Heei! V-am adus next-ul dupa ceva timp, insa am crezut ca imi ve-ti lasa macar un comentariu, siii....am avut o gramada de proiecte pentru scoala. :( Indiferent de comm-ul pe care o sa mi-l lasati, adica critica sau nu, pentru mine conteaza. Vreau sa stiu ce parere aveti despre noul meu fic si vreau sa stiu daca mai are rost sa-l continui...




De dimineata crezand ca sunt in patul meu pufos, mi-am intins oasele, dupa care am cazut jos. Jesus! Cum am ajuns pe canapea? Eh, nu mai conteaza. Mi-am luat telefonul in mana si observ ca era ora 8:50. Clipesc de cateva ori dupa care ma las pe spate dand cu capu’ de parchet. Stau asa vreo 2 minute, dupa care ma ridic repede, si ma duc sa-mi fac siesta. Cand ies din baie ma impiedic de geanta mea care se odihnea pe jos de ieri. Imi dau ochii peste cap, dupa care ma uit in dulap.
“Mai rau de atat nu poate fii!” gandesc eu in timp ce mi-am ales o pereche de jeans negrii cu talie inalta, un tricou negru cu un tigru pe el, o pereche de tenesi negrii, parul mi-l las pe spate, m-am machiat rapid cu un creion negru si cu rimel, mi-am luat telefonul si geanta si ies pe usa. Am alergat pe drum, mai rau decat un caine, dar am ajuns fix la a doua ora. Mda, prima ora am pierdut-o caci era ceasul 8:50 cand m-am uitat la telefon, iar acum este 9:15. Perfect! O sa-mi ceara explicatii ca de ce am intarziat..si mai am si fizica cu un profesor dat dr*cu! Ciocan si intru, imi cer scuze si ma indrept spre banca. Cand observ ca locul meu de la fereastra e ocupat, explodasem de nervi. Ma opresc in fata acelei fete pe care n-o cunosteam si asteptam sa-si ridice macar privirea, dar n-a facut-o in schimb era tupeista.
-Ce-ar fi sa iei un loc, si sa nu te mai holbezi la mine? intreaba ea neluandu-si privirea din telefon. Tocmai si-a batut joc de mine? E clar ca nu stie cine sunt!
-Ce-ar fi sa te muti tu din banca MEA, locul MEU, si clasa MEA? Intreb eu articuland cuvintele. Atunci tipa roscata si-a ridicat privirea din acel telefon. Avea niste ochi rosii, clar lentile! Iar acel par roscat care era lasat pe spate ma tenta sa ma infig in el! Apoi hainele ei…o fusta neagra scurta, un maieu alb si niste cizme negre cui  pana la genunchi. O vad ca incepe sa rada haotic, facand toti elevii sa-si indrepte privirea spre noi.
-Cap de acadea! Fii atenta la mine, ca nu stii cine sunt, clar?
-Ia un scaun si asteapta sa-mi pese! Spun eu tragand scaunul de sub ea, facand contact cu parchetul. Incepe sa tipe, insa proful de fizica ne opreste cand mai aveam putin si ne luam la bataie in mijlocul orei.
-Domnisoara Haruno, voi fi nevoit sa-ti scad 3 puncte la purtare din cauza indecentei tale verbale cu nou-venita. Spune el enervat la culme.
Aveam o fata de parca m-a busit soarta! Asta sa fie colega mea? Cum as putea s-o suport pe cur*a asta un an intreg? Adica, ma rog, va trece repede…doar ca anul care va venii plus inca vreo jumatate de an, deja simt cum ma paraseste sufletul.
Fac o fata poker face, dupa care imi cer scuze profului cu jumatate de gura si ma asez in banca. Face la fel si “nou-venita”, dupa care se suna. Ma uit cu cine tot isi trimitea mesaje, si e cineva pe nume…”Sas..”
-Ce faci, cur*o? Te uiti la mine in telefon? Adica asta e slujba ta…de cu..dar nu apuca sa termine caci o plesnesc.

-In viata ta sa nu ma mai faci asa! Nu stii cu cine te pui fetito! Fa mai bine si rezerva-ti bilet si du-te in Caraibe! Zic eu impingand-o de pe scaun. Stiu, sunt rea. Dar am motiv. O vad facand pasi spre usa, apoi disparand. Se pare ca si-a uitat telefonul care primise un mesaj. Din curiozitate, si pentru ca mi-a stricat chefu’, ma uit la mesaj. Ce fraiera e…nu si-a pus parola. Deschid mesajul si citesc ceva de mi-a intors stomacu’ pe dos.
