Privirea obosita a Sakurei se indrepta catre copilasul care tipa in fata ei.
"Ajuta copiii nefericiti, o sa fie distractiv. Pe naiba!" gandi fata. Imediat s-a simtit prost ca a gandit asta. Da, era foarte obosita. Da, copilul asta era super enervant. Si da, cel mai dragut baiat din lume era chiar acolo, iar, judecand dupa norocul ei prea bine cunoscut, el avea cu siguranta o iubita. A oftat. Cu toate astea, merita sa ajuti copiii. Macar de Craciun
-Sakura, mi-am pierdut ochelarii. Ii vreau pe ai tai!
-Nu poti sa ii iei pe ai mei. O sa iti faci ochisorii si mai bolnavi. Si cum ai putut sa-i pierzi iar?
-II. VREAU. PE. AI. TAI.
Copilul a inceput imediat sa planga suspinand asa de zgomotos incat toata sala se holba la ei. Inclusiv baiatul cel dragut... Ea a observat ca acesta se indrepta spre ei si s-a transformat imediat intr-o tomata.
"Bineinteles ca trebuie sa arat ca o leguma in ziua in care intalnesc un baiat dragut." a gandit fata si a suspinat in timp ca ii ciufulea parul copilului in incercarea de a-l calma. "Dumnezeule!" era tot ce putea sa-i mai treaca prin minte acum.
-Hei, pitic. Ti-ai uitat ochelarii pe masa din camera cealalta. Si, in plus, nu ii poti purta pe ai Sakurei sau ochii tai vor fi si mai bolnavi si vei fi nevoit sa porti ochelari de bunicuta. Si nu vrem asta, nu-i asa?
Copilul se uita la baiatul din fata lui cu ochii in lacrimi si, in cele din urma, a dat din cap in semn ca nu si a fugit in alta camera, probabil in cautarea ochelarilor sai.
-Multumesc, a reusit Sakura sa ingaime dupa cateva momente.
-Nu face nimic. Esti npua aici si nu am vrut sa las copiii sa te sperie.
Baiatul a facut o pauza in care a chicotit si s-a uitat in jur asigurandu-se ca totul e bine si nimeni nu se raneste. Apoi a continuat:
-Eu sunt Sasuke.
-Ma bucur de cunostiinta, dar se pare ca tu deja stii cum ma cheama.
-Am auzit copilasul cand tipa la tine. Nu trageam cu urechea, dar e destul de galagios. Scuze daca par ciudat...
Sasuke a zambit si si-a inclinat capul trecandu-si o mana prin par. Gropitele perfecte, ochii patrunzatori si un miros ametitor de menta au ajuns imediat la Sakura si au facut-o sa simta un fel de vortex in stomac. De fiecare data cand se uita la el, inima o gadila si o durea in acelasi timp. A realizat ca incepea sa il placa, iar acest sentiment putea foarte usor sa se dezvolte in ceva mult mai complex. Dar probabil el doar incerca sa fie politicos cu noul-venit. "Nu e ca si cum ar putea sa se indragosteasca de mine cumva." a gandit Sakura, iar acest gand i-a facut pieptul sa o doara. Era in regula, totusi. Se obisnuise cu ideea asta acum mult timp. Nimeni nu ar putea sa se indragosteasca de ea. Sau cel putin nu asa usor.
In cateva secunde, cu un "Ne vedem mai tarziu", Sasuke a lasat-o pe Sakura foarte confuza. In acea noapte, fata s-a gandit numai la gropite, ochi negrii si miros de menta.

In primul rand, vreau sa stiti ca eu postez de pe telefon deoarece calculatorul meu e oleaca mort si de aceea am cateva greseli de tastare si nu pot sa schimb fonturile or something... Hope you like it anyway si as aprecia daca mi-ati lasa niste comentarii :D

