I






















































__________________________________________________________________________________________________________________
Deci, si sezonul 3... Sa stiti ca am idei pana la sezonul 5, deci nu scapati de mine. Ar trebui sa se faca un film dupa scenariul asta... Ar iesi un serial grozav, iar eu s-o joc pe China :)
As vrea sa stiu ce parere aveti :*

FanFic Blocat la cererea autoarei.

FanFic redeschis la cererea autoarei.
Spor la scris.

II

Dimineata ma trezesc intr-un zgomot ingrozitor. De fapt intr-o cearta, ce se auzea de pe hol. Ma ridic din pat si observ ca Kiba-kun nu era in camera. Ma duc acolo.. Nimic! Tipetele parca se inteteau, iar eu ies sa vad. Cand colo, ghici? Naruto si Kiba se certau. De ce? Nu intelegeam mai nimic din ce tipau. Erau tipate seci. Intrebari si raspunsuri fara noima, pe care le puteai intelege doar daca prindeai intreaga discutie de la inceput. Imediat cum ies pe usa, Naruto ma vede si incepe sa rada, batandu-l usor pe umar pe Kiba si zicandu-i ca e o prada buna, dar ca trebuia sa-i zica si lui. Cand il aud, nu ma pot abtine si ii trag o palma de s-o tina minte, si il iau putin de par. Dar nu apuc prea mult, ca vine mama, cu o femeie ce semana cu Kiba, si Hana. Mama bineinteles ca ma cearta, dar Hana o linisteste, zicandu-i ca sigur a facut Naruto ceva.
  -Deci: Naruto, Sakuinotora, eu si tatal vostru vom fi plecati saptamana asta. As vrea sa stati la familia Inuzuka pana ne intoarcem noi.
  -Dar, mama, putem sa stam si singuri, nu mai suntem copii mici! striga revoltat Naruto.
  -Tu ma chemai pe mine sa-ti fac micul-dejun - spun eu iritata
  -Asta a fost acum o luna!!
  -Asa-i. Acum o luna. Acum mama iti face de mancare.
  -Taci, (**)! striga Naruto la mine.
  Mama cum aude se duce la el si ii arde o stanga si o dreapta de sa o tina minte, si incepe sa tipe la el. Eu ma duc incet la parter, imi iau valiza pregatita de mama, si o tai in camera la Kiba. Mai exact in baie, pentru a ma schimba. Imi iau uniforma. Pieptanata, spalata pe dinti, ma incalt cu o pereche de sosete albe de adidas, si ii impaturesc tricoul lui Kiba, asezandu-l frumos pe pat.
  Dupa o ora eram deja stransi la masa: eu, Kiba, Naruto, Hana si mama lui Kiba. Eu stateam langa Hana, Naruto langa Kiba, iar mama lui Kiba in capatul mesei. Tot timpul mesei eu si Naruto ne tot imbranceam pe sub masa. Micul-dejun a fost simplu: omleta cu branza si o salata de rosii si ceapa. Se incepuse o discutie, de catre mama lui Kiba:
  -Si, Sakuinotora.. incepuse, captandu-mi atentia din bataia pe sub masa cu Naruto. Ai prieten? si ne lasa pe toti masca.
  Ma rosisem toata. De ce ma intreaba asta.. Acum.. De fata cu toti?? Probabil ca a afla ca am dormit in aceeasi camera azi-noapte. Dar nu s-a intamplat nimic!! Kiba nu a vrut sa doarma in pat, asa ca am intins o patura pe jos, si am pus o perna. Acolo a dormit. Iar eu am adormit abia spre demineata, ca nu puteam. Ce aiurea..
  Ii raspund mamei lui Kiba ca nu, apoi Naruto zice in soapta, mai pentru el, ca o (**) n-are doar unul. Faza e ca eu l-am auzit, si ca pe sub masa i-am dat un picior la mandrie. In clipa urmatoare s-a ridicat cu chiu cu vai de la masa, expresia sa faciala facandu-ne pe mine, Kiba si Hana sa radem pe infundate, si pe doamna Inuzuka sa se ingrijoreze. Probabil ca a crezut ca are astm, sau ceva de genu', ca imediat aparu cu un inhalator in mana.
  -Hana-san.. De unde il are? o intreb eu pe Hana, care abia se abtinea sa nu explodeze in ras.
  -Mama a avut un caine cu astm
  Si nu ma pot abtine sa nu ma bufneasca rasul, dupa mine si cei doi au inceput a rade in hohote. Imi venea sa fac pe mine, ma durea burta - si nu stiu daca e de la foame, ras, sau nevoia la baie - si mai si ma dureau obrajii ingrozitor. Oricum, Naruto nu a luat acel inhalator, si a tulit-o direct la baie. Care baie? Nu stiu, dar probabil ca are si el o camera a lui, sau ceva.. Ca tot mi-a trecut prin cap asta..
  -Dar eu o sa am camera mea? intreb direct, fara sa ma abtin
  Toti se reasezara, lipsea doar Naruto. Mama lui Kiba si Hana se uitau una la alta, si intr-un final Hana imi raspunse ca nu mai au camere, si ca o sa raman cu Kiba, deoarece Naruto pare cam debil mintal si nu vrea ca Kiba sa pateasca ceva, si ca daca eu nu ma inteleg cu Naruto, sa raman cu Kiba. Pentru o clipa am ramas nemiscata. Dupa clipa asta a mai urmat inca una, si inca una, pana ce s-au transformat in 15 min. Se facuse 07:30 a.m. , era timpul sa plecam la scoala, iar eu inca stateam la masa, nemiscata, si ma uitam in gol, cazuta pe ganduri. Dar ma tot intrebam daca Naruto o sa spuna cuiva ceva, sau daca acestia o sa-l creada. Daca o sa-l creada o sa ma fac si mai rau de ras; si, daca n-o sa-l creada, Naruto se va face de ras. De asemenea, daca il cred, si Kiba se va face de ras. Vor spune ca s-a lasat atat de jos incat sa se culce cu mine.. Iar eu nu voi putea suporta!
  In cele din urma hotarasc sa ma ridic. Ma duc sus, imi iau ghiozdanul, ma incalt, apoi ies afara. Sincer, acum tot ce vreau e sa am mai mult timp de gandire.. Vreau doar sa merg.. Nici nu stiu unde. Vreau sa fiu libera, fara griji, sa nu mai rada nimeni de mine. Chiar daca am gasit un sprijin in Kiba, sunt sigura ca este provizoriu. Sunt sigura ca si el va incepe sa vorbeasca la fel ca toti ceilalti despre mine. Anume ca sunt o (**) ieftina. Nu ii mai astept pe ceilalti sa plecam, ci o iau eu inainte. Mi-ar prinde bine sa fiu putin singura. Si cand zic asta nu ma refer sa nu ma bage nimeni in seama, ci sa fiu decat eu si atat, eu si gandurile mele. Chiar nu stiu ce voi face in continuare. Adica nimeni nu va mai vorbi cu mine, si deja m-am facut urata de-a binelea de Sasuke Uchiha si Sakura Haruno. Azi la scoala cine stie ce ar iesi. Dar refuz sa gandesc mai departe, si in urmatoarele 5 minute mintea mea era goala. De ce doar 5 minute cand drumul spre scoala e de 15? Ca din spatele meu rasar galagiosi Naruto si Kiba. De parca traficul de langa noi si baltoacele ce erau ingrozitor de multe de la ploaia de aseara.
  Cei doi erau extrem de galagiosi. Se tot contraziceau in spatele meu, uneori in soapta, alteori cu voce tare, da' mai mereu tipat. Un moment se facu liniste, nu se mai auzeau decat pasii nostrii. Ce putea fi? La cum il stiu pe Naruto, sigur i-a facut ceva lui Kiba, si la cum am fazut ca e Kiba, sigur l-a omorat pe Naruto. Si cum ii stiu pe amandoi.. Cu cea mai mare frica ma rasucesc pe calcaiul stang, si.. Ghici? Ghici peste cine dau? Peste Kiba. Si cum impactul a fost cam mare ca era sa cad in bot, am nimerit fix peste el, mai-mai sa cada si el. Dar faza e ca avea capu' lasat in jos, si ne-am cam.. Kissu. Adica a fost atat de dragut acel sarut, numai ca complet neasteptat.
  -Kiba, ce e asta? se aud niste voci cunoscute si enervante din spatele meu.
  Intr-o clipa rupem sarutul, amanoi facandu-ne rosii. Si cand sa ma uit cine erau, desi stiam si vroiam mai mult ca oricand sa gresesc, erau Uchiha, Haruno si Nara Shikamaru. Shikamaru e geniul clasei, insa e de gasca. El chiar nu s-a purtat urat cu mine, doar m-a ignorat, si eu zic ca e mai bine sa ma ignore, decat sa ma botjocoreasca. Oricum, eram in momentul ala atat de rusinos si inspaimantator. De ce au venit si ei? Pentru ca ne aflam in fata portii scolii. Si e doar ca nu numai ei ne-au vazut, ci si toti careerau afara si s-au uitat inspre poarta. Si la cum tipa Ino in gura mare, as zice ca toata scoala. E total enervant sa tipe o (**) in gura mare ca "Kiba s-a pupat cu Sakuinotora!! Sakuinotora e (**) lu' Kiba!". Vi s-a intamplat? Ca mie chiar acum. Oricum, Kiba ignora asta, si ma ia de mana, tragandu-ma in curtea scolii. Eu refuzam cu desavarsire sa merg, insa ma tragea contrar vointei mele.
  Elevul de servici pe scoala, cand am vrut sa intram in scoala, ne intreaba de ce intram, iar eu gasesc imediat o scuza cum ca suntem elevi de servici in clasa. Intram, bineinteles Kiba ma tragea inainte, si ajungem in clasa. Imi arunc ghiozdanul pe banca si ma pun pe scaun. Imediat izbugnesc in lpans, nemaisuportand presiunea. O teama sub forma unui tremurat ma cuprinde. Kiba ma vede si se indreapta spre mine. Ma ia in brate si..
_______________________________________________________________________

Imi cer mii de scuze ca am inchis fic-ul, si probabil n-o sa ma iertati cu un singur capitol, insa nu pot sa mai scriu acum, ca astept profesorul de matematica sa vina la meditatii.

Ce tare, imi place sezonul acesta. Astept sa mai scrii, sa ma anunti. Kiss ya! Ja ne!

III  

  Ma ia in brate si imi spune ca totul o sa fie bine. Insa cum pot sa-l cred cand tocmai s-a intamplat ce s-a intamplat? Acum toata scoala va rade nu numai de mine, dar si de el.

  -Ma, lasa, nu te mai gandi la asta. O sa treaca. Lasa. Uita! imi zice Kiba grijului.

  Eu ies din bratele lui si incep si mai tare sa plang.

  -Kiba, cum crezi tu ca o sa fie bine? Acum toata scoala va rade si de tine. Tu ai vrut sa fi dragut cu mine, dar uite ce s-a intamplat. Te-am tras si pe tine cu mine in groapa. Nu.. Lasa, uita-ma si gata! Nu a fost nimic, nu ne-am vorbit niciodata, eu nu exist! Asa e cel mai bine..

  Se uita putin ciudat la mine. Nu stia ce sa mai zica sa termin odata cu plansul. Pana la urma, ii veni o idee tampita de a ma face sa nu mai plang. Imi spuse ca sunt urata cand plang.. Imi venea sa-i dau una, dar cel putin ma oprisem din plans. Inca procesam, si ma gandeam ca eu sunt urata tot timpul, asa ca nu ar avea de ce sa spuna ca numai atunci cand plang, dar ma enerveaza faptul asta. Si pana la urma.. Avea dreptate. Chiar eram urata. Imi sterg violant lacrimite cu podul palmei, apoi imi scot engleza pe banca. Asta era tot. Nu mai vreau sa aud de nimeni si nimic. De ce? Din cauza lor. Dar oricum, mai am doar 2-3 ani, si scap si de ei. Ca doar n-ar veni dupa mine si in gaura de sarpe ca sa ma faca de ras. Plec in America la unchiul si gata.

  Ma ridic din banca si ma duc pana la toaleta. Intru in baia fetelor, in cabina de toaleta, si aud usa de la intrarea in toaleta, apoi aud niste voci pitigaiate si enervante. Le recunosc din prima: Karin si celelalte doua. Le auzeam cum vorbeam niste chestii care nu trebuiau auzite si de altcineva in afara de ele. Eu sunt aici doar din greseala, asa ca nu ar trebui sa stie ca sunt aici, sau ca le aud. Usa era deja incuiata, asa ca eu, deja imbracata, ma asej cu picioarele pe capacul de toaleta, facandu-ma ghem. Ascultam cu atentie si teama ceea ce spuneau. Teama de ce o sa se intample daca voi fi prinsa, teama de ce se va intampla daca ele isi vor pune planul in aplicare. Ce plan? Ascultati:

  -Si, fetelor, ce parere aveti de Sasuke Uchiha? incepu Karin

  -E dragut, dar aia cu par roz.. Cum o chema?..

  -Sakura? intreba cealalta.

  -Mda.. Il strica.

  -Stiti ce propun eu? le intreba Karin, iar celelalta au tacut. Sa scapam de frunte-lata - celelalte din nou au tacut. Cat de proaste puteti fi?? Bineinteles ca o sa-i facem felul. Mai intai o sa-i taiem parul. Daca nu merge asa, adica daca Sasuke crede, inca, ca-i draguta acea frunte-lata, ea o sa dispara in mod subit.

  Apoi celelalte incep sa rada si parasesc baia. Inca procesez cele auzite, si nu-mi vine a crede. Adica ele chiar se injosesc atat de mult? Dar ce tot zic eu? Sunt grupa de (**) a liceului. Ma dau jos de acolo, imi asez uniforma ce se sifonase, si ies din cabina. Imi suflec manecile si dau drumul robinetului, lasand apa sa-mi inveleasca mainile, curatandu-le. Le tin sub jetul de apa ceva minute, pana cand observ ca a pus din greseala mainile peste gura de scurgere, astfel qveta umplandu-se cu apa, dand si pe afara. Imi iau mainile, si opresc robinetul. Privesc vartejul de apa ce se scurgea pe teava. Asa se duce si viata.. Nu-ti dai seama cum se umple cu necazuri, si, o data cu tine, se duc si necazurile. Dar e in ordine.. Voi trece si peste liceu.. Voi trece si peste asta, si peste viata. Ma voi strecura prin viata ca rata prin apa, cum am facut mereu.

  Imi sterg usor mainile pe fusta de la uniforma, si ies din baie. Ma indrept spre clasa, si.. Se sunase. Cand? Nu stiu. Eram plecata pe ganduri.Dar stiu ca macar am ajuns la inceputul orei. Nu am primit absenta deoarece profa facea prezenta si inca nu ajunsese la mine. Imi cer scuze ca am intarziat, si ma asez in banca mea. Ne-a predat "Zero Article" - "Articolul zero". Lectia a fost destul de usoara, si multe altele. Ce m-a enervat a fost ca profa iar i-a comparat pe ceilalti cu mine, iar ceilalti se uitau urat pe mine. Mereu ma gaseste ca exemplu pozitiv, si asta atrage si mai multa ura asupra mea. Cand inca eram cu gasca, ceilalti nu-mi ziceau nimic, nu aveau nimic impotriva, ba chiar ma felicitau. Acum, insa.. E nasol rau!..

  Kiba pov:

  Ora de engleza a fost tare plictisitoare. Daca nu era Naruto in spatele meu sa ma tot impunga cu creioane si sa ne tot trimitem biletele cred ca adormeam la ora. Chiar spre sfarsitul orei, profa ne-a comparat cu Sakuinotora, care ea e eleva model la ora ei, iar noi suntem lenesi si etc. etc. Sincer, ma bucur pentru ea ca o duce bine la scoala. Bine, nici eu nu o duc prea rau, da' nici ca ea. Oricum, mai toata ora, asta inafara de atunci cand imi trimiteam biletele cu Naruto si radeam de glumele la cei din spate, ma uitam la ea. Fata ei nu exprima nimic, era neutra, ceea ce chiar m-a mirat. De obicei e trista, sau mai schiteaza cate un zambet cand mai ia o nota buna, dar niciodata nu am vazut-o neutra. Oricum, deci s-a sunat si ne strangem gasca in "coltul vesel", respectiv la banca mea si a lui Naruto. Se numeste asa pentru ca in randul de la perete a doua banca e Sai, in a treia sunt eu, in a patra Naruto, langa el, tot in a patra, Lee, in fata lui e Sasuke, apoi e Shikamaru. Astia suntem care facem panarama. Normal erau trei randuri si stateam doi cate doi, da' cum faceam multa galagie ne-a mutat in cinci randuri cate unul in banca. Ne convine si asa, da' era mai misto inainte.

  Veniti toti, respectiv "coltul vesel", Sakura, Hinata, TenTen, Ino, Temari, Neji si Shino, incepem sa ne facem planuri pentru dupa ore. La skate, cu bicla, ori la un bar sau la o terasa. Cand, deodata, Sai se trezeste destept.

  -Ai, ba, ati vazut ce o tot lauda pe Uzumaki?

  -Pe mine? intreaba Naruto nedumerit, insa Sasuke ii da una si ii zice ca nu era vorba despre el, ci despre Sakuinotora.

  Subiectul s-a tot dezbatut. 

  O vad pe Sakuinotora cum se ridica din banca cu o hartie facuta mototol in mana, indreptandu-se spre cosul de guoi care era pe langa noi, pe aici pe undeva. Neji ii pune piedica, iar aceasta mai-mai sa cada, insa o prinde Hinata. Toti ne miram, dar apoi imi dau seama de ce a prins-o. I-a luat hartia din mana, apoi i-a facut vant si aceasta a cazut in fund. Am vrut sa ma duc la ea s-o ridic, insa Shino ma opreste, dand din cap in semn negativ. Sakuinotora se ridica si vru sa se indreapte spre banca ei, insa Sai o strangea de mana si nu o lasa.

  -Ce e aia? intreba Sasuke vrand sa-i ia aia din mana, insa Neji il opreste, zicandu-i ca Hinata va citi cu voce tare.

  -"Un moment de ratacire si totul s-a spulberat. Nu stiu ce sa fac sa ii tin in frau. Au crescut total diferit fata de mine, si acum se comporta total ingozitor. Ma uit la cei trei cu personalitati total diferite. Blonduta era atat de fragila, toti radeau de ea si nimeni nu o putea ajuta."

  Toti ne gandeam la ce a putut scrie, si de ce. Acea blonduta  era.. ea? Pai si cine povestea? Ceilalti incepura sa rada, iar ea se inrosi. Vroia sa plece, dar, din nou, Sai n-o lasa.

  -Frate, las-o! ii zic lu' Sai, si se conformeaza.

  Imediat cum se vede libera, o ia la fuga si iese din clasa. Am vrut sa merg dupa ea, dar, frate, azi toti au ceva cu impiedicatul oamenilor sa se deplaseze. Shino iar nu m-a lasat, iar Hinata m-a trantit de perete. Hinata e mai dura, cam perversa, dar de treaba.. Atunci cand vrea. M-a lipit cu spatele de perete, impungandu-mi pieptul cu degetul ei aratator, si tragandu-ma la raspundere pentru comportamentul meu de ieri si azi.

  -Frate, ce-i cu tine? Ce crezi ca faci? Te bagi cu o (**)?? I-ai bagat-o, macar?

  -Hinata.. dar nu ma lasa sa termin. 

  Ea imi tot repeta ca nu am ce cauta cu una ca ea, ca de ieri sunt cam in limba si ca nu ar trebui sa ma comport asa. Imi tine toata predica asta, iar eu am fost nevoit s-o ascult. Dar, cum eu sunt eu si sunt cam pervers de fel, o iau de mana si o trag spre mine, rasucindu-ma si lipind-o pe ea cu spatele de perete. M-am apropiat de fata ei mai mult, si mai mult, pana cand ii puteam simti respuratia, si, cand toti credeau ca o s-o sarut, incep sa rad ca prostu'. Ma uitam la ea ca era rosie la fata, si ca ea chiar credea ca am s-o sarut. Imi place Hianata, da, dar ca o sora, nimic mai mult. Ii dau drumu', ea impingandu-ma. Chestia a fost destul de nesimtita, ce-i drept, dar nu m-am putut abtine, ma provocase. Toti prinsesera gluma, si incepusera sa rada, numai Hinata ce era inca "suparata" pe mine.

  -Brunetica mea, esti suparata pe mine? ii zic eu in gluma, apropiindu-ma iar de ea, insa incepu sa rada, si mi-am dat seama ca si ea a prins faza.

  La ce m-am referit? Ca pentru mine nu este important sarutul, ci sentimentul, asa ca daca o sarutam pe Hinata nu insemna nimic. Asta si, din nou, m-a provocat. 

  -Si s-a si sunat, si m-am enervat, maii!!.. Ca m-o facut muica pervers, maii!!.. acestea cantate si a fost starnit rasul.

  Naruto stie cum sa ne faca sa radem. Mda.. S-a sunat, asa ca ne ducem fiecare la locurile noastre si vorbeam de acolo. Intra si cei plecati afara, si se aseaza la loc, cu exceptia unei persoane. Karin se indreapta spre mine, si, eu cum eram rezemat cu spatele de perete si stateam ca la bar, vine si se aseaza pe picioarele mele. Da' unde se crede ea? Am vrut s-o dau jos, dar apoi m-am gandit cum va reactiona Sakuinotora cand va vedea, asa ca am lasat-o pe Karin sa continuie. Ma lua de gulerul camasii, si se apropie de fata mea, sarutandu-ma. Mie mi s-a parut extrem de dezgustator pentru ca cine stie pe unde a pus gura, asa ca rup sarutul de urgenta, si o intreb unde se crede. Si primesc raspunsu' din clasa: Shikamaru imi zice ca se crede la bar de negrii, iar Sakuinotora, de colo, mai in soapta, dar cat sa auda toata clasa deoarece se lasase liniste, spuse ca (,) Karin este blonda care ma satisface. Toate privirile se atintira asupra ei, iar ea isi vedea de treaba mai departe, anume zmangalirea la sfarsitul caietului de istorie. Doua (**) din grupul lui Karin se dusera spre ea, dar ea se ridica in picioare cu tupeu si cele doua se speriara. Desi Uzumaki este mai mica de inaltime decat cele doua, la cat de proaste sunt alea.. Nu ma mir.

  Sakuinotora a ramas in urma cu inaltimea de prin clasa a V-a. Acum imi ajunge, la fel si celorlalti, pana la umar. Probabil ca ea crede ca eu nu am fost prea atent la acest detaliu, cum nu am fost la ea pana ieri, insa mie chiar mi-a pasat intotdeauna de ea. Chiar daca nu o aratam, mereu am vrut s-o protejez. Karin se dadu jos de pe mine, iar Sakuinotora se aseza inapoi in banca sa-si relua ocupatia. Pe usa intra profu' de sport, cu replica mea preferata.. Spusa de el.

  -Clasa 0! Hai! Afara!

  Toti am sarit ca arsii in banci. Am tipat "yee!!" si am tulit-o pe usa afara. Eu am iesit ultimu', si am auzit-o pe Uzumaki cum ii zicea profului ca nu poate sa faca sport, ca este racita, in plus e si de servici. Cei drept, da, este de servici in clasa, dar nu-mi amintesc sa fie racita. Inaintez in continuare pana ajung langa gasca, afara in curtea scolii. Se stransesera deja in locul nostru, mai exact la o banca mai retrasa din curte. Locul ala nu a fost ales la intamplare. Ce are locul asta atat de special? E langa un cires si are vedere la toata curtea scolii. Dar, lasand caterinca deoparte, aici ne-am intalnit prima data toata gasca in prima zi de liceu. Tin minte ca era si Sakuinotora cu noi atunci.. A fost o zi super. N-am facut nici o ora si am ras de ne durea burta. Dar ceea ce e foarte ciudat este ca eu mai mereu am stat pe langa Sakuinotora, si nici macar nu o observam. Nu stiu de ce.. Ma uitam la ea numai in sala de clasa, nicidecum cand era pe langa mine, cand era in toane bune, sau altele. Cred ca de-asta nu a vrut sa aiba incredere in mine la inceput. Cine stie ce credea.

