Sakura and Sachiko:


Sachiko:




Sakura:

(cand este cu parul lung)


(cu parul scurt, in fine dupa ce ia fost taiat)

Capitolul II "Iubirea apare!"

Sachiko Pov.

Este ora 14:30. Inca ii aranjam parul Sakurei. Am mai incercat sa aflu cine a fost faptasul dar degeaba, rozalia nu vrea sa-mi spuna, se teme ca voi avea probleme dupa aceea, asa ca am renuntat s-o mai intreb. Dar tot voi afla cine a fost. Intr-un final reusesc sa-i aranjez parul intr-un mod frumos, iar aceasta pleaca sa se imbrace. Ma pregatesc si eu putin apoi merg sa umplu rezervorul motorului meu pentru ca era aproape gol si pentru ca aveam o presimtire ca voi avea de mers mult cu ea in aceasta seara. Termin repede si cu asta si merg sa vad daca sora mea e gata. Bat la usa camerei ei apoi intru. Rozalia era gata. Rochita roz si sandalele negre ii veneau ca o manusa, perfect. Dar ceva lipseste. Ea nu zambea deloc. Statea pur si simplu in picioare si se uita trista in oglinda cea mare, care era rezemata de perete. Nu misca nici un deget. Parca e in transa. Se privea din cap pana in picioare. Vazand-o asa, am inghetat pur si simplu. Nu puteam spune nimic. Este frumoasa peste limite. Parca nu e reala. Desi era trista nu exprima nimic. Parca e o fantoma. Am observat ca incepuse sa "mangaie" oarecum oglinda in partile laterale de langa gat. Acum stiu. Isi dorea parul inapoi. N-am mai vazut-o niciodata in starea asta.
- Nu vreau sa mai merg nicaieri, one-sama! Imi spuse rozalia, trezindu-ma si topind acea gheata care ma oprea sa spun sau sa fac ceva.
Fac ochii mari cand vad ca se scurge un firicel cristalin si plin de tristete din ochiul ei stang. Simt cum mi se sfasie inima. Imi venea pana si mie sa plang. Totul in acea camera arata asa sumbru. Desi rozul predomina in camera ei, nu aveai cum sa fi vesel acum. Perdelele erau intinse pe toata suprafata ferestrei, nelasand nici un pic de lumina sa intre. N-am mai vazut o imagine asa sumbra si trista de foarte multa vreme. Jur ca cel ce i-a facut asta Sakurei, v-a plati foarte scump.
- De ce nu vrei sa mai mergi? O intreb eu putin trista, fiind deja "contaminata" cu sentimentul acela de tristete nesfarsita ce predomina acum intreaga ei camera.
- Arat oribil! Sasuke v-a rade de mine! Imi spune ea pe o voce si tonalitate foarte sumbra.
- Nu-i adevarat! Crede-ma, arati chiar mai bine ca inainte! Ii spun eu incercand s-o incurajez. Vroiam sa o scot din aceasta stare. Insa am fost si sincera, chiar ca ii sta mult mai bine asa.
- Nu stiu! Spuse aceasta, inca holbandu-se in oglinda.
- Ai incredere in mine! Ii spun eu si-i zambesc. Acum vino! Sa nu intarziem! Continui eu si o prind de mana tragand-o usor dupa mine. Ajunse in camera de zi, ne luam cheile si telefoanele si iesim. Incui usa si ne indreptam spre motorul meu. Scot de sub scaun cea de-a doua casca, il inchid la loc si ii dau casca Sakurei. Aceasta si-o pune in cap, eu la fel si-o pornim la drum.
- Nu te mai gandi la ce s-a intamplat si incearca sa zambesti, Saku! O indemn eu pe sora mea. Aceasta nu spune nimic. In scurt timp ajungem acasa la Sasuke. Din cate am inteles, el mai are un frate mai mare, Itachi, care era si el acasa. Dupa ce ne dam jos de pe motorul meu si ne scoatem castile, o vedem pe Ino coborand dintr-un taxi. Blonda e imbracata in blugi cu talie joasa, o bustiera roz si o geaca de piele neagra si descheiata. In picioare avea o pereche de adidasi negri. Putin cam indecent, dar cine sunt eu sa judec, si in plus si mie imi place sa port mai mult bustiera decat tricou sau maieu.
Ne salutam reciproc, Sakura punand un zambet fals, dupa parerea mea, pe fata, cand Ino ii complimenta noua frizura. Fara alte retineri, incep sa bat la usa. Aceasta se deschide si de dupa ea apare un tanar inalt, cu parul brunet si mediu in lungime si ochii de un abis extrem de intunecat. Cred ca e Itachi. Acesta ne pofteste inauntru si ne zambeste. Facem intocmai, apoi il vedem pe Sasuke stand pe canapea si privindu-ne. La indemnul politicos al lui Itachi ne asezam si noi. Saku si Ino intre baieti, iar eu pe un scaunel moale vizavi de ei, intre noi fiind o masuta de cafea din sticla. Imi aprind o tigara, iar Itachi merge in bucatarie sa faca niste cafea. Linistea a fost sparta de vocea blondei care se gudura pe langa Sasuke. Sora mea nu schiteaza nici o emotie. Se pare ca brunerul nu e nici pe departe interesat de blonda, ea observand. Din spusele Sakurei ea nu este o persoana care sa renunte usor, mai ales la un baiat.
O observ ca se ridica si se scuza, spunand ca merge pana in bucatarie sa bea un pahar de apa. Asta e sansa ta, Sakura, n-o rata! Imi spun eu in gand.

Ino Pov.