“Hei Karin, iubito! Ai planuri pentru diseara? Daca nu, am eu destule. Am doar o intrebare. Unde vrei?
1.   Cimitir
2.   Scoala
3.   Parc
4.   Apartamenul meu 
Gandeste-te si alege! Abia astept. Te iubesc!
Sasuke Uchiha”
Deci asta e numele care aproape l-am observant mai devreme. Deodata un gand nebunesc mi-a venit in minte.
“O s-o invat eu pe para..pasarea asta maiastra cate ceva!!” gandesc eu razand malefic in sinea mea.
“Hei iubitule! Pai…cimitirul suna grozav. Ne vedem acolo la ce ora vrei tu.”
“La 20:15”
“Am inteles, te iubesc!”
O s-o invat sa nu se puna cu mine, niciodata! O fi ea noua colega, blah, blah, blah, dar nimeni nu ma calca pe mine in picioare. Si azi cum am avut o zi “superba”, pe ea imi pot descarca toti nervii. O aud cum rade pe hol, intreptandu-se spre clasa. Eu intru repede in dulapul din spatele meu, dar nu fara telefonul ei pe care l-am dat pe silentios. O vad…defapt vad un baiat. Off, si pe ea in bratele aluia. Mda, se saruta, chestii-trestii, dupa care o pune pe banca si ea incepe sa se dezbrace. Ramanand goala, baiatului nu i-a trebuit decat sa faca la fel, dupa care ea sa geama. Si am asteptat in acest chin, dar nu fara sa filmez asta, toata pauza care era de 30 de minute. Cand se sunase, el disparuse pe usa, iar ea isi cauta hainele pe jos. In tot acest timp i-am filmat pe micutii porumbei, care se pare ca la scoala e mai nou acum s-o faci. Iesise pe usa, probabil la baie sa se aranjeze, eu iesind usor din dulap si punandu-ma in banca. Telefonul ei I l-am confiscat  dupa care, orele au decurs normal, iar ea nici macar nu si-a dat seama ca a ramas fara telefonul ei.
 
 
 
~Ora 18:30~
Merg pe drumul pustiu spre casa. Ciudata zi…iar partea cea mai grea acum urmeaza. Ajung acasa repede, mananc, fac dus, dupa care imi iau pe mine o pereche de colanti negrii, un tricou negru in colturi cu un tigru pe el, si o pereche de tenesi negrii cu tinte. Mda, am o gramada de tricouri cu trigrii, prisici, si multe alte animale dragute. Imi iau telefonul meu si al ei, si cobor jos. Ma asez pe canapea, iar ceasul indica ora 19:27. Deschid pozele din telefonul ei, si in unele, presupun ca e iubitu’ ei. E asa…dragut. Adica, ce a vazut la ea? Are un ten alb ca zapada, un corp..mrr, n-am cuvinte, parul negru ciufulit si ochii negri. Negri? Doamne, si inca ce ochi superbi are! Mi-am adus aminte de acel om care a facut atatea rautati. Cum a putut sa-mi raneasca familia? Cum a putut sa mi-o distruga? O sa plateasca pentru asta!
Imi scutur capul plin de amintiri placate si neplacute, dupa care mai citesc mesajele dintre Karin si Sasuke. E ok baiatul din cate am citit, doar ca…dar nu apuc sa termin de gandit caci imediat alarma ma anunta ca e ora 19:55. Ok, ar cam trebui sa pornesc la drum, avand in vedere ca e noapte si ca cimititul e departe de casa mea…la vreo 10 minute distanta.
“Daca o fi vre-un criminal? Daca o sa-mi faca rau? Cum o sa reactioneze cand o sa vada filmarea?” gandesc eu fara sa-mi dau seama ca sunt un Agent F.B.I. Imi dau una, dupa care continui drumul, amintindu-mi ca nu mi-am luat absolut  nici o arma cu mine. Voi merge pe mana bunului Dumnezeu! Ajung in fata cimitirului, dupa care intru si ma pitesc dupa o cruce din marmura.
“Hei. Sunt pe o banca, te astept!”
Am inghitit in sec, dupa care am pornit incet, fara vreo lanterna, spre bancile din mijlocul cimitirului astuia infricosator. Observ o silueta care asteapta pe o banca, asa ca inaintez si ma pitesc dupa o alta curce. Observ ca se ridica in picioare, iar eu primesc mesaj.
“Unde esti? E deja 20:32!”