  Ajuns acolo, toti au inceput sa glumeasca si sa rada. Cam asa ne distram noi, adica la noi in grup nu exista sa fie cineva trist, ca toti ceilalti fac glume si incepe si ala sa rada. Radem de orice si nimic, la noi nu exista limite. Naruto radea ca prostu', Sasuke si Sakura se giugiuleau.. Unii se uitau urat la ei, altii radeau cu Naruto. Eu unul eram cu gandul in alta parte. In grupul nostru nu existau secrete, toti spunem tot ce ne deranjeaza, pentru ca nu exista sifoane. Si cum acestea, au observat toti, asa ca ma tot intrebau in repetate randuri ce am patit, ca nu m-au vazut niciodata atat de ingandurat. Ce-i drept, da. Eu nici macar cand a venit mama la scoala sa-i spuna diriga de 1 la mate din catalog nu am fost asa. Si mama este extrem de stricta la note, mai ales ca eram clasa a VIII-a atunci, si mama punea mare accent pe note. Dar TenTen isi dadu seama:

  -E legat de (**) Uzumaki, nu? ma intreaba si intorc capul in directia opusa ei.

  Nu stiam daca sa le zic tot ce simt, sau sa pun asta doar ca pe o pasa trecatoare. Niciodata nu le-am ascuns nimic lor.. Adica ei ma stiu mai bine decat propria familie, asa ca nu stiu ce sa fac. Sa le zic? Sau sa tac?

  -Kiba, te stim. E ceva ineregula. Tocmai acum te gandesti daca sa ne spui sau nu. Baga mare! spuse si Shino de langa mine.

  -O.K., baieti! Uite: nu stiu ce-i cu mine, da' de la un timp parca ma intereseaza Uzumaki. Si.. Ieri, cand Sasuke s-a purtat urat cu ea, m-am enervat. N-am mai stiut ce sa fac. Sorry for that! Si.. E chestia ca acum ma uraste. De ce? Se simte vinovata ca vaz-Doamne m--a bagat si pe mine cu picioru'n groapa, langa ea, din cauza sarutului din-nainte de ore.

  -Si.. incepu Ino

  -Tu chiar o placi pe sora-mea? termina Naruto propozitia.

  -Mda.. Bingo! zic eu.

  Ramasesera socati. Dar ii inteleg. Si eu eram la fel de socat. Si nu-mi vine sa cred ca nu vroiam sa le spun asta. Uneori imi e greu, dar ei mereu sunt langa mine. Dupa cum ii cunosc, acum sigur se gandesc la o solutie.

  ~~~A doua zi~~~

  China pov:

  Inca o zi.. Un nou chin.. Nu pot uita faza de ieri, de ce s-a intamplat la scoala. Nu pot uita sarutul. 

  Deschid ochii, si.. imi dau seama ca eu chiar nu am visat. Sunt in camera la Kiba, in pat. Ma ridic in capul oaselor, si il vad pe Kiba intins pe jos. Tot nu a vrut sa doarma in pat. Ieri nu a mai vorbit cu mine toata ziua.. E clar ca s-a suparat, dar nu am ce face. Nu am de gand sa mai vorbesc cu el pentru al face din nou de ras. Sunt sigura ca cei de la scoala au ras de el ieri. Doarme atat de frumos. Este atat de dragut.. Si nu stiu daca sa-l trezesc sau sa-l las sa doarma.

  Ma ridic si din pat si ma duc la baie. Dupa un dus scurt, ma spal pe dinti si imi iau hainele din geamantanul in care este bagajul meu: sutien, lenjerie si sosete. Apoi imi iau uniforma ce era asezata pe scaun, si observ ca tableta lui Kiba nu era la locul ei. Ma uit prin camera, si vad ca era sub perna lui. Las lucrurile pe pat, si, cu grija ca eram in prosop doar, ma aplec sa o iau. Insa nu am putut-o scoate, asa ca m-am pus in genunchi langa el, si i-am dat mana la o parte, pentru a-mi fi mai usor sa o iau. Kiba se misca putin, se intoarse pe cealalta parte, si trase si tableta cu el. Mi s-a parut putin hilar, dar m-a si enervat asta. Vad ca pipaie locul in care era tableta inainte s-o traga dupa el, si da de mana mea. Probabil ca nu a realizat ce face, caci m-a prins de mana. In clipa aia am realizat ca dadusem de !@#$% daca nu scapam. Si totu' s-a intors impotriva mea, ca Kiba m-a trasa de mana mai brusc, si am cazut peste el, la fel si prosopul din cap ce cazu peste capetele noastre. Era O.K. inauntru.. Dar ce tot zic?? S-a trezit si se uita cam urat. Firar a !@#$% de viata si-afurisita! Era ciudat.. Dar imi si placea.. Nu e ca si cum nu mi-ar place. 

  -Ce faci?.. reusi el sa spuna.

  -A! A.. Nimic.. Eu doar.. Amm.. Am vrut sa iau tableta de sub perna, si m-ai tras de mana si am cazut.. apoi m-am inrosit dupa ce am spus toate astea.

  Ma uitam fix in ochii lui de o forma ciudata, si el in ochii mei albastrii. Era ceva ciudat, era ca o atractie pe care o simteam puternica foarte intre noi. Dar nu putea exista.. Nu cu el! Incerc sa ma ridic, insa inca imi tinea mana. Ma intreaba putin confuz de ce nu ma ridic, apoi ii zic putin timida ca inca imi tinea mana. Imi dadu drumul putin distrat, apoi ma ridic de pe el, avand grija sa nu-mi cada prosupul. Imi iau hainele si ma duc in baie, schimbandu-le. Imi impletesc parul, si observ ca acea coada impletita trasa peste umar imi ajungea putin mai jos de talie. Am parul prea lung.. Ar trebui sa-l tai. Apoi ias din baie, fara sa mai ciocan la usa, nestiind ce se petrece pe partea cealalta, mai exact in camera. Cand am intrat, Kiba tocmai isi inchidea cureaua. Avea parul ud, semn ca a facut baie, si nu avea tricou. Era o imagine de milioane.. Baiatu' asta vrea sa ma bage in spital, pe bune acum. Intoarce capul spre mine, schitand un mic zambet, apoi isi pune un tricou alb, mai apoi camasa.

  -Hai, mergem? ma intreaba, eu dand afirmativ din cap.

  La usa ne intalnim si cu Naruto, si plecam cu toti la scoala.

  Pe drum Naruto cu Kiba din nou vorbeau, trancaneau, glumeau, iar eu nu ma puteam abtine sa nu chicotesc la unele din ele. Bineinteles, eram in fata lor cu cativa pasi, asa ca nu ma vedeau cand radeam, sau auzeam, dar eu ii auzeam perfect. Cateva secunde a fost liniste, apoi simt o mana pe umarul meu drept. Imi intorc capul, si vad ca era Naruto. Ma enervez, dar incerc sa par calma pentru a afla ce are de zis. Eram vizibil iritata, insa nu s-a lasat. Fata lui era linistita, iar ochii lui erau asa de blanzi.. Acei ochi de un albastru deschis si limpede, exact ca ochii mei. Nu s-a mai uitat la mine asa de foarte mult timp, de cand a auzit de.. Chestia aia. 

  -Sakuinotora.. incepu el si eu imi pierd cumpatul.

  -Adica pana acum tu nici nu stiai altceva legat de mine decat bataie de joc si jicniri, iar acum tu ma iei cu "Sakuinotora"?? Cat tupeu poti sa ai?? tip la el si Kiba se baga intre noi

  Naruto isi lua mana de pe mine, eu luand-o inainte cu cativa pasi. Nu pot a crede ca el are atata tupeu in el. E chiar nesimtit, si daia ii !@# una in moaca zice ca-s nebuna. A mai incercat el miscarea asta de cateva ori, eu tot fugeam, Kiba radea de noi, pana am ajuns la sacoala, unde am tulit-o in clasa. Saptamana asta sunt de servici pe scoala, deci am intaietate. Ma fac comoda in banca, si imi scot cartea si caietul de chimie. Imi dau tot ce aveam in ghiozdan afara, constatand ca am uitat sa-mi iau un pix sau un creion. Nu aveam obsolut nimic cu care sa scriu. Si prima ora aveam chimie.. Iar doamna e extrem de stricta. Incep si caut prin toate buzunarele ghiozdanului, ca nu cumva sa am vreun creion, sau ceva. Insa fara succes. Intre timp se sunase, asa ca ceilalti intrara in clasa, se asezasera, se instalara, incepusera vorbele si glumele, iar eu inca cautam ca disperata dupa ceva de scris, constienta ca nu voi gasi nimic. TenTen m-a intrebat ce caut, iar eu, fara sa-mi dau seama, ii zic (,) ca am uitat sa-mi iau ceva de scris. Abia dupa ce am raspuns realizez ca a vorbit cu mine. Mirarea a fost mare, da, insa cand Shino mi-a dat un pix m-am mirat si mai mult. Cum?? Visez?? Il iau, multumind politicos, apoi imi bag restul cartilor si caietelor care nu-mi trebuiau inapoi in ghiozdan. Profa veni, ora incepu. 50 de minute am navigat printre elemente, formule, si testul fulger de la inceputul orei mi-au facut o salata in cap. Pluteam printre valente si oxizi, ecuatii calorimetrice si altele, incat ajunsesem ca atunci cand profa ma intreba ceva legat de chimie sa pot raspunde. Asta e ceva ciudat pentru mine, chiar daca sunt destul de bune la chimie, ca la toate orele. Chiar cand mai erau 5 minute sa se sune, profa puse o intrebare coltului vesel.

  -Cum se afla sarcina nucleara si sarcina invelisului electronic al invelisului fosfor?

  In clasa liniste.. Riicam mana, dar nu ma punea, aa ca am decurs la un gest extrem. Si ce gest extrem am facut. Am vorbit fara sa ridic mana, wow!

  -Sarcina nucleara e echivalenta cu numarul atomic a elementului  respectiv, iar sarcina invelisului electronic e - Z(nr atomic) ,cum Z la fosfor e 15, se are sarcina nucleara 15 si sarcina invelisului -15. De ce? Fiindca sarcina unui electron e -1, si a unui proton +1 prin conventie.

  Acestea fiind spuse, profa ramase uimita. Bine, da' nu am fost in totalitate lipsita de respect, ca m-am ridicat in picioare cand am vorbit. Si multumesc, multumesc frumos, stiu ca sunt desteapta. E ceva genetic, seman cu mama.. Naruto seamana cu tata! Profa se uita lung la mine, apoi zice ca nu ar mai trebui sa ma bag peste ceilalti, altfel media mea va avea de suferit. Faza e ca pe mine nu prea ma deranjeaza, doar e media de inceput, si poate sterge nota, sau sa o inlocuiasca cu una mai mare, ca doar nu se pune profa sa-mi strice mie media acum. Oricum, iese din clasa, si neji vine langa mine, multumindu-mi. Deci se intampla ceva cu astia.. Si ceva ciudat.. Vor ceva ei, ca altfel nu se comportau asa cu mine. Mai intai Naruto incearca sa vorbeasca, apoi TenTen care ma intreaba ce s-a intamplat, si Shino care mi-a dat un pix, iar acum Neji care-mi multumeste ca i-am salvat de mania profei de chimie.

  De ce este asa de important sa fi bine in ochii profei de chimie? E sotia directorului Giraya. Asta si ca e cam a !@#$% , si daca i se pune pata pe tine ramai corigent la materia ei una doua, si poate face in asa fel incat sa-ti scada nota la purtare.

Primaaaa!!! Mi-a placut foarte mult acest capitol... si in general in place cum scrii tu. Te pup :*. Ja ne!

Deci: pauza. Vreau sa ma duc pana la chioscul din curtea scolii, sa vad daca are pixuri acolo, ca presimt ceva rau legat de bunatatea lor, si cand simt eu ceva, cam asa e. Ies din clasa, si ajung in curtea scolii. Nimic neobisnuit pana acum: o curte plina de copii ce aveau diverse activitati. Strabat curtea pana la chioscul ce se afla intr-un colt, si intreb daca mai vand pixuri. Raspuns: nu. 

  -Macar creioane?? Si unul colorat este bun! ma milogesc, insa raspunsul a fost: "vindem numai mancare!"

  De cand vand ei numai mancare?? La inceputul anului vindeau. Da' ma rog, lasa. O sa ii dau pixul inapoi lui Shino la sfarsitul orelor, si o sa ma duc la magazin in coltul strazii sa-mi iau. Da' stai ca nu mai stau la mine acasa, ca sa fie magazinul la coltul strazii. Of!..

  Deci ma intorc cu cea mai mare lene in scoala, mai exact la baie, ca aveam nevoie urgenta. Dar sunt oprita la intrare - intrarea in baie - de pretenasele lui Karin, care-mi spun ca nu am voie sa intru, ca (,) Karin are treaba. Deci chiar asa s-au exprimat! Daca va dati seama cat de proaste sunt. Oricum, ma intorc cu spatele, si din-nauntru aud tipete, parca ar fi ale Sakurei. Incerc din nou sa intru, si daca vad ca ele tot nu ma lasa, pur si simplu impind in usa cu piciorul - da' mai tare, de era sa sparg usa - si ma strecor pe dedesupt. Cand intru o vad pe Karin cu un cutit in mana, par roz pe jos, iar Sakura in genunchi, cu parul pana la umeri, chiar mai scurt, planand in hohote. Cand intru, amandoua se uitau la mine. Sakura era disperata, iar Karin era furioasa. Cele doua abia intrara, primind drept recompensa tipetele lui Karin.

  -Cat de proaste puteti fi incat sa o lasati sa treaca?? Chiar trebuie sa fac totul singura de cand Rona a fost exmatriculata??

  V-o mai amintiti pe Rona? O prietena de-a lui Karin vopsita-n verde, la fel de aroganta ca si ea? A fost exmatriculata deoarece a fost prinsa luand droguri in incinta scolii. Abia atunci s-a aflat ca era o (**). Ea nu a spus de celelalte din scoala, asa ca decat ea a fost exmatriculata. Revenind, Karin se indreapta spre mine cu acel cutit, iar eu ma dau cativa pasi in spate, pana dau peste cele doua, care ma tineau sa nu fug, iar roscata se apropie amenintator de aproape de mine cu acel cutit. Partea buna este ca Sakura a reusit sa fuga, asa ca nu mai am alta grija pe cap in acest moment. Incerc sa gandesc rapid, insa nu stiu ce sa fac. Nimic nu-mi trece prin cap in momentul asta. Dar incerc sa ma abtin sa nu plang, sa fiu tare. Ma gandesc sa trag de timp, asa ca incerc sa incep o discutie.

  -Ce-i cu tine, Karin? De ce faci asta?

  -Tu chiar esti proasta? spuse ea cu acea voce enervanta, apoi lua o fata serioasa, si o voce la fel de serioasa, normala, deloc piticaiata. Ce crezi ca pot sa fac? Asa m-am obisnuit, si asta e - apoi isi relua vocea iritanta. Si il vreau pe Sasuke-kun doar pentru mine!..

  Dar din spatele meu se aude un "nu prea cred", si apoi simt cum sunt eliberata. Karin scapa cutitul pe jos, si se uita ingrozita in spatele meu. Apoi Neji vine si ii prinde mainile la spate, tinand-o cu fata spre mine, el fiind in spatele ei, tot cu fata spre mine. Cand ma uit in spate, observ ca cele doua erau tinute de Sasuke si Naruto, Sakura era de fata alaturi de Ino si Hinata, tot in lacrimi, iar Kiba venise langa mine. El spusese acel "nu prea cred". Veni si ma lua de talie, lipindu-mi spatele de corpul sau. Am simtit cum ma inrosesc.

  -Daca le faci rau lor, ai de-a face cu noi toti! spuse Kiba.

  ~~~La sfarsitul orelor~~~

  Deci nu stiu ce s-a intamplat cu Karin dupa ce am iesit din baie, nu stiu unde au dus-o baietii pe ea si pe prietenele sale. Eu m-am asezat in banca si acolo am intepenit. Nu am mai scos un sunet, nici macar la ore, si de cate ori imi auzeam numele tresaream. Mi-era frica, nu ma simteam in siguranta. Nu vroiam sa mai ies din banca, insa sunt nevoita: sfarsitul orelor, tre' sa merg acasa. Imi bag cartile si caietele in ghiozdan, si mi-l pun in spate. Iau pixul si il dau lui Shino. Ma tot intreba diverse lucruri, ceea ce ma mira, si incercam sa-i raspund. Intre timp, simt o mana pe umarul meu. ma intorc speriata, si observ ca era Kiba, care vorbea la telefon. Spuse un simplu "Pa, mama!", si inchise telefonul.
  
  -Sakuinotora, m-a sunat mama.. apoi se uita in jur, si intreaba unde-i Naruto.
  
  Hinata raspunde zicandu-i ca-i pana la toaleta, apoi Kiba continua:
  
  -Ma rog.. Mama a zis ca ea si tata sunt plecati in seara asta, asa ca noi trei ramanem singuri diseara.

  Raman muta la astea, gandind la ce se poate intampla. Prea multe ganduri perverse in capul meu.. Dauneaza grav! Nu va sfatuiesc sa fiti langa Naruto cand se pune pe-un hentai. Vai de mine!.. Mi s-a distrus copilaria!.. Pe bune. Deci sa va povestesc cum a fost: acasa, mama si tata nu erau, eram decat eu si Naruto. Calculatorul lui se virusase, asa ca intrase pe laptopu' meu. Nu stiam ce face, ca era in camera lui. Eu tocmai ce venisem de la magazin, si facusem niste popcorn la microunde, cu cascaval ca asa ne place noua, si intru in camera lui. Cand vad la ce se uita.. Mai-mai sa lesin. Asta ca asta, da' scapam castronu' cu popcorn pe jos, si eu ce mai mancam?? Cand vad, ma sperii, si sar in sus, si isi da seama ca am intrat. Incepe cu "surioara, nu-i ceea ce pare!" si chestii de genu', da' mi-a ramas chestia aia intiparita. Si ca sa fie si mai ciudat, el, care imi zicea ca ma omoara daca ma apuc de d-astea, stiti ce a zis? A zis ca "las' ca tre' sa sti si tu d-astea, ca doar o sa practici". Apoi a continuat. WTF?! Ce sa inteleg pana la urma?

  Revenind, mintea mea era plina de chestii mai perverse, si nu stiam cum sa reactionez. Dar, dat fiind faptul ca Naruto m-a invinetit cand a auzit ce s-a speculat.. Mda.. Ala. Ca el cand zice ceva, pai se tine de cuvant. Si m-a batut el in locul parintilor. Ca fie era asta, fie ma para. Asa ca.. Eu nu prefer sa fiu orfana! Oricum. Naruto pana la urma vine. Noi inca eram in clasa, desi se sunase de 10 minute. Deci vine, si vine si cu Sasuke, si spune ca in noaptea asta o sa doarma la Sasuke, si ca sa am grija ce fac. Adica ce ma crede?? Da' ma rog, ca la cate se speculeaza..

  ~~~Acasa la Kiba~~~

  Kiba pov:

  So.. Eu.. Sakuinotora.. Singuri.. Da' nu, ca-s baiat cuminte, si nu se practica, ma! Minciuna!! Oricum. Poate ne uitam la un film, sau.. Ceva. Deci fetele s-au dus mai in fata, iar noi, baietii, am ramas mai in spate. E surprinzator cate pot face prietenii pentru tine. Adica pana mai ieri nici nu vroiau sa auda de Sakuinotora, si azi.. Azi, pentru ca i-am rugat, au acceptat-o si se poarta exemplar. E chiar frumos sa sti ca ai pe cine conta. Dar e si mai frumos cand auzi tot felul de bancuri si glume. Baietii ma tot intrebau ce am de gand si altele. Asta pe de-o parte. Ca pe de alta parte era Naruto care-mi zicea ca ma ia la pumni daca ma ating de sora-sa. 

  -Uite unde era fratele protectiv! zice Shino.

  -Baieti, cat e cu mine in casa, nu are voie la de-astea! raspunde Naruto.

  -Deci.. Daca ma duc acum la sora-ta si o vrajesc, ma iei la pumni? zice Sasuke si incepe sa rada.

  Naruto tace putin, si apoi incepe si el sa rada. Apoi il bate usor pe umar pe Sasuke si ii spune ceva la ureche. Nu stiu ce, ca n-am auzit, da' orice ar fi fost, l-a facut pe Sasuke sa taca, deci sigur a fost ceva.. Ce nu se spune! Drumul.. Am ras tot timpul. Si ce ne gandim noi? Sa o luam prin centru'. Acolo sunt mereu tot felul de carnavale, spectacole, si tot felul de competitii. Mai se impart si pliante cu diverse chestii, asa ca vorbim toti, si ne hotaram sa mergem. N-a obiectat nimeni, toti am fost de accord.

  Ne plimbam, radeam, am luat pana si vata pe bat. Nu stiu cum de mai e vanzatoru' ala de vata pe bat acolo, da' important e ca e inca acolo. Era un afis mare cu "Casting moda". Cand l-am vazut, Neji nu s-a putut abtine, si a bufnit in ras, facand tot felul de glume despre acele modele care s-au injosi atat de mult pentru acele pictoriale, si Naruto a zis ca poate e pentru hentai, si afisu' e o capcana. Se poate si asta, de ce nu? Dar o privire atenta aruncata inspre fete, si vad ca Sakuinotora este destul de atenta.. Examina minutios afisul. Era destul de ok.. Fetele erau frumoase, erau imbracate bine.. Da' doar n-o vrea sa se duca?! O intreb ce s-a intamplat, si raspunde ca nimic. Nu o cunosc prea bine, dar pot sa-mi dau seama ca este destul de interesata de acest casting. Si daca vrea.. de ce nu? Ca pana la urma nu toate astea-s o capcana. Si suntem aici pentru ea. Daca i se intampla ceva, o sa putem sa o scoatem curata.

  -Surioara, te pasioneaza?? zice Naruto si incepe sa rada.

  Aceasta isi da ghiozdanul jos si il da Hinatei, apropiindu-se amenintator de mult de frate-sau. Da' ce vrea sa faca? Oricum.. Deci se lipeste cu bustul de acesta, si isi apropie fata de a lui. Ridica piciorul stang si il sprijina de piciorul lui Naruto, si, cand mai avea putin sa-l saruta, ii sopti cu cea mai senzuala voce posibila:

  -Te rog, onee-san!

  Si Naruto se facuse rosu la fata, nu mai stia ce sa spuna, ramasese pur si simplu mut, si era atat de zapacit incat atunci cand Sakuinotora l-a lasat liber a vrut sa se dea in spate si s-a impiedicat de propriile picioare, cazand in fund, inca rosu si zapacit. Noi, din acea stare de uimire, incepem sa radem de ne durea burta, nevenindu-ne sa credem ceea ce tocmai vazusem. Chiar a fost Sakuinotora aia?? Cum?? ea, aia mai timida, care abia daca mai scotea un cuvant - dar tre' sa recunosti ca da tare cu pumnu' - a facut asta?? Notati in calendar! Am eu pix, doar mai tre' sa aduceti calendaru'.

  -Si, Sakuinotora, sa zicem ca te duci. Dar o sa faci fata? o intreaba Hinata.

  -P-pai.. Vreau sa incerc, totusi.. se balbaie ea.

  Nu cred ca voi fi capabil s-o inteleg. Isi schimba starile de spirit constant: trece de la o stare de spirit la alta. Se enerveaza extrem de repede, uneori e atat de timida, alteori nu sti cum sa o faci sa taca. Uneori e super de treaba, alteori nu sti cum sa o faci sa inteleaga ce vrei sa spui ca intelege totul gresit. E dificila, dar n-avem ce-i face. Mai vorbim noi acolo ce mai vorbim, si plecam. Pana la urma ne-am inteles cu baietii sa doarma la mine, daca tot nu e nimeni acasa. Insa nu vin toti. Majoritatea nu pot veni: ori au treaba, ori nu ii lasa. Asa ca vom fi decat eu, Sakuinotora si Naruto - bineinteles - , Sasuke, Sakura, Hinata, Shino, Ino, Sai si Temari. Nebunii, ce mai?

  ~~~Seara~~~

  Sakuinotora:

  -Da, ma! spuse Kiba de pe balcon. 

  Vorbeste la telefon de 15 minute deja.. Eram in bucatarie, pregateam gustari pentru cand vor veni pretenasii, si i-a sunat telefonul. El l-a scos plictisit din buzunar, o lene maxima, iar cand s-a uitat sa vada cine-l suna, a raspund si a tirat-o in cea mai mare viteza. Problema e ca nu stiu cu cine vorbeste. Si ma cam ingrijoreaza.. Daca e alta?? ma-nseala?? Ce??