Tipul asta chiar nu stie ce pierde. Nu pot sa cred ca nu a reactionat deloc! Gandesc eu si intru in bucatarie. Incep sa caut un pahar dar nu gasesc. Deschid usa unui dulap de sus insa nu ajung sa-mi iau un pahar. O inchid la loc si ma intorc cu spatele la dulapuri si ma reazam de cel de jos. Privesc cateva secunde podeaua apoi imi ridic privirea si-l observ pe Itachi. Acesta ma privea si-mi zambea.
- Vrei uh pahar? Ma intreaba acesta, inca zambindu-mi. Aprob, iar acesta se apropie de mine. Inima imi batea cu putere. Dintr-un motiv necunoscut mie, imi vine sa-i sar in brate si sa-l sarut. Incepeam sa ma rosesc. Acum pieptul lui era aproape lipit de al meu. Imi zambeste iar, si se ridica pe varfuri pentru a ajunge la un pahar. Parfumul lui imi inunda narile si-mi trezi toate simturile parca adormite. Il doream, vroiam sa fie al meu dar nu stiam de ce imi doream asta. Brunetul ia paharul si mi-l da, apoi isi apropie buzele de ale mele. Inima imi batea atat de tare, incat credeam ca-mi v-a sari din piept. Sangele imi pulsa foarte repede in vene. Deodata un sentiment de dezamagire ma acapareaza. N-a facut-o. Nu m-a sarutat. Imi era ciuda. Se juca oare cu mintea mea? Sau chiar intentiona sa o faca dar ceva la oprit? Si de ce ma simt asa dezamagita ca nu ma sarutat? Oare, m-am indragostit de el?
Aceste intrebari se tot invarteau in mintea mea. Revino-ti Ino! Imi tot repetam eu in gand. Incercand sa uit si sa nu bag de seama, imi umplu paharul cu apa rece si incep sa-l beau. M-am oprit pe la jumatate. Degeaba, tot acolo imi sta gandul.
- Si, ai reusit ceva cu fratele meu? Ma intreaba brunetul spargand linistea dintre noi.
- Nu! Se pare ca nu sunt genul lui! Ii raspund eu trista.
- Hey, nu fi suparata! Poate nu el iti e "alesul"!Vei gasi tu pe cineva! Imi spune Itachi zambind si incercand sa ma incurajeze. Ii zambesc si eu. Brusc mi-am dat seama ca m-am indragostit de el, dat zambetul imi dispare la gandul ca el ar avea deja o prietena.
- Sincer vorbind, si eu vreau sa gasesc pe cineva, potrivita, pentru mine! Spuse brunetul uimimdu-ma.
- Vrei sa spui ca esti singur? Il intreb eu uimita, si ca sa fiu sigura ca nu-mi fac sperante degeaba.
- Da! Insa mi-as dori sa gasesc o fata frumoasa, isteata, cu simtul umorului, romantica, asa ca tine! Imi spuse el tragandu-mi cu ochiul. Asta e sansa mea! Imi spun in minte. Nu-mi venea sa cred ca m-am indragostit de el. Sper doar sa reusesc sa-l cuceresc, nu vreau pe altcineva langa el, doar pe mine.
Incetez sa ma mai port ca o fricoasa, si hotarasc sa-i arat exact cine e Ino Yamanaka. Ma apropii de el cu pasi de felina si-mi lipesc pieptul de al lui. Imi apropii buzele de urechile lui si ii soptesc:
- Poate ai gasit-o deja!
- Serios? I-a spune-mi, cine e? Imi sopteste si el la ureche.
- De ce sa-ti spun, cand pot sa-ti arat?! Ii soptesc eu, dupa care ma indepartez putin cat sa-l pot privi in ochii. Brunetul inca zambea. Imi apropii incet buzele mele de ale lui, rugandu-ma in gand sa nu ma refuze. Observand ca nu are de gand sa ma refuze, incep sa-l sarut incet si pasional. Spre surprinderea mea, brunetul imi raspunde la sarut, ba mai mult, il adanceste, iar in acest timp isi plimba mainile pe spatele meu jumatate gol. Imi placea nespus de mult. Ma simteam in al noua-lea cer. Cu fiecare secunda, sentimentele mele pentru el cresteau. Inima imi batea cu putere si ma simteam ca si cum as avea mii de fluturi in stomac. Mii de fiori au inceput sa-mi strabata corpul, cand Itachi a inceput sa-si coboare incet mainile spre fundul meu. Inca ne sarutam. Limbile noastre se duelau. Ma simteam atat de bine, incat incepeam sa-l sarut mai apasat si mai pasional. Doream sa-l fac si pe el sa se simta la fel.
Deodata simt cum corpul imi este ridicat, picioarele mele fiind incolacite pe langa talia lui. Apoi simt cum sunt asezata pe ceva tare si putin rece. Cred ca m-a asezat pe unul din dulapurile de bucatarie, insa nu aveam de gand sa ma opresc ca sa ma uit, ma simteam mult prea bine. Saruta atat de bine. Incet, incet isi cobora buzele pe gatul meu, rasfatandu-l cu sarutari dulci si apasate. Imi venea sa gem de placere, insa nu puteam pentru ca asa riscam sa vina unul din ceilalti si sa ne intrerupa si nu vroiam asta nici in ruptul capului. Ma simteam mult prea bine. Incet, brunetul isi urca inapoi buzele spre ale mele. Ne sarutam din nou, iar el incepuse sa-si plimbe mainile pe picioarele mele. Nu a durat mult si le pus in jurul taliei mele, rupand si sarutul. Ne privim in ochii. Imi zambeste si fac si eu la fel.
- Sti, noi ne cam potrivim! Nu crezi, frumoaso? Imi spune Itachi si ma saruta scurt la baza gatului, apoi privindu-ma din nou in ochii.
- Ba da! Si eu ma gandeam la acelasi lucru! Dar ce propui sa facem, tigrule? Ii spun eu pe un ton cat se poate de sexy.
- Ce spui, vrei sa fi a mea? Ma intreaba el pe un ton foarte serios, dar si zambindu-mi.
- Numai daca vei fi si tu al meu! Ii spun eu, si-i trag cu ochiul.
- Atunci de azi suntem impreuna! Ce zici? Ma intreaba el, ca si cum nu ar sti deja raspunsul.
- De acord! Ii raspund eu, si il sarut scurt si dulce.
Brunetul imi zambeste si ma da jos de pe micul dulap. Ia tava cu cafea si mergem inapoi in camera de zi. Observ ca Sakura si Sasuke nu sunt si o intreb pe Sachiko unde s-au dus.
- Sunt in camera lui Sasuke! Vroia sa vorbeasca ceva important numai cu ea! Spuse roscata plictisita. Nu bag de seama si ne asezam pe canapea, si eu si Itachi.

Sasuke Pov.

Am chemat-o pe rozalie in camera mea ca sa discutam. Sunt foarte curips ce s-a intamplat cu ea de e asa trista, fara viata, ca o floare aproape ofilita. Nu imi placea s-o vad asa. Asta nu e Sakura pe care o stiu eu. Mie dor s-o vad razand, s-o vad zambind. Stai! Ce tot spun aici?! Nu simt nimic pentru ea, sau asa credeam. E posibil oare, sa simt ceva pentru Sakura? Nu! Revino-ti Sasuke! Imi spun mie insumi si strang din ochii. Insa, cand i-am deschis am vazut ceva ce m-a intristat. Am vazut niste firicele cristaline de lacrimi curgand din ochii rozaliei. Am simtit cum mi se sfasie sufletul. Vroiam sa o strang in brate, sa o sarut pe frunte si sa-i spun ca totul va fi bine, dar n-am putut. Incep s-o analizez din cap pana in picioare, cu atentie, ea neobservand deoarece tinta ochilor ei era podeaua. Cum de nu am observat niciodata cat de frumoasa este? Parul roz stralucitor, asemeni florilor de cires, pielea alba ca de inger si formele sale bine definite... Sasuke, prostule! Se pare ca, pana la urma, eu chiar m-am indragostit de ea.
In clipa urmatoare incerc s-o ating, sa o apropii de mine si sa o calmez, dar ea reactineaza foarte urat.
- Nu ma atinge! Spune-o odata si lasa-ma sa plec! Imi spune ea pe un ton aproape strigat si punandu-si mainile in jurul taliei ei.
- Ce sa-ti spun? Intreb eu ca prostul.
- Spune odata, ca nu vrei sa fii niciodata cu mine, pentru ca sunt o ciudata! Hai, spune-o! Si n-am sa te mai deranjez niciodata! Striga Sakura, scapand mai multe lacrimi, intorcandu-se spre usa si dand a pleca.
- Dar, daca voi spune asta te voi pierde! Ii raspund eu trist si facand-o pe ea sa se opreasca chiar inaintea usii. Ma apropii de ea si o intorc cu fata la mine.
- Nu esti o ciudata Sakura! Eu chiar cred ca esti frumoasa! Continui eu si ii zambesc, ea privindu-ma in ochii.
- Astea, astea, nu sunt decat minciuni! Imi spune ea si se desprinde din bratele mele.
- Nu sunt minciuni! Ma doare sa te vad asa, Sakura! Crede-ma, imi placi! Ii spun eu pe un ton foarte serios.
Rozalia nu a mai spus nimic. Se uita in alta directie si incepuse sa roseasca. Stiam ca ea ma place, dar nu eram sigur daca ma place cu adevarat sau nu. Insa acum stiu. Intr-un final aceasta ma priveste in ochii si-si cere scuze ca a tipat la mine. Ce draguta e! Ii zambesc si-mi apropii incet buzele de ale ei. Rozalia isi inchide ochisorii instinctiv iar eu ii prind buzele intr-un sarut dulce. La contactul cu buzele ei, mii de fluturi mi-au invadat stomacul. E, un sentiment de nedescris, extrem de placut. Cu acest sarut m-am convins ca si eu tin la ea din tot sufletul si ca o plac cu adevarat.