Ma dau in spate, dar prost am facut caci piciorul mi-a intrat intr-un craniu. Am tipat, atat de tare incat s-au “trezit” si mortii. Am cazut in fund, dupa care strigam tare si raspicat “Ajutor! Imi mananca piciorul! O sa mor!”  In momentul acela cand tipam cuvintele alea, nici macar nu gandeam de frica. Observ o silueta de barbat care se indrepta cu ceva in mana spre mine. Frica se instalase deja in mine, asa ca decat tremuram. Adica, de atat eram in stare. Cand se apropiase de mine, ridicase, o lopata era maa, si o indreptase spre mine. Am tipat atat de tare incat saracu’ a surzit, cred, si am inchis ochii. Dupa 10 secunde in care nu simteam nimic, mi-am deschis ochii. 




Acesta a fost capitolul 3! Sper ca v-a placut si acesta si chiar vreau sa stiu parerea voastra in legatura cu acest fic, daca merita sau nu sa-l continui. Actiunea propriu-zisa este mai "incolo", deci....
                                       Ja Neee!! :* ^^

  Dupa 10 secunde in care nu simteam nimic, mi-am deschis ochii. Piciorul meu nu mai era in gura acelui craniu pe care nu-l puteam sparge…hmm, cel mai probabil era craniul lu’ Enstein, dar lasa. Cand m-am uitat sus, acel barbat mi-a intins mana, iar eu o apucasem tremurand. M-a luat in brate mangaindu-ma pe cap. Eu…ma linistisem? Cum era posibil? Eram in stare de soc! Ma indepartez de acea persoana dupa care ma intreaba duios, ce caut aici. Clipesc de cateva ori ca sa-mi dau seama, dupa care il rog sa ne asezam pe o banca mai…luminata. Face ce l-am rugat, iar acum…ce baiat! Cand l-am vazut pe telefon, dar acum, salivez total! Baiatul ridica o spranceana dupa care eu intend mana sfioasa.
-Sakura!
-Sasuke! Zice el prinzandu-mi mana. Mi-o las moale, dupa care ii explic cum sta treaba. Cum Karin e noua mea colega, si cum mai aveam putin si ma bateam cu ea, cum am aflat ca e iubitul ei, cum am aflat ca si-a pus-o la scoala cu unu, si i-am zis cum am si telefonul ei, si i-am aratat si inregistrarea. Nici nu observasem ca inca ma tin de mana cu el, asa ca la final, el stransese mana inconstient ca inca o tine pe a mea, eu icnind de durere. Isi cere scuze, dupa care da sa plece dar il prind de antebrat.
-Stai! Vreau sa stiu ca nu te-ai suparat pe mine! Stiu ca am fost rea si ca probabil nu trebuia sa fac asta, dar chiar m-a enervat la scoala, si asta era singura solutie sa-I arat cine e sefa! Si poate traiai intr-o minciuna pana acum. Poate cu cati nu a mai facut asta…Si inca nu inteleg cum un baiat ca tine se uita la o cur*a ca ea…zic eu ultima propozitie mai incet, sperand sa nu ma auda. Se intoarce cu fata spre mine, in asa fel incat m-a prins si de mana si m-a tras aproape de corpul lui, simtindu-I respiratia calda pe gat. M-a facut sa tresar, dupa care imi sopteste la ureche “ Cine a zis ca am stat cu ea pentru iubire?” dupa care ma saruta pe obraz. In acel moment, am simtit mii de furnicaturi in acel loc, m-a cuprins o moleseala totala, si am simtit pentru o secunda ca gravitatia Pamantului a disparut, dar era doar in capul meu. Eram rosie la fata, dupa care las capu’ in jos. I-am auzit pasii care s-au indepratat treptat de mine. Imi ridic privirea din pamant, dupa care de abia acum realizez ca sunt intr-un cimitir si este ora 21:45. Fug catre iesire, si ma uit disperata dupa brunet. Se pare ca un baiat m-a facut sa ma pierd de-a binelea. Mneah, maine dimineata o sa ma trezesc si o sa-mi dau seama ca a fost doar un vis. Oftez usor cand nu vad pe nimeni si incep sa merg.
-Fata neinfricata! Zice o voce masculina din spatele meu. Ma intorc repede, si il vad pe brunet care zambea. Zambesc dupa care incep sa tremur. Tremuram de frig, caci afara se lasase un ger napraznic, iar pe mine aveam decat un tricou. Brunetul se simti “cu musca pe caciula” asa ca isi daduse jos geaca lui neagra de piele, si mi-o inmanase.