  Dar stau putin, las cutitul jos, si ma intreb: cum pot spune ca ma inseala, daca nici macar nu suntem impreuna? Sunt mult prea posesiva cu el.. cand el deabia acum m-a observat. Asa-s eu mereu.. fac abuz de ce mi se ofera, si chestia asta ma enerveaza la culme. Imi iau o bluza de trenning pe mine, si ma incalt cu o pereche de tenesi, apoi ies fara sa mai spun ceva. Ma duc acasa.. La casa mea, nu a altcuiva. Ma duc sa-mi iau caietul.. Sa imi continui povestea. Nu ii pot lasa pe China si Kiba sa traiasca fericiti.. Nu atata timp cat eu si Kiba nu suntem impreuna. Nu pot sa-mi fac sperante. Nu acum, nu in anul I! Nu cand tre' sa invat ca la anu' am examen, si simulari, si !@#$% . Oricum, maresc pasul. Si nu prea am degand sa mai dau pe la Kiba in seara asta.. Nu cred ca va fi O.K. Nu deocamdata.

  Deci ma chinui eu sa ajung, si ca sa ajung la mine acasa, tre' sa o iau pe langa soseaua principala, ca am luat-o pe drumu' ala lung, si.. Ne! Oricum, incerc sa maresc pasul, si, fara sa-mi dau seama, lacrimi incep in a-mi curge din ochi. Ma gandeam ca daca cea care l-a sunat este iubita lui? Dar cine sa fie? Poate sa fie acea Xenia?.. S-o fi culcat cu ea?? Si daca da, de ce ma bag? ca pana la urma nu este treaba mea.. Xenia din carte.. Am vazut o poza cu ea, si l-am intrebat pe Naruto cine e tipa. Mi-a zis doar ca o cheama Xenia. Nu mi-a zis numele de familie, nu mi-a zis cine e , nu mi-a zis de unde e. Dar totusi, eu il plac pe Kiba, nu-i normal sa fiu geloasa? Pe bune.. Dar nici macar nu stiu de ce-l plac.. Cred ca e o atractie fizica destul de tampita. Dar.. Oricum nu conteaza ce vreau, cred, si spun eu. Asa ca nu am dreptul sa comentez. Dar.. Ma doare totusi. Sti.. Si eu am sentimente.

  Tocmai cand sa tranversez strada, suna telefonul pe ritmul lui Indiferent - "O fila din poveste". Ma uit: "Kiba". A, am uitat sa spun ca i-am dat numarul meu de telefon, si el pe lui. Pentru urgente. Cred ca a terminat de vorbit la telefon, si si-a dat seama ca lipsesc. Oricum, raspund la telefon cu un simplu "alo"

  -Auzi, Sakuinotora? Poti sa-mi faci o favoare? se auzi din telefon.

  Intreb curioasa la ce favoare se refera, si imi zice ca vrea sa ma duc la aeroport sa o iau pe Xenia. Intreb curioasa la care Xenia se refera, stiind in sinea mea ca zice de tipa din poza ce mi-a aratat-o Naruto. A zis ca-mi timite o poza cu ea, ca sa stiu cu cine voi avea de-a face, imi zice ca e la zborul din NewYork, apoi inchide, urandu-mi bafta. De ce mi-a urat bafta, nu stiu. Stiu doar ca trebuie sa-i ureze ei, ca daca ma enerveaza si-o incaseaza. Oricum, primesc poza dupa 2 minute, cand deja eram in drum spre aeroport. Deschid sa vad poza, si observ o fata cu trasaturi atat de delicate: parul brunet, oarecum carliontat, si ochii verzi. Era atat de frumoasa, cu un ten alb.. Nu ma mir ca Kiba a ales-o pe ea in locu' meu.

  Peste 20 minute ajung si eu la aeroport. Nu prea puteam sa vad mare lucru, sau sa recunosc mare lucru prin acea multime de oameni ce au venit pentru a-si intampina rudele sau prietenii. Si daca nu o recunosc, sigur nu o s-o pot s-o vad. Ca ea habar n-are cine sunt.. La pariu! De unde pana unde sa ma stie? Nu m-a vazut niciodata. Sigur o voi pierde.. Dar tocmai cand m-am intors cu spatele, dand sa plec, simt o mana pe umarul meu, asa ca ma intorc. Cand ma intorc, o vad pe Xenia. Parca in realitate e mai frumoasa. Frate, cum sa pot eu concura cu o fata ca asta?? Purta o rochita cu maneci, tricotata, gri, o esarfa roz, si o pereche de colanti tot roz. Era incaltata cu o pereche de cizme pana la genunchi, din piele, maron. 

  -Hei, tu esti Sakuinotora? ma intreaba.

  -Da. Deci.. spun, apoi o analizez inca o data din cap pana-n picioare. Tu esti Xenia, nu?

  Raspunde afirmativ, apoi plecam acasa.. La Kiba. Imi pare O.K., dar.. Cred ca geamantanul pe care-l cara era plin de chestii inutile, la pariu. Probabil la fel si vliza aceea pe care m-am oferit voluntara sa o car. Tocmai cand ne-am urcat in TAXI si i-am dat adresa lui Kiba, mi-am amintit ca trebuia sa iau caietul de acasa. Asa ca ii schimb adresa soferului, Xenia intrebandu-ma de ce am schimbat-o. I-am zis ca vreau sa iau ceva de acasa, asa ca o sa mai intarziem putin. Tocmai cand cazusem deaccord cu bruneta, ii suna telefonul pe ritmul celor de la Linkin park - In The End. Dar i-a luat ceva pana a gasit telefonul, asa ca am putut asculta, sa zic, un minut din melodie. Pana la urma raspunde. Nu am vazut cine a sunt-o, iar am putut presupune ca vorbea cu Kiba. Ii spune ca vom intarzia, si d-astea, si pana la urma imi da mie telefonul sa vorbesc cu el, sigur ca la cererea dansului.

  -Alo?

  -Sakuinotora, cat mai aveti? N-am inteles mai nimic de la Xenia.

  -Schimbam putin traseul. Vreau sa iau ceva de acasa, si apoi venim inapoi. A venit cineva pana acum?

  -Mda, a venit frac-tu cu Sasuke, a venit Hnata, Sakura, Neji e pe drum, si Shino era deja aici, a venit cum ai plecat tu. Mai sunt cativa de venit, da'i O.K.

  Apoi ii dau telefonul Xeniei, si isi ia "la revedere", apoi inchide. Ajungem acasa la mine. Ii zic Xeniei ca ma intorc repede, apoi ma dau jos din masina. Urc repede in apartament, apoi intru in camera mea si ravasesc tot pe acolo. Nu imi gasesc caietul! Unde mi-e caietul?? Nu trebuie sa-l vada nimeni.. Daca l-a luat mama?? NU! Tre' sa fie pe aci!
 
  Caut ca disperata prin dulap, in birou, ma uit in baie.. Chiar numai stiu unde l-am pus. Ma uit sub saltea.. Nimic! Nu e si nu e! Sper doar ca nu l-a vazut nimeni, sau, chiar daca l-a vazut, sa nu-l fi luat si citit. Este.. Este o prostie! Si ma asez in pat, incepand sa plang ca disperata dupa acel caiet. Si ghici ghicitoarea mea? Cand m-am asezat, m-am asezat pe ceva tare. Dar pe ce? ca doar era patura. Cand dau patura la o parte? Caietul! Ma asezasem pe caiet! Intr-un fel eram usurata, dar ma asezasem pe pix, si mi-a intrat in fund, deci.. Nu a fost prea placut.

  Ca sa nu imi mai fac griji de una de alta, imi iau un rucsac din dulap, si il umpluc cu pixuri, creoiane si de toate, plus un caiet in caz ca se termina asta. Apoi cobor jos. Incui apartamentul, desigur, si ma urc in masina. Acolo, ma astepta Xenia nerabdatoare si putin furioasa, ca imediat ce am intrat in masina a inceput sa tipe ca m intarziat, si ca am stat jos juma' de ora, ca ce am facut atata. Ii spun ca am vrut sa iau ceva, si de asta am intarziat, ca nu gaseam acel "ceva". Accepta povestea mea, apoi soferul porneste masina, de data asta spre casa lui kiba.

  Ceva imi spune ca Xenia asta nu e deloc cum pare. Adica o finuta si de-astea. Dar tot mi-e frica sa nu mi-l fure pe Kiba. Nu vreau sa il dau si gata! E al meu! Ajungem la destinatie si urcam sus in apartament. A trebuit sa-i car valiza, nu-i corect! Si nici macar liftul nu mai functiona, asa ca am luat-o pe scari. Stiti ce placut este sa urci pe scari 9 etaje, carand o valiza uriasa plina cu nimicuri?? Si pe la etajul 3 mi-a dat si geamantanul, ca pe ea o dureau mainile. De parca pe mine nu ma dureau, dar hai, las-o! Treaca de la mine de data asta. Doar de data asta!

  Ajungem sus, si Xenia suna la sonerie. Bun. Kiba deschide usa, Xenia intra, si, tocmai cand sa fac si eu un pas in apartament, nu mai pot rezista si scap bagajele pe jos. Deci atat de grele! Pana la urma ia Kiba bagajele si le duce intr-o camera, nu stiu, nu ma intereseaza in ce camera. Ma intereseaza ca fac cativa pasi si ma asez, mai bine zis ma trantesc, pe fatoliul ce era in fata mea. Rasuflu usurata, si parca ma iau caldurile, asa ca-mi dau bluza de trenning jos, si raman doar in tricoul cu Sponge Bob. 

  -Uzumaki, esti O.K.? ma intreaba Sasuke.

  Abia atunci realizasem ca erau deja toti aici. Deci venisera.. Se uitau toti ciudat la mine, si nu stiu de ce. Baietii cam insistent, fetele cam urat.. Era ceva inneregula cu mine? Ma uitam confuz.. pana vine Naruto si ma intreaba daca vreau sa ma fac vanzatoare. Cum adica? Il intreb la ce se refera, si vine langa mine si imi inchide fermoarul de la blugi. Abia atunci am inteles.. Si m-am rusinat, ma facusem rosie.. Nu mai puteam. Cum?? Aveam fermoarul desfacut?? Si eu de ce nu am vazut?? Incepusera toti sa rada. Asta nu este prea amuzant.. Oricum, ma ridic si ma duc in camera lui Kiba.. Si a mea cat timp voi sta aici. Imi las ruscacul pe pat, si ma duc pana la toaleta. Mi-era atat de rau, si eram atat de obosita.. Ca o astenie de toamna. nu mi s-a mai intamplat asta pana acum. E.. asa.. O astenie fizica cumplita.. Imi vine o ameteala insuportabila, simteam ca se invarte totul cu mine. Imi duc mana la frunte, si observ ca aveam temperatura.. frigeam! Si eram rosie in obraji. Clar m-am inbolnavit. Dar las astea deoparte, si ma duc la ceilalti. Abia mai puteam merge, dar faceam fata.. cred. Nu mai mi s-a intamplat niciodata asta.. dar sigur am racit. Nu am ce sa mi se intample mai rau, mai ales mie. Pasesc incet, si fix cand ajung langa ceilalti, simt cum mi s-au imuiat picioarele, si nu mai puteau face fata greutatii corpului meu. In urmatoarea secunda, corpul meu face contact cu podeaua laminata si rece, ochii mi se inchid, iar eu nu mai simt, aud, vad nimic. Eram ca moarta.

  Kiba pov:

  Vorbeam cu totii, radeam, hotaram la ce film sa ne uitam, si o vedem pe Sakuinotora cum vine langa noi. Era putin palida si rosie in obrji, abia se tara. Am vrut s-o intreb daca se simte bine, dar in urmatoarea clipa era jos. Ne panicam, strigam, urlam, eu si Naruto imediat am sarit s-o prindem, nestiind ce sa facem. Era intinsa pe jos, ca moarta. O aud pe Xenia cum tipa sa sune cineva la salvare, si Sasuke chiar asta face. Eram cu totii disperati. Naruto o ia in brate si o cara pana-n dormitor, cu totii urmandu-l. Xenia scoate si ea telefonul, sunand. O aud zicand la telefon simptomele pe care le are Uzumaki, apoi spunand ca am sunat ambulanta, dar pana ajunge va trece ceva, tot intreba ce sa faca, si pana la urma ia o foaie si un pix si incepe sa noteze ceva. Inchide telefonul si le ia pe Sakura Hinata si Temari cu ea, impreuna cu acea hartie. Peste 5 minute au ajuns cu o oala cu apa, niste carpe, gheata din frigider si niste pastile cu o lingura. Au invelit-o pe Uzumaki, apoi i-au facut comprese cu apa si gheata, apoi au topit o pastila in lingura si i-au bagat pe gat acea pasta ce au facut-o din pastila.

  -Sigur ii va scadea febra. Am sunat-o pe Shakina, ea e la un liceu sanitar, stie ce face. A zis ca sunt niste simptome care inca nu le-a invatat, dar asta tre' sa faci sa-i scada febra. A zis ca-i probabil sa fi racit si sa se manifeste mai rau. 

  Au trecut 10 minute si febra inca nu-i scadea.. Mai rau crestea. Eram extrem de panicati, chiar nu stiam ce sa facem. era pe moarte langa noi, iar noi nu puteam decat sa asteptam nenorocita aia de ambulanta care nu mai ajungea. pana la urma ma decid sa-i anunt pe mama si Hana. Ies din camera si apelez numarul Hanei.

  -Alo? Da, Kiba, ce e? ma intreaba Hana.

  -Hana, vino repede cu mama acasa.

  -De ce? Ce ai facut? deja incepuse sa ii fie frica sa auda, ca de fiecare data cand ii zic ca am intrat in belea.

  -Sakuinotora a lesinat, are febra, am chemat ambulanta.

  Si tocmai cand am terminat de zis acestea, suna soneria. Deschid, si in casa intra 2 paramedici. Ii conduc in dormitor, apoi ii zic Hanei sa vina la spitalul municipal. Apoi inchid. Vroiam sa fiu alaturi de Uzumaki acum. Nu am nevoie de altceva decat ca ea sa fie bine. Nu pot sa cred ca am ajuns sa tin la ea atat de mult in doar cateva zile.

  ~~La spital - dupa 3 ore~~

  Naruto pov:

  Stam pe holul spitalului, in fata usii salonului in care este Sakuinotora. Ne faceam cu totii griji de starea ei. Medicii inca nu au iesit de acolo, si noi suntem extrem de tensionati. Nu stim ce sa facem.. Daca e ceva rau?? Dar doctorul cu specializare iese din salon, si se uita cu ochii tristi la noi. Nu pot suporta presiunea, asa ca-l intreb ce s-a intmplat? Ce are sora-mea? Si acesta ne da o veste ce ne lasa masca.

  -Domnisoara Uzumaki.. Ei.. Are leucemie!..

______________________________________________________________________________________________

Deci.. Nu ma bateti!!
Inainte sa ziceti ceva, m-am cam saturat sa citeasca lumea gresit numele personajului principal, asa ca hai sa va corectez:
1. Sakuinotora se citeste Sachinotora. Acel kui se citeste chi din limba romana. Si accentul cade pe prima silaba, asa ca numele de citeste cursiv.
2. China nu se citeste Ciaina, ca in America si de-alea, si e acel chi din limba romana.
Sper ca n-o sa mai existe confuzii

Si aici cateva poze..:
Haine Sakuinotora
Xenia :D
Hainele Xeniei (cam indiene, da' merg)
Deci.. Astea-s toate. Sper sanu ma bateti ca o s-o omor pe Sakuinotora, si kiba era mort in sezonul I, si ca i-am despartit tot in I, si ca in II era sa se desparta, iar acum a venit Xenia care habar n-am ce cauta aici, si ca habar n-am ce relatie are cu Kiba, si daca o sa fie cu Kiba.. Si nu ma omorati, ca n-o sa mai aflati ce o sa se intample mai departe :D

Doamne saraca de China!!!Nu pot sa cred ca are leucemie-vrei sa o omori?In fine sis plz sa te grabesti cu NEXT-UL!!!

Inainte sa te cert pentru leucemia Sakuinotorei..... vreau sa te felicit. Iti ador povestea. Este incredibil de frumoasa si chiar nu stiu cum sa te mai felicit. Mi-am inghitit toate cuvintele. Primele doua sezoane abia acum le-am vazut, dar pot spune ca sunt perfecte. Chiar ai un talent deosebit si nu m-am plictisit nici macar o secunda cu tine. Esti grozava si acum sa vorbim de sezonul 3. Mi se pare incredibil cum ai transpus povestea in "viata reala". Adaptarile tale sunt demne de apreciat si chiar daca imi vine sa te ucid pentru faza cu leucemia, te felicit pentru acest nou fir al actiunii ce va fi urmat de poveste. Abia iti astept urmatorul capitol. Inca o data ma inclin in fata talentului tau si sa nu te lasi de scris pentru ca ai talent. :3

China pov:

   O raza de lumina palida intra in ochii mei. Ma trezesc intr-un salon de un alb imaculat. Din instinct as vrea sa ma ridic, dar ceva ma tine. Se pare ca eram intr-un spital, si in bratul meu drept se afla o perfuzie. De pe hol se auzeau mai multe tipete si eram capabila sa recunosc vocea lui Kiba, si scancetele lui Naruto. Firar, Naruto, tipul asta ma face de ras! Si nu numai pe mine, si ci pe familia mea. De ce !@#$% plange??

   Pe usa intra mama lui Kiba, impreuna cu Naruto si Hana. Bineinteles ca prima chestie care-mi vine in cap este:

   -Ce fac aici, si de ce aveti fetele astea?

   Si imediat dupa ce pun intrebarea, simt cum mijlocul incepe sa ma omoare. De la o intepatura, se ajunge ca la un cutit rasucit in spatele meu. Ce am facut eu?? De ce sunt asa?? De ce ma doare atat de tare? Scot un mic scancet, apoi o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Naruto vine in graba si ma ia in brate, stergandu-mi lacrima si intrebandu-ma ce s-a intamplat. Ii zic ca ma doare spatele, apoi ma lipeste de pieptul sau, si nu imi mai da drumul. Intre timp doctorul intra in salon, iar Naruto se da la o parte. Il intreb ce s-a intamplat, de ce sunt in spital, raspunzandu-mi ca mi s-a facut putin rau, dar acum sunt bine, si pot pleca. Hana ii zice de durerea de spate, atunci ii scoate afara pe Naruto si Hana, mama lui Kiba ramanand cu mine.

   -O sa fie bine, papusa, nu-ti face griji! imi zice aceasta cu o voce grijulie, si ma mangaie pe cap.

   Imediat intra si mama si tata, extrem de speriati. Deci mama, o roscata cu un par ingrozitor de lung, si tata, un tip care seamana perfect cu mine si Naruto, doar ca are parul mai lung, nu stiau ce sa faca. Aratau ca aterizati de pe luna. Ce au frate, azi?? Imediat intra si colegii.. Toti cu aceeasi fata.

   -Aratati de zici ca ati vazut un extraterestru veoland o fantoma care se chinuia sa refaca relatia cu un castor, pentru ca (,) castorul a veolat un strut ce avea o relatie cu un dihor.

   Nu-mi e prea bine de am zis asta. A inceput sa ma cam doara capul, si am o pofta tampita de caterinca - mie cand mi-e rau fac multa caterinca. Oricum, ceilalti se uitasera la mine cam ciudat pana sa inceapa sa rada.

   ~~~Peste o luna~~~

   Sunt trezita din somn de catre tipetele lui Naruto si ale mamei, si rasul tatei. Imi frec ochii, stau putin in pat, apoi realizez ca tipetele se aud din ce in ce mai tare, iar rasul se cam opreste. Ma dau jos din pat la comanda, apoi ies din camera, intrand fix in livingul enorm, vazand ca motivul ingrijorarii mele este o porcarie: mama il calarea pe Naruto ca sa-l lege cu o pamblica de cap, insa Naruto a cazut peste tata si mai avea putin si-l saruta. Naruto nu vroia, mama tipa sa stea locului, iar tata radea de ei, incercand totusi sa scape. Ma intorc in camera si iau telefonul, apoi le fac o poza - asta pe facebook ajunge! Mno.. Am o familie extrem de nebuna. Naruto a avut de la cine sa mosteneasca asta. Pana la urma: victorie! Pentru mama.. Care, cum ma vede, vine si la mine si imi leaga o pamblica de gat, urandu-mi la multi ani. La fel si tata, iar Naruto inca se plangea.

   Azi e 10 octombrie? Ce repede a venit si ziua asta.. Ziua in care eu si Naruto facem 15 ani! Ce misto!!.. Si azi e petrecerea cu pretenii!! Imediat dupa intalnirea cu rudele la casa bunicii, unde trebuie, eu si Naruto, sa ne purtam exemplar, sa ne comportm ca niste nobili ce suntem - poveste lunga, v-o spun mai tarziu - si sa mancam mancare plictisitoare, intr-o casa plictisitoare, cu oameni plictisitori, imbracati in haine plictisitoare. Si sa nu uit ca mama si tata ar trebui sa fie decenti, si sa lase nebunia si "certurile" acasa. Ma duc langa Naruto care inca era jos, si il bat pe umar. Ma asez langa el in genunchi, si el ridicandu-se, punandu-se in aceeasi pozitie. Se uita la mine, ma examineaza din cap pana in picioare, si se roseste. Dar avea si motiv: un maiou din dantela, si o pereche de pantaloni extrem de scurti, toate mov. Ii pun mana pe cap, ii stric freza ciufulita si ii zic un "la multi ani!" calduros, la fel facand si el.

   Tocmai atunci mama vine din nou in camera, cu doua umerase. Pe unul era un frac, iar pe celalalt era o rochita lila cu un bolerou. Rochita era atat de draguta, chiar pe gustul meu. Atunci mama ne zice ca ar trebui sa ne pregatim, ca intr-o ora plecam.

   -Mama, chiar trebuie? se tot milogea Naruto.

   Sincer, nici eu nu prea vreau sa merg. Ultima data cand am fost acolo, tata a iesit extrem de plictisit si obosit, mama a iesit extrem de nervoasa, Naruto a iesit ciufulit si indopat, iar eu am iesit cu obrajii rosii de la ciupiturile bunicii, si cu nervii la pamant, pentru ca a trebuit sa am grija de nepoteii mici. Eu si Naruto suntem cei mai mari dintre nepotii familiei Uzumaki.. Namikaze, defapt. Familia Uzumaki.. Sincer, nu cred ca mai sunt alti nepoti in afara de mine si Naruto, da' fie.

   Iau rochia de la mama, si apoi intru la mine in camera si incui usa. Mama mai are obiceiul de a intra peste mine cand ma schimb, deci.. Nu risc. Ma rog.. Baita, ma imbrac cu rochia, machiaj.. Decat imi impletesc parul intr-o coada, si eu sunt gata. Si mi-a luat doar o ora! Am terminat la fix. Vad ca sunt cu totii gata: tata si Naruto la costum, iar mama era intr-o rochie mov, lunga, cu un decolteu generos. Ne urcam in masina, si: am plecat!

   Partea buna este ca tot drumul am vorbit despre petrecerea de deseara. Mama si tata ne-au asigurat pe mine si pe Naruto ca n-o sa ne deranjeze toata seara, toata noaptea. Cica o sa se duca la un hotel, si o sa innopteze acolo. Atunci Naruto se apropie de mine si imi sopteste la ureche:

   "-Asta suna a niho-niho!"

   Apoi incepem, eu si el, sa radem ca prostii. Oricum, nu ne-a auzit nimeni, dar ma rog.. Da' sa stiti ca are dreptate. Chiar suna a nebunii. Ca la cata iubire e intre cei doi.. Bine ca nu vom fi langa ei. Apoi Naruto si eu continuam cu lista de cumparaturi pentru party. Mama si tata se ocupa de fonduri. Deci, azi, o sa fie perfect! Dupa ce o sa fim chinuiti in jur de sapte ore la bunica, o sa putem sa ne bucuram toata noaptea cu prietenii, sa petrec, sa facem toate porcariile posibile.. Asta in limita bunului simt. Dar cum la noi nu prea exista.. Bineinteles ca o sa ne facem de cap.

   Nu mai trece mult si ajungem la destinatie. Yee!!.. Abia astept sa fiu chinuita sapte ore de niste plozi nesuferiti. Ai zice ca daca sunt copii de bogatani ar trebui sa se compoarte ok macar cu membrii familiei. Din masina coboara mai intai tata si Naruto. Naruto imi deschide mie portiera, iar tata mamei, si ne ajuta sa coboram. Nici nu coboram bine, ca si vine bunica sa ne intampine. Deci.. 60 de ani, dar are decolteu. Sa ma ajute cineva!! Mi-a si ciupit obrajii.. 

   ~~~ Doua ore mai tarziu ~~~

   Vine o servitoare cu.. Un trianglu cred, si suna la el, anuntandu-ne ca pranzul este servit. In sfarsit! Vreau ceva cu sos. Ne asejam la masa, si ne aduca mancarea. In farfurie: un antreu minuscul. Naruto, mai chior de fel, a intrebat de ce nu ne-a adus inca mancarea. Apoi bunica a ridicat o spranceana, si a spus ca ceea ce are in farfurie este mancarea lui. El a obiectat, dar eu, fiind langa el, l-am lovit pe sub masa, si si i-am facut semn sa taca. Asa e, e putin, dar fara lipsa de respect. Sa nu uite ca ne este conditionat party-ul de deseara. 