Sachiko Pov.

Stateam si ma plictiseam. Timpul trecea foarte greu pentru mine. Ma uit la ceas si observ ca e patru si jumatate. Ma ridic si inainte de a pleca le spun celor doi porumbei de langa mine ca am ceva de rezolvat si ca ma intorc mai tarziu putin. Acestia au aprobat, iar eu am plecat. M-am urcat pe motocicleta, mi-am pus casca si am pornit la drum.
Acum ma indrept spre casa lui Gaara. Am promis ca am sa ii dau bluza inapoi si ma tin de cuvant. Totusi m-a impresionat ca nu mi-a cerut explicatii cand i-am cerut bluza.
In scurt timp ajung si ma dau jos de pe motocicleta. Nu am idee de ce, dar am emotii. Trag aer in piept, expir si bat la usa. Aceasta s-a deschis, iar de dupa ea aparu un tip destul de inalt, roscat si cu ochii de un albastru deschis. Este el. Acesta ma pofteste inauntru. Intru si ii dau bluza. Ii multumesc frumos, dar cand sa plec acesta ma opreste si ma invita sa bem o cafea. Daca ar fi fost dupa mine, l-as fi refuzat si as fi plecat cat mai repede. Insa m-a ajutat cand aveam nevoie fara sa ceara nimic in schimb. E baiat de treaba, mi-a facut o impresie buna asa ca am sa-i onorez invitatia.
Ne asezam pe canapea si incepem sa vorbim despre lucruri obisnuite. La un moment dat acesta imi spune:
- Sunt putin impresionat ca ai acceptat sa mai stai si sa vorbim!
- De ce? Ce e asa de surprinzator la asta? Il intreb eu putin uimita.
- Pentru ca nici o fata nu a acceptat sa vorbeasca cu mine! Toate spun ca sunt un ciudat! Imi spuse roscatul trist, "admirand" podeaua.
- Nu le asculta! Ignora-le! Incearca sa nu le iei in seama! Nu te schimba doar pentru ca unora nu le place asa cum esti! Fi tu insuti! Il incurajez eu. Dintr-un motiv necunoscut mie, nu-mi placea deloc sa-l vad asa. Incepusem sa-mi doresc sa-l vad zambind, sa-l stiu fericit.
- Ai dreptate! Iti multumesc pentru sfat! Imi spune Gaara si-mi zambeste. Ii zambesc si eu, fiind totusi uimita in sinea mea cat de frumos zambet are. In clipa urmatoare simt cum mii de fluturasi incep sa se joace in stomacul meu. Ce se intampla cu mine? Nu se poate sa inceapa sa-mi placa de el! Pur si simplu, nu se poate! Dar, totusi, vorbeste asa de frumos cu mine, ma respecta, iar zambetul lui e absolut superb. Chiar ma simt foarte bine in preajma lui, iar ochii lui albastrii ma fac sa o iau razna. Nu se poate! Imi place de el! Nu! Revino-ti Sachiko! Doar nu ai uitat ce ai patit in trecut, nu-i asa? Gandesc eu in timp ce ne priveam in ochii. Dupa inca cateva secunde, auzind din nou vocea roscatului, ma trezesc din gandirea profunda in care eram.
- As vrea sa-ti mai cer un sfat!
- Desigur! Cu ce te pot ajuta? Il intreb eu, zambindu-i.
- Este vorba de o fata! M-am indragostit de ea, de cand am vazut-o prima data! E frumoasa atat la exterior cat si la interior, are ochii albastrii, e desteapta, puternica, foarte draguta si sunt foarte sigur ca e diferita fata de celelalte! Sa-i cer o intalnire sau nu? Ma intreaba el, foarte nedumerit.
- Bineinteles ca da! Il sfatuiesc eu.
- Dar, daca ma refuza? Ma intreaba din nou, asternandu-i-se iar tristetea pe fata.
- Daca esti asa sigur ca e diferita, atunci, iti garantez ca n-o sa te refuze! Ii raspund eu incurajator, facandu-i cu ochiul.
Auzind vorbele mele, roscatul incepe din nou sa zambeasca. Ma bucur ca a gasit pe cineva, astfel voi putea sa scap de aceasta "confuzie" din mintea mea. In momentul urmator ma ridic si ii spun ca s-a facut tarziu si ca trebuie sa plec, insa Gaara ma opreste cu motivul ca ar vrea sa-mi mai spuna ceva. Imi iau geaca pe mine si ma intorc spre el.
- Sti, fata aceea de care ti-am vorbit? Imi spune acesta. Aprob si-l indemn sa continuie.
- Acea fata, esti tu! Continua roscatul. Raman stupefiata.
- Asa ca ma intrebam, vrei sa iesi cu mine, maine seara? Ma intreba el. Desi sunt inca in "soc", imi cobor privirea si ii spun cu o voce stinsa "Regret! Nu pot!". Apoi ies repede pe usa afara. Roscatul ma urmeaza.
- De ce nu? Ai prieten? Ma intreaba el din nou, punand sare pe rana.
- Nu! Ii raspund scurt si clar, apoi punandu-mi casca.
- Atunci, de ce? Striga el.
- Pentru ca nu pot! Strig eu mai tare si-o pornesc cu viteza la drum, fara sa ma mai uit inapoi.
Dupa 20 min ajung inapoi la casa brunetilor. Opresc motorul, ma dau jos si intru in casa. Fac ochii ca ceapa cand vad ca deja s-au format cuplurile: Sasuke si Sakura, Itachi si Ino. Ii felicit si-l rog pe Sasuke sa mergem in bucatarie, caci aveam ceva de vorbit cu el. Acesta accepta si intram in bucatarie. Il intreb despre noua "frizura" a Sakurei, daca stie ceva. Acesta imi raspunde afirmativ, ca i-a povestit sora mea si incepe sa-mi spuna tot ce i s-a intamplat Sakurei. Incercam sa ma stapanesc, dupa ce am auzit totul. Karin v-a plati foarte scump pentru asta. Intr-un final reusesc sa ma calmez si ne intoarcem in camera de zi. Mai stam ce stam, iar apoi eu si Sakura mergem acasa. Ino este condusa acasa de Itachi.
Ajunse acasa ne schimbam si ne bagam fiecare in pat....Va urma!

Sachiko's Point of view...

