
Scuze ca nu am comentat data trecuta, dar nu am putut ajunge, sorry.
Excelent capitol, abia astept next.
Sper sa ma anunti si pe mine.
Ja ne !

Subiect: Intre 2 lumi Joi 15 Aug 2013, 15:41

Multumesc ca imi sunteti aproape si ca imi cititi ficul! Va multumes mult!

INTRE 2 LUMI

Capitolul 3: Liceana cu norma intreaga Partea a 2-a

Pana la urma mi-am luat o prajitura cu vanilie ce parea normala si m-am asezat la masa numarul 18! Ce imi place numarul asta!
Cand dintr-o data...TROSC!
O tava cu mancare ateriza efectiv la masa la care stateam. Apoi, ca prin minune, o gramada de elevi din clasa mea m-au prins la inghesuiala. Dupa cate intelesesem erau urmatorii: Hinata, Ino, Naruto, Sasuke si Neji. Toti au inceput sa discute intre ei de parca eram invizibila! Pe mine nici nu ma bagau in seama si treaba asta ma enerva la culme! Acum faceam parte din clasa lor! Ar fi trebuit sa ma acomodez pana acum, daca as fi fost intr-un liceu normal, dar asta nu era unul normal. Imi venea sa plang, dar nu voiam sa le dau astora satisfactia de a ma vedea miorlaindu-ma. Un gand imi traversa prin minte. STAI! Daca chiar eram INVIZIBILA? Cumintica si cu o teama de nestabilit in suflet, am iesit usor din acea imbulzeala si m-am repezit la toaleta.
,,Da Doamne sa nu fii devenit invizibila! Nu, acum chiar aiuram. Nu aveam cum sa devin invizibila..."

Intre timp, la masa numarul 18:

-Ati speriat eleva cea noua si draguta, spuse Sasuke calm, sorbind dintr-o cana cu ceai.
-Uite cine zice ca e draguta...! Domnul Sentimente-de-Piatra! chicoti si Naruto.
-Trebuie sa reflectam asupra ei...Ia ganditi-va! Nu a mai venit nimeni nou in oras de vreo...20 de ani, dupa spusele parintilor nostrii. Ea e ciudata...zise Neji.
- Neji-neesan, nu spune astfel de lucruri! Poate e o fata draguta...ciripi si Hinata, verisoara lui.
-Nu! Are dreptate! spuse Ino batand cu pumnul in masa si ridicandu-se. E o nebuna! O ciudata! Sa vii in acest oras si sa fii om e sinucidere! Ea chiar nu stie nimic.
Se aseza la masa si se calma.
-Ultimii veniti acum 20 de ani aici, au abandonat satul. Erau din clanul Haruno.
Naruto si Sasuke schimbara cateva priviri cu subanteles. Amandoi stiau ce insemna asta. In cele din urma, vazand ca nici unul dintre ceilalti colegi, inafara de Naruto, nu isi mai dau seama, brunetul isi drese glasul si zise:
-Domnisoara Intelepciune, daca nu ai observat, pe noua fata o cheama Haruno Sakura.
Liniste. Ino ramase cu gura cascata. Neji miji ochii si sopti:
-Sunt ei! S-au intors!

Revenind la Sakura:

Ma duc nervoasa in baie si ma uit in oglinda. Nu, nu sunt invizibila. Usurarea inlocui teama, dar pe data mi-am dat seama ca poate ar fi fost mai bine sa fiu invizibila. Intr-o cabina de toaleta observ 3 perechi de picioare si o voce cunoscuta. Vocea lui Karin.
-Este un blestem! zbiara ea. Cum sa nu fiu in clasa cu Sasuke! Trebuie sa fac ceva...
Dintr-o data conversatia ma prinde si incep sa trag cu urechea, stiind ca este un gest josnic.
-Dar...incepe una dintre prietenele ei.
-Liniste! urla morcoveata.
Din greseala m-am impiedicat de unul din picioarele mele si am cazut in fund.
-Cine e? intreba plina de curiozitate roscata si tranti usa cabinei de perete, dar nu mai vazu pe nimeni, deoarece eu eram deja pe hol, afara.
Pana la ora stabilita de Kakasi ca ne vom intalni, nu am facut mai nimic, inafara de a ma plimba prin curtea liceului si de a-mi pune tot felul de intrebari la care nu gaseam raspunsuri. ,,Karin il place pe Sasuke? De ce nu ma baga si pe mine nimeni in seama? Am spus ceva gresit? Am facut ceva gresit?".
Ajunsa la locul intalnirii, Kakasi ne-a reamintit cateva lucruri, dupa care a spus:
-Liberi! Ne vom vedea maine, la ore! Sakura, pot vorbi putin cu tine? Intre 4 ochi?
,,Mai bine spus intre 3 ochii! Fiindca el avea acoperit un ochi cu o bandana!". Si desigur, toti ochii colegilor au fost atintiti spre mine.
-D-desigur...A-am facut ceva gresit? am zis balbaita.
-Esti noua in oras, nu-i asa? Cand ai venit?
-Acum 2 saptamana.
-Cu cine?
,,Asta imi semana mai mult a interogatoriu...Omul asta ma scotea din pepeni!"
-Cu matusa si sora mea.
-Cum o cheama pe matusa ta?
Nu stiu cum, dar dintr-o data am devenit putin intepata si am prins curaj.
-Imi pare rau ca sunteti un diriginte asa iresponsabil si ca pana la ora asta nu ati aflat cum il cheama pe tutorele meu...O cheama Haruno Annie.
A clipit uimit.
-Imi pare rau ca ti-am parut asa iresponsabil...! Pot-pot vorbi cat de curand cu matusa ta?
,,Acum ce facea? Ma pedepsea?"
-De ce? Am facut ceva gresit?
-Oh, nu, nu! Este doar o discutie tutore-profesor.
-OK, am spus putin mai destinsa.
-Acum esti libera!
La poarta le-am gasit pe matusa si pe Suki ce mi-au oferit flori. Le-am povestit cum a fost ziua (cat mai pe scurt) si am mentionat si de diriginte.
-Hatake...Kakasi...a murmurat Annie. Il voi contacta...