   A tacut.. Apoi bunica a dorit sa tina un toast, care m-a uimit.. Cum s-a sfarsit!

   -Acum, as vrea sa tin un toast pentru nepoteii mei dragi: Naruto si Sakuinotora! Astazi este ziua lor, si le doresc numai sanatate si bucurii! Dorinte implinite si note mari! Acum, scumpii mei, ce ar fi sa ne incantati cu talentele voastre muzicale in timp ce noi mancam?

   Ce sa facem?? Sa cantam?? Nu am mai cantat cu Naruto de cand eram mici, si atunci ne prosteam vorbind in rime tot felul de porcarii auzite de la mama si tata cand erau noaptea singuri in camera, iar noi ne uitam pe gaura cheii. Am aflat tarziu ce insemnau acele pozitii pe care le practicau. 

   Deci, cum n-avem de ales, ne resemnam. Naruto se aseaza la pian, iar eu langa el. Nici unul din noi nu stia ce sa cantam, si bunica din spate cica: "Simfonia a III-a" a lui Beethoven. Ne uitam unul la altul speriati, apoi vedem partiturile, pe pian, ale simfoniei. Naruto incepe cu simfonia, il ajut, apoi ne plictisim, si, fara sa ne oprim din cantat, schimbam ritmul. Bagam un The Pussycat Dolls - Hush Hush. Si cand ritmul devine mai saltaret, ma ridic de pe bancuta aceea, ma descalt de sandalele cu toc, si ma apuc sa dansez ca nebuna pe langa pian, uneori mai provocator, alteori mai lent, dar am bagat si niste miscari de la Michael Jackson. A fost chiar caraghios. Nimeni nu se astepta la asta. Bunica parea chiar jignita, iar cand melodia mai avea putin si se termina, i-am facut semn lui Naruto sa continue simfonia cu doua-trei note, dupa care am luat repede chitara ce era langa pian, si ne-m facut de cap mai departe: The Pussycat Dolls ft. A.R. Rahman - Jai ho. A fost tare faza. Tata scosese telefonul si filma inca de cand ne-am ridicat de la masa. Cine stie la ce se astepta, iar noi l-am dezamagit.. Nee!!.. Suntem copii lui si a lu' mama, normal ca nu ne duce mult mintea. Nici surprins nu parea. Sigur se astepta la o astfel de faza. Atat mama ce era cam suparata, dar pana la urma s-a ridicat impreuna cu niste matusi si verisoare, si au inceput sa danseze.

   Bunica, cu putin inainte sa se termine melodia, vine si imi ia chitara din mana, zicand ca este o jicnire, si incepe sa tipe la mama "ca asa ii educa nepoteii"?? Apoi eu ma incalt si ii zic ceva lui Naruto, la ureche. Apoi incepe sa cante la pian, tot de la The Pussycat Dolls, "Sway", eu fredonand-o, si dansand, cu un unchi, tango. Tot ca sa-i facem in ciuda bunicii, care era mama lui tata. Aceasta tipa putin, normal, si ne asezam fiecare la locurile noastre, la masa. Apoi ne zice cu o voce dezamagita si scarbita ca daca ne place atat de mult tango-ul, de ce sa nu dansam in voie. Si se porneste o melodie pentru tango..

   Mai mistocari, ca de obicei, eu si naruto profitam. Ma invita la dans, si accept. Daca ati mai vazut asa ceva, sa ma impuscati. Deci tango, tango, da' dadeam impresia a doi iubiti care is in noaptea nuntii, nici de cum a doi frati. Chestia asta chiar i-a lasat masca pe toti. Eu si Naruto suntem extrem de intimi unul cu celalalt, adica nu ne ferim sau chestii de genu'. Ca pana la urma suntem frati. Nu ne e jena unul de celalalt.

   ~~~Inapoi acasa, peste 3-4 ore~~~

   Deci a fost grozav la bunica! Si ne-am facut cu cadouri. Bunica s-a suparat putin, apoi era sa faca infarct cand a vazut ca eu si Naruto mai avem putin si ne si sarutam si ne duceam sus intr-o camera cand am dansat tango. Frate, se numeste "dansul pasiunii". Nu trebuie sa stai ca momaia, dand din craci! Tre' sa te misti, sa fii senzual.. Da' cred ca s-a cam intrecut masura cand Naruto mi-a cam pipait sanii, si mi-a pus mana pe fund. Da' asta e - exerseaza si el pentru cand va avea o gagica mai mult de cateva zile. Oricum, chestia asta devine un obicei.

   Inca ma holbez la sufragerie, la tot aranjamentul facut, si parca simt ca lipseste ceva. Adica chipsurile erau, bautura era, filmele si revistele erau, DVD Playeru' era pregatit, pana si programul TV cu toate filmele de la orele de noapte incercuite. Nu pricep ce poate lipsi.. 

   -Surioara, lipseste ceva!.. vine Naruto langa mine si se uita si el.

   -Asa e.. Dar ce? il intreb eu, apoi incepe sa-mi dea sugestii
 
   Poate muzica, cica la el. Apoi aduc laptopu' cu mini-boxele in camera, si-i zic ca este bifat. Mai zice de gheata, iar eu il contrazic zicandu-i ca este in congelator. Mai facem noi niste incercari, pana cand decidem sa ne dam batuti. Apoi lui Naruto i se face putin foame, asa ca se duce sa cotrobaie prin frigider, sa vada "ce-i bun de mancat, si ce de aruncat". Se uita, analizeaza, apoi ma striga, zicandu-mi ca noi nu am pregatit nimic inafara de chipsuri si bautura. La acestea tresar. Cum adica nu-i nimic?? Mama trebuia sa aiba grija de asta. Ma duc de urgenta langa el, sa vad daca intr-adevar avea sau nu dreptate. Dar asta asa era. In frigider erau tot felul de alimente, dar nimic preparat.

   -Naru, ma duc s-o sun pe mama, sa vad daca nu cumva le-a pus in alta parte!.. ii zic, apoi parasesc bucataria cand acesta aproba.

   Ma duc in dormitor si o apelez. Aceasta imi raspunde cu o voce oarecum dezinteresata. M-a mirat putin, dar am trecut direct la subiect:

   -Mama, tu ai pegatit mancarea pentru party? De ce sunt tot felul de alimente si mezeluri si de toate in frigider, fara nici o forma? o intreb putin agitata, si imediat explodeaza si imi zice ca a uitat, si se tot scuza, si imi zice ca se intoarce imadiat sa le pregateasca. Nu.. Lasa! Tu stai cu tata sa nu faca porcarii de unul singur. Eu si Naruto ne vom descurca! apoi inchid telefonul

   Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit in bucatarie, alaturi de Naruto, in fata mesei pe care se presupune ca ar trebui a pregatim preparatele. Naruto mai are putin si-mi sare la gat.

   -Ce face, ma?? Eu sa fac mancare?? Atunci de ce mai existi tu si mama in casa?? zice Naruto enervat, dar eu ii tip in ureche.

   -Ca sa intrebe prostii ca tine, ba! De-aia! Acum, hai si ajuta-ma. Daca ma ajuti terminam mai repede.. apoi imi pierd imediat cuvintele cand ma uit la ceas si observ ca e 19:15 ; invitatii ar trebui sa ajunga in 45 de minute, asa ca ar trebui sa ne grabim.

   Incepem sa aranjam farfuriile cu mezeluri, branza apoi Naruto a inceput sa se prosteasca si sa strice, asa ca l-am trimis sa ridice tortul de la cofetarie, si s-a oferit sa plateasca pentru inca niste prajituri. Intr-un sfert de ora aperitivele erau gata si il astepam pe Naruto sa vina de la cofetarie. Dar atunci mi-am dat seama de o chestie: eu eram inca in trenning, iar Naruto la fel. Noi, cand stam pe acasa, avem trenninguri la fel. Sunt chiar misto, chiar parem gemeni - ceea ce si suntem. 

   Ma schimb.. o rochita mini verde, chiar fosforescenta, si tivul negru. Imi permit sa port niste sandale cu toc, avand in vedere ca eu sunt cea mai mica de inaltime dintre ei, si este chiar o diferenta uriasa de vreo 10-20 cm. Un machiaj simplu, si parul ca de obicei: doua codite. Nu dau prea mare importanta acestui fapt.. E doar ca m-am obisnuit asa, si nu vreau sa o schimb.

   Peste cateva minute apare Naruto. Avea mainile pline de pungi si cutia cu tortu'. Le asezam pe toate in frigider, in lada, abia mai avem pe unde le pune. Apoi il trimit pe Naruto sa se schimbe. Nici nu a fost nevoie sa repet, ca a si tirat-o. Mai departe au venit pretenasii.. Kiba.. Ei bine.. I-am aratat jurnalul, cel cu povestea. Nu pot sa cred ca i-am aratat cartea!! Nu pot sa cred ca i-am impartasit gandurile mele intime!! Ce o fi fost in capul meu, nu stiu, insa nu a zis nimic, decat a rosit putin. A ajuns pana la faza cu noaptea la palat, ca a strigat Shikamaru, si.. Neh!

   In rest am mancat, am baut, ne-am uitat la filme, am ras, am glumit, insa in toata seara a fost un moment ce as vrea sa-l impartasesc..

   ~~~ In timpul petrecerii ~~~

   Stateam langa canapea, pe jos, jucam sticluta, si cade la mine. Sasuke la mine, ma intreaba vesnica intrebare, logic, " Adevar, sau provofcare?". Iar eu.. Pai.. Am ales provocare. Se uitau toti unul la altul, iar eu deja ma simteam ciudat, si cred ca si rosisem. Doar eu si Kiba eram paraleli.. Da' vine langa mine - Kiba - si cica:

   -Daca mai stam mult pe langa astia, iesim urat rau de tot.

   Si avea dreptate. Mai ales ca Sasuke avea o fata perversa, mai mai ca de obicei. Si cica la el:

   -Da' bine ca v-ati apropiat! Sakuinotora, te provoc sa-l saruti pe Kiba!! si in camera "ooo"

   Eu rosie, Kiba rosu. Ce sa facem, ce sa facem, ei tot ne impingeau unul in altul, si, pana la urma, ca sa zici ca am facut provocarea, i-am dat un pupic mic de tot, pe obraz. Mi-a fost atat de rusine!!.. Si Sasuke, apoi, a zis ca asta nu este sarut, si ca ce suntem noi? - copii de gradinita?? Si ne-a pus ca, de data asta, sa fie pe bune. Si nici ca ne-au lasat pana nu s-a intamplat asta. Naruto a fost la inceput impotriva, insa Sakura l-a convins: i-a zis ea stie ce la ureche. Si eu m-am rezemat de canapea, protestand, iar Kiba se apropie incet de mine. Intre timp: liniste. Si s-a pus aproape peste mine - inca stand jos - , intre corpurile noastre ramanand decat o destanta de cativa centimetri. Si de fata mea se apropie din ce in ce mai mult, aproape, mai aproape, amandoi eram ca racii la fata, si usor, usor, apoi a ezitat si s-a dat putin mai in spate. Si s-a tot repetat chestia asta de vreo 2-3 ori. Pana la urma buzele noastre s-au unit intr-un sarut atat de dulce!!.. Atat de kawaii!!.. Si ceilalti erau muti.. Hinata incepuse sa tipe - prea perversa pentru o fata, a stat prea mult pe langa Sasuke - ca vrea sa vada un sarut adevarat, iar ceilalti s-au luat dupa ea, cu faza cu "limba". Si asa s-o si intamplat. Pe o parte mi s-a parut scarbos, dar hormonii varstei au cerut-o si am continuat asa vreo 2 minute, pana s-a plictisit Sasuke, si cica:

   -Amorezii, luati-va o camera!! Hai sa continuam jocul!

   Si totul a revenit la normal.. Da' de ce mint?? Ca am fost aeriana toata noaptea!.. Si pana la urma, Naruto, daca tot a vazut faza asta, si cum stie mai mereu la ce ma gandesc, cica la Kiba:

   -Kiba-kun!!.. Nu ai vrea sa-i zici, cumva, ceva lu' sora-mea?

   -Ce anume? intreaba, si el fiind putin aerian.

   -Ei, haide, e clar ca o placi! se baga si Sai in discutie.

   Mai departe, eu am rosit rau de tot, la fel si el. Se tot tineau de capul lui Kiba, sa ma intrebe, eu nu stiam cum sa-i fac sa se opreasca, iar el se tot contrazicea cu ei pe acolo. Pana la urma a iesit o mica incaierare.. Incaierare, auzi si la mine. De fapt, fetele au sarit toate pe el, sa vina la mine, iar el nu vroia. Cei drept, daca era ceva obligat, nu vroiam.. Adica daca sentimentul nu e reciproc, la ce mai exista relatia, nu? Nu as vrea sa-l constrang.

   -Nu o plac! Nu e nimic intre noi! Nu-i asa, China-chan? ma intreaba el, incercand sa scape de ele, apoi isi da seama ce a zis.

   Tocmai mi-a zis.. "China-chan"? Serios? Ramasesem uimita, nu m-am mai miscat, iar ceilalti incepusera sa se intrebe " de unde China-chan? ".

   -Hei, Kiba - incepe Xenia; da, era si ea pe acolo - , daca nu o placi, atunci de ce i-ai zis asa? si ceilalti i-au dat dreptate

   -Si mai e si sarutul.. Sasuke a cerut decat un sarut mic. "China-chan" putea sa te sarute pe obraz, insa voi, in schimb, ati ales sa va sarutati cu orele!.. si Ino

   Astia au complotat aici, frate!


   ~~~ Dupa vacanta de iarna, chiar in vacanta de primavara ~~~

   In ultima luna am avut migrene, mi s-a facut rau de multe ori, insa am ignorat, nu am spus la nimeni, am ignorat total. Incep sa intru putin la banuieli legate de sanatatea mea, insa.. Lasa, nu asta conteaza acum. Conteaza ca toata lumea a inceput sa-mi zica "China-chan", si asta i se datoreaza lui Kiba-kun. Mno, mai nou asa-i zic. Deci m-am legat incredibil de mult de gasca. De parca nu ar fi existat vreodata acel scandal. Am ras, am glumit, si m-am atasat incredibil de mult de Kiba. Am devenit.. Ei.. Pana la urma suntem impreuna. Inainte sa incepem vacanta de iarna, fix in ultima zi de scoala, m-a asezat cu fundul pe banca, si s-a apropiat de mine, si m-a intrebat:

   "-Hei, China-chan, vrei sa stai cu mine?"

   M-am simtit asa de bine!! Si apoi m-a sarutat scurt pe buze. Bineinteles ca am acceptat, insa mi s-a parut putin ciudat ca era si dirigu' in clasa, mai exact Kakashi-sensei, profu' de Istorie, insa nu a obiectat deloc. Ba chiar ne-a felicitat. Din nou, ciudat, dar.. Yee!!.. Stau cu Kiba-kun!!

   De atunci : momente romantice pe unde se poate. Adica nu va ganditi la lugu-lugu, la alinturi, sau porcarii mieroase. Nop! Ma refer ca ne mai prostim, ceva de genu' ca ia ceva de-al meu pe care-l vreau, si ma pune sa-l iau de la el daca intr-adevar vreau. Si mereu se sfarseste cu un kissu, dar ma rog. In plus, in scara blocului.. Pai.. Kissu si acolo, si cand spalat masina lu' tata si pe acolo ne-am lasat amprenta. Am fost si pe la club cu totii. 

   A aflat multe chestii despre mine, si el mie despre el. Din cate a spus el, nu mai exista secrete! Mno, a aflat pana si de tatuajul de pe abdomen, la fal ca cel al lui Naruto. Am fost amandoi sa ne facem, si pacut a fost " Naruto, nu te parasc daca imi dai bani sa-mi fac si eu unul! ". Si a aflat de tatuaj. Si de cel de pe umar, un fluture destul de dragut pe care ma chinuiam mereu sa-l ascund. Datorita lui, nu mai e nevoie. Atata timp cat nu afla mama si tata e ok..

   Si se presupune ca in seara asta ar trebui sa mergem la un restaurant select. De ce? Mama si tata au aflat ca eu si Kiba suntem impreuna, si la fel si mama lui Kiba si Hana. Asa ca parintii ar vrea sa se cunoasca intre ei.. mai mult decat ca niste prieteni, ci ca si cuscrii. Frate, nu ne casatorim!! Si e un restaurant select, frate!! Eu si Naruto am incercat sa-i convingem pe ai nostrii sa se razgandeasca, sau macar sa mearga decat parintii, iar copiii sa ramana acasa, insa au zis ca cine stie cum facem ca eu si Naruto sa distrugem casa, asa ca nu se risca. Si asa a trebui sa venim neaparat!

   Deci cum mama ne-a pus sa ne pregatim, ca intr-o ora tre' sa fim acolo, se presupune ca eu si Naruto sa ne schimbam hainele. Insa noi tot in trenninguri eram, ne bateam la mine in bat pe un ultim chips ramas in punga. Si vine tata, si ne vede, si incepe sa rada de noi. Si apoi vine si mama, si noi ne speriem cand incepe sa tipe, iar tata, ca si el s-a speriat, a sarit in sus si a aterizat pe punga cu ultimul chips, strivindu-l.

   -Tata!! strigam amandoi la el, acesta ascunzandu-se in spatele mamei.

   -Schimbati-va hainele! Acum!! Apoi iese din camera, si tata dupa ea.

   De ce trebuie sa mergem cu ei?? Nu-i corect!!

   Pana la urma cedez, si ma iau dupa mama sa-mi dea o rochie, ca eu nu ma mai imbrac cu rochia cu care am fost la bunica, iar cea de la party este mult prea indecenta. Asta pentru ca mi-am luat palme pe f**d, si de cate ori ma aplecam putin mai mult mi se vedea lenjeria. A fost putin jenant, dar.. A fost pentru o seara. Si asa, cu aceste argumente, primesc o rochie noua. Cica a cumparat-o special pentru seara asta.

   O iau, si cand ma intorc in camera, vad ca Naruto era in blugi si o camasa portocalie. A scapat usor. Inciu usa, apoi imi dau bluza de trenning si tricoul jos, la fel si pantalonii. Ramasesem decat in lenjerie si in sutien.

   -Hei, sorioara, dar de unde pana unde faza cu " China-chan "? ma intreaba Naruto; nu mi-e rusine de el, nu ne sfiim unul de celalalt.

   -N-o sa afli niciodata! zic hotarata, apoi ii pun o bluza pe cap, zicandu-i ca imi dau jos sutienul.

   Termin de schimbat, apoi ma uit in oglinda. Intre timp, Naruto isi dadu jos ce avea pe fata. Observ o adolescenta de 15 ani ce parea atat de inocenta.. Pielea oarecum creola, ca si cum m-as fi bronzat la solat, niste ochi mari si albastrii ca cerul senin, un par blond extrem de lung, prins intr-o coada de cal la spate, ajungand pana la f**d. O rochita fara bretele sau maneci, albastra, mulata, apoi pornind in volane. O floricica crosetata prinsa de aceasta, si nu-mi venea sa cred ca eu sunt. Adica rochiile nu sunt genul meu.

   Apoi imi pun din nou pandantivul: un mic cristal albastru legat de o sfoara neagra. Eu si Naru le avem la fel, ca doar avem aceleasi gusturi.

   Descui usa, si, cum fac aceasta, mama intra pe usa in mare graba, cu niste sandale cu toc, si niste bijuterii. Eu nici sa nu aud! Eu cu bratari si cercei?? Cum??

   -Scumpa mea, vrei sa faci o impresie buna, sau nu? imi zice mama, atingandu-mi punctul sensibil, si la propriu si la figurat; adica m-a pus pe ganduri, si m-a si lovit in stomac, fix in locul din care pornea tatuajul.

   Cercei rotunzi din aur, niste bratari tot din aur.. Ma rog, pana la urma am lasat-o sa-mi onduleze parul, dar sa n-o prind ca ma macheaza. I-am zis! Si dupa ce mama l-a mai aranjat pe Naruto putin, si dupa ce am luat o gentuta stil plic, pe albastru, si mi-am bagat telefonul acolo, am plecat. 


   ~~~ La restaurant ~~~

   -Sarut-mana! spunem eu si naruto in cor, cand ajungem la masa.

   Hana, Kiba si mama lor erau deja acolo. S-au ridicat in picioare cand am ajuns, apoi ne-am asezat cu totii, Naruto tragandu-mi scaunul sa ma asez. Mama lui Kiba si Hana au ramas impresionate de acest gest. Asta si trebuia, pana la urma. Acum urmeaza greul: pozitia decenta pe scaun, cu spatele drept. Adica fara pozitia lotus, sau cu picioarele pe scaunul liber. Deci sa zic cum eram asezati: eu, cu Naruto in partea mea dreapta si tata in partea stanga, pe partea cealalta a mesei Hana si Kiba, iar in capete erau mama si mama lui Kiba. Se cunoaste, deci, cine este sefu'n casa. La acest gand mabufneste rasul, insa ma abtin cat pot de mult.

   Mama si tata cu Hana si mama lui Kiba discuta despre ce se intampla cu copiii din ziua de azi, despre cum pierd vremea prin cluburi in loc sa studieze si despre cum se poate impiedica asta. Tata ne-a luat apararea, zicand ca este ceva normal pentru varsta noastra sa vrem independenta, insa nici prea multa strica. Apoi mama ne lauda pe mine si pe Naruto - mai mult pe mine - ca suntem constiinciosi, ca nu frecventam cluburile, ca nu umblam cu toti de pe strada. Si pana la urma sfarsim prin a fi intrebati de Hana noi cum am proceda daca am avea copii si ar fi la aceasta varsta cu noi. Si Naruto, destept, se trezeste:

   -Fetele sa nu mai stea atat de mult cu iubitii! m-am simtit la chestia asta.

   -Iar baietii sa nu mai petreaca atata timp in fata oglinzii, de parca ar fi fete. Daca iti faci freza in zece mii de feluri, chiar daca se hotaraste la una, nu sunt chiar atat de "COOL" pe cum se cred - ma bag si eu; Naruto s-a simtit.

   -Surioara, te-ai bagat peste mine!.. ma ia el

   -Dar, fratioare, si eu am fost intrebata!..

   L-am luat cu " fratioare ", deci mama si tata s-au prins ca este problema, la fel si Kiba, insa mama lui Kiba a fost incantata de faptul ca eu si naruto ne intelegem atat de bine incat ne punem astfel de apelative dragute si potrivite. Mama si tata incearca sa schimbe suiectul, insa hana tot ne lauda pentru raspunsurile noastre atat de ciudate, dar totusi foarte bune. Si pana la urma eu si frate-mi-o sfarsim prin a ne bate cu picioarele pe sub masa.

   Peste o ora, in care eu, Kiba si Naruto am fost tacuti, Kiba se scuza si se duce pana la baie. Peste un minut, imi suna telefonul: "Kiba". Ma scuz si eu, si ma duc in toaleta fetelor, unde raspund.

   "-Nu mai raspundeai o data?!"

   -Sunt la masa cu ai tai! Ce vrei?
   
   "-Sa ma bagi in seama!.."

   Apoi ii zic (,) ca eu nu pot sa vorbesc nimic (,) cu mamele, Hana si tata prin preajma, pentru ca mi-e jena, iar acesta imi da dreptate. Si mai vorbim noi in jur de 5 minute, in timp ce eu imi refac rujul rozaliu de pe buze, pentru ca incepuse sa arate ciudat. Si la sfarsit, inainte sa inchid, imi face o propunere:

   "-Ce zici ca deseara sa fim doar noi doi?.. Poate si Naruto, nu cred ca scapam de el..?"

   Pentru un moment ma opresc. La inceput mi-a sunat a propunere de 16.5, dar apoi, cand am auzit si de Naruto, mi-am dat seama ca defapt vroia doar sa scape de mama sa. Accept, si apoi inchide brusc. Cand ies din toaleta fetelor, dau peste Kiba care tocmai ce iesea din cea a baietilor.

   La masa, Hana a propus acelasi lucru ca si Kiba.. Cred ca au vorbit. In fine, faza este ca si mamele noastre, nu doar tata, au acceptat. Ciudat, mai ales din partea mamei, insa a fost ok. Si fara Naruto!! Este o minune!..