Ma trezesc dis-de-dimineata cu o durere groaznica de cap. Ma ridic lenesa din pat si merg sa-mi fac dusul obisnuit de dimineata. Ma dezbrac de pijama si intru in dus. Picaturile de apa calduta, mici si infinite, se "lovesc" de pielea mea catifelata, facandu-ma sa ma relaxez. Dupa 20 de minute de relaxare bine meritata, ies din dus si-mi pun prosopul negru acoperindu-mi formele bine definite. Merg in fata dulapului si-mi scot uniforma. O imbrac si cobor jos sa pregatesc micul-dejun. Este ora 7 fix. Amestecand zaharul in cafea, aud un "'Neata!" foarte somnoros. Era Sakura care se intindea in pragul usii de la bucatarie. Ii dau si eu "Buna dimineata!" si chicotesc cand o vad cu parul ciufulit si imbracata inca cu camasa ei de noapte. O indemn serios sa mearga sa se pregateasca. Rozalia ma asculta ca un catelus si da fuguta sus sa-si faca si ea siesta. Dupa alte 20 de minute o vad ca vine si se aseaza sa-si ia micul-dejun. Termina in cateva minute, eu la fel cu cafeaua si tigara si o pornim spre scoala, de data aceasta mergand pe jos. Ajunse in curtea liceului mergem la prietenii nostrii. Ne salutam reciproc, apoi imi deschid eu gura:
- Deci, care e fata aceea, Karin? Intreb eu incruntandu-ma putin.
- Roscata de acolo! Cea cu ochelari! Imi spune Ino, aratandu-mi-o. O privesc cu atentie si o studiez din cap pana in picioare. Mda, e o fitoasa in toata regula! Gandesc eu.
Deci ea i-a facut zile fripte surioarei mele dragi. Ea mi-a insultat numele, bun! Acum s-o vad! Gandesc in sinea mea.
- Hei tu, roscato! Strig eu, reusind sa-i atrag atentia, aceasta uitandu-se la mine.
- Ia vino in coace! Strig eu a doua oara si facandu-i semn sa vina la mine.
- Ce vrei? Ma intreaba ea, ca si cum mi-ar fi superioara.
- Am ceva de lamurit cu tine! Ne intalnim in parc la ora trei! Vino daca chiar crezi ca esti tare! Ii spun eu foarte serioasa si nervoasa in acelasi timp.
- Dar, ce ai cu mine? Ma intreaba tipa.
Simt miros de frica, imi place.
- Vino si vei vedea! Ii spun si trecand pe langa ea sa merg in clasa, o.lovesc cu umarul meu in al ei. Ceilalti ma urmeaza fiind uimiti, cu exceptia lui Sasuke.
Prima ora aveam engleza. Am ascultat muzica si am fircalit ceva pe o foaie toata ora. Pauza a venit repede. Nu am prea avut chef de discutii asa ca am mers pe campul din spatele scolii. M-am asezat pe iarba moale si am inceput sa cad pe ganduri. Ma gandeam la Gaara, la ce s-a intamplat aseara. Ma simteam oarecum prost. Ma durea ca am plecat asa si l-am lasat in ceata. El ma crede diferita fata de celelalte, dar oare eu il cred diferit? Incepeam sa ma enervez ca m-am indragostit de el. Nu trebuia sa se intample asta. Nu imi doream sa fie asa. Dar, totusi, e asa dragut, sensibil si respectuos si mai are si ochii aceia albastrii care ma dau gata. Of! Oare ce ar trebui sa fac? Desi durerea de cap imi trecuse, nu ma puteam relaxa deloc.
Gandurile acestea nu-mi dadeau pace. Deodata toate aceste ganduri dispar cand aud o voce spunandu-mi ceva de genul "pot sa ma asez si eu aici?". Am raspuns afirmativ fara sa bag de seama cine e. Rasuflu si imi intorc privirea spre persoana respectiva. Era el, Gaara.
- Uite, imi cer scuze pentru seara trecuta! Nu trebuia sa te fortez! Imi spune acesta trist, tinta ochisorilor lui frumosi fiind iarba. E incredibil! Eu am reactionat gresit si tot el isi cere scuze.
- Nu, e vina mea! Nu trebuia sa tip la tine! Ii spun eu, luandu-i exemplul si "admirand" iarba.
- Nu te scuza, am meritat-o! Imi spune el incercand sa-mi zambeasca. "Ai meritat-o ?!" Tipul asta e nebun, dar totusi e foarte dragut din partea lui.
- Bine, am sa-ti spun de ce sunt asa! Meriti sa afli! Am sa-ti dezvaluiesc trecutul meu! Ii spun eu si incep sa-i povestesc ce mi s-a intamplat, el fiind foarte atent la mine.
Flashback....
Dupa ce am aflat ca tata o omorase pe mama si apoi se sinucise, am plecat definitiv din acel loc. Apoi, dupa multe zile am vazut ceva ce mi-a placut foarte mult.
O motocicleta. Am atins-o. Eram fascinata de complexitatea ei, dupa care am auzit o voce:
- Hei, fetito, ia mana de pe motorul meu! Imi spuse un motociclist mustacios. L-am rugat sa ma invete si pe mine despre ele, si in schimb eu ii spalan hainele, ii faceam de mancare si ii faceam curatenie. El mi-a acceptat oferta, ba mai mult, m-a lasat sa stau cu el. Aveam un acoperis deasupra capului.
M-am bucurat, insa imi era si frica sa nu-mi faca ceva rau, avand in vedere ca era un strain. Mi-a promis ca incepe sa ma invete din ziua urmatoare. Asa ca toata ziua am spalat, am curatat si am gatit. Seara a sosit si ea. Cina era pe masa. Mustaciosul m-a invitat sa mananc si eu. In timp ce mancam, il tot pandeam. Imi era frica. Era un strain. Un barbat strain. In timp ce ma uitam la el pentru cateva secunde, acesta mi-a prins privirea si a observat ca eram speriata.
- Nu te teme! N-am sa-ti fac nimic rau! Numele meu este Dave! Am avut si eu o fiica, dar a murit de leucemie! Imi spuse barbatul aratandu-mi o poza cu ea. Era frumoasa, cu parul de un rosu deschis, ochii maro spre portocaliu si un zambet foarte dragut. Involuntar, zambesc si eu, vazand cat e de draguta.
- Pe atunci avea 5 anisori! Numele ei era Kira! Imi amintesti de ea! Imi spuse Dave zambindu-mi. Ii dau fotografia inapoi si ne continuam cina. Dupa ce terminam, spal vasele, iar apoi Dave imi arata camera in care voi dormi. Intru si-mi asez putinele haine in dulap. Ma schimb in pijama si ma bag in pat. Inainte sa adorm vad usa deschizandu-se, pe ea intrand Dave. Acesta veni la mine, ma invelii, ma saruta parinteste pe frunte, imi spuse noapte buna si pleca si el sa doarma. Din ziua aceea Dave mi-a fost ca un tata dragut, bun si uneori sever dar nonviolent. M-a invatat totul despre motociclete. M-a indrumat si cu sfaturi bune, si desi era un motociclist solitar, mi-a dat si o educatie foarte buna.
Totul a fost bine. Dupa cativa ani am intalnit si eu pe cineva. M-am indragostit de el de prima data cum l-am vazut. Desi eram doar o pustoaica de 15 ani si lui ii placea de mine, sau asa credeam. El avea 20 de ani, si intr-o zi mi-a propus sa ne petrezem ziua aceea impreuna. Am acceptat bucuroasa. Ne-am dus la cinema, la patinoar, la suc si in final am ajuns la el acasa. Ne-am uitat la un film timp de ceva vreme, apoi el mi-a spus:
- Maine eu v-a trebui sa plec din oras, si nu stiu sigur cand ma voi intoarce!
- Am sa te astept! Sti doar ca te iubesc! Ii spun eu trista.
- V-a trebui sa mi-o demonstrezi! Imi spuse el incepand sa ma sarute apasat. Apoi ma ridica in brate si ma duse in camera lui. Ma aseza pe pat si continua sarutarile. Incepuse sa mearga departe, prea departe, asa ca m-am opus, dar degeaba, era mult mai puternic ca si mine. In acea noapte mi s-a furat puritatea si mi s-a frant inima, el spunandu-mi nists cuvinte urate si pline de venin. Dupa ce si-a terminat treaba cu mine, isi lua talpasita. Am fost inselata in cel mai urat si groaznic mod. Cand am avut mai multa nevoie de sustinere si intelegere, el m-a tradat si a plecat.
End of flashback...