-Nu pot. O sa ingheti tu! O sa racesti si apoi…
-Off, nu mai fi incapatanata. Nu racesc eu, si oricum vreau sa-ti multumesc ca m-ai adus la curent cu ceea ce facea Karin. Spuse el cu niste ochi plin de venin. Accept geaca, dupa care mergem usor spre casa mea. Inca ma simt prost din cauza ca i-am zis si i-am aratat filmarea. Adica, oricat de “fara inima” ai fii, tot te doare, stiind ca cineva te-a tradat. Parerea mea. Trag cu ochiul la brunet, care a facut si el la fel dupa care mi-am indreptat privirea inainte. Ma inrosesc la fata, amintindu-mi ca ma sarutat la obraz, amintindu-mi respiratia lui calda pe gat…Stop! Inca nu inteleg ce are baiatul asta de m-a facut atat de neputincioasa. Oftez sonor, dupa care imi dau ochii peste cap. El incepe sa chicoteasca, dupa care rade in adevaratul sens al cuvantului. Rasul lui m-a facut si pe mine sa rad, asa ca acum paream ca doi oameni drogati. Ne oprim din acel ras molipsitor, dupa care ne privim.
-De ce te-ai vopsit roz? Intreaba el chicotind.
-E parul meu natural! “ Daca zice ceva de parul meu…” dar nu termin de gandit caci ma intrerupe.
-Atunci de ce nu incerci sa te vopsesti mai normal…
-Vorbea cel care era cu o hmh, tusesc intentionat,  roscata si cu ochi rosii…zic eu dandu-mi ochii peste cap.
-Okeey, inteleg ca n-o suferi…Dar mai usor! Zice el incepand sa mearga.
-Scuze, doar ca…n-am crezut ca pot uri o persoana atat de mult. Incepe sa rada, dupa care intram in parc. Abia l-am cunoscut in seara asta, insa simt in adancul inimii ca pot avea incredere in el. Este ceva ce n-am simtit niciodata. Nu imi era frica de asta, cat imi era de frica de faptul ca nu stiam cum sa reactionez. Poate pentru un adolescent normal asa ceva e floare la ureche, insa eu nu sunt prea sigura daca acum durerea din stomac se datora faptului ca imi era foame sau faptului ca…nu stiu. Am zis ca exista doua posibilitati ca sa para mai interesant, nu ca as si avea-o pe a doua. Revin la realitate gandindu-ma unde ma aflu.
  Trebuia sa intram prin parc ca sa ajung acasa la mine, insa m-am asezat pe o banca privind luna. Era atat de frumoasa, mai ales ca in seara asta e luna plina. Obisnuiam sa privesc luna plina impreuna cu parintii mei, pe un deal nu departe de aici. Mi-a venit o idee! Ma ridic zambind, dupa care il iau pe Sasuke de mana si il trag dupa mine. M-a tot intrebat unde il duc, si prima data i-am zis sa se linisteasca ca nu-l violez, insa urmatorile dati, nu i-am mai raspuns. In 5 minute am ajuns pe acel deal, de unde se vedea luna perfect. Ma intind pe iarba, punandu-mi mainile sub cap, privind cerul. Brunetul face la fel, dupa care ma intreaba de unde stiu acest loc si de ce l-am adus tocmai pe el aici. Buna intrebare…
-Pai…aici obisnuiam sa vin cu parintii cand eram mai micuta. Si simteam nevoia sa vin aici asa ca te-am luat cu mine. Te-ai suparat? Intreb eu cu niste ochi de catelus.
-Nu. Pai si de ce nu mai faci asta…”Tu, parintii si luna plina”? Adica daca ai crescut, nu mai vrei sa faci lucruri in fam…
-Sunt morti. Zic eu ridicandu-ma in sezut. Mi-am tras genunchii la piept, si mi-am lasat capul in jos. Chipul meu era invadat de lacrimi amare. Inca doare. Faptul ca au fost luati de langa mine…Ma sfasie pe zi ce trece. Il simt cum ma i-a in brate si ma mangaie pe cap. O secunda surprinsa, dupa care ma abtineam sa nu plang mai rau.
-Descarca-te. Esti o fata foarte puternica, dar chiar si un erou are nevoie sa se descarce cateodata. Zice el sarutandu-mi fruntea. In acel moment l-am strans de tricou, si am inceput sa tip de durere.
Singurul lucru care il mai tin minte, a fost caldura trupului brunetului.
De dimineata ma trezesc cu o durere de cap, cu ochii rosii, si cel mai important, nu eram in camera mea. M-am ridicat in sezut si priveam camera. Eram prea pierduta ca sa observ culoarea peretilor, sau mobila. Eram in hainele de ieri, doar ca lipsea ceva… Cand ma uit mai bine prin camera, observ geaca brunetului pe un scaun. Asta lipsea! Ma ridic in picioare, si merg pana la usa si o deschid. Deodata un miros de mancare imi trezeste toate simturile. Cobor usor scarile, dupa care intru in bucatarie. Inlemnesc in pragul usii, atunci cand observ ca “bucatarul” era defapt Sasuke.