   ~~~ In aceeasi seara, peste o ora, acasa la Kiba ~~~

   Imbratisati, privindu-ne in ochi. Asa eram. Era o pasiune in aer, si nu puteai sa-i rezisti. Pur si simplu te lasai prada tentatiei..

   -Nu credeam ca o sa te mai vad vreodata in rochie.. apoi ma saruta.

   Am continuat asa. Apoi, ca lucrurile sa devina mai interesante, i-am desfacut un nasture de la camasa. Si inca unul, si inca unul.. Camasa jos. Si imi da rochia jos. Si in pat.. Si nu am mai continuat. A rupt repede sarutol chiar cand sa-i desfac cureaua. Cum? O face cu toate curvele, dar cu mine nu? Nu mai zice nimic. Decat ia camasa si rochia de jos, le pune in pat, apoi se duce in baie. Nu-i corect! Nu-l las!

   Ma dau jos din pat, si deschid usor usa de la baie, abia am crapat o deschizatura, si-l vad pe Kiba in fata oglinzii de la ghiuveta, cu apa de la dus mergand, capul plecat si mainile rezemate de bazinul ghiuvetei. Ma apropii tacticos de el, si-l imbratisez pe la spate. Tresare usor, dar ma intreaba "de ce".

   -De ce, ce? intreb confuza.

   Acesta se intoarce cu fata spre mine si ma apuca de maini, privindu-ma serios. Stramba putin coltul gurii, apoi ma ia in brate si nu imi mai da drumul. Ce e cu el?

   -Imi promiti ceva? ma intreaba acesta, extrem de disperat.. 

   Se cunostea in vocea lui ca vorbea serios. Si ma intreb care a fost motivul intrebarii.. Daca este atat de suparat, poate ca pot sa-l fac sa-mi marturiseasca motivul internarii mele in spital. Trebuie sa apelez la orice mijloc de informatie, insa sunt sigura ca nu va fi asa de usor pe cum suna.

_______________________________________________________________________________________________

Melodia capitolului este [url= https://www.youtube.com/watch?v=hSoOqvptTUA]Ke$ha - My first kiss[/url]
Rochia Chinei de la banchetul bunicii
[url= http://www.iriconfstil.ro/rochii/20-rochita-de-vara.html]Rochia Chinei de la party-ul cu prietenii[/url]
Pijamaua Chinei de pe la inceputul capitolului
Rochia Kushinei de la banchetul bunicii
The Pussycat Dolls - Hush Hush 
TPD - Jai Ho
TPD - Sway

Si ultima imagine, dar nu in cele din urma, rochia Chinei de la restaurant . 

Sper ca va placut capitolul :D Va rog sa va lasati parerile intr-un comentariu, si sa-mi spuneti ce nu va convine. Nu voi tine seama pentru ca eu am deja un plan facut, insa e bine de stiu ce nu va place, sa nu se mai repete si in alt fic.

Foarte interesant capitol, intradevar e un capitol lung  si sper ca o sa te conving sa pui next repede.Vreau sa stiu ce se intampla mai departe cu kiba-kun si China-chan asa ca te rog cat mai repede: NEXT!

Melodia capitolului -> Don't let me go

____________________

   -Imi promiti ceva? ma intreaba acesta, extrem de disperat.. 

   Se cunostea in vocea lui ca vorbea serios. Si ma intreb care a fost motivul intrebarii.. Daca este atat de suparat, poate ca pot sa-l fac sa-mi marturiseasca motivul internarii mele in spital. Trebuie sa apelez la orice mijloc de informatie, insa sunt sigura ca nu va fi asa de usor pe cum suna.

   Insa tocmai cand sa deschid gura sa raspund, o durere ingrozitoare de spate ma cuprinde, umbland libera pe toata coloana mea vertebrala, terminandu-se in trunchiul cerebral. Scot un mic tipat, apoi cad in genunchi, fara a fi capabila sa mai fac sau sa zic altceva. 

   Cand m-am trezit, m-am trezit in spital - din nou. Doctorii tot nu vroiau sa-mi zica nimic. Toata lumea era agitata in jurul meu, si o asistenta a venit degraba punandu-mi tubul de oxigen. De ce?!

   -Mama, ce s-a intamplat? intreb eu pe mama ce era langa mine.

   Ma priveste compatimitoare, apoi pleaca. M-au lasat singura in camera..

   Cu privirea in tavanul de un alb imaculat ma intreb ce se tot intampla cu mine?! Acum sunt bine, acum sunt la spital. Care este motivul acestora? Si, mai ales, de ce nu vrea nimeni sa-mi spuna ceva? Toata lumea-mi ascunde motivul internarii mele, motivul pentru care mereu sfarsesc la spital, motivul pentru care fiecare zi a mea se termina cu o vizita la dulapiorul cu medicamente.
 
   In momentul in care nu mai aud nimic langa usa, imi dau repede tubul de oxigen jos, si cobor din pat. Insa tocmai cand sa pun mana pe foaia mea de spitalizare, clanta usii de la intrarea in sala este apasata. Ma urc repede in pat, si imi pun la loc tubul de oxigen. Atunci observ ca pe usa apare Kiba. Avea o fata plouata, insa se chinuia sa mentina un zambet pe fata. Vine si se aseaza langa mine pe pat.

   -Sakuinotora.. incepe el

   Faptul ca mi-a spus pe nume m-a facut sa intru putin in panica, desi nu am aratat-o. De ce nu mi-a mai spus "China-chan"? L-am suparat? L-am deranjat? Am facut ceva gresit? Il intreb ce s-a intamplat, apoi ia o fata serioasa. Incearca sa evite putin subiectul, insa strig la el sa-mi spuna !@#$% o data. Ma ia de maini, si ma priveste trist. Imi spune cu o voce tremuranda, incercand sa-mi evite privirea:

   -Vreau sa ne despartim!

   Cand a rostit acele cuvinte, intreaga mea lume s-a spulberat. Cum adica sa ne despartim?? De ce?? Imi iaumainile dintr-ale sale, apoi ii ridic barbia cu doua degete, si il privesc cu cea mai mare teama. El tot imi evita privirea. Ii intreb daca el chiar vrea sa se departa de mine, iar raspunsul este pozitiv. 

   -Kiba, nu asa! Uite-te in ochii mei si spune-mi ca vrei sa te desparti de mine! incep eu calm.
   
   Eram suta la suta sigura ca nu va reusi sa-mi spuna asta in timp ce ma privea in ochi. Insa, inca o data, m-am inselat. S-a uitat in ochii mei, si, fara nici o strangere de inima, mi-a spus ca vrea sa ne despartim. Atunci ii dau drumul la barbie si ma las pe spate. Priveam tavanul, si totul parca se intuneca in jurul meu.

   -Acolo e usa - ii spun; s-a facut ca ploua, a ramas langa mine. Am zis sa iesi!! tip eu din toata puterea mea.

   Apoi pe usa intre toata lumea: mama, tata, Naruto, Hana, mama lui Kiba, si asistentele. M-am enervat la culme.. Nu vroiam pe nimeni langa mine. Deja eram satula de minciuni, nu vroiam pe nimeni langa mine, vroiam sa fiu doar eu.

   -Iesiti! Toata lumea afara! strig, si ies toti.

   Apoi imi dau jos tubul de oxigen de pe fata, si ma dau jos din pat. Ma duc la foaia de spitalizare, si ma uit la diagnostic: "LEUCEMIE". Pentru moment, inima mea s-a oprit. Am putut simti asta, insa mi-am revenit repede. Am facut ochii mari, cat cepele, si nu mi-a venit sa cred ceea ce tocmai am citit. Adica eu sunt in pericol sa mor in orice moment, iar nimeni nu a vrut sa ma anunte si pe mine de asta. Si, pe deasupra, Kiba, care zicea ca ma iubeste si ca n-o sa ma lase niciodata, mi-a dat papucii. Sunt chiar asa o povara? Chiar asa am fost mintita chiar de persoana pe care o iubeam de atatia ani?..

   Iau foaia in mana, apoi ies pe usa furioasa. Acolo era prezenta toata lumea. Se uitau ciudat la mine, de parca aveam sa fac cea mai mare prostie din lume. Sau poate chiar asa era. Kiba a venit la mine speriat, intrebandu-ma ce fac fara tubul de oxigen, si ce-i cu foaia din mana mea. Atunci ma uit urat la el, si incep sa tip:

   -Pentru asta m-ai lasat tu, ma?! si apoi i arat foaia. Sunt perfect sanatoasa! N-am nimic!.. Mincinosule! imi vine sa plang, insa ma stapanesc. "N-o sa te las niciodata, vei fi mereu a mea, sa stii!". Unde sunt , ma, vorbele astea acum, a? apoi ii arunc foaia in fata, si merg inainte pe hol.

   In spatele meu striga Naruto, care m-a intrebat unde merg. Raspund ca acasa, apoi cobor scarile in cea mai mare graba.

   ~~~Acasa~~~

   Deschid caietul cu povestea mea, iau un stilou, si incep sa scriu. Nu pot sa-i las fericiti! Nu! Ei trebuie sa moara! Relatia lor.. Copiii.. Ei.. Sa moara! Cu o unduire de penita incep sa leg niste cuvinte pe foaia de hartie: "Si timpul a trecut. Dar parca nu mai este la fel. Este mai rece cu mine, si banuiesc ca ma poate insela. Banuiesc (,) ca poate alta o poate satisface in locul meu. Dar ar fi si normal.. Nu mai sunt ca inainte. Nu mai sunt o pustoaica cuprinsa de focul pasiunii.". Apoi las instrumentul de scris jos. Nu mai puteam continua. Ma durea inima prea tare. Ascund caietul sub saltea, apoi ma intind in pat si incep sa plang. De ce m-a lasat? Doar pentru ca sunt bolnava? Si de ce sunt bolnava? De ce trebuie sa mor? Multe intrebari enervante imi invaluie mintea, si o multitudine de ganduri sinucigase ma imping la dorinta mortii. Insa nu pot fi atat de iresponsabila. Nu-i pot semana lui.. Acum si pentru totdeauna ar trebui sa ma schimb, sa-mi fac propria mentalitate, pripriile obiceiuri. Tot ce pot sa fac este sa nu-i alimentez mandria.

   Apoi ma ridic de pe pat si ma indrept cu pasi lenti catre baie. Ma dezbrac, ramanand doar in lenjerie, si intru in dus. Dau drumul la apa si las ca acele picaturi fierbinti sa-mi loveasca violent corpul. La inceput, am tresarit. Apa ce-mi atingea pielea era mult prea fierbinte, insa corpul meu s-a obisnuit. Cel mai bine eu gandesc in timp ce sunt sub apa. Indiferent daca ma aflu sub dus, in cada, in ploaie, la piscina sau chiar in mare. Cel mai bine ma simt in apa. Oarecum, pentru o clipa, mi-a venit sa plang. Asa ca m-am asezat pe acea gresie de la dus, si mi-am strans genunchii la piept. Mi-am sprijinit capul de mainile mele incolacite in jurul picioarelor, si am asteptat. Am asteptat sa treaca timpul. Am asteptat ca Naruto sa apara acasa si sa ma consoleze. In aceste momente, gemenii ar trebui sa fie impreuna, unul langa celalalt, si sa se sprijine.

   Imi amintesc de acum cativa ani.. Cand Naruto a avut "marea iubire" pe o iertati-ma nu stiu ce vorbesc care l-a lasat. L-a inselat cu altul, chiar in toaleta scolii. Eu i-am spus lu' Naruto sa ma asculte, insa el nu a vrut. Cand s-a despartit de ea, a fost distrus si o luna nu a mai iesit din casa. Acumulasem enorm de multe absente, si eram clasa a VIII-a. Nu mai puteam sa intram in examen cu acele absente, asa ca mama a fost nevoita sa se duca la doctor si sa-l minta ca am fost bolnavi ca sa poata sa primeasca scutiri pentru motivarea absentelor. Bineinteles ca am fost alaturi de el in acest timp si l-am consolat. Nu-l lasam sa faca nimic singur, si faceam orice pentru a-i ridica moralul. Acea tipa intrase adanc intre noi. Naruto ajunsese, in acel timp, sa ma ignore, sau, chiar daca vorbea cu mine, ori era prea nervos, ori era sec. Niciodata nu puteam avea o discutie normala, de aceea eu m-am bucurat putin cand s-a despartit de ea. Pe el l-a durut cand a vazut ca ma bucur, asa ca n-a mai vorbit cu mine o saptamana. Insa am realizat ca starea lui este mai importanta decat faptul ca am scapat de un parazit. Asa ca, de atunci, noi am jurat sa nu mai lasam pe nimani si nimic intre noi. Ins.. El si-a incalcat juramantul cand a existat acel zvon despre mine. In loc sa ma asculte si sa ma ajute, m-a batut si nu m-a mai luat in seama. Chestia asta, oricat as vrea, nu o voi putea uita. Asa ca mai bine si-ar indeplini responsabilitatea de frate si ar aparea.

   Si tocmai cand gandeam asa, a intrat val-vartej in baie. Imi indrept privirea spre el, care parea extrem de disperat, si se repede la mine. Deschide cabina de dus, intra, apoi inchide din nou acea usa din sticla. Se aseaza langa mine, si ma ia in brate. Imi spune ca totul va fi bine, apoi imi da drumul si imi da o palma. Incepe sa tipe la mine ca ar trebui sa raspund la mobil cand sunt sunata, ca poate unele persoane chiar isi fac griji pentru mine, si ca tot ce fac este sa le ingrijorez. Si asta a fost maxima - incep sa plang fara nici o ezitare. 

   -Imi pare rau, surioara, dar nu mai putem face nimic acum.

   Acestea au sunat ca un ecou in mintea si inima mea. Nu imi doresc sa fie adevarat, insa e. E un adevar dureros, o realitate cruda pe care trebuie sa o accept. 

   Dupa cinci minute, am iesit din cabina de dus. Parul meu ud imi ajungea aproape de genunchi. Chestia asta m-a facut sa ma stramb. Apoi iau foarfeca din dulapiorul de deasupra q-wetei, cu intentia sa-l mai scurtez. Dar Naruto imi prinde mana si da negativ din cap. Imi spune ca nu ar trebui sa ma schimb pentru nimeni si nimic, ci doar sa am incredere in mine, ca sigur imi voi gasi pe cineva mai bun. Atunci arunc foarfeca in acel vas de portelan si imi imbratisez fratele. Incep sa plang, spunand ca eu voi muri, ca nu voi mai avea niciodata pe cineva care sa ma iubeasca. Imi saruta usor fruntea, apoi imi pune un prosop pe mine si imi spune ca nimic nu este imposibil.

   -Acum, micul meu fluturas nu va trebui sa raceasca. Maine, mergem la cumparaturi. Si stii de ce? ma intreaba uitandu-se in ochii mei identici cu ai sai.

   Dau din cap in semn negativ, apoi incepe sa chicoteasca.

   -Saptamana viitoare e saptamana altfel, asa ca putem purta si altceva inafara de uniforma, nu? Si asta nu inseamna ca poti sa faci furori printre baieti cu hainele cele noi?

   Apoi ma uit putin confuza la el. Oarecum, incearca sa-mi transmita ceva - nu ar trebui sa ma gandesc la el, sa incerc sa-l fac sa se gandeasca el la mine, sa-l fac gelos. Fratele meu mereu ma ajuta. Ma cunoaste, si nu ma judeca.

   Ma duc in camera si ma schimb in pijamale, impletindu-mi parul. Stateam acolo, pe pat, si ma uitam in gol, iar Naruto era pe jos, butonand televizorul. Tot felul de emisiuni tampite: talk-show-uri, divertisment, top-shop, stiri.. De toate si nimic. Pana la urma schimba pe desene animate - pe Cartoon Network. Era acolo vesnicul desen al copiilor, "Tom & Jerry". Acea poveste veche cu un motan ce fugareste un soricelnevinovat doar pentru a-l manca. Cam asa ar fi si in viata - omul fuge de realitatea cruda, insa realitatea nu se lasa; continua doar pentru a-l innebuni pe om.

   Trece timpul, si se face ora 22. Mama si tata au adormit de ceva timp, iar Naruto se duce sa doarma. Ma intinde pe pat, si ma inveleste. Stinge televizorul, iar, cand sa stinga si lumina, eu il opresc.

   -Naruto-kun!.. intoarce capul spre mine. Te rog.. Dormi cu mine? sta putin sa se gandeasca, apoi imi raspunde ca da.

   S-a schimbat in pijamale, apoi a venit langa mine, in pat. Am adormit cu capul pe abdomenul sau, in timp ce ma tinea in brate. M-am simtit in siguranta in bratele fratelui meu.


_________________________

 Hei, scuze pentru interziere! Da' is a VIII-a, si examene, simulari, de-alea, stiti voi!.. Am adus nextu'. Lectura placuta!

Deci a fost un capitol cu o tenta trista dar foarte bine relatat si cu o descriere foarte buna.Astept cu nerebdare sa vad ce se va mai intampla!Spor la scris si la idei sis!

VII


 La mall cu Naruto mi-am ales o multime de haine noi. Am vazut, insa, si o multime de magazine. Unele gothice, altele pentru hippie. Am vazut pana si un magazin de unde isi fac cumparaturile oamenii ce poarta uniforma. Duminica cu Naruto a fost amuzanta. Dupa cumparaturi am fost la un suc, apoi ne-am dus la film. Am lasat pungile cu multimea de haine in masina - bunica ne-a imprumutat masina cu soferul - si apoi ne-am dus intr-un parc de skate unde se inchiriau placi si role. Am dat un spectacol acolo. De fapt nu era programat, insa ceilalti, cand au vazut ce facem eu si Naruto, s-au dat la o parte. A fost misto, adica m-am descurcat de minune cu skate-ul, si nu am facut cine stie ce lectii. Ziua s-a terminat frumos. Nu m-am gandit la Kiba toata ziua. 

 A doua zi la scoala, m-am simtit ciudat. Cred ca din cauza ca nu mai eram imbracata in acea uniforma, ci doar in blugi, un tricou stramt si niste tenesi. Naruto are gusturi destul de bune.

 Cand am ajuns la scoala, toata scoala deja stia de despartirea mea si a lui Kiba, si de boala mea. M-am simtit putin prost, deoarece eram in mijlocul atentiei, si toti erau mult prea atenti cu mine, cu ce afc, cu ceea ce spun. Oarecum, nu ma mai simteam asa de singura, insa ma stanjenea.

 -Hei, iubire, te fac cu o intalnire? imi spune unul dintre baietii mai mari. 

 Ma uit putin ciudat la el, si apoi incep sa rad. Naruto vine langa mine, si ma ia de gat. Ma imbratiseaza, apoi ii zice tipului sa faca pasi. Acesta se enerveaza, si incepe sa faca misto, si sa zica (,) ca eu care pana acum am fost considerata o (**) nu merit atata atentie pozitiva. Apoi Sasuke si Neji vin la el, cu priviri amenintatoare, in timp ce toti colegii nostrii ii sustineau. El nu a avut ce face, asa ca a plecat. Ceea ce a fost mai ciudat, este ca el este un tip din ultimul an.

 Mai nou, scoala are doua barfe noi: Kiba s-a despartit de mine, si Sakura de Sasuke. Pentru a mia oara, Sasuke si Sakura nu mai sunt impreuna.

 Ora de abilitati practice, apoi pauza. In pauza, am fost la toaleta sa curat foarfecele si pensulele de lipici. Am lasat obiectele pe un suport, apoi am intrat in cabina, insa, nici bine n-am facut-o, ca si usa de la intrare s-a mai deschis o data, apoi s-a inchis. Am auzit doua voci bine cunoscute: prietenele lui Karin. Care vorbeau despre faptul ca toata lumea imi acorda atata atentie, care, de fapt, li s-ar cuveni lor. 

 -Da, fata, da' uite si tu, baiat cu cap! Kiba a parasit-o! Si-a dat seama ca degeaba este cu ea, ca, pana la urma, ea o sa moara, asa ca n-are sens.

 Apoi ele ies.

 Intr-adevar.. Probabil de-asta m-a lasat Kiba-kun.. In clipa urmatoare, o multime de perle incolore imi ies din ochi, prelingandu-se pe obraji. Urasc sentimentul de tristete. Acest sentiment ce mereu ma doboara.

 Ies din cabina, si ma duc la q-weta. Iau o foarfeca din suport, si sunt gata sa o fac. O pun in dreptul venelor. Apoi apas tare, si mai tare, si mai tare.. Pana cand o picatura de sange isi face cale libera afara, urmand si altele. Apoi, cand sa continui, cineva intra pe usa. Nu am vazut cine.. Nu a scos nici un cuvant. Doar s-a grabit inspre mine, si si-a pus mainile peste ale mele, oprindu-mi activitatea. Erau niste maini de baiat. Ma uit in oglinda, si vad ca cel care m-a oprit este chiar Kiba-kun. Nu am mai putut rezista, si am izbucnit si mai tare in lacrimi. Mi-am lipit fata de camasa sa, in timp ce el imi curata sangele de pe mana. Nu scotea nici un cuvant. Doar imi tinea mana sub jetul caldut de apa.

 Cand a terminat, a luat un servetel din suport, si a inceput sa-mi stearga incheietura. Tacerea sa ma speria. Ma facea sa ma simt singura, iar lipsa sa ma facea incompleta. Imi ridic capul, si ma uit in ochii sai. Imi evita privirea. Apoi, ma ridic pe varfuri, si imi apropii fata de a sa. Si-a intors capul. Mi l-am mutat si eu, dupa el. Dar, din nou, m-a respins. Apoi, imi trag mainile din ale sale, si ii prind fata, tinandu-l, si dandu-i un sarut.

 Am putut simti cum sangele incepea sa fiarba in mine, iar inima imi batea din ce in ce mai tare. Pot sa pun pariu ca eram toata rosie. Ai zice ca dupa 4 luni de cand sunt impreuna cu el ar fi trebuit sa ma obisnuiesc deja cu astfel de momente, insa.. Fiecare clipa este magica. Intoarce capul, refuzand sarutul. Atunci palma mea  a facut contact cu fata sa. Nu isi bate joc de mine!

 -Kiba, nu refuza!

 -Nu te plac, ce nu intelegi??

 -Minti!

 -Nu mint!

 -Daca nu minti, atunci loveste-ma! strig eu, si ramane masca.

 Poate ca sunt disperata, insa este vina lui ca m-a oprit. Imi arunca o privire superioara, apoi incepe sa spele pensulele si foarfecele, asemeni si q-weta, de sange. Da sa iasa din camera. Tocmai cand apasa clanta usii, ii strig :

 -Te urasc! 

 Apoi intoarce capul 90 de grade, si schiteaza un mic zambet in coltul gurii. Cuvintele ce i-au iesit din gura au fost pline de venin: "Asa trebuie!". Apoi a iesit fara sa-mi mai adreseze vreo privire sau cuvant.

 Cad din picioare, fix in genunchi. Lacrimi din nou imi invaluie toata fata, dorindu-mi sa nu ma fi oprit. Imi pun o mana in fata, sprijinindu-ma, iar, cu cealalta, incerc cu greu sa-mi sterg lacrimile. Insa tot ce am putut face a fost sa-mi cauzez din nou sangerarea incheieturii, deoarece rana a fost iritata de parul meu mult prea lung. 

 Se aude o bataie in usa, apoi, imediat, rasare Kakashi-sensei. Avea o privire disperata, si mai avea putin si ma lua la bataie. Ma ridica repede de jos, si imi ia mana intra sa, trangandu-ma dupa el pe holul interminabil, pana la infirmierie. Acolo, Shizune, asistenta, se sperie de moarte cand ma vede. Se fataie de colo colo, cautand diverse chestii. Ma uitam confuza, neintelegand cat de agitata poate fi. Ma ridic de pe patul acela cu roti, si deschid un dulapior mic, de unde scot o rola cu bandaj, si o sticluta cu Baneocin. Se uita uimita la mine, in timp ce imi curatam si imi pansam singura rana. Intre timp, lacrimile mele se uscasera pe fata. 

 -Sakuinotora-chan, de unde ai stiut unde sunt puse? ma intreaba Shizune.

 Ma uit la ea, apoi imi mut privirea inapoi la mana mea bandajata. Ii reamintesc ca eu am facut ultima data curat in cabinet.

 De cand am inceput primul an de liceu, adica din toamna, fac actiuni de voluntariat prin liceu. Adica ajut bibliotecara cu noile carti ce vin, asez medicamentele in cabinet, ajut femeia de servici sa faca curat, mai ajut la indosarierea unor documente in secretariat.. De toate. Probabil ca si de asta toate cadrele si personalul scolii ma iubesc.