- Am fost distrusa, si mi-am jurat ca n-o sa mai las pe nimeni sa puna nici macar un deget pe mine. Dupa ce am crescut si mi-am facut bani, am mers la cursuri de kung fu si lupte de strada. Pe amandoua le-am absolvit cu brio.
Si asta e tot! Acum sti! Ii spun eu roscatului terminand de povestit.
- Groaznic! Imi cer scuze ca te-am tot intrebat! Imi spuse el, regretand cu desavarsire faptul ca, m-a facut sa-mi amintesc trecutul meu terifiant. Ii spun sa nu se scuze, pentru ca probabil era inevitabil sa-i spun. Ne zambim si ne intoarcem in clasa.
Orele trec repede. Ies din liceu si ma indrept spre sala de sport. Ajunsa in locul respectiv, incept sa ma incalzesc pentru "lectia" care urma sa i-o dau Karinei. Am sa-i arat eu cine e Sachiko Haruno. Sora mea e prea blanda, asta nu-mi place la ea. Incep sa alerg in jurul terenului de basket din din sala de sport. Imi indoiesc mana ajungand cu incheietura acesteia in fata ochilor mei, uitandu-ma la ceasul care arata ora doua si douzeci. Termin cu alergatul si fac putina gimnastica. Dupa un timp, termin si cu asta si merg la dusuri. Imi fac un dus rapid, ma imbrac si pornesc spre parcul care era vizavi de liceu. Ajunsa acolo ii zaresc pe Sakura si prietenii nostrii, dar nici urma de Karin. O astept.
Orologiul arata deja ora trei. Imi indrept privirea spre intrarea in parc. Se pare ca a ajuns si si-a luat si marionetele cu ea. Ajunsa in fata mea imi spune:
- Deci? Ce ai de lamurit cu mine? Imi spune roscata, stand cu o mana in sold si privindu-ma increzuta. Ce-o sa ma mai distrez.
- Ia spune-mi tu, ce ai cu sora mea? O intreb eu foarte serios stand cu mainile incrucisate.
- Haruno e o ratata! Eu trebuia sa fiu cu Sasuke, nu ea! Imi spune ea imbufnata. La auzul acestor cuvinte, am inceput sa simt cum sangele fierbea in mine.
Asta a pus capac. M-am repezit la ea si am prins-o strans de gulerul de la camasa ei. Aceasta ma priveste cu o oarecare teama in ochi.
- Destul! Prea mult ti-ai batut joc de sora mea si de numele nostru! Daca nu te-au invatat parintii cu frumosul, ce e respectul, atunci am sa te invat eu cu metoda mea! Ii spun eu extrem de nervoasa, si o lovesc puternic cu pumnul in obraz, facand-o sa se rasuceasca si sa cada la pamant. Roscata insa, nu se lasa si riposteaza.
Se pregateste sa ma loveasca insa fara succes, deoarece ma feresc si ii mai aplic o lovitura. Se pare ca i-am spart buza. Fata isi sterge cu maneca lichidul rosu, esential vietii, apoi se repede din nou la mine. Recunosc ca am luat si eu cateva lovituri usoare. Nu sunt invincibila, insa nu ma durea aproape deloc. Intr-o clipa de neatentie, pe care mi-a provocat-o ea aruncandu-mi cu nisip in ochii, ma loveste puternic si cad la pamant. Ochii inca ma usturau groaznic. Karin incepe si ma loveste cu pucioarele in abdomen, facandu-ma realmente sa scuip sange.
- Asa-ti trebuie, daca nu stii unde iti e locul, ratato! Mai vrei?! Imi spune ea pe un ton superior, ca si cum ar fi castigat aceasta "lupta". Insa nu stie ca eu nu renunt. Am invins jigodii mai mari ca ea, multi dintre ei fiind baieti. Gata cu joaca! Am sa-i arat cu adevarat roscatei asteia ingamfate cine este Sachiko Haruno!
Ma ridic in picioare stergandu-mi sangele ce se scurse pe barba mea si o privesc foarte serioasa si foarte nervoasa.
Fara alte retineri inutile, ma repezesc la ea si-o lovesc puternic cu palma intinsa in abdomen, ea cazand jos. Merg repede spre ea, o ridic de guler si-i mai aplic o lovitura de pumn, apoi inca una.
- Tine-te pe picioare, daca esti asa tare, disperato! Ii spun eu rautacios, desi stiam ca nu se mai poate tine pe picioare. Era ametita de la pumnii pe care ii primise de la mine. Intr-un final, ii dau drumul la guler, ea abia stand pe picioare, ma dau cativa pasi inapoi si-mi pregatesc lovitura finala. Alerg iar spre ea, o lovesc puternic, de jos in sus, cu palma in barbie si apoi ii aplic un pumn zdravan in abdomen, facand-o sa "zboare" la o distanta nu foarte mare de mine si aterizand pe spate.
- Gata, gata! Opreste-te, te rog! Imi spune Karin, de data aceasta cu o privire inspaimantata. In timp ce ma apropiam de Karin, am auzit-o pe sora mea spunandu-mi ca e deajuns si sa incetez, insa nu o ascultam.
Ma indreptam tot mai mult spre roscata, pe fata careia se putea citi usor o teama ingrozitoare, ca de moarte, in timp ce ma privea pe mine. Ajunsa in fata ei, ma las pe vine si ii spun:
- Ai face bine sa stai departe de sora mea si prietenii ei, si sa ai grija cum vorbesti despre numele nostru, altfel te bag in spital! E clar? Ii zambesc eu.
- D-da! Imi spune ea tremurand.
- Si inca ceva! Nu-mi pasa cum faci, dar pe maine sa dispara culoarea asta a parului tau, altminteri te rad in cap! Ii spun eu pentru final Karinei. Era transpirata si tremura, insa accepta "oferta" mea.
Ma ridic inapoi si zambesc invingatoare. Ma intorc la prietenii mei si la sora mea. Acestia erau uimiti, mai ales Sakura. Le spun sa mergem la un suc, iar unii dintre ei accepta. Acestia fiind Sakura, Sasuke, Hinata, Naruto si Gaara, restul spunand ca au alte planuri. Dupa cateva minute, ajungem in mall si mergem intr-o cafenea. Ne asezam si ne comandam fiecare cate un suc. Trec vreo doua ore iar "cuplurile" pleaca, ramanand doar eu si Gaara. In vreo 20 de min. Ne terminam si noi sucurile, iar Gaara propune sa mergem la o plimbare in parc. Accept, platim sucurile si plecam.
E ora sapte seara. Ne plimbam linistiti in parc de vreo 10 min. Intre noi e o liniste totala. Observasem ca roscatul era cam abatut asa ca l-am intrebat ce e cu el.
- N-am nimic, ma gandesc doar! Imi spune acesta admirand cu desavarsire micile pietricele de pe jos in timp ce ne plimbam. Am continuat sa-l intreb ce e inneregula, pana ce in final mi-a raspuns.
- Sunt un prost! Nici nu merit sa traiesc! Spuse el, tristetea citindu-i-se pe chip si voce. Nu e raspunsul la care ma asteptam, defapt nu vroiam sa aud asa ceva de la el. Il rog sa-mi spuna ce s-a intamplat.
- Dupa cateva minute dupa ce m-a nascut, mama a murit. Tata mi-a spus mereu ca a fost vina mea, pentru ca mama abia a rezistat cand Temari a venit pe lume, daramite la un al treilea copil. Era destul de slaba atat fizic cat si spiritual.