“Stie sa gateasca? Ciudat. Ah, da. Trebuie sa aflu ce s-a intamplat aseara si cum am ajuns in casa lui.”
Ma apropii de el, dupa care soptesc un “Neata!” somnoros. Se intoarce spre mine si incepe sa rada.
-Neata…
-Azi nu avem ore? Si cum am ajuns la tine in casa?
-Nu iti aduci aminte? Of, bine. Dupa ce mancam, o sa-ti explic. Zice el punand mancarea in farfurii si asezandu-le pe masa. Ne asezam amandoi, el incepe sa manance insa mi-e imi e rusine sa mananc.
-Stai linistita, nu am pus otrava. Zice el mancand in continuare. Incep sa rad si imi dau ochii peste cap. Gust putin, dupa care fac ochii mari si incep sa mananc tot din farfurie. Ce buuuun a fost! Il privesc cum se ridica de la masa, eu facand la fel si incep sa strang masa. Le pun in chiuveta si le spal. Termin imediat, dupa care ma asez pe canapea langa el. Ma priveste si ma intreaba ce-mi amintesc de noaptea trecuta. Dau din umeri, dupa care imi explica frumos cum ca l-am dus pe dealul unde obisnuiam eu si parintii mei sa mergem, si am inceput sa plang pana cand am lesinat si asa am ajuns la el acasa. Aducandu-mi aminte asta, ma intristez si imi cer scuze ca a luat parte la asemenea lucru, insa imediat imi aduc aminte tot de aseara, pana si ce a zis el “Descarca-te. Esti o fata foarte puternica, dar chiar si un erou are nevoie sa se descarce cateodata.” Ce dragut. Incep sa zambesc putin dupa care il imbratisez.
-Iti multumesc pentru ca…ai fost acolo. Zic eu, dupa care ma conduce pana la usa, eu pasesc afara insa el nu ma urmeaza asa ca ma intorc cu fata spre el si il intreb pe unde ar trebui s-o iau ca sa ajung acasa. I-am zis numarul de la poarta, dupa care rade si imi zice sa ma uit in fata. Fac ce-mi zice, dupa care ma intreb care erau sansele ca noi sa fim vecini. Sta vis-à-vis de mine. Fug repede spre casa mea, ma fac lejera si intru in dus. Peste 40 de minute ies din baie doar cu un prosop pe mine. Mare mi-a fost mirarea sa observ persoana care statea in patul meu si ma privea.




Deci, ce parere aveti despre acest capitol? Sper ca v-a placut. Dupa cum am zis la inceput, inainte sa postez, acest capitol a fost ultimul care l-am postat fara vre-un comment. Daca o sa lasati comm, eu o sa postez in continuare cu cea mai mare placere. Pana atunci, va pup! Ja ne! :* 

Aolo!!! Nu ti-a scris nimeni? Lasa ca iti scriu eu. Imi place tare mult personalittea pe care ai dat-o Sakurei. Iar Sasuke e tare dragut. Haha Karin o va incurca de la brunetel. Sper sa mai scri, macar pentru mine ^-^. Haha ladă :))).
Te pupacesc de te albesc.
Deea o sa plece acum. Bye :* !!!

Hei, hei! Andreea iti multumesc pentru ca mi-ai lasat acel comentariu. Sper ca vei citi in continuare, si vei mai lasa comentarii. Si restu'...va doresc lectura placuta! :*




Peste 40 de minute ies din baie doar cu un prosop pe mine. Mare mi-a fost mirarea sa observ persoana care statea in patul meu si ma privea.
-De ce nu m-ai chemat si pe mine sa facem baie? Intreaba o voce masculina. Cand il vad pe Sasuke stand in pat si privindu-ma cu o privire de “bad boy”, ma inrosisem la fata. Il rog sa iasa afara ca sa ma pot imbraca, insa nu face asta. Ma intorc cu spatele la el si imi deschid dulapul. Trebuie sa ma hotarasc cu ce sa ma imbrac, caci trebuie sa ajung la ore. Peste 15 minute se va suna, iar eu nici imbracata nu sunt. Ii simt respiratia calda a brunetului pe gat, iar asta imi dadea fiori. Picaturile ce se scurgeau de pe firele de par pe pielea mea infierbantata, erau acum linse de brunet. Simteam cum ma topesc la atingerile lui. Eram ca o marioneta…nu puteam face nimic cand era el inculpatul. Simt cum pierd controlul asupra corpului meu, insa brunetul il preia. Ma intoarce cu fata spre el, ma saruta pe gat, dar cand da sa ma sarute se opreste la 1 mm ca buzele noastre sa se uneasca. Il voiam, si el si-a dat seama de asta de aceea s-a si oprit.