 Dupa ce termin, ma indrept, impreuna cu Kakashi-sensei ce nu a vrut sa ma lase o secunda, spre clasa. Kakashi-sensei o ia inainte, si imi deschide usa, apoi ma ajuta sa ma asez in banca. Imediat dupa aceea, Naruto vine la mine si imi trage o palma. Toti raman masca la asta. Imi intorc capul in directia opusa, incercand sa-i evit privirea. Mi-era putin rusine.

 Naruto incepe sa tipe la mine, ca sunt complet iresponsabila, cum pot face asta, si chestii de genu'. Am inghitit fara sa scot un cuvant. Stiam ca are dreptate. Stiam ca nu trebuia sa fac asta, indiferent de motiv.

 In timp ce imi tinea morala asta, vine Ino si il ia in brate, si il saruta. Colegii au fost si mai mirati. Insa eu am fost cea mai cea. Kakashi-sensei parasise sala de clasa, asa ca nu a vazut asta. Fac ochii mari, insa ma abtin din a face o miscare gresita, cu gandul ca Ino poate doar a nimenit gresit. Insa miam iesit din sarite atunci cand Naruto i-a zis "iubire":

 -Iubire, nu acum!

 Ma ridic brusc din banca, o dezlipesc pe Ino de Naruto, impingand-o, iar cand Naruto s-a rastit la mine, i-am lipit o palma de toata frumusetea, incat i-a ramas pe fata imprimata urma palmei mele.

 -Ce face, ma? "Iubire"?! De cand? Si, mai ales, mie de ce !@#$% nu mi-ai zis?? Ce papuci sunt eu aici - proasta ta?! tip eu la el, si ii lipesc si un dos

 A meritat ambele lovituri. Naruto a vrut sa ma loveasca din nou, insa in fata mea s-a bagat Sasuke, care i-a zis sa se potoleasca. Nu a vrut, a tot incercat sa il dea pe Sasuke la o parte, insa, pana la urma, a sfarsit cu o palma dupa ceafa de la Neji. M-a mirat putin gestul celor doi. Adica ar cam fi a doua oara pe ziua de azi in care imi iau apararea. Si tocmai in fata lu' Naruto.. Nimeni niciodata nu s-a bagat intre noi doi. Si chiar ma mira faptul ca au indraznit pana la urma.

 Apoi Kakashi-sensei intra din nou in clasa, si ne anunta sa ne ducem in sala de muzica, unde vom repeta pentru contributia clasei 1-3, adica clasa noastra.

 Ne conformam ordinului, si urcam cu totii la nivelul 3, impreuna cu "bagajele". Intram in sala - o clasa mare, cu tabla neagra, in fata tablei o scena de lemn pe care erau un laptop conectat la niste boxe mari de langa, tobe, si niste cutii cu chitari. Pe peretele opus era un cuier, si se porneau niste randuri de scaune, cu niste suporturi de partituri. Pe peretii din lateral erau dulapuri cu instrumente, si tot felul de planse cu note muzicale si poze cu copiii din liceul asta care au participat la concursuri muzicale, iar in mijlocul salii era un pian. Ne asezam fiecare pe scaun, si apoi intra dirigu', care ne spune ca saptamana asta vom sta in sala asta, repetand.

 Apoi ne cheama pe fiecare in fata, pe scena, sa vada ce putem face si ce nu, sa ne vada nivelul de pregatire. Am fost solicitati in functie de cum ne-am asezat pe scaune, asa ca primul a fost Sasuke, a bagat tare la chitara electrica, apoi Karin, prietenele ei, Ino, Sakura. Apoi am urmat eu si Naruto. Naruto s-a asezat la pian, apoi s-a uitat la mine, intrebandu-ma din priviri ce vom canta.

 -Lara Fabian-Je t'aime 

 Am spus convingatoare. In clasa incepusera multe susoteli, iar dirigu' ramasese putin uimit. Insa apoi i-am dat drumul. 
 
 Naruto a inceput usor cu pianul, apoi am inceput eu cu versurile:

 - " D'accord, il existait d'autres facons de se quitter
Quelques eclats de verre auraient peut-être pu nous aider
Dans ce silence amer, j'ai decide de pardonner
Les erreurs qu'on peut faire à trop s'aimer [..] "

 Imi place mult melodia, ma emotioneaza de fiecare data. Unele colege chiar au inceput sa planga. Nici eu mi-am putut abtine cateva lacrimi. Multi au ramas cu gura cascata. 

 Dupa noi, a urmat Kiba-kun. S-a pus la pian, si a inceput sa cante. 3SE-Clipe, versiunea originala, la pian. A cantat doar instrumentalul.. Probabil ca nu retinuse si versurile, sau nu a vrut sa strice momentul la pian. Cand a inceput sa cante, un fior rece mi-e trecut pe sirea spinarii, provocandu-mi un sentiment de tristete.

 Restul clasei s-au descurcat destul de bine. Insa nimeni nu a mai apelat la pian. Dupa tot "concertul" dat, Kakashi-sensei a ales cine se va ocupa de muzica.

 -Kakashi-sensei, insa de ce e nevoie de asta? intreaba Hinata-chan, inainte ca dirigu' sa anunte elevii.

 Incepe sa rada, apoi ne spune mai in gluma, mai in serios, ca a pierdut un pariu cu directorul Jiraya, si ca va trebui ca clasa noastra sa tina un fel de festival la sfarsitul saptamanii. Si ca a pierdut pariul acum doua saptamani, da'a uitat sa ne zica.

 -Adica mai avem decat 4 zile sa ne pregatim?? sare Lee.

 -Cam asa - spune dirigu. Acum, cei care se vor ocupa de muzica vor fi Sasuke, Neji, Kiba, si Naruto - apoi se uita la mine. Sakuinotora, cum te descurci la melodii mai alerte?

 Stau putin pe ganduri, apoi dau din umeri. Adevarul este ca niciodata nu am incercat asa ceva. Tot ceea ce stiu sa cant este opera, melodii de dragoste, melodii lente, The Pussycat Dolls. Altceva.. Sunt cam paralela.

 -Cat iti ia sa inveti o linie melodica? ma intreaba din nou.

 Apoi Sakura se baga peste mine, spunandu-i senseiului ca eu prin imediat orice melodie.

 -Sakuinotora, Kiba, un duet! Vreau ceva energic, sa ma faca sa dansez. Altfel va inlocuiesc! termina dirigu, si ne lasa sa ne lamurim.

 Se suna de pauza, asa ca toti ies afara, mai putin eu si Ino. Eu imi iau  cutia cu pranzul si ma apuc sa mananc. Aveam takoyaki, onigiri, omleta japoneza si spaghete, asezate intr-o cutie de pranz. Mama a inceput sa gateasca destul de bine, asa ca profit. Iau un bat cu takoyaki, si incep sa mananc, insa sunt intrerupta de Ino ce vine si ma ia de barbie, ridicandu-mi fata.

 Se apropie de fata mea, ma priveste in ochi, apoi ma saruta. Imi maresc ochii instant, nefiind capabila sa inteleg ce se intamplat, de ce m-a sarutat. Apoi il rupe incet, si imi atinge buzele cu degetul sau mare, zambind putin malefic.

 -Ah, China-chan! Ah, ce buze moi! sopteste. Ar fi atat de pacat sa se iroseasca.. Sa mori.. Sa nu mai aiba cine sa le sarute.. Aceste buze atat de dulci!.. apoi ma priveste in ochi amenintatoare. Si o sa mori mai devreme decat ti-e sortit daca nu ma lasi in pace sa fiu cu fratele tau! apoi pleaca, lasandu-ma sigura, confuza, fara nici o pofta de mancare.

 Cand sa iasa pe usa, inauntru intra Kiba. Se da la o parte sa intre el, apoi ea iese. Kiba se duce la locul sau, cautand prin ghiozdan si scotand cutia cu pranz.Se aseaza la un scaun distanta de mine, unde este si locul sau, si incepe sa manance. Trag o privire pe furis: sushi, prajitura si fructe. Vreau si eu!!


 Kiba:

 
 Intru in clasa, si ma lovesc de Ino. Ma lasa sa trec, apoi ea iese. Cum intru, o si vad pe Sakuinotora cu (,) cutia de mancare in mana, si cu o privire confuza. Asta imi provoaca foamea. 

 Ma duc la locul meu si imi scot din ghiozdan cutia cu mancare: prajitura, sushi si fructe.. Nasol!.. Oarecum m-am saturat. Mama numa' asta stie sa-mi dea. Nu stie altceva.. Apoi ma uit la China-chan ce inca se uita uimita in gol. Ma intreb ce a patit.. Apoi imi arunc privirea in cutia ei cu mancare: takoyaki, onigiri, omleta si spaghete. Vreau si eu!! 

 Mai arunc o scurta privire la fata ei, apoi o intreb incet, cat sa aud doar eu"

 -Vreau si eu de la tine.. Imi dai?

 Bineinteles ca nu ma astept sa-mi raspunda..Adica nu-s atat de prost sa cred ca a auzit.

 -Parca nu vroiai de la mine nimic.. sopteste si ea

 Tresar, apoi ma uit la ea. Se uita trista in cutia ei cu mancare. O ia, si o pune pe scaunu' dintre noi, zicandu-mi sa ma servesc. Apoi termina acel bat cu takoyaki si se ridica. Ma uit rusinat in cutia mea, apoi o intreb daca vrea.

 -Nu.. Sunt ok - zice apoi vrea sa plece

 Ma ridic si o iau de mana, impiedicand-o. Se intoarce cu fata spre mine, si lacrimi incep sa-i curga. Ii spun sa nu mai planga, ca nu am avut de ales. 

 -Idiotule, ma apesi pe rana! imi zice.

 La ce s-a referit? Apoi ma uit in jos, ,si observ ca eu chiar o apasam pe rana: o tineam cu putere de incheietura. Ii dau drumul speriat, si incepe sa rada, stergandu-si lacrimile. 

 -Uite, China-chan, eu chiar nu am vrut sa.. In primul rand sa te iau de incheiatura - si apoi imi tin mainile in fata, ca sa ma apar in caz ca vrea sa dea; apoi ma uit in ochii ei, si o sarut usor pe buze. Iar in al doilea rand nu am vrut sa te ranesc. Adevarul e ca.. Doctorul a vrut sa experimenteze, sa vada cum reactionezi la durere, asa ca mi-a propus asta.. Familia ta stie, la fel si a mea. Au trebuit sa-si dea acordul.

 Imi evita privirea. Schiteaza un mic zambet, apoi imi spune ca ce a fost, a fost, si ca nu ar trebui sa ma simt vinovat, ca a fost vina ei ca nu a inteles. Apoi imi zambeste si imi spune ca ar trebui sa ne ocupam de acel duet.

 Ne luam cutiile cu mancare, si ne urcam amandoi pe scena, unde ne asezam. Incepem sa glumim legat de ideile si pariurile pierdute ale lui Kakashi-sensei, si radea ce nu se putea. 

 -"All my stripper friends, / All my ex-boyfriends, / We all want the same thing, / We all want the same thing!" incepe ea cu tupeu.

 Incepe sa mearga "in 4 labe" spre mine, si ma saruta scurt pe buze. Ma priveste in ochi, si apoi isi lipeste fruntea de a mea. Avea o anumita sclipire in ochi. Schiteaza un zambet strengar la coltul gurii, si apoi imi zice:

 -Da' stii ca tre' sa ma cuceresti din nou, nu?

 Ma uit putin confuza la ea, insa se pare ca nu glumea. Apoi ii zambesc si ii spun ca voi da tot ce am mai bun. Se retrage si imi spune ca nu va mai fi deloc ingaduitoare, si ca vom avea voie de a ne folosi de orice mijloc pentru asta. Si incepem sa radem.

 Apoi pe usa apar colegii. Toti in frunte cu "Cuplul Momentului". Tot nu pricep ce a putut vedea Ino la Naruto, sau Naruto la Ino. Astia doi sunt ca polii opusi a unui magnet. Dar cred ca pana la urma opusii se atrag. Apoi ma uit la China-chan, si ma asigur de chestia asta. Deci pana la urma tre' sa o cuceresc din nou. Sigur nu va fi usor, din moment ce acum mai sunt si alti baieti ce o vor pe Sakuinotora.

 Vine Sasuke si se aseaza langa China-chan, furandu-i din cutia cu pranzul, apoi luand-o de gat si sarutandu-i obrazul stang. China incepe sa chicoteasca, iar Sasuke se uita la mine ce ii priveam putin stramb. China observa asta, asa ca se da mai inspre Sasuke, si il saruta si ea pe obraz. Maxim, bai! Maxim a fost asta! Ma ridic brusc, apoi ma duc la locul meu, scotandu-mi telefondu' si butonand.


 China:


 Kakashi-sensei intra in clasa. Avea o fata plouata, si abia se misca. Ne uitam putini speriati, insa ne dam seama ca iar a facut o prostie cand se uita la noi cu un tambet tamp pe fata ce incerca sa ascunda rusinarea.

 -Kakashi-sensei, ce ati mai facut? intreaba Sai.

 -Pai, stiti.. Am mai pierdut un pariu!

 Asta ne-a enervat pe toti. Altul??

 -Ce tre' sa facem? intreb eu destul de atenta, si ma asez picior peste picior.

 Se uita la mine, apoi vine si ma ridica. Cheama toate fetele din clasa in fata, apoi ne spune ca ar trebui sa ii coasem un costum de clown pe care ar trebui sa il poarte la festivalul clasei 1-3, adica al clasei noastre. Fetele se stramba, incep sa tipe si sa spuna ca ele nu sunt servitoare sau croitorese ca sa faca asta.

 -Si, pana la urma, de ce ne-ati luat in fata?? Ca sa aratam ca niste menajere?? incepe Karin, iar celelalte o aproba.

 -Vroiam sa va spun ca materialele sunt sus, in sala de industrie textila.

 Iar celelalte incep iar sa faca scandal. Baietii se uitau ciudat la mine, pentru ca eu eram singura care nu comenta. Iar Naruto si Kiba se uitau speriati, pentru ca stiau ca voi exploda din clipa in clipa. Si de aceea, ca sa evit asta, am iesit pe usa sub privirile mirate ale celorlalti.

 Revin peste 5 minute in clasa, cu o cutie cu materiale si trusa de croit. Intru, si ma asez in mijlocu' clasei, pregatindu-mi materialele. Inca taceam din gura, cu greu ma abtineam, cand am vazut ca fetele se dusesera la locurile lor, ca Ino era in brate la Naruto, si ca Kakashi-sensei nu comenta.

 In timp ce faceam "treaba", Ino incepe sa comenteze:

 -Uitati, ma, colegi, fata de casa! Ea este servitoarea clasei! (**) virgina! spusese aceste cuvinte in batjocura.

 Apoi toata lumea a sarit pe ea. Sakura si Hinata o tineau, iar, cand TenTen sa-i dea una, eu o imping si ma joc amenintator cu foarfeca in fata ei.

 -Ah, Ino-chan!.. Stii.. apoi o sarut usor pe buze, si il rup repede; celorlalti nu le venea sa creada. Ai niste buze atat de moi! Ar fi pacat sa nu mai fie pe fata asta a ta de (**)! spusesem ultimele cuvinte amenintator, conturandu-i buzele cu varful foarfecii.

 Inghetate de frica. Si ceilalti nu mai stiau ce sa faca. Kakashi-sensei stia ca nu trebuia sa intervina. Stia ca noi suntem uniti, si ca eu o sa stau cuminte. Insa s-a cam inselat. Karin vine si imi ia foarfeca din mana, apoi imi trage o palma. Ma intorcla ea si ii dau si eu una. Apoi ma trage de par, si imi pune  mana pe sani, impingandu-ma. Asta a umplut paharul, asa ca incep sa o alerg prin clasa, in timp ce Kakashi-sensei isi dadu seama ca paharul se umpluse deja. Iesim in fuga pe usa. Inca era pauza, asa ca nu eram certate. Iesim alergand in curtea scolii. Avea destula viteza in ea, chiar daca purta tocuri. Toti se uitau ciudat. Pana si profesorul de servici, Iruka-sensei.

 Pana la urma ii sar in spate, si o daram. O intorc cu fata spre mine, si ii !@# o palma peste fata, apoi si un dus. O tineam amenintator de gulerul camasii descheiata la primii nasturi. Copii deja incepusera sa se stranga cerc in jurul nostru. Si cei de la mine din clasa iesisera, in frunte cu dirigu'.

 Iruka-sensei se dusese inauntru, cel mai probabil dupa directorul Jiraya. 

 In timpu' asta, Karin prinsese forta: s-a rotit, si a reusit sa scape de mine. M-am ridicat repede, si m-am dus dupa ea, tragand-o de par. Insa si ea a apucat sa imi bage mana in parul mult prea lung. Am cazut amandoua in genunchi. S-au bagat baietii sa ne desparta - Sasuke si Neji sa o tina pe ea, si Kiba cu Naruto sa ma tina pe mine. Karin s-a potolit, i-au dat drumul, insa eu inca ma zbateam sa scap. In cele din urma, am scapat si Karin mi-a dat un pumn in fata, sange scurgandu-mi-se din coltul stang al gurii, asa ca Naruto si Kiba m-au prins iar. Karin vine in fata mea si incepe sa rada. Am avut ceva nervi, asa ca o scuip pe fata. Imi iau o palma de la ea. Sasuke si Neji din nou au luat-o, insa eu scap din nou. Ma duc la ea si ii trag un pumn in fata, apoi ii pun piedica.

 -(**) esti tu, (**)!

 Insa nici nu apuc sa ma bucur de victorie, ca o si aud pe Tsunade - profa. de bio - si pe directoru' Jiraya cum tipa la noi. In clipa urmatoare, parintii nostrii au fost sunati, si noi ne aflam in birou la director.

 Karin a scapat, parintii ei se pare ca stiau deja de ce in stare ea, asa ca o vor tine acasa pentru o luna. Au pedepsit-o fara pc, telefon, televizor, si fara sa iasa din casa in luna aia. Eu, insa.. Mama a facut extrem de urat cand a auzit. Eu, mama, tata si Naruto eram toti in birou la director, impreuna cu Kakashi-sensei si Tsunade.

 -Chiar nu stiu ce a a pucat-o! Este o eleva exceptionala! Avea cazierul complet curat! Nici o absenta, nota mai mica de 10, pana si activitatile extra-curiculare erau perfecte. Cum s-a ajuns la asta?? spune Tsunade.

 -Imi pare rau pentru asta, si o sa ma asigur ca va regreta cele intamplate. Si incepem prin a-mi da telefonul, Sakuinotora! zice si mama

 -Mama, Karin m-a facut (**)! O (**) sa-mi zica mie asa?? rabufnesc

 -De asemenea, si limbajul ei s-a schimbat enorm - mai adauga directoru' Jiraya.

 Si asa am ajuns eu pedepsita.. Pana la vacanta de vara nu imi primesc telefonul, tableta, laptopu', tv-ul, sau calculatoru'.. Nici macar sa ies cu prietenii nu a voie. Decat scoala-acasa. Si daca ma mai trimit ei la magazin. Si mama a ajuns sa ma controleze in fiecare zi, sa-l sune pe dirigu' si sa se imformeze la ce ora ajung la scoala, la ce ora plec, si ce fac toata ziua.

 Partea buna a fost ca m-am impacat cu Naruto.. Desi mama era sa moara cand mi-a vazut bandajul de la mana, si cand a auzit circumstantele. Tata nu a zis nimic. Doar a parut dezamagit de mine, spunand ca se astepta la asta din partea lu' Naruto. Da' a fost mandru de mine ca am capacit-o bine pe Karin, chiar daca in vacanta de var lectiile de karate imi sunt atarnate pe un fir de ata. Intr-adevar, nu doar eu, dar si Karin arata deplorabil: ciufulita, cu ochiul vanat, si buza sparta.

______________________________________________

Mno, melodia capitolului.. Nu stiu..Capitolu' asta nu o sa aiba o melodie >>
Oricum, sper sa  va placa :D

un capitol minunat, ma bucur ca ''romeo'' si ''julieta'' s-au impacat si ma bucur ca (,) Karin a mancat o mama de bataie...ori cum abia astept next sis.

VIII

 O alta zi de scoala, o alta zi de chin.. A doua zi de pedeapsa. E atat de enervant!! Ma uit plictisita la ceas, si observ ca este 09:07. Fac ochii mari, si sar ca arsa din pat. Am intarziat la scoala cu o ora!! 

 -Unde-i telefonul de nu a sunat?? apoi imi dau una peste frunte si imi amintesc ca eu NU MAI AM TELEFON!

 Dau cu pumnul in peretele camerei ca sa-l trezesc si pe Naruto, si aud o bubuitura din cealalta camera, semn ca s-a trezit.. Si a cazut din pat. Apoi incepe sa tipe ca e tarziu. Mno, eu chiar nu stiam ca e tarziu! 

 Ma duc repede la baie, apoi, in pielea goala, alerg ca nebuna prin camera, "culegandu-mi" hainele. Pana la urma ma imbrac cu o bluza alba, lunga, o pereche de blugi negrii si un puloveras gri pe deasupra. Ma piptan, aranjandu-mi coditele, si ma trezesc cu Naruto la usa care ma ia de mana, imi iau geanta, si coboram jos, la intrare. Ne incaltam: eu cu o pereche de tenesi gri, inalti, iar el cu o pereche de tenesi albastrii care mergeau cu blugii albastrii, tricoul alb, vesta de blugi si esarfa rosie pe care o avea la gat.

 Iesim pe usa in cea mai mare graba, apoi incepem sa fugim pana la liceu. In curte nu era nimeni. Intram rapizi, si urcam la nivelul 3, fix in sala de muzica. Acolo, TenTen si Neji aveau un duet. Intram, ne cerem scuze, insa decat Kakashi-sensei ne-a auzit si vazut. Cand sa ne indreptam spre scaune, Ino si Sai se sarutau. Ma uit imediat la Naruto, si se pare ca avea lacrimi in ochi. Ma apropii de el, si ii soptesc la ureche sa se prefaca (,) ca nu a vazut nimic. Imi  da din cap aprobator, si apoi se duce langa Sasuke. Eu ma duc langa Ino, si o salut. Deja isi incheiase "activitatea". Cum ma vede, se sperie de mine.

 -Keep calm! Nu o sa te bat! apoi astept doua secunde pentru efect, si, in timp ce imi indrept privirea spre Neji si TenTen, soptesc un "inca".

 Dupa ce s-a terminat duetul, ne-am dus cu totii sa ne schimbam in echipamentul de sport: la fete era o fustita verde si un tricou alb, iar la baieti o bluza trei-sferturi, alba, si o pereche de pantaloni luni, tot verzi. Se presupune ca trebuie sa pregatim decoratiile. Asa ca ne ducem cu totii in sala de spectacol, si ne apucam de treaba. Mai nimic interesant, tot ce am facut a fost sa aducem mese si scaune, sa le asezam, sa le punem fete de masa, apoi ne-am apucat de decorat scena si peretii.

 -China-chan, adu-mi si mie ciocanu' ala! ma striga Lee care era in varful unei scari, incercand sa agate un afis deasupra scenei, pe care era scris mare : "FESTIVALUL 1-3".

 Iau ciocanul din cutia cu scule, apoi, fara sa fac mai mult de doi pasi, ma impiedic de un scaun si cad peste Sasuke, care trecea prin fata mea. In secunda doi, el era dedesupt, iar eu deasupra. Aveam mainile in ambele parti ale capului sau, si ne uitam unul in ochii celuilalt.

 -Nu aici! se aude o voce din spatele meu.

 Cineva ma prinde de talie, si ma ridica. Kiba era acel "cineva". Apoi ma ia pe sus, si ma duce la Lee, ca inca mai trebuia sa-i dau ciocanul.

 Dupa ore, ne-am schimbat inapoi. 

 -Naruto, Sasuke, zambiti! spune Hinata.

 Avea telefonul pregatit de ceva timp. A zis ca vrea sa le faca o poza celor doi. Insa, in cadru apare Sakura. 

 -Stati! Nu puteti sa le faceti poza asa!

 Ne uitam mirati. Nu putem?? Apoi isi da jos esarfa albastra de la gat, si i-o aseaza lu' Sasuke. Atunci poza putea fi facuta. Naruto facu o fata destul de hilara. Si, ca niste "cowboy", au aratat "pistoalele". Poza a ramas in telefonul Hinatei. Pana cand telefonul a cazut pe mana mea, si am pus-o pe facebook. Insa nimeni nu a obiectat. Asta a fost bine. In plus, au strans ceva like-uri.