Eu am fost doar o greseala, o greseala care a adus moartea la o femeie maritata si cu doi copii.
Tata nu m-a acceptat niciodata ca fiind fiul lui, ba chiar a incercat de multe ori sa ma ucida, pana ce a fost prins de politie, fiind reclamat de fratele meu mai mare, Kankuro. Mama a murit din cauza mea. Daca nu existam, ea era acum in viata si familia nu se destrama. Numai eu sunt vinovat! Imi povesti Gaara in timp ce deja ne asezaseram pe o banca. E distrus psihic, se vede.
- Nu esti tu vinovat! Nu e vina ta ca te-ai nascut si ca mama ta si-a pierdut viata! Asa a fost sa se intample. Sunt sigura ca mama ta nu si-a dorit ca tu sa te invinovatesti, sunt sigura ca ea te-a iubit si te iubeste si ca isi doreste ca tu sa fi fericit. Ea e acolo sus si te vegheaza, si vrea sa te vada fericit! Nu te invinovati pentru ceva ce nu ai facut! Si sunt sigura ca ea si-a dorit mult sa te aiba si ca nu vrea sa te invinovatesti pentru moartea ei! Ii spun eu uitandu-ma la cerul instelat si crezand si eu in cuvintele pe care i le-am spus. Dupa ce facuse roscatul o mica pauza, imi spuse:
- Ai dreptate! Esti singura care mi-a spus vreodata asta! Desi nu prea ne cunoastem atat de bine, tu ma intelegi. Multumesc! Esti singura care m-a facut in sfarsit sa inteleg, si sa trec mai departe. Multumesc! Imi spune Gaara zambindu-mi. Ii zambesc si eu si ii spun ca totul va fi bine. Apoi un alt moment de liniste s-a asezat intre noi. Timp de cateva minute niciunul din noi nu a scos o vorba, admiram in liniste bolta cerului instelat.
Incepusem sa cred ca este diferit, vroiam sa-l cunosc mai bine, asa ca fara alte ezitari am spart liniastea:
- Intalnirea aceea la care m-ai invitat, mai este "valabila"? Il intreb eu cu o oarecare timiditate mica in voce.
- Bineinteles! Imi spune roscatul placut surprins.
- Bine! Maine seara la ora 6 sunt la tine! E o intalnire! Ne vedem atunci! Ii spun eu, sarutandu-l pe obraz, ridicandu-ma, facand doi-trei pasi si plecand, nu inainte de ai face cu ochiul. Deoarece nu eram cu motorul, am mers pe jos pana acasa.
Tot mergand spre casa, mi-a iesit in cale un pui alb de pisica. Era foarte draguta, asa ca ma aplec si o iau in brate. In clipa urmatoare aceasta ma zgarie destul de rau pe gat, facandu-mi un semn format din trei linii din care incepuse sa-mi curga sange. Scot un "au" scurt, iar apoi pisicuta imi linge rana. O pun jos si-mi duc instinctiv mana la locul respectiv. Nu ma mai durea deloc. Privesc pisicuta care scoate un "miau" scurt si dulce apoi fuge. Asta e ciudat.
Hotarasc sa nu bag de seama si merg mai departe. Dupa ceva timp, tot mergand, trec pe langa un tip care ma priveste insistent. Trec de el, iar acesta ma urmareste ajungand in dreapta mea:
- Ce face o frumusete ca tine, la ora asta pe aici? Ma intreaba tipul. "Ora asta?!" E doar ora noua! Gandesc eu.
- Nu e treaba ta! Dispari! Ii spun eu incepand sa ma enervez si grabind pasul.
Deodata simt cum ceva parca ma gadila. Tipul vroia sa-mi puna mana pe umar.
Il prind strans de incheietura, ma intorc cu fata la drum si-l arunc cu putere pana pe partea cealalta a drumului, el izbindu-se de gardul inalt format din scanduri de lemn. In momentul urmator raman socata de puterea cu care l-am aruncat. Respiratia mi sa accelerat. De unde aveam atata putere? Hotarasc sa fug deoarece observasem ca s-au apropiat de acel tip inca doi. Alergam incontinu fiind urmarita de cei doi. Tot alergand, la un moment dat observ o bara deasupra mea ce era prinsa de stalpul de lumina.
Sar spre ea, ma prind, ma rasucesc si ajung cu picioarele pe ea, stand gugut si mentinandu-mi echilibrul cu mainile sprijinite pe bara. Cei doi s-au oprit si ma priveau insistent, zambind invingatori si pervers. Ma infurii deoarece stiam ce vroiau sa-mi faca si ma ridic stand in picioare pe bara respectiva. Eram la o inaltime destul de mare. Desi eram uimita de echilibrul nemaipomenit pe care il aveam, am hotarat sa-i atac. Unghiile au inceput sa-mi creasca foarte mari. Ma las pe vine si sar de pe bara inspre ei, incercand sa-i atac frontal. Acestia apuca insa sa se fereasca, aruncandu-se la pamant, eu zgariind copacul de langa ei, apoi aterizand pe trotuar. Copacul a inceput sa cada deoarece il taiasem complet in doua locuri. Tipii cei doi s-au speriat si au luat-o la fuga. Uimirea si socul au pus stapanire pe mine. De unde aveam atata putere? De unde aveam echilibrul acela extraordinar? Cum am taiat copacul acela in bucati cu inghiile? Ce mi se intampla defapt?!
Aceste intrebari se invarteau in mintea mea. Mi-am privit unghiile care, spre surprinderea mea, s-au transfomat din lame de otel inapoi la normal si au inceput sa se retraga ajungand la "pozitia" initiala. Tot minunandu-ma, in fata mea apare iar pisicuta care ma zgariase. O privesc scurt cu o oarecare teama, apoi incep sa alerg spre casa.
E ora 10. Am intrat in casa, am incuiat usa si m-am dus direct in camera mea. Sakura cred ca doarme deja. Ca sa ma relaxez, hotarasc sa fac un dus. Merg in baie, ma dezbrac de hainele transpirate si ma bag in dus. Picaturile caldute se izbeau de corpul meu punand in evidenta formele mele bine definite. Nu stau mult, deoarece sunt foarte obosita. Ies din dus, imi pun prosopul rosu de jur imprejurul meu si bag hainele murdare in masina de spalat. Ies de tot din baie, ma sterg bine si ma imbrac cu camasa mea albastra de noapte.
Ma tot gandesc la cele intamplate. Cum de am aceste "puteri"?
Ma priveam in oglinda incontinu, cand deodata aud un mic zgomot de pe terasa si simt prezenta cuiva cunoscut. Merg spre balcon, deschid usile acestuia larg si ma uit atenta in tot balconul. Nimic. Apoi imi plec privirea si ma sperii putin cand vad pisicuta aceea stand si uitandu-se la mine. Stai! Pisicuta! Asta e! Agilitatea, auzul si simturile dezvoltate peste limita, viteza, echlibrul, ghearele, toate sunt caracteristici de pisica.
- Tu mi-ai facut asta! Tu m-ai "transformat"! Ii spun eu de parca ar fi o persoana. Grozav, acum vorbesc cu o pisica!
Cred ca am innebunit! Gandesc eu si-mi pun mana la frunte.
- Normal ca eu am fost! Doar eu te-am zgariat, nu? S-a auzit o voce parca de femeie.
- Da, dar-... Ma opresc brusc din vorbit cand realizez ca pisicuta vorbea cu mine....