“Ma saruti sau nu?!” gandeam eu in timp ce ii priveam buzele. Se indeparteaza de mine dupa care imi zice ca voi intarzia la scoala.
-Fix de scoala imi ardea mie acum…zic cu voce tare, dar fara sa-mi dau seama. Ma inrosesc la fata si ma intorc spre dulap incepand sa-mi aleg o pereche de jeans scurti, un tricou negru si niste tenesi negri. Parul mi-l las pe spate, imi pun o sapca in cap pe care scrie “Boy”, imi iau o geanta sport cu manualele de azi, imi iau si telefonul dupa care plec. Sasuke ma astepta jos in living. Ma anunta ca am intarziat deja 7 minute, asa ca mai bine ne-am grabi.
-Dar stai! Cum adica “ne-am grabi”?
-Invat langa clasa ta. Zice el iesind pe usa, eu urmandu-l. Tot drumul nimeni n-a scos nici o vorba. Inca ma gandesc la momentul din camera mea. In acel moment chiar il voiam, si acum il vreau, doar ca…Ohh, de ce trebuia el sa fie atat de sexi si de atragator, si…
-Esti in regula? Ma intreaba el privindu-ma.
-Eu? D-Da, de ce n-as fi b-bine?
“Eu balbaita? Pe bune?!”
-Pentru ca tocmai aveai un razboi cu tine insuti din cate am vazut.
Dau din mana in semn sa reununte, dupa care intru la mine in clasa, iar el in clasa lui. Toti baietii au inceput sa fluiere cand m-au vazut asa de sexi azi, dar nu-I bag in seama. Singurul pe care “puneam” accent din acest peisaj, era Gaara. Il priveam cu o privire in semn de “Scuze” , dupa care ma duc in…banca mea, care era si a lu’ Karin. Huh, ce surpriza va avea azi!
-Cap de acadea, mi-ai vazut telefonul? Adica nu l-am mai gasit de ieri. Si acasa nu e, caci nu am ajuns acasa cu el.
Deodata incep sa zambesc victorioasa si o intreb “ Imi cer ajutorul, printes-o? Apelezi la mine?”
-Desigur ca nu! Ma gandeam ca e la tine! Zice ea privindu-ma urat.
-Poate ti la furat careva. N-am ce face eu cu jafu’ tau! Ii zic eu, asezandu-ma in banca. Pleaca pe hol, iar eu in timpu’ asta ii strecor telefonu’ ei in geanta. Si am mai dat si de…preze**ative? Doamnee! Ce fata! Imi bag castile in urechi, dupa care inchid ochii. Deodata imi apar in minte momentele de la mine din camera. Buzele lui pe pielea mea…si ma intreb de ce nu m-a sarutat…Si de ce sunt asa slaba in fata lui? Eu nu lasam un baiat sa stea langa mine in banca, iar acum las unul sa ma si sarute aproape. De ce nu l-am lasat pe Gaara sa ma sarute, si era sa-l las pe Sasuke? Prea multe intrebari la care nu voi avea raspunsul. Daca stau sa ma gandesc, l-am mai vazut pe brunet prin liceu…Il cunosteam de undeva, dar nu stiam de unde. Acum inteleg. O vad pe roscata ca vine langa mine si controbaie prin geanta si deodata incepe sa tipe fericita. Imi dau ochii peste cap, dupa care aud cum ceva s-a lovit de fereastra. Cand ma uit, il vad pe brunet in ciresul de langa fereastra stand si facandu-mi cu mana. Zambesc si vreau sa-I fac cu mana, insa Karin mi-o i-a inainte si tipa la el ca il iubeste si ca vrea sa-l sarute. Imi dau ochii peste cap si ii zic sa inceteze, insa ma apuca de par si imi zice ca Sasuke ei i-a zambit si i-a facut cu mana.
Deci asta a fost picatura care a umplut paharu’! Mi-a ajuns de Karin! Doua zile, au fost un chin pentru mine! Toata clasa a impietrit cand a vazut cum Karin m-a prins de par. Sasuke disparuse din cires, dar acum nu-mi pasa! Tot ce vreau e s-o bag in coma!
-Karin, draga mea Karin! Te rog cu frumosu’ sa-mi dai drumu’, daca nu…il vei cunoaste pe Dr*cu’ in persoana! Ii zic eu printre dinti.