Intre timp, acasa la...
Familia Uchiha.

-Esti sigur? intreba Itachi.
-Da, dar nu stie nimic, zise si Sasuke.
-Atunci nu poate fi o amenintare...Dar iti amintesti incidentul de acum o luna...Stii ce a zis primarul...

La familia Uzumaki.

-Ne-au ajutat ani la rand, zise Jiraya.
-Atunci sa ii ajutam si noi! Stii ce am promis! exclama Naruto entuziasmat.
-Nu ii stiu pe toti membrii clanului Haruno...Nu stim daca fata asta e ea...Trebuie sa vedem cu cine avem de-aface...

La familia Hyuga.
Conversatie intre verisori.

-Va trebui sa avem grija! Nu poti sa faci tot ce va face incapatanatul ala de Uzumaki! Ai inteles?!
-D-da! se balbai Hinata.

Intr-o pestera intunecata.

-Cum o cheama? intreba Orochimaru.
-Haruno. Haruno Sakura, confirma Kabuto.
-Hi, hi, hi... Te-ai reintors iubire...?

SFARSITUL CAPITOLULUI 3!

Subiect: Re: Intre 2 lumi Joi 15 Aug 2013, 21:00

Mai sa fie sunt chiar mai in ceata decat data trecuta, daca e posibil.
Capitolul asta nu mi-a placut deloc........pentru ca a fost prea scurt.
si e destul de enervant sa citesti "acasa la...", avand in vedere ca povestesti din perspectiva ta nu vad daca ai putea sa spui altfel, dar poti incerca sa delimitezi de celalalt paragraf prin cateva stelute
asa :

***
"Acasa la..."

Sper ca nu te-ai suparat de sfat, desi nu prea sunt in masura sa dau astfel de sfaturi. Sper ca nu am facut ceva gresit pentru ca ti-am spus (aici ma refer sa nu fi incalcat vreo regula).
In rest capitolul asta m-a facut sa vrea urgent un NEXT.
Te rog sa il aduci repede.
Multumesc mult de anunt si sper sa ma anunti si data viitoare.
Ja ne !

Subiect: Intre 2 lumi Joi 22 Aug 2013, 00:20

Va multumesc mult ca imi urmariti ficul si vreau sa va spun ca orice sugesti sau sfaturi aveti, nu va fie frica sa mi le spuneti. Voi tine cont de ele. Va multumesc!