 Pe drum spre casa, ne-am oprit cu totii intr-un parc, unde am dezbatut un subiect interesant pentru baieti: sanii. Cand am auzit, m-a bufnit rasul, pentru ca nu stiam daca sa-mi acopar decolteul, sau sa-l las asa. Sau doar sa ma prefac ca nu am auzit subiectul. 

 -Hei, Naruto, da' mama ta cum are sanii? intreaba Sai.

 Ca de obicei, extrem de direct. Si ca de obicei.. Apoi ma uit la ei, si la ceilalti. SAe pare ca toti erau curiosi. Si nu l-a lovit nimeni pe Sai?? Cum?? Sasuke era destul de amuzat, fetele ramasesera mute, baietii erau vizibil curiosi, iar Naruto era rosu ca racul. Nu stiu de ce am impresia ca si-o imagineaza pe mama goala. Pana la urma, e Naruto, nu poti sa-i ceri multe.

 ~~~Joi~~~

 -Papa, baieti! Ne vedem maine, la festival!

 Acum, ca am terminat si cu repetitiile, si ca am amenajat si sala de spectacol, festivalul de maine e ca si facut. Tot ce mai trebuie este prezenta noastra.

 -Surioara, ne oprim undeva in drum spre casa? ma intreaba Naruto cu un zambet pe fata.

 -Neh! Hai direct acasa! Mi-e somn.

 Apoi plecam. Drumul a fost plin de rasetele noastre. Ma simteam bine. Ajungem in fata blocului, intram, urcam cu liftul. Cand ajungem pe holul blocului, se aud tipetele mamei si ale tatei. Ne uitam speriati unul la celalalt, apoi ne repezim sa intram inauntru. Nu ne descaltam, direct imi arunc geanta pe jos, si mergem in living, acolo unde se auzeau tipetele. Imediat cum am ajuns, ei se certau de mama focului. Pernele de pe canapea erau aruncate pe jos, tot ce era pe masa era spart si imprastiat pe jos, pana si perdeaua era jos, impreuna cu galeria. 

 -Mama! Tata! Terminati! strigam eu si Naruto in cor.

 Acestia se uitara la noi. Amandoi erau plini de furie. Amandoi nu ne vroiau chiar acolo la acel moment. Ma uit la Naruto, stiind ca va reactiona urat. Pe fata lui era o urma de tristete, si ochii ii jucau in lacrimi. Insa nu vroia sa le dea drumul. Nu avea curaj sa se bage intre ei, si nici nu vroia sa se uite sau sa asculte. Se intoarce cu spatele, si zice ca pleaca. Sa-l chemam atunci cand se termina scandalul. Apoi se aude usa de la intrare cum se deschide, apoi se inchide.

 Ma uit plina de manie la mama si la tata, apoi incep sa ma crizez. Pana la urma.. Si eu trebuia sa reactionez cumva.

 -Ce credeti ca faceti? Si n-ati primit inca reclamatii? Cum ati adus sufrageria in halu' asta? Chiar nu aveti pic de minte ca sa judecati? Pahare sparte, galerie trantita, perne peste tot. Ce !@#$% ati facut aici? Chiar asa putin nu va ganditi ca mai sunt inca doua suflete in casa asta?

 Imi termin "discursul" tipat tot. Cred ca ma inrosisem. Lu' mama ii sare tandara, si vine in fata mea. ma priveste dezgustata, apoi imi da o palma. Lovitura a fost atat de puternica incat m-a trantit la podea. Ma ia de o coada, apoi incepe sa o invarta, si ma trage si mai rau de par. Apoi inca o palma de-a ei face contact cu fata mea, apoi inca una cu capul meu.

 -Cum iti permiti tu sa-mi vorbesti mie asa? striga la mine.

 -Kushina, gata, termina! striga tata la ea.

 Insa aceasta imi mai da inca o palma, si ma tranteste la pamant, pe podeaua de parchet rece. In timp ce lacrimile imi inundau fata rosie, ce ma ustura, acoperita cu fire de par, imi da si un picior in stomac. Atunci usa de la intrare iar se aude, si in camera intra Naruto. Vine la mine, sa ma ridice, insa mama il ia de mana, si incepe sa-i mangaie fata. Incepuse sa planga, si l-a luat in brate. Tata vine la mine si ma ridica. Imi da parul la o parte de pe fata, si imi saruta fruntea. Ma uitam confuza in ochii lui. Apoi ma ridic usor, tinandu-ma de stomacul ce ma durea enorm. Tocmai cand vroiam sa ma duc la mama sa-i cer explicatii, se intoarce cu fata la mine:

 -C***a !@#$% ! 

 Ochii mi se maresc usor, si cad iar in genunchi, uitandu-ma in gol.

 -Ea e c***a, sau tu? striga tata la ea.

 Incepe sa rada, si atunci spune ca ea e mai mare ca mine. A fost maxima. Am inceput sa plang in hohote, nestiind ce se petrece.

 -Kushina, gata, afara! striga tata la ea.

 Ea il ia pe Naruto de mana, apoi ma priveste scarbita.

 -Nu plec fara Naruto! 

 Au fost ultimele sale cuvinte. Apoi se duce in camera ei, apoi in a lui Naruto, si iese cu doua valize mari. Se mai uita pentru o singura data la mine care plangeam in hohote, fara sa stiu care cum s-au intamplat, care inca ma zbateam de durere, care sufeream. Apoi a iesit pe usa de la intrare, cu Naruto dupa ea.

 Tata vine langa mine si se aseaza in genunchi. Imi sterge lacrimile, apoi incepe el sa planga. Lovitura a fost prea mare. Intorc capul in directia opusa, apoi am ridic si plec in camera mea.

 A doua zi, dimineata, ma trezesc fara nici un chef de viata. Nici macar nu mi-am schimbat hainele.. Am adormit in cele de ieri. Ma ridic in capul oaselor, si privesc prin camera, parca dupa ceva anume. Insa eu doar vroiam doar sa vad.. Nimic. Nu aveam o directie precisa. Doar vroiam sa mai privesc acea camera in care am plans si suferit de atatea ori.

 Drumul pana la baie, apoi inapoi. Nu aveam chef de nici un dus, insa am fost nevoita sa-l fac. Apoi doar imi iau o fustita plisata, rosie, un maieu negru cu bretele, si o pereche de sosete negre, lungi. Parul, ca de obicei, in doua codite. Imi iau telefonul si portofelul, si le indes intr-o posetuta, apoi ma duc pana in living. Ma uit trista: tata adormise pe canapea. Si azi trebuia sa se duca la servici. Insa, bineinteles, cine mai are chef de ceva dupa tot ce s-a intamplat aseara? Ma duc in camera sa, si iau o patura si telefonul lui tata. Il invelesc cu grija, apoi ma mut pe hol, apelandu-i seful. Sunt suta la suna sigura ca nu s-a invoit astazi.

 Vocea care mi-a raspuns la telefon era o voce masculina, putin ragusita, groasa, intimidanta. Un simplu "alo", si deja imi era frica. Tata ne mai povestea cateodata de seful sau, cum concedia angajatii fara ca macar sa ezite, insa cat de bun si intelegator era cu tata. Pana la urma, tata este director executiv la compania sa.

 -Buna dimineata! Scuzati deranjul! Sunt Sakuinotora Uzumaki, fiica lui Minato Namikaze. Vreau sa anunt ca tatal meu nu va veni astazi la munca datorita unei probleme personale. Si.. Daca se poate.. Se poate sa primeasca si un concediu de o saptamana? spun cu o voze scazuta.

 Asteptam emotionata la telefon. Seful tatei nu mai raspundea. Cred ca era enervant, in primul rand ca am sunat eu, nu tata, in al doilea rand ca trebuia sa anuntam de ieri, si, in al treilea rand, ca am indraznit sa cer un concediu. Insa raspunsul dat mi-a contrariat gandirea mea negativista. Acesta accepta lejer, fara pic de furie in glas.

 -Da, de ce nu. Domnul Namikaze a muncit extrem de mult, mai ales in ultimele luni. Chiar s-a observat o diferenta. O sa ii platesc concediul, astfel nu va avea de suferit. O zi buna!

 Ii multumesc, apoi inchid. Tata va avea destul timp sa se recupereze.. Sper!
 
 Duc telefonul inapoi in camera, apoi ma duc sa ma incalt. Dupa ce pantofii negrii au fost incaltati, am iesit pe usa.

 Tot drumul a fost incarcat cu imaginile a ceea ce s-a intamplat aseara. Si ma gandesc.. Daca faceam ca Naruto si ne opream undeva in drum spre casa.. Atunci poate ca nu se intampla asta. Nici macar nu stiu daca Naruto va veni astazi la scoala. Sau daca va mai veni la scoala. Pana la urma, este fratele meu, iar eu.. Nu pot sta fara el. Insa daca ii va lua apararea mamei, nu-l voi ierta niciodata. Si abia astept sa aud niste explicatii de la tata, cand ma intorc acasa.

 Ajunsa la liceu, m-am indreptat direct spre clasa mea. Cand intru, toate fetele se schimbau in uniforme de servitoare. Aveau o anumita ciuda in privire, atunci cand m-au vazut. Fetele lor indicau mahnire. Gura era asezata intr-o pozitie nula, nu exprima nici bucurie, nici tristete. Oarecum pareau plictisite. 

 -Buna dimineata, Sakuinotora! imi ureaza domnul diriginte cand intra in clasa.

 Apoi arunc o privire rapida la fetele pe care, mai devreme, le vazusem dezbracate: erau gata deja.O rochita albastra, pana la genunchi, un sortulet alb, o funda rosie la gat si o bonetica alba pe cap. Purtau niste pantofi de loli, albi. 

 Ii raspund la salut, apoi imi spune ca uniforma mea este in cutia de pe catedra. Arunc o privire inauntru, si observ o diferenta enorma: uniforma mea era alb cu portocaliu. Acesta imi spune ca eu ma voi ocupa de luatul comenzilor. Dupa ce iese afara, ma apuc sa imi schimb hainele. Era o fusta pana la genunchi, bufanta, portocalie, o camasa cu maneci scurte, alba, si o cravata portocalie. Erau niste sosete albe, lungi, si niste pantofi de loli, tot albi, ca cei ai fetelor. 

 In timp ce ma uitam la mine cu cea mai mare greata, Hinata vine in fata mea cu un zambet pe fata. Scoate de nicaieri niste pamblici portocalii si niste agrafe verzi, si mi le ataseaza. Apoi peste noi intra baietii. Toti purtau pantaloninegri, la dunga, camasa alba, veste neagra si o cravata rosie. Toti inafara de Sasuke. Pantalonii si vesta sa erau albe, camasa era neagra, iar cravata era verde. Toti aveau nite fete entuziasmate, iar fetele s-au mai desmortit cand i-au vazut. Insa singurul care nu zambea dintre ei era Naruto. Ochii sai erau aproape in lacrimi, iar buzele sale aveau colturile orientate in jos. Nu mai avea nici o sclipire in ochi. Ii disparuse tot entuziasmul. Insa ce puteam spune..

 Ma duc la el, si il trag de maneca. Ne indepartam de ceilalti, noi iesim pe hol, lasadu-ne colegii sa vorbeasca despre cat de entuziasmati sunt, si despre cat de mult asteapta sa incepem.

 -Naruto, ce avea mama aseara? il intreb

 Ma priveste in ochi, apoi lasa privirea in jos, si incepe cu o voce aproape stinsa:

 -Mama a aflat de toate barfele din scoala despre tine, cum ca te-ai !@#$% cu Hikaru. Si s-a luat la cearta cu tata pe tema asta, care nu vroia sa creada. Si mama tot te facea c***a, si tata s-a enervat si i-a reprosat lu' mama ca are un copil cu altu' si a lasat copilu' de izbeliste, si ca, decat sa te faca pe tine c***a, mai bine sa se duca la fii-sa si sa te lase in pace.

 Apoi raman muta.

 -Mama.. Mai are un copil?!

IX



 -Mama.. Mai are un copil?! intreb uimita.

 Am simtit cum toata lumea mi se prabuseste intr-o secunda. Las capul in jos, si lacrimi mi se scurg din ochi, udand podeaua rece a holului scolii. Apoi ridic brusc capul, si Naruto nu mai era langa mine.  Faptul ca mama a ascuns asta de noi.. Apoi si-a permis sa ma numeasca pe mine c***a, cand defapt ea era aceea. 

 Imi sterg lacrimile cu dosul palmei, apoi inspir si expir adanc. Ziua de azi nu trebuia sa mi-o strice nimeni. Absolut nimeni!

 Am plecat cu totii. Cand am ajuns acolo, am avut mari emotii. Primul cantec a fost al meu. A fost ceva de deschidere. A fost singurul cantec pe care l-am interpretat.. Doar Kyou Yume Densen.

 Apoi am coborat de pe scena imediat ce am terminat piesa, fara sa am vreo dorinta sa ma duc inapoi. Doar am luat carnetelul si pixul din mana lui Kakashi-sensei ce era imbracat in costumul de clown ce il facusem eu si Hinata la inceputul saptamanii, si am plecat sa iau comenzile. Sakura, TenTen, Shino si Neji se ocupasera de mancare si bauturi. 

 Ca public erau toate clasele din anul I, cadrele didactice si personalul scolii. Sai ne filma pe toti.

 Eram la masa directorului Jiraya si luam o comanda, cand, deodata, cineva imi pune o mana pe umar. Tresar usor, apoi ma intorc cu fata. Uchiha imi zambea, si ma chemase in culise. Iau repede comanda, apoi am plecat. Se pare ca si ceilalti se indreptasera spre culise, nu doar noi. Acolo era Kakashi-sensei. Fata sa ingrijorata se vedea cu usurinta prin machiaj. Eram cu totii curiosi de ceea ce avea sa spuna, insa si noi eram ingrijorati. Se uita la noi toti, isi drese vocea, apoi ne spuse:

 -Copii, se pare ca nu este atat de "fascinant" si "cu stil" pe cat se asteptau din partea voastra.

 -Si ce putem face? intreaba Hinata curioasa.

 -Ce ar fi daca am face ceea ce am facut si la "preselactii"? veni Ino cu ideea

 -Desigur, cu totii am fost destul de buni. Mult mai buni ca acum - veni si Karin cu un argument.

 Kakashi-sensei, pana la urma, nu mai avu ce comenta. Ofta adanc, apoi ma privi.

 -Sakuinotora, stii sa dansezi?

 -Salsa, batchata, vals, tango, hip-hop, dubstep, step, oriental. De ce?

 Colegii ma privira curiosi si uimiti. Cativa chiar au decis sa ma analizeze din cap pana-n picioare, oprindu-se, cel mai des, la burta. Aceasta rochie de servitoare ma facea sa par destul de grasa. Cand Kakashi-sensei se gandea ce sa spuna, Naruto se oferi sa ma ajute la salsa, spunand ca noi am luat lectii impreuna. Atunci fata dirigintelui mult prea ghinionist la pariuri se lumina. Zambi cu gura pana la urechi, insa apoi se intrista la loc. Il intreb plictisita ce s-a mai intamplat, si atunci el spuse ca nu are recuzita sau vestimentatie pentru salsa, si ca nu putem sa dansam in uniforme de servitori.

 -Lasa-ti, Kakashi-sensei, ma ocup eu! zic zambind, apoi ii iau de crava si pe Naruto si pe Uchiha, si ii tarasc dupa mine pana in sala noastra de clasa, unde ne-am schimbat hainele.

 Cand am ajuns acolo, cei doi ma privira uimiti. Eu taceam din gura, ei taceau din gura. Asa ca m-am putut concentra mai bine pe ceea ce aveam de facut. Ii indemn pe Naruto si pe Uchiha sa faca schimb de camasi. Eu ma duc langa banca unde mi-am pus hainele, si incep sa ma dezbrac. Apoi mi-am luat iar hainele pe care le purtam atunci cand am ajuns la scoala, si m-am incaltat din nou cu pantofii aceia negrii, doar ca nu mi-am mai pus sosetele. Ma intorc cu fata spre Naruto si Uchiha. Naruto isi aranja cravata, iar Uchiha era mai rosu ca focul, uitandu-se la mine. Naruto a putut ignora cu usurinta faptul ca m-am dezbracat in fata lui, pentru ca noi suntem extrem de intimi, este obisnuit. Insa nu acelasi lucru pot spune si despre Uchiha.

 Ma duc langa ei, si ii scot cravata fratelui meu. Apoi ii dau si vesta jos, si ii deschid primii doi nasturi ai camasii, aranjandu-i gulerul. Zambesc satisfacuta, apoi ii zic (,) ca este gata. Apoi ne intoarcem toti trei inapoi in sala de spectacol, insa pe usa din spate pentru a intra direct in culise. Cand ne vede, Kakashi-sensei zambeste mirat. Incep sa cred ca acel machiaj de clown i se potriveste.

 Uchiha se duce inapoi la treaba sa, apoi eu si Naruto urcam pe scena. O melodie de salsa incepe, si noi incepem a ne misca trupurile pe ritmul melodiei. Am dansat destul de bine, avand in vedere faptul ca eu si el nu am mai dansat salsa de acum cativa ani, cand inca luam lectii de dans. Apoi, dupa ce am terminat dansul, Naruto si Uchiha au revenit la costumatiile initiale. Eu am mai dansat si un dans oriental, apoi mi-am luat inapoi uniforma de servitoare. Am adus si pianina din sala de muzica ce a inlocuit destul de bine pianul pentru negativul lui Kiba si pentru "Je t'aime" a mea si a lu' Naruto. Am adus si chitarile. A fost show-ul pe care l-am dat la "preselectii", doar ca de data asta publicul a fost adevarat.. Si in delir.

 Dupa ce s-a terminat "concertul", am mers cu totii afara pentru a aprinde lampioanele. Baietii s-au ocupat sa aprinda un foc mare in mijlocul curtii. Ceva imi spune ca maine va trebui sa venim sa curatam pe aici. Fiecare membru al clasei a imbracat, peste "uniforma", cate o haina traditionala, alba, pe care scria "NOROC". Si, cat a ars focul, au avut loc confesiunile. In timp ce eram ingropata pana in gat in copiii din clasele 1-1, 1-2, 1-4 si 1-5, Kiba vine, ma ia in brate, apoi ma trage dupa el langa ciresul sub care se aduna grupul nostru de fiecare data. Se aseaza in genunchi in fata mea, imi ia mana intr-a lui, apoi ma priveste adanc in ochi.

 -Kiba.. Ce vrei sa faci? intreb, incepand sa ma uit in stanga si in dreapta, ca nu cumva lumea sa inteleaga altceva. Sau poate chiar el chiar avea de gand asta?

 -China, eu te plac! Nu accept ca Sasuke sa mi-o ia inainte, asa ca vreau sa fac asta. Te rog sa stai impreuna cu mine!

 Ma uit putin confuza la el. Acesta se ridica si ma ia in brate, zicand ca ii pare rau ca m-a lasat atunci, insa a fost obligat. Ies din imbratisarea lui, putin stresata de ceea ce imi zicea. Si deja pot simti cum o alta ameteala ma cuprinde. Imi duc mana dreapta la frunte, incercand cat de mult pot sa ma tin pe picioare. Kiba observa ca ceva este inneregula cu mine, asa ca ma tine de umeri, si ma aseaza pe banca. Isi pune palma pe fruntea mea, si imi zice ca am febra.

 Se uita atent la mine, apoi se ridica spunand ca se duce sa ia o sticla cu apa, sa raman aici. Apoi pleaca. In nici un caz nu aveam sa plec eu undeva, cu certitudinea ca voi fi in stare sa cad la primul pas facut. Ma intind pe acea banca, si privesc stelele. In acest moment.. Imi doresc doar ca ceea ce aveam cu Kiba sa se repare. Insa nu pot sa-l iert atat de usor pentru ca mi-a jucat aceasta farsa. Am fost in stare sa ma omor pentru ca el mi-a dat papucii.. Iar acum vrea sa-l iert, sa o luam din nou de la inceput.. Poate ca ar trebui sa experimentez si altceva pana la urma. Sa-l uit pe Kiba.

 -Uzumaki, ce ai patit?

 Ma uit in directia din care s-a auzit, si il observ pe Uchiha uitandu-se ciudat. Ma ridic in fund, si se aseaza langa mine. Chiar atunci, focul de artificii incepe. Oftez adanc, si incep sa rad din senin. Uchiha se uita ciudat.

 -Imagineaza-ti: maine tre' sa curatam de funingine si deambalaje curtea scolii, si tre' sa curatam si sala de spectacole.

 Apoi incepem amandoi sa radem, doar la gandul ca ar trebui sa ne trezim de dimineata. Se uita la mine si zambeste, apoi imi da un pachet cu niste betisoare care fac scantei cand le aprinzi, niste artificii mai mici, care de obicei se pun pe torturi. Apoi ma intreaba daca vreau. Dau din cap in semn afirmativ. Deja imi mai trecuse din ameteala. El aprinde doua artificii si imi da una mie.

 -Focul mai are putin si se stinge, asa ca iti zic repede mai bine.

 Ma uit la el, si eram sigura de ceea ce vroia sa spuna. Vroia sa mi se confeseze. Vroia sa-mi spuna ca ma place, ca vrea sa fie cu mine. Imi intorc capul in partea dreapta, partea opusa lui, si parca regret ca am atatia admiratori.. urmeaza sa-mi spuna ca de-asta a lasat-o pe Sakura. Daca asa a fost.. Atunci nu mi-o voi putea ierta niciodata. Pentru ca Sakura, desi nu sprea o pot suporta, uneori e cea mai tare, si ma intelege extrem  de bine. Chiar si luni, cand Ino m-a facut (**), Sakura a sarit pentru mine. Eu cum pot sa i-l fur pe Sasuke?

 -Uzumaki, vrei sa stai cu mine? Te plac!

 Exact cum credeam.. Si el a vrut sa mi se confeseze. Dar cred ca asta este sansa mea sa uit de Kiba. Indiferent de metoda, am sa incep sa ma gandesc la Kiba ca la un prieten bun. Ma intorc cu fata spre Uchiha, si zambesc larg. Un zambet destul de prefacut, ce-i drept. Nu mai pot zambi ca inainte dupa ce s-a intamplat aseara. Insa macar ceilalti nu isi pot da seama de adevaratele mele sentimente. Pana imi revin, ar trebui doar sa ma ascud in spatele unei masti.

 -Da, Uchiha, de ce nu?

 Atunci cineva incepe sa rada. Ne uitam amandoi, si se pare ca Kiba tocmai venise. Statea in fata noastra, cu o sticluta de apa de 0.5 l in mana, si radea batjocoritor. Uchiha se ridica si il intreaba de ce rade, iar acesta nu spune nimic. Vine in fata mea, imi desface sticluta cu apa, si mi-o inmaneaza. O iau, si incep sa beau. Apoi Kiba ii pune din nou dopul, dupa ce i-am dat-o inapoi. Ma mangaie pe cap, si imi saruta fruntea, zicandu-mi ca se bucura ca sunt mai bine. Apoi se duce la Uchiha si il bate pe umar, felicitandu-l. 

 -Dar sa te puna !@#$% sa o superi, ca atunci intru eu in peisaj, si te fac sa regreti.

 Apoi incepe sa rada. Uchiha era destul de speriat, iar eu ma uitam putin ciudat. Cred ca , pana la urma, daca nu a reusit sa ma ia inapoi, se gandeste macar sa imi fie aproape, indiferent care e situatia.

 -A, sa nu uit, directorul te cheama, China-chan! mai spune Kiba, apoi pleaca.

 Il iau pe Uchiha si mergem sa il cautam pe director. Mergem  in jur de cateva minute prin acea multime de copii din anul I, si il gasim pe director. Cand ma vede, un zambet mare apare pe fata lui, si ma roaga sa mai cant ceva, asa, de inchidere. ma duc la standul unde se fac anunturile, si vad ca erau deja laptopul din sala acolo. Iau microfonul, si incerc sa fac liniste cat pot. Daca vad ca nu prea imi merge, am dat drumul la negativ, fiind sigura ca asa voi reusi sa le atrag atentia. Apoi pur si simplu am inceput sa cant. Stereophony - Hitohira no Hanabira.

 ~~~Dupa festival~~~

 Drumul este destul de intunecat. Unele felinare de prin zona asta sunt stinse, iar tocurile nu prea mari de la pantofii mei se auzeau cu ecou din cauza blocurilor mult prea mari.

 Paseam cu o anumita frica. Daca se putea gasi cineva sa rasara dupa orice colt.. Ca ma abuzeze? Acum nu mai sunt insotita de Naruto, ca sa pot spune ca sunt in siguranta. Acum el sigur era cu mama, cu noua lui sora si cu noul sau tata.. In timp ce eu imi fac griji cum pot sa-l fac pe tata sa se simta mai bine. Nu poate sa stea toata viata dupa mama. trebuie sa cunoasca pe cineva. Si, cum inca este prea devreme.. Poate ar trebui ca, mai intai, sa ii fie prietena. Asa cum am fost eu si Kiba, sau eu si Sasuke. Mai intai prieteni, apoi ne-am cuplat. Desi nu sunt prea mandra in legatura cu Uchiha.