-Hai mai du-te dr*cu! M-am saturat de tine! Zice ea dandu-ma cu capu’ de banca. Am cazut de pe scaun, fiind cateva minute inconstienta, fapt in care am vazut-o pe Karin cum a fost luata de pe mine chiar cand incepuse sa dea cu picioarele in mine. L-am vazut pe Gaara cum incerca s-o opreasca sa mai dea in mine, dupa care il vazusem pe brunet care alergase ca disperatu’ pana la mine. M-a luat in brate si m-a dus la infirmerie. Ma simteam moale. Adica am lasat-o pe neon*ocita aia de Karin sa-mi faca asta? Cum…
-Vei fi bine! Imi zice brunetul, dupa care observ asistenta cum imi administrase somnifer.
~Dupa 2 ore~
Deschid incet ochii ca lumina sa nu ma forteze sa-I inchid la loc, insa in camera nu era lumina. Ma ridic incet dupa care il observ pe Sasuke cum statea pe un scaun, insa cu capul pe patul meu si tinandu-ma de mana. Ce dragut…Ma tine de mana?! Asta nu e posibil! Oh, dar nu vreau sa-l trezesc…Imi trag incet mana dintr-alui, si cand vreau sa stau in picioare ma dezechilibrez si cand sa fac contact cu gresia rece, doua maini puternice ma prind. Ma aseaza inapoi in pat, insa eu ii zic ca nu vreau sa stau aici. Simt cum toata camera se invarteste cu mine, asa ca inchid ochii. Ii redeschid, si il observ pe Sasuke cum ma privea.
-De ce ametesc? Intreb eu tinandu-ma de cap.
“Sunt bandajata?”
-Pai ai avut o “mica” cearta cu Karin, care se pare ca te-a dat cu capu’ de banca si ai devenit inconstienta. Ti-a spart capu’ si normal ca trebuia sa te bandajeze.
-Ea m-a dat pe mine cu capu’ de banca? Nuu, asta nu o voi lasa asa. O tund cheala! Firar viata ei sa fie, daca nu o nenorocesc pe viata! Zic eu nervoasa.
-Nu! Zice Sasuke nervos si el.
-Poftim? Zic eu mirata.
-Nu vei face nimic. Karin se pricepe la un lucru foarte bine, si acela e “bataia”. Nu te pune cu ea, caci nu stii ce…
-Ce nu stiu? Ca e o cu*va nenorocita care mi-a spart capu’? Sau acum esti de partea iubitei tale? Intreb eu nervoasa.
-Nu e iubita mea! Si nu, nu ii tin nici partea. Eu doar te informam. Am luat parte la o bataie intre Karin si o fata frumoasa, care acum e desfigurata! Zice el nervos.
-Ei bine, tin sa te informez ca nu ma cunosti! Tip la el, dupa care cobor din pat si ies pe usa. M-am saturat! Toata lumea ma crede inofensiva, neputincioasa, dar va inselati toti! Sunt mai puternica decat credeti voi, iar Karin va fi un experiment in fata tuturor.
O vad pe geam. E in curtea scolii, flirtand cu baietii. Perfect! Acum toata lumea va lua parte, si imi va vedea adevarata putere.
Ies nervoasa in curtea scolii si ma indrept fix spre parul spalacit al roscatei. Incep s-o trag de par in toate partile si incep s-o injur. Toti s-au adunat, facand un cerc in care eram noi.
-Firar viata ta a dr*cu sa fie! Iti place sa tragi de par? Pai fai fetito, te fac mop! Nu te pune cu mine, ca dr*ci mananci, inteles? Cu*va ce esti! Zic eu nervoasa. Roscata nu se lasa mai prejos, si incearca sa se scape din stransoarea mea, insa daca va face acest lucru, jumatate de par va ramane in mana mea. Cand vad ca saraca nu reuseste sa se scape din mana mea, imi continui “discursul”.
-Iti place sa spargi capu’ altora? Ti-a facut placere sa ma vezi sangerand? Eh, uite ca si mi-e mi-a facut placere sa te filmez ieri cand ti-o puneai cu unu in clasa, si sa-i arat iubitului..pardon, fostului iubit. Tip la ea, scuipand vorbele. Cand auzise, se inrosise la fata mai rau ca un rac, si nu stiu cum facuse de scapase din stransoarea mea, si chiar a ramas aproape jumatate de par in mana mea. Venise spre mine voind sa ma loveasca cu pumnu’ dar m-am ferit, in schimb ea a primit un pumn direct in fata. A cazut, eu incepand sa rad, dupa care ii mai dau niste vorbe usturatoare astfel incat sa ma tina minte toata viata.