CAPITOLUL 2

Ziua urmatoare, Sakura a mers la o intalnire a asociatiei de caritate prin intermediul careia ajunsese sa stea cu pustii de la orfelinat. Acum nu o deranja tinand cont ca l-a cunoscut pe Sasuke. Numai sa ii pronunte numele o facea sa se cutremure.
Membrii trebuiau sa vina cu o idee pentru a strange bani din care sa le ofere copiilor de la acel orfelinat cadouri de Craciun. Sakura a facut o alegere simpla: o petrecere. Lumea va trebui sa plateasca intrarea, niste colegi din agentie vor pregati un numar de dans, altii vor canta ceva... Simplu. Insa Sakura nu putea sa-si ia ochii de la un anume brunet care se pare ca facea parte din asociatie de un an, cu toate ca erau de aceeasi varsta.
Alta fata a venit cu ideea unui Mos Craciun secret intre membrii agentiei, asadar si ei vor avea un Craciun mai fericit. Trebuia sa traga un biletel dintr-o palarie si se pare ca Sakura a "obtinut" numarul 3 si a aflat, mai apoi ca trebuia sa ii daruiasca ceva unei fete ce iesea in evidenta prin...multitudinea de culori ce o invaluiau sub forma unui obiect vestimentar ce voia sa fie o rochie. O rochie mult prea scurta dupa parerea Sakurei. In orice caz ea nu era genul de fata care sa poarte rochii sau fuste si tocuri mult prea inalte si se multumea cu o pereche de blugi si conversii ei rosii ce ar trebui schimbati din cauza vechimii. Problema era ca nu prea avea bani din care sa-si-i ia. Era intr-o situatie financiara cam dificila de cand parintii ei se mutasera din oras cu serviciul.
Ea a trebuit sa lucreze in timpul liceului, ceea ce i-a facut notele sa scada considerabil tinand cont ca nu mai avea timp sa invete ca inainte. In orice caz, acum terminase liceul si se hotarase sa-si ia un an liber de la scoala inainte sa se inscrie la vreo facultate. Deci anul asta era complet liber pentru ea. Putea sa faca orice. Atata timp cat inca lucra. Si s-a gandit la voluntariat. De ce sa nu-i ajute si pe altii, nu?! Si nu s-ar fi gandit niciodata ca ar pute sa-si gaseasca iubirea vietii prin intermediul voluntariatului. Sau nu era iubirea vietii? "Nu e atata timp cat el nu ma iubeste!" a gandit ea imediat. Si-a scuturat capul si a revenit pe pernuta din sala in care se afla la intalnirea cu ceilalti membrii ai asociatiei...colegii ei... prietenii ei... Cam singurii ei prieteni...
Intalnirea s-a terminat si, cu toate ca regulile spuneau ca Mosul trebuie sa ramana secret, fata a venit la Sakura si a intrebat-o daca are vreo idee ce isi doreste de Craciun. A facut o pauza scurta in care Sakura se gandea daca a privit-o intr-atat de insistent incat ea sa-si dea seama cine ii e datoare cu un cadou, apoi a continuat:
-Sa stii ca imi dau seama ca nu prea ai cu ce sa-mi iei un cadou asa cum imi doresc, asa ca mai bine nu-mi iei nimic.
Sakura nu putea sa-si dea seama daca fata radea de ea sau ii vorbea serios. Oare era doar rautacioasa sau era chiar intelegatoare?
-Chiar nu vrei nimic?
-Nu. Stai linistita. Oricum nu ma dau in vant dupa cadouri in general. Eu sunt Rin apropo.
Asadar Rin era de treaba in ciuda aparentelor. "Serios?" Sakura era in soc. Cum putea o persoana care arata ASA sa fie ASA? Bine, asta e o lectie buna care sa te invete ca nu trebuie sa judeci dupa aparente.
-Pai... As putea sa... Ma simt prost. Nu pot sa nu-ti iau chiar nimic.
-Stai linistita. Serios.
Apoi telefonul lui Rin suna incredibil de zgomotos. Aceasta l-a scos din poseta minuscula si stralucitoare, s-a uitat la ecranul luminos si a apasat de cateva ori pe ecran, zgomotul incetand. L-a ridicat la ureche si a soptit un "Imediat" apoi l-a lasat in jos si a privit-o pe Sakura care se simtea cam stanjenita si nu se putea decide daca mai are rost sa stea langa ea sau ar trebui sa-si ia ramas bun si sa se indeparteze. Apoi Rin i-a zis:
-Eu trebuie sa plec. Mi-a facut placere...numele tau?
-Sakura.
-Ah da. Mi-a facut placere, Sakura. Si iti vand un pont: daca vrei sa...stii tu... Daca te intereseaza Sasuke, sa stii ca ar trebui sa stai pe langa el. E destul de lipicios.
Rin a chicotit usor apoi a continuat:
-In plus, frati-miu e cam (iertati-ma nu stiu ce vorbesc). Ar trebui sa-i spui intr-un fel sau altul ca il placi altfel vei avea de asteptat mult si bine pana sa se prinda singur.
-Fratele tau?
Sakura nu s-a putut abtine sa nu intrebe. Era socata pentru a doua oara de aceasta fata.
-Mda, a raspuns Rin. Eu am plecat. Pa! Si... Succes!
Fata a chicotit din nou si i-a trimis un pupic, apoi a parasit camera lasand in urma un miros puternic de vanilie si portocale.