Ce se va intampla cu Sachiko?
De ce primise acele "puteri"?
Oare avea sa se intample ceva grav?
Ii v-a spune roscata lui Gaara despre asta, sau macar Sakurei?
Aflati in capitolul urmator...

Buna!! Uite ca am mai adus un capitol. Sper sa va placa! Cititi si comm bineinteles! :-*


Capitolul IV. "White Cat apare, iar adevarul iese la iveala"

Sachiko's point of view.

Ma holbam incontinu la pisicuta care tocmai mi-a vorbit.
- Nu te uita asa la mine! Da vorbesc! Ce e asa de surprinzator? Imi spune pisicuta cea alba. Am inghetat pe loc. Cum se poate asa ceva?! Nu, nu e posibil! Sau e? Dintr-un motiv necunoscut mie, imi era putin teama. Am inceput sa inspir adanc si sa expir tot. Am facut asta de doua ori pentru a ma calma. Cand mi-am revenit din "soc" am cerut pisicii sa-mi dea mai multe explicatii, in timp ce am luat-o in brate si ne-am asezat pe patul din camera mea. Pisicuta era foarte draguta, avea blana alba cu unele dungi negre si niste ochi de un albastru foarte deschis.
Asteptam explicatiile pe care urma sa mi le dea. Dupa o pauza putin indelungata, aceasta imi spune:
- De acum inainte, tu vei fi Pisicuta Alba! Vei proteja oamenii de rau! Imi spuse pisica, facand o expresie serioasa.
- Ce? Sunt la camera de ras, sau ceva de genul asta? Nu exista asa ceva, ca eroi sau super-puteri! Ii spun eu incepand sa rad si ne avand incredere ca este adevarat ce-mi spune.
- Asta v-am lasat noi sa credeti! Dar este adevarat! Si acesta este destinul tau! Imi spune ea si mai serioasa.
- Daca este adevarat, de ce eu? De ce m-ai ales tocmai pe mine? Intreb eu curioasa, si putin iritata.
- Nu eu te-am ales! Sa-ti explic! Se transmite din generatie in generatie! Mama ta a fost si ea Pisicuta Alba, la fel si bunica ta! Puterile acestea s-au mostenit din multe generatii!
Normal, puterile trebuiau sa se "activeze" in ziua cand ai implinit 18 ani. Se pare ca nu s-a intamplat asa deoarece tu nu ai stiut nimic din istoria clanului Shirayuki. De aceea te-am zgariat. Imi explicase pisicuta.
- Este imposibil! Mama era tot timpul acasa! Nu a lipsit deloc, pentru ca avea grija de mine si de Sakura! Iar numele meu de familie e Haruno, nu Shirayuki! Ii spun eu putin iritata. Eram nervoasa pentru ca o tot tinea cu povestea asta de copii.
- Este adevarat! Si numele tau, este Shirayuki! Tu nu faci parte, genetic, din familia Haruno! Ai fost adoptata de ei, cand erai foarte mica! Sakura nu este sora ta de sange! Tu si rozalia nu aveti nici o legatura de acest gen!
- Nu! E o minciuna! Nu! Zic eu cu vocea tremuranda si cazand in genunchi, mainile-mi fiind incolacite in jurul taliei.
- Nu e o minciuna! Mama ta a murit cand s-a luptat cu Pisicuta Neagra, care ti-a ucis tatal. Pisicuta Neagra era sora mamei tale, dar si ea a murit, tot in acea lupta. Erau egale in putere, s-au luptat mult, pana ce au cedat si au murit amandoua! Continua pisica. Nu vroiam sa cred niciun cuvant din ce-mi spunea, dar aveam un sentiment ciudat, cum ca ar avea dreptate. Totusi, se cam leaga, pentru ca eu nu semanam deloc cu Sakura, desi ne-am nascut in acelasi an si aceeasi zi si nici cu parintii ei nu semanam, mama avea ochii caprui si parul roz, iar tata ochii verzi si par saten.
Ma simteam atat de tradata. Toata viata am trait in minciuna, eu defapt sunt orfana.
Mai distrusa ca acum, nu m-am simtit in viata mea. Totul s-a prabusit. Am inceput sa plang de durere. Am fost, sunt, si voi fi mereu singura. Stateam pe genunchi, cu mainile in jurul taliei si priveam absenta podeaua. Pisica imi spuse totul despre viata mea, tot ce mi s-a intamplat, ceea ce imi dadea de inteles ca ce mi-a spus despre mama mea adevarata si despre clanul Shirayuki era adevarat. Pisicuta al carui nume este Niki, mi-a mai spus ca mama mea adevarata, pe nume Shizune, a mai avut o fiica. Acea fata, traieste, si ea chiar este sora mea geamana, doar ca nu se stie unde este. Mi-a mai explicat ca Sakura nu stia despre asta, si nici parintii "nostrii". Era atat de ciudat. Confuzia a pus stapanire pe mine. Nici nu stiam ce sa spun. Durerea din sufletul meu se mareste cu fiecare secunda si la gandul ca am trait in minciuna. Eram in stare de soc. Tremuram si ma leganam in fata si in spate foarte lent, in timp ce lacrimile cadeau singure din ochii mei albastrii.
- Destinul tau este sa fi Pisicuta Alba! Nimeni altcineva nu poate! Pana acum ai fost puternica, te-ai tinut tare, si acum? Stai si plangi? Imi spuse Niki incercand sa ma incurajeze. Avea dreptate. Eu nu sunt moale, da, a fost un soc pentru mine, dar asa a fost sa fie. Rasuflu din greu, fac cateva exerciti de respiratie pentru a da tot negativismul afara. Reusesc sa ma calmez si ii multumesc pisicii ca a avut rabdare cu mine. Aceasta imi spune ca nu e nici o problema si ca vom incepe antrenamentul poimaine.
Acestea fiind spuse Niki pleca. Desi m-am oprit din plans, starea de depresie inca ma bantuia. Toata viata am trait in minciuna. Dar totusi, unde si cine e sora mea? Ma gandeam incontinu si la acest lucru. Imi doream atat de mult s-o gasesc, insa nu stiam cum. Tot stand pe ganduri nu realizez ca era tarziu. Intr-un final hotarasc sa ma ridic, rasuflu, scotand toata depresia din mine si privesc ceasul. E ora 1 noaptea?! Spun eu aproape strigand. Apoi imi spun ca nu are nimic si ma pun in pat. Daca stau sa ma gandesc, nu e asa rau. De acum sunt o eroina, asa ca va trebui sa fiu mai puternica, spiritual vorbind, de cat am fost vreodata. Ma intorc cu fata spre balcon, ma invelesc bine si adorm.

Oare Sachiko se va descurca cu noua ei "misiune"?
Ce se va intampla la intalnirea ei cu Gaara?
Aflati in capitolul urmator!

Gaara's point of view.