INTRE 2 LUMI

Capitolul 4: SOC...nu stiam ca asa ceva exista... Partea 1-a

Da...au trecut doar 3 zile, dar eu tot nu mi-am schimbat parerea despre acest liceu. Este ciudat...prea ciudat. Toti sunt ciudati! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand realizez ca si eu fac parte din acesti ciudati! Viata mea normala parca tocmai se evaporizeaza... Toata lumea ( sau aproape toata) mananca carne cruda si picioare de broasca...YUCK! Si nu ca ar fi orice delicatesa...NU! E SCARBOS! Pentru mine desigur... Si cred ca toata lumea ma crede pe mine ciudata...dar ei chiar nu vad ce mananca? Sun chiar asa de orbi? Oricum am avut grija sa nu intru in discutie cu nimeni, sa nu ma molipsesc si eu de CIUDATENIE PURA. Si planuiesc sa nu vorbesc cu niciun ciudat, PENTRU TOT RESTUL ANILOR DIN ACEST LICEU! SAU DIN ACEST ORAS!
Ce bine ca am descoperit ca ma lasa sa mananc si in biblioteca. Desigur, sunt singura care mananca in biblioteca (NICI BIBLIOTECARUL NU STA AICI!) , dar macar nu imi vine sa borasc de fiecare data cand colegii mei se trantesc langa mine cu tavile pline de ciudatenii, ma inghesuie si se mai fac si ca sunt invizibila!
Da, dar astazi nu este numai o zi obisnuita. Este ziua in care Annie se due sa vorbeasca cu Kakasi. Si sunt foarte agitata! Curg toate apele pe mine! Am facut ceva gresit? Am incalcat regulile? Stiu ca l-am facut ,,iresponsabil" pe Kakasi, dar chiar asa...Offffff! Atata presiune...!
Urcam usor scarile catre biblioteca, cu pachetul cu mancare luat de acasa (nu am uitat de el) in mana. Simteam ca asta va fii o zi ghinionista si nu vroiam sa imi scap pretiosul cheesburger pe jos. Inainte de a intra pe usile bibliotecii, am observat ceva ce nu mai vazusem pana atunci. Nu stiu de ce, dar asta chiar am evitat pana acum. Un coridor intunecat. In care lumina nu mergea. Si pana acum am crezut ca e doar un coridor gol si sumbru, dar am putut vedea la capatul lui o usa. Si acum ma rodea curiozitatea. Am mers pana la capatul lui, dar nu stiu de ce. Pur si simplu eu mergeam. Parca usa ma chema. Imi zicea sa vin. Usa odata se presupunea a fi alba, dar acum era de un galben pal. Pe ea scria ,,STRICT INTERZIS PERSOANELOR NEAUTORIZATE!", dar se vedea ca nu mai fusese folosita de mult. Poate aceste PERSOANE AUTORIZATE murisera si acum nu mai folosea nimeni incaperea de dupa usa. De aceea tocmai vroiam sa devin PERSOANA AUTORIZATA. Am apasat pe clanta si am incercat sa ignor panzele de paianjen care mi se lipeau pe degete.
,,Ce Dumnezeule fac? Sunt nebuna!? Pe semnul asta scrie sa nu intru si eu ce fac? Acum inteleg de ce vrea Kakasi sa vorbeasca cu matusa..."
Usa s-a deschis cu un scartait sumbru si puteam sa jur ca aveam sa raman cu clanta in mana sau cu usa in brate, dar in ciuda ca usa parca nu mai fusese folosita de cand era facuta, nu s-a intamplat se se vaporizeze. Instinctiv, m-am dat un pas inapoi, dar dupa, am intrat. Mirosul de urina de caine ma izbi in fata si imi venea sa o iau la fuga, dar ceva ma facu sa stau locului. Intuneric. Bezna. Un intrerupator! Dupa cateva poc-uri mici, o lumina alba, palpaitoare s-a aprins si am putut sa vad ceva uimitor si ceva scarbos. Uimitor era faptul ca vedeam niste scari in spirala, care urcau undeva sus, sus. Pana pe acoperis, cred. Scarbos a fost faptul ca intr-un colt statea ghemuit un caine care tremura. Cand s-a ridicat m-am facut verde-albastra. Era asa de slab ca puteam sa ii numar coastele. Dar nu un caine, asa de pe strada, care e slab. Asta cred ca nu mancase...de cand era facuta usa asta...L-am luat in brate si am urcat cu nesiguranta scarile spiralate. Acolo sus, am ramas uimita. Era ceva uimitor. Era panorama intregului oras si cerul albastru fara de nori, care se ridica deasupra lui. Am ramas cu respiratia intretaiata, pana cand cainele mi-a scancit in brate. Apoi, cu tragere de inima i-am donat cheesburgerul meu pe care l-a infulecat una-doua.
-M-mai ai?a spus o voce caraita.
M-am uitat in toate partile, dar nu am vazut pe nimeni.
-Cine esti? Unde esti? Arata-te! se auzi vocea mea nesigura.
Daca cineva ma urmarise pana aici si aflase ca incalcasem o proprietate privata? Daca ii va spune directorului? Ar fii bine daca as zbura de aici, dar as dezamagi-o pe Annie.
-Sunt chiar aici, a zis cainele si mi-a zambit.
Atunci chiar m-am facut albastra si am sarit trei coti in sus.
-Hyyyyyyyyyyaaaaaaaaaaa!???????? Sunt nebuna! Acum chiar sunt o ciudata! Aud voci! tip eu.
-Ba nu. Eu chiar vorbesc, a zis cainele si mi-a zambit din nou.
-Ba nu vorbesti! LA LA LA LA LA LA LA! Nu te auuuuuuud! O,nu! Am inceput sa vad animale vorbitoare!!!!!
-Multumesc mult ca m-ai hranit! Stii...nu am mai mancat ceva inafara de soareci de luni bune.
Cat a vorbit i-am sorbit fiecare cuvant si abia dupa am inceput din nou sa...sa...sa ma plimb in cercuri!!!! Nu se putea! Chiar deveneam ciudata! Oare voi incepe si eu sa mananc pesti vii? NU, NU, NU, NU, NU, NU NU! NU VREAU SA FIU O NEBUNA!
-Sunt o nebuna! Sunt o nebuna! Sunt o nebuna! O sa ma trimita in spital! Nu te auuuud, nu te auuuud...
Respiratia imi devenea din ce in ce mai accelerata. Simteam ca eu sunt singura care ia tot oxigenul din aer! M-am asezat in fund, am inchis ochii si mi-am pus fata in palme. Cand m-am revigorat am deschis din nou ochii.
-De ce nu e un vis...? De ce chiar devin nebuna...? am zis miorlaita.
Cainele s-a apropiat de mine, m-a lins pe mana si mi-a zis ferm:
-Trebuie sa vorbim serios!