-Acum daca vrei sa ti-o pui cu toti, poti. Adica nu e ca si cum ai fi deja cu*va liceului! Deci, sa fiu clara! Daca te mai apropii odata de mine, sa ma privesti sau sa faci ce ai facut azi, pregateste-ti groapa singura, caci sa fii sigura ca acolo vei ajunge. Sper ca asta a fost invatare de minte! Si chiar am fost blanda acum! Zic eu zambind rautacios.
-Un lucru! Sasuke, indifferent de circumstante, va fi doar al meu! Zice ea cu o voce tremuranda, insa sigura. Ma aplec la urechea ei si ii soptesc “Nu fi prea sigura de asta!” dupa care ma ridic si ma uit la multimea de adolescenti stransi. Deodata incep sa ma aplaude toti. Hmm, ma simt mult mai bine. Zambesc tuturor, dupa care ma duc in clasa, imi strang lucrurile si cand sa ies pe poarta liceului cineva m-a apucat de mana. Imi intorc privirea, si intalnesc doi ochi negrii.
-Stii ca ce ai facut acolo a fost o nebunie, nu? Ma intreaba el radicand o spranceana.
-Ti-am zis, nu ma cunosti. Si nici macar nu imi pasa de consecinte. Ta*fa aia trebuia educata! Sa stie cu cine vorbeste! Slava Domnului ca directoarea nu a aflat, si sper ca nu va afla. Zic eu smucindu-mi mana si intorcandu-ma cu spatele la el, insa ma prinde din nou de mana si ma trage la pieptul lui. Isi duce buzele la urechea mea si imi sopteste.
-Si ce i-ai soptit la ureche atunci cand a zis ca eu voi fi doar al ei? Intreaba el zambind smecher. Deodata m-am panicat…nu stiam ce sa-I zic, trebuia o minciuna cat mai repede.
-Hmm, de ce te-ar interesa pe tine asta? Intreb eu scapand din stransoarea lui. Nu prea am noroc asa ca il rog sa imi dea drumu’ caci ma doare.
-Zi-mi ce i-ai zis, si-ti voi da drumu’! zice el muscandu-mi incet urechea. Am simtit furnicaturi din cap pana in picioare, asa ca nu stiu cum facuse de era neatent, insa eu am scapat. Am alergat repede pana la mine acasa, am trecut repede prin parc, dupa care am intrat in casa. Mi-am incuiat usa, si am fugit la mine in camera. Incui usa, dupa care ma arunc in pat. Inchid ochii, dupa care observ cum nu mai sunt luminata de bec. Deschid ochii, si il observ pe brunet care era peste mine.
-Tu esti nebun? Cum ai intrat?! Tip eu speriata.
-Geamul era deschis. Zice el zambind rautacios. Il arunc jos de pe mine, si nu ma intrebati cum am facut asta, probabil a fost neatent, si fug la usa. In momentu’ asta nu mai gaseam nici cheia. Deodata Sasuke mi-a furat-o si o tinea deasupra.

-Esti mai inalt ca mine si profiti de asta! Da-mi cheile, Uchiha! N-am chef de glume! Zic eu nervoasa. Il lovesc un piept, el incnind doar putin de durere, dupa care eu vreau sa fug la geam, dar nu apuc caci ma prinde de mijloc si ma trage spre el in pat. Se pune deaspura mea, si ca sa fie sigur ca nu mai scap de data asta, imi prinde mainile cu o mana de-a lui si mi le duce deasupra capului, iar cealalta mana si-o pozitioneaza pe copsele mele. M-a fortat sa-mi incolacesc picioarele in jurul taliei lui, asa ca nu mai aveam nici o cale de scapare acum. 
“Ce are de gand? Si cum voi putea scapa?” gandesc in timp ce-l privesc in ochi.






Sper ca v-a placut si acest capitol. Macar un comm sper ca voi primi si de aceasta data. 
           Pupicei :* :* !

Stai...ce? Nu pot sa cred ca nu am comentat pana acum, credeam ca am facut-o, sa lasam gandurile mele si sa revrnim la subiect. Buna! Foarte interesant capitolul. Imi place atitudinea Sakurei, insa cand e in preajma brunetului se cam inmoaie -_- .
Abia astept ce idei iti mai vin pentru a crea o poveste frumoasa de dragoste. Sa aduci next si cat mai repede te rog.
Pupicei ^-^.

Deci eu vreau cat mai repede NEXT - UL .Nu ma face sa astept caci MORRRRRRRRRRRRRRRRRRR .Akatsuki te asteapta