- Buna dimineata, fratioare! Se aude vocea surorii mele, Temari care, ca in fiecare dimineata de sambata la ora 10, imi da desteptarea, dupa care iese din camera mea. Ma ridic in sezut si ma sterg la ochi, facand somnul sa dispara. Ma cobor din pat, ma intind si ma indrept spre baie. Ajuns la "destinatia" mea, ma dezbrac si intru in dus. Miile picaturi caldute de apa se "loveau" si se scurgeau pe corpul meu bine lucrat. Nu stau mult, ies din dus si imi pun prosopul negru in jurul taliei. Ma sterg pe cap si merg la dulap. Imi aleg din el o pereche de blugi albastri spre negru, un tricou rosu cu inscriptia "Bad Boy" si o pereche de tenisi negrii. Inainte sa cobor jos la micul dejun, trec pe langa oglinda si-mi "ciufulesc" putin parul.
Ajuns in bucatarie, o zaresc pe sora mea care punea masa. Ne asezam si mancam. Dupa ce terminam, in timp ce spala vasele, Temari imi spuse ca v-a sta la Shikamaru pana maine seara. Perfect! Gandesc eu si-mi aprind o tigara. Apas micul butonas de la bricheta, lasand libera pentru cateva secunde flacara ei. Indrept flacara spre tigara si trag adanc din ea, apoi trimitand fumul toxic direct in plamani. Expir si dau aproape tot fumul afara. Am timp destul sa o fac pe Sachiko a mea. De cand am vazut-o, sunt innebunit dupa ea. Parul ei rosu-sangeriu lung si ingrijit, ochii ei albastri ca cerul senin, formele apetisante si buzele acelea rosii care urla sa le sarut, ma fac s-o iau razna.
Este singura de care m-am indragostit asa tare. As face orice pentru ea. Tot gandindu-ma la ea, nu observ ca sora mea plecase deja. Tresar si ma opresc din gandit cand ma frig cu tigara. O tot sting si ma apuc de treaba. Totul trebuie sa fie luna si bec.

Sachiko's point of view.

In timp ce ma pregateam pentru intalnirea mea cu Gaara, ma tot gandeam si la "chestia" asta cu eroismul. Oare tata a murit pentru ca stia de Pisicuta Alba? Oare Pisicuta Neagra l-a ucis ca s-o faca pe mama sa sufere?... Aceste intrebari, si multe altele mi se invarteau in cap. Pana ce mi-am dat seama. Daca aveam sa fiu cu Gaara, acesta v-a fi ucis, mai devreme sau mai tarziu, de Pisicuta Neagra. Desi tin foarte mult la el si il plac mult, nu pot sa-i pun viata in pericol. Nu mi-as ierta-o niciodata daca ar pati ceva din cauza mea. Deci, asta e, sunt facuta pentru a fi singura. V-a trebui sa-i spun imediat ce ajung ca nu v-a fi nimic intre noi si sa plec. Ma doare pur si simplu ca trebuie sa fac asta, dar macar asa v-a fi in siguranta.
Intr-un final sunt gata si renunt si la gandurile mele. Ma ridic de pe scaunul de la masa cu oglinda si cobor jos. Ma incalt si o anunt pe Sakura ca plec, apoi ies. Merg in garaj, imi scot motocicleta, imi pun casca si pornesc la drum. O sa-mi fie greu sa-l resping, dar o s-o fac. E pentru binele lui. Dupa 20 min ajung. Parchez motorul si bat la usa. Aceasta se deschide, iar roscatul ma pofteste inauntru. Ii zambesc, si cand sa-i spun ce am de spus, el mi-o ia inainte.
- Buna! Sper ca-ti plac spaghetele! Imi spune el zambindu-mi.
- Buna! Da imi plac, de ce? Intreb eu suspectand ceva.
- Pentru ca m-am straduit mult sa le fac! Imi spune el.
Se pare ca nu am cum sa plec asa repede, dar ma voi asigura ca nu se v-a intampla nimic intre noi. Ne asezam la masa si incepem sa mancam. Il observasem ca ma tot privea si-mi zambea. Ii adoram zambetul, imi doream ca el sa-mi zambeasca in fiecare zi, doar pentru mine, insa asta nu se poate intampla, nu pot sa-i fac rau. Dupa ce terminam de mancat, ne asezam pe canapea. Am inceput sa vorbim pe diferite subiecte, el a mai facut o gluma si am ras, ma simteam foarte bine in preajma lui. Totul a decurs bine, insa acum nu e deloc bine. Il observam cum se apropia de mine, vroia sa ma sarute, dar nu trebuie sa-l las. Mintea mea imi spunea "n-o face" dar inima imi spunea "fa-o". Acum imi zambeste duios si-si duce palma la obrazul meu si-l mangaie. Se apropie din ce in ce mai mult, iar eu nu pot sa ma controlez. Involuntar imi inchid ochii si se intampla inevitabilul. Buzele noastre s-au ciocnit intr-un sarut dulce. Roscatul il adanceste. Imi placea la nebunie. Limbile noastre se luptau parca pentru suprematie. Nu puteam sa ma opresc. Corpul nu-mi asculta comenzile date de creier. Apoi dezastru. Mi-a spus incet ca ma place foarte mult si ca nu vrea sa ma piarda, iar eu i-am raspuns "si eu la fel" pe o tonalitate foarte romantica si dulce. Inima mea vorbea din interiorul meu. Nu se poate.
Trebuie sa opresc asta! Imi spun mie insami si ma indepartez rapid de el. Acesta nu se prea mira, si-mi zambeste. Poate crede ca sunt timida, sau ceva de genul acesta.
In momentul urmator, fara sa mai spun ceva, ma ridic de pe canapea si ma indrept spre cuier. Dupa ce ma incalt si ma ridic, caci m-am aplecat putin sa-mi leg sireturile, dau cu ochii de el, de ochii lui mai exact. Roscatul ma intreaba de ce plec, cu o tonalitate foarte trista. Stiam ca ce urma sa-i spun il v-a rani foarte tare, insa nu aveam de ales, mai bine il mint decat sa i se intample ceva grav mai incolo. Desi ma doare si pe mine, incep sa-i spun cuvintele mincinoase si imbibate cu venin:
- Uita tot ce s-a intamplat intre noi in aceasta seara! Totul! A fost doar o greseala mica. Eu nu simt nimic pentru tine, si nici tu nu ar trebui sa simti! Si in plus nici sarutul si nici vorbele acelea dulci, nu inseamna nimic pentru mine! Eu am plecat! Scuze ca te-am suparat! Oricum, esti baiat, treci peste! Pa pa! I-am spus eu si am dat sa ies pe usa.
- Daca iesi pe usa aia, nu mai ai ce intra aici! Imi spune el cu suferinta in ochii si cu privirea nervoasa in podea.
- Regret, dar nu vreau sa te ranesc, roscatule! Ii spun eu tragandu-i cu ochiul si plec. Stiam ca sufera, am vazut clar in ochii lui cat de mult ma place, insa nu aveam alta solutie.
Dupa ce ajung langa motorul meu, incep sa-mi dezleg casca de ghidon, insa mi-am auzit numele strigat. Cand ma intorc, ce sa vezi, era Gaara. Acesta avea ceva la spate...
- Desi nu simti nimic pentru mine, eu am sentimente fata de tine, insa n-am sa te oblig, dar as vrea sa-ti daruiesc ceva! Imi spune el si-mi arata ce avea la spate. Era un colier de aur cu un pandantiv in forma de inima. Fac ochii mari, iar cand sa-l refuz acesta imi spune ca nu ma va lasa sa plec pana nu il iau. Intr-un final cedez si accept colierul lasandu-l pe roscat sa mi-l puna la gat. Dupa asta imi iau la revedere de la el si plec spre casa. A fost teribil, dar macar va fi in siguranta.
- Am sa ma revansez eu intr-o zi, Gaara! Imi spun in gand, in timp ce, pentru cateva secunde, am privit cerul ce se innora.
Va urma....