* * *

-Unde pleci? intreba Suki.
-Profesorul Sakurei mi-a cerut sa vorbesc cu el, zise Annie solemna. Tu sa stai cuminte acasa!
-Il cunosti...nu-i asa?
-Ce? intreba surprinsa Annie si tresari.
-Il cunosti pe acest Hatake Kakasi...nu-i asa?
Annie se lasa pe vine, pentru a fi la aceeasi inaltime cu nepoata ei si zise vizibil ingrijorata:
-De unde stii cum il cheama si de unde stii ca il cunosc? Ti-a zis ceva Sakura?
-Simt.
Fara sa mai zica nimic, Annie iesi pe usa.
,,Incepe sa se manifeste de la varsta asta...E prea puternica..."

* * *

Am stat o gramada sa vorbesc cu cainele. Si da, VORBEAM CU UN CAINE! Parca aceasta discutie ma facuse sa accept ca mi se poate intamla ceva magic. Un miracol. Nu, pe bune. Eu chiar acceptam asta. Imi spusese cum, acum 8 luni, daca calculase bine, fusese lasat aici. Si de atunci se hranise doar cu soareci si bause doar apa de ploaie. Povestea lui ma induiosase, incat imi dadura lacrimile. Acum acceptasem. Totul. Ca acest animal vorbea. Si ca eu nu eram nebuna. Si acum chiar nu puteam sa il las. Asa ca i-am spus ca ma voi duce la cantina sa ii aduc ceva si dupa ore voi veni sa il iau acasa. Dar nu stiam ca nu totul se va desfasura cum vroiam...
-Multumesc! spuse el din nou. Te voi astepta...!
In acel moment, inima mi se topi, precum ciocolata.
Am iesit pe usa ce scartai din nou ingrozitor si m-am indreptat de spate.
-Hei, tu! Ce faci acolo? se auzi o voce.

TO BE CONTINUE...

Subiect: Re: Intre 2 lumi Joi 22 Aug 2013, 23:26

Dau edit maine pt ca nu am apucat sa termin, scuze.
Edit :
Hello, dear !
Tu vrei sa ma OMORI ? Ce e cu atatea mistere ? Si un caine vorbitor ?
In concluzie VREAU NEXT inainte sa mor de curiozitate.
multumesc mult de anunt si te rog sa ma anunti si data viitoare.
Ja ne !

Subiect: Re: Intre 2 lumi Mier 11 Sept 2013, 12:33

Hellau !

Ce avem noi aici ? Cred ca e cel mai tare fic pe care l-am citit ! Imi place la nebunie povestea ! Si cainele vorbitor ! Super tare ! Si ma intreb, oare ce secret este ascuns in acea camera, si de ce cainele poate vorbii, si ce e speciial la familia Harruno, si de ce mananca oameni picioare de broasca ? Cred ca e de la sine inteles ca mai facut curioasa si ca vreau next mai repede ! Si daca potii te rog frumos sa ma anunti si pe mine ! Ei pana atunci. . .
Sayonara !

Subiect: Re: Intre 2 lumi Mier 11 Sept 2013, 18:30

Hellou dear :)
I like your fic. Deci ce pot sa zic este bestial....
Mult prea frumos si mult prea multe mistere exact cum a zis denny ... Deci te rog anunta-ma pls :*
A da si era sa uit Next Next Next .... Esti grozava exact ca ficul ... Poate chiar mai grozava :*

Fanfic original blocat din cauza inactivităţii.