 Sunt prinsa din gandurile mele, insa, de o mana ce imi inconjoara talia, si o mana ce imi este pusa la gura. Sunt lipita de pieptul acelui tip, iar o frica imensa imi inunda mintea. Simt cum cineva isi lipeste gura de gatul meu, si incepe sa il sarute. Atunci, fara sa gandesc, imi ridic piciorul drept in spate, si lovesc acel tip fix intre picioare. O iau la fuga, insa aud cu Naruto ma striga din spate. Intorc capul, si il vad pe Naruto cum se tinea de acel loc. Atunci realizez ca fratele meu imi facuse o farsa. ma duc la el in cea mai mare graba, insa acesta doar imi zambeste, incercand sa mascheze durerea insuportabila ce era sculptata pe fata sa.

 -Idiotule, puteam sa reactionez si mai rau! Ai noroc ca nu m-am gandit sa ma intorc si sa-ti (sorry pentru limbaj) un sut in stomac, sau o geanta in cap!

 Atunci incepe sa rada, incercand sa stea drept. Ii spune ca ma va duce acasa pentru orice eventualitate. Atunci il intreb ce va zice mama. Imi zambeste si imi spune ca el i-a zis mamei ca va intarzia destul de mult. Atuci il iau in brate, spunandu-i ca vreau sa fie fratele meu, nu fiul ei.

 Peste cateva minute ajungem acasa. Cand intram in apartament, totul parea extrem de ciudat - era curat. Ne descaltam, apoi intram in sufragerie, locul unde s-au certat mama si tata, locul care era distrus complet. Ei, acum este o curatenie luna. Pana si galeria a fost pusa la loc, fara a da de banuit cum ca ar fi fost daramata. Ma uit la Naruto, si el la mine. Amandoi eram surprinsi. Atunci, ascultam mai cu atentie, si observam ca din bucatarie se auzea un fasait, ca si cum cineva ar fi prajit ceva. 

 -De cand gateste tata? ma intreaba Naruto complet derutat.

 -Cum a reusit tata sa faca curatenie in sufragerie? intreb si eu, la randul meu.

 Apoi decidem sa intram in bucatarie, pentru a vedea ce gateste tata. Pasim incet, si, cand am ajuns in bucatarie, am strigat in cor ca am ajuns. Atunci, noi am ramas uimiti de ceea ce am vazut: in bucatarie nu era nimeni alta decat o femeie. Avea un par putin mai jos de umeri, drept, de un mahon ce batea spre verde, si ochii ii erau caprui. Purta o bluza galbena si o fusta maro, lunga. Si purta sortul pe care mama obisnuia sa-l poarte atunci cand gatea. Se uita la noi cu o usoara surprindere, si ne zambi cald. Atunci, zambetele de pe fetele noastre disparura, luand amandoi o figura indiferenta. Era clar ca nu ne placea prezenta ei. Macar daca era aici.. Sa nu poarte sortul mamei.

 -Ce e cu sortul ala pe tine? intreb eu, vizibil iritata.

 Aceasta se agita, incepand sa se balbaie. Nu stia daca se sa ocupe de legumele din tigaie sau de sortul de pe ea. Atunci eu ma reped la tigaia din care incepuse sa iasa fum, iar Naruto s-a dus la ea sa-i dea sortul jos. Cu siguranta nu va fi acceptata de noi.

 -Naruto! Sakuinotora! striga tata la noi.

 Ne uitam uimiti la el, iar el la noi. Insa era oarecum confuz. Nu stia daca sa sara sa o ajute pe tipa asta, sa il ia in brate pe Naruto, sau sa tipe la noi. Intr-un final, a pus-o din nou la cratita pe femeia aia, l-a imbratisat pe Naruto, apoi a inceput sa tipe la noi. Si, ca de fiecare data, eu si tata am inceput sa ne "batem" pe lucruri nesemnificative. Doar ca de data asta era ceva semnificativ. El tragea de o parte a sortului, iar eu de cealalta. Nu aveam de gand sa-i dau drumul.

 ~~~Peste 15 minute~~~

 -Deci mama s-a dus sa vorbeasca cu bunica despre un nou apartament in oras, cel putin pana termin liceul. Si eu am venit aici, fiindca nu aveam nici un chef sa raman cu Demiyah sau cu taica-su in apartamentul ala de doua camere. I-am zis lu' mama si incepuse sa tipe, dar si-a dat seama ca nu are de ales. Asa ca am venit inapoi, chiar daca pentru putin timp - spune Naruto, privind oarecum pierdut legumele prajite si pieptul de pui la gratar din farfuria sa.

 Tata manca, femeia aia manca, Naruto manca.. Numai eu nu mancam. Nu vroiam sa ma ating de ceea ce a putut face femeia aia. La un moment dat, tata observa ca eu nici macar nu ma sinchisisem sa iau o imbucatura. Asa ca ma intreaba confuz de ce nu am mancat. Atunci, imediat, acea femeie sare in apararea mea, spunand ca nu gateste excelent, si ca poate nu imi plac legumele prajite, apoi scuzandu-se ca n-a intrebat.

 -Dar lui China-chan ii plac legumele prajite. Tu gatesti genial! spune Naruto.

 Ii dau un cot in brat, facandu-l sa taca din gura. Insa acea femeie observa ca ceva este inneregula, asa ca tacu din gura, si isi muta privirea in pamant. Ma uit urat la ea, apoi la tata. Imi iau furculita in mana, apoi imi rezem capul de mana stanga, si il intreb cu o plictiseala maxima, destul de tare, cat sa auda si ea:

 -Si cine e fiinta asta? Si sper ca nu si-a lasat microbi in bucataria mea.

 Pe Naruto il bufneste rasul instant. Acea femeie se ridica brusc de la masa, sigur cu lacrimi in ochi, iesind din sufragerie.

 -Poti folosi toaleta de serviciu, ca pe celelalte le umplii de microbi! strig eu la ea.

 Asta cam a fost picatura care a umplut paharul pentru tata. Se ridica si el brusc, spunand ca ar trebui sa-mi fie rusine. Apoi pleaca dupa tipa aia. Ma ridic si eu de lamasa plecand in camera mea, iar Naruto, saracul, a ramas singur la masa.

 Ma duc in camera mea si trantesc puternic usa, apoi ma intind in pat si incep sa plang. Iau perna de langa mine, si mi-o pun pe fata, apasand, astfel incat sa nu mai am aer. Nu vreau sa mai traiesc daca e sa traiesc asa. Dau perna la o parte, si ma uit la incheietura. O cicatrice nu prea mare era prezenta pe pielea mea fina. Oftez usor, dorindu-mi sa-mi fi taiat macar una din artere, apoi imi duc mana pe langa corp si ma uit in tavan. Kiba s-a despartit de mine.. Mama a plecat.. In curand nu o sa-l mai vad pe Naruto.. Tata deja are in minte pe altcineva.. Iar femeia aia crede ca poate deveni mama. Dar de ce atat de repede a gasit pe cineva? Cum? O avea dinnainte? Pai si atunci toate aparentele cum ca eu doi ar fi fost fericiti impreuna? Apoi oftez greu si ma gandesc ca mama are deja un alt copil. Are o fata.. Si il are si pe Naruto. Are o fata si un baiat, eu nu apartin ecuatiei.
 
 Tocmai cand ma gandeam ca pot adormi, imi suna telefonul. Il ridic lenes de pe noptiera, si ma uit la ecranul touchscreen, deblocandu-l. Se pare ca Uchiha avea chef de vorba. Ii raspund fara pic de vlaga, insa incercand sa-mi ascund tremuratul vocii.

 <> 

 Deja sa iesim? Abia azi ne-am cuplat si el vrea sa iesim? Dar presupun ca trebuie sa imi joc rolul. Ii zic ca da, ca nu am nimic impotriva. Apoi se face liniste la telefon. Eu nu vorbeam, el nu vorbea. Oarecum, aveasta liniste ma enerva. Era apasatoare, mormantala. Asa ca decid sa o sparg, intrebandu-l unde mergem.

 <>

 -Uchiha, eu nu sunt "fete". Eu sunt "fata". Una. Eu. Uzumaki. Decat sa ma duci la cumparaturi, mai bine m-ai duce intr-un parc, sau la un restaurant. Sau la un spectacol.

 <>

 -Daca vrei sa fii iubitul meu, sa stii ca mie nu-mi plac chestiile de fite. Un parc de skateboard, sau unu' cu teren de basket sau football. Cand am zis restaurant, nu m-am referit la "Ia loc, domnisoara!", apoi sa vina chelnerul sa zica ceva gen "Ce doriti?". Eu m-am referit la un bufet "mananca cat poti" sau un restaurant cu o tema distractiva. Si in nici un caz nu merg la teatru. Ultima data cand am fost acolo, am tipat in gura mare "Da-te jos de pe balcon, Julieto! O sa cazi in gat, si n-am chef sa te inlocuiesc!".

 Apoi incepem amandoi sa radem la telefon. Din nou o mica pauza de liniste, apoi ma intreaba unde mergem pana la urma. Stau sa ma gandesc, apoi oftez adanc si ii spun ca as vrea niste blugi noi, asa ca am putea sa mergem, totusi, pana la Mall. Aproba, apoi intra Naruto in scena. Intra in camera, cu o fata zici ca l-a batut cineva, sau ca sufera din dragoste. Il intreb ce a patit, si imi spune ca mama il obliga sa iasa cu Demiyah, maine, in mall. Ca vrea ea sa-si cumpere toale. Atunci ma trazneste o idee. De ce sa nu avem o intalnire in 4? Ii spun lu' Sasuke ideea mea, si am auzit o anumita usurare in vocea sa cand a spus ca e deacord. 

 <>

 Ii spun ca ar fi o idee buna, si ca il astept sa ma ia. Stabilim la ora 14:15, apoi inchid. Naruto se uita la mine, apoi ma intreaba ce e cu asta. Ii povestesc tot ce s-a intamplat, si il bufneste rasul. Ma contaminez si eu, si incepem amandoi sa radem. Atunci, il aud pe tata cum ne cheama in sufragerie. Ma tot intream de ce, asa ca, pana la urma, eu si Naruto decidem sa ne ducem la fata locului. Acolo, tata si tipa aia stateau pe canapea. Cum ne vad, ne spun sa ne asezam. Puteam banui de ce ne-au chemat, asa ca eu m-am enervat cand am vazut-o pe tipa aia langa tata.

 -Deci, copii.. Ea este Mina. Este o colega de servici cu care ma inteleg foarte bine, si care, atunci cand a auzit ceea ce mi s-a intamplat, s-a oferit sa-si ia liber de la servici pentru a ma ajuta prin casa. Mina, ei sunt Sakuinotora - si arata spre mine - si Naruto - arata spre frate-miu.

 -Deci microbu' asta ar trebui sa ne ajute sa curatam si sa facem mancare? Eu sunt deajuns ca femeie in casa! Nu mai ne trebuie altcineva! Stiu sa fac curat si mancare! O sa ne imbolnaveasca cu microbii ei daca mai sta mult aici! Ma mut la Hinata!

 In secunda urmatoare, Naruto se pune pe un ras isteric, cu gura pana la urechi. Tata era maximul furiei, iar tipa aia mai avea putin si incepea sa planga. Atunci ma pun pe un ras batjocoritor, si-mi iau o atitudine dura. Imi las toata greutatea pe piciorul drept, si imi pun mainile in san. Ma uit la ei urat, apoi am deschis gura sa vorbesc. insa tata nu m-a lasat. A inceput sa tipe, zicand ca asta este lipsa de respect aduse unui oaspete in casa asta. Si ca ar trebui sa-i fiu recunoscatoare ca l-a ajutat cu reparatiile, si ca ne-a facut mancare.

 -In primul rand, nu era obligata sa vina! Si eu puteam sa te ajut sa repari prin sufrageria, si eu puteam sa fac mancare! Si crezi ca nu mi-am dat seama ca tu o privesti cu alti ochi decat ca pe o colega? Eu nu o s-o accept niciodata!

 -Da, sa zicem ca am alte planuri cu ea. dar, pana la urma, de ce te razvratesti atat? Intelege ca nu poti sa astepti dupa maica-ta! striga si tata la mine.

 -Dar eu nu o astept pe (**) aia de mama! Nu o s-o iert niciodata! da' nu e normal ca a doua zi dupa ce a plecat tu sa iti gasesti deja nevasta! e mama! Ai fost cu ea 17 ani! Plus anii dinainte! Si tu vrei sa o aduci pe asta ca femeie in casa? Nu vezi ce pricajita e? Nu vezi ca de cate ori ii spun microb incepe sa sejeleasca ca un copil mic?? imi ies eu din pepeni.

 Atunci, vine in fata mea si imi da o palma. Ma tin de obraz, ochii mei fiind deschisi la maxim, si eram extrem de mirata. Puteam vedea cum Mina se ridica, vrand, cel mai probabil, sa il opreasca pe tata, insa Naruto i-a luat-o inainte. Vine langa tata, si, tocmai cand tata sa-mi dea una, il opreste, tinandu-l de mana. Tata se uita uimit la Naruto, care era incruntat

 Atunci, eu imi reiau pozitia de rept, si ii spun tatei ca asta a fost decizia lui. Ca a ales. Apoi plec din camera, ducandu-ma la mine in dormitor. 

 Ma duc la dulap si imi scot de acolo rocsacul de la scoala. Un rucsac negru, cu cranii si niste fundite roz. Mi-am deschis dulapul si am inceput sa-mi indes lenjeria, o fustita, niste tricouri, pantaloni. Apoi ma schimb de hainele cu care am fost la scoala si imi iau o pereche de colanti negrii si o bluza mov, cu colturi. Ma duc la birou, si deschid penarul, de unde scot un mic portofel full cu marunt si bacnote. Il bag in rucsac, apoi stau ce stau si imi dau seama ca nu am incaltaminte.

 Stau putin sa ma gandesc ce o sa fac, si observ ca am primit un mesaj. Ceea ce mi-a amintit sa-mi bag incarcatorul in rucsac. Dupa ce am facut asta, am luat telefonul. Se pare ca Naruto mi-a lasat o pereche de tenesi la usa, si ma asteapta in fata blocului. Asta mi-a fost deajuns. Mi-am indesat si telefonul in rucsac, apoi l-am pus in spate. Descui usa, apoi o deschid incet, si ma incalt repede cu tenesii de la usa. Ma deplasez cu grija pana la usa de la intrare, apoi o deschid incet, si o inchid la fel de incet. Din acel moment, toata viteza mea a fost pe scari. In 5 minute, eu eram in fata blocului, impreuna cu Naruto.

 Fugim amandoi spre parc, fiind siguri ca acolo nu ne va vedea nimeni. Cand ajungem, eu scot repede telefonul si ma uit la ceas: era 23:07. Destul de tarziu, insa nu puteam face nimic. O sun de urgenta pe Hinata, acre parea destul de obosita la telefon. Ii explic toata situatia, si o intreb daca pot sa raman la ea in noaptea asta. Cand aude, accepta imediat. 

 Inchid telefonul, si observ ca si Naruto a facut la fel. Se parea ca el ramane la Sasuke in noaptea asta. Incepem sa ne punem in miscare, prima directie fiind Hinata. Naruto m-a dus la Hinata, apoi a plecat la Sasuke. Ciocan la usa apartamentului ei, si in doua minute am primit raspuns. Am auzit cum usa se descuie, si apoi s-a deschis, in fata mea aparand prietena mea cu parul brunet si ochii lila. Purta o rochita scurta, aproape transparenta, mov, si avea in picioare o pereche de papuci cu puf alb. Imi zambeste cald, apoi ma pofteste inauntru.

 Intru, si imi dau rucsacul jos, apoi ma descalt de acei tenesi albi. Ma conduce pana in camera ei, si ne asezam pe pat, incepand sa vorbim.

 -Si ai venit singura? ma intreaba, vizibil mirata.

 -Am venit cu Naruto. M-a condus pana la usa, apoi a plecat la Sasuke.

 Apoi imi mut privirea in pamant, intrebandu-ma daca sa ii zic sau nu de relatia mea cu Sasuke. Insa aceasta mi-o ia inainte, spunandu-mi ca m-a vazut cu Sasuke pe banca. Ma rosesc, si atunci ea incepe sa rada, zicand ca stia ceva. 

 -Iti, spun, dar mai intai ma lasi sa ma schimb in pijamale? o intreb eu pe ea.

 Imi place sa o vad cum sta pe ace. Are o fata extrem de draguta atunci cand este curioasa. Accepta, si apoi ma intreaba daca mi-am luat pijamale. Spun ca da, apoi imi iau rucsacul. Imi scot toate hainele din el, si, surpriza! Nu imi luasem pijamale. Hinata incepe sa rada, apoi se indreapta spre dulap. Ia de acolo niste pijamale, apoi mi le inmaneaza. Ii multumesc, si incep sa ma dezbrac.

 Hinata se uita la mine uimita cand mi-am dat bluza jos.

 -Stiam ca ai un tatuaj, da' nu credeam ca e atat de mare

 -Da, pai, asta e ca a lu' Naruto. E fix in acelasi loc, fix aceeasi dimensiune. Si mai e si asta - spun eu, aratand spre fluturele de pe umarul meu.

 Se uita mirata si ma analizeaza, apoi imi da colantii jos. Imi maresc ochii automat, rosindu-ma, apoi o intreb de ce face asta. Imi spune ca vrea sa fada ceva, asa ca fac o pirueta, decat in sutien si lenjerie. Schiteaza un mic zambet pervers pe fata, si imi spune ca i-ar placea sa ma vada cum intretin relatii cu un tip. Ma rosesc si mai mult, si ea incepe sa rada, indemnandu-ma sa continui cu povestirea. Cu ceea ce s-a intamplat cu Sasuke.

 M-am imbracat cu o pereche de pantaloni lungi, roz, cu siret, si un maieu alb, cu bretele, apoi m-am pus in pat, in fata ei, si am inceput sa-i povestesc. I-am zis de ce mi-a spus, de reactia lui Kiba, apoi de intalnirea ce ar trebui sa aiba loc maine. Se uita putin urat la mine, apoi imi spune ca asta nu s-ar putea numi intalnire daca eu si el am fi insotiti de mai multe persoane.

 Incep sa chicotesc, si sa-i spun ca nu prea intentionam sa raman singura cu el, si tocmai atunci primesc un mesaj de la Uchiha:

 <>

 Ii citesc Hinatei, si ea imi spune sa accept. Imi mai spune si ca pot sa intarzii putin pentru a il face sa ma astepte. Apoi incepem sa alegem hainele pentru maine. I-am aratat tot ce aveam prin rucsac, si ea a ales o fustita din trei bucati: o banda de material alb, de material maro cu buline albe, si pe dedesupt tutu alb. Apoi se duce la dulapul sau si ia un tricou alb, normal, cu o inima mare pe piept, colorata cu model de leopart.

 Imi zambeste cald, apoi aseaza hainele pentru intalnire pe scunul cu roti al biroului. Apoi imi bag toate lucrurile inapoi in rucsac, si ne bagam in pat, la somn.

 ~~~ A doua zi, cu putin inainte de intalnire ~~~

 -Ok, deci ia astea, si o sa iti fac eu parul - imi spune Hinata, intinzandu-mi o pereche de balerini crem.

 Ma incalt, fiind deja imbracata cu fusta si tricoul, apoi Hinata se chinuie sa imi faca parul cu undulatorul. Era deja prins in doua codite destul de sus, si mi-a undulat varfurile. Apoi mi-a dat cu un gloss, si asta eram. Ea mi-a zis ca arat bine, da' eu nu eram prea sigura.

 Mi-a imprumutat si o posetuta, in care mi-am pus telefonul, glossul si portofelul. Apoi am plecat grabita spre statuia din centru.

 Peste cateva minute am fost aproape de statuie. Casa Hinatei este extrem de aproape de centru, astfel incat timpul mi-a permis sa ajung acolo la timp. Insa bruneta nu ar fi prea mandra, deoarece ea mi-a zis sa nu ma grabesc, sa-l fac sa ma astepte.

 -Uzumaki, arati chiar diferit!

 Am dat de Sasuke. Fata lui exprima uimire, insa in glas i se citea o admiratie usoara. Ma ia de mana, apoi ma saruta usor pe buze. Usor, apoi apasat si si-a introdus limba in lacasul meu umed, explorand. M-am rosit putin cam prea mult, din cauza rusinii, dar si din cauza ca ramasesem fara aer. Cu Kiba decat o singura daca am facut asta, si asta a fost toamna trecuta, de ziua mea, provocare de la Sasuke si Hinata.

 Isi retrage limba usor din gura mea, apoi, tot incet, rupe sarutul, privindu-ma in ochi. Imediat cum m-am simtit eliberata, m-am dat cu un pas in spate, respiratia mea accelerandu-se pana a intrat iar in normal, iar culoarea din obrajii mei disparu. 

 Uchiha observa ceea ce se intamplase, si incepu sa chicoteasca, apoi m-a luat de mana si am plecat spre Mall.

 Drumul nu a fost prea lung. Mai ales in compania lu, chiar mi s-a parut extrem de scurt. Se pare ca Naruto ii facuse instructajul lui Uchiha, sa nu ma lase sa ma gandesc prea mult la ceea ce s-a intamplat acasa, poate chiar deloc. I-a spus ceea ce imi place si ce nu. 

 -Deci, de unde vrei sa incepem? ma intreaba atunci cand am ajuns in fata mall-ului.

 Stau putin si ma gandesc, apoi ii raspund ca poate ar trebui sa ne intalnim cu ceilalti prima data. Imi zambeste, si aproba din cap, apoi ne deplasam inauntru, unde ne intalnim cu Naruto si o roscata. Tipa avea parul putin mai jos de umeri, extrem de ondulat. Avea niste ochi mari si rosii care priveau cu dezinteres, insa care te puteau ucide doar cu o singura privire urata. Purta niste haine putin cam indecente pentru un loc cu o multime de persoane, respectiv o pereche de blugi stramti, un bolerou de blugi care era incheiat de la fermoar decat putin, lasand sa se vada o mare parte a sanilor, si niste cizme pana la genunchi, din piele neagra, cu tocuri. Avea o pereche de cercei din argint, rotuzi, mari, si mesteca guma. Era machiata strident, cu un ruj rosu si fard negru. 

 -Surioara, chiar nu te-am asteptat prea mult. Spune Naruto, cu zambetul pe buze, incercand sa o ignore pe tipa aia cat de mult putea. 

 -Sasuke! se aude o voce masculina din spatele nostru.

 Ne intoarcem, si vedem un tip inalt - desi cam toti sunt mai inalti decat mine - cu parul brunet si ochii negrii. Era insotit de o fata cu parul albastru si ochii caprui, ce se pare a fi iubita sa.

 Tipul ala se uita la mine, si imi zambeste, apoi imi pune mana in cap, ciufulindu-ma umpic, si zicandu-mi ca am mai crescut. Ma uit confuza, insa Naruto il striga pe acel tip pe nume. Se pare ca era Itachi, fratele lui Uchiha.

 -Hei, Naruto, te-ai facut mare! apoi se uita la tipa de langa el, si ii zambeste cu subinteles.

 -Ok, deci ea e Demiyah, sora-mea - spune Naruto cu cea mai mare greata.

 Atunci, imi venea sa ii spun ca eu sunt sora-sa, insa am fost intrerupta de Itachi care ne-a prezentat-o pe tipa de langa el ca fiind Konan, iubita sa. Atunci ne-am prezentat si eu, si Sasuke lui Demiyah si lui Konan, si ne-am dus la etaj sa colindam magazinele.

 Cat timp ne-am plimbat prin fata raioanelor cu diverse haine, Uchiha m-a tinut de mana, facandu-ma sa ma simt putin incomod. Cand eram cu Kiba nu ne tineam de mana. Stia ca ma deranja oarecum chestia asta, ca ma facea sa ma rusinez, asa ca incerca sa ocoleasca pe cat posibil. Iar cum Naruto nu stia ca mie imi era jena, nu i-a spus lui Uchiha acest mic mare detaliu.

 Puteam vedea cum tipa aia roscata care cica e sora-mea se stramba de cate ori vedea ceva decent, si intra in fiecare magazin goth pe care il intalnea, facandu-ne si pe noi sa intram dupa ea.

 La un moment dat, intra intr-un magazin cu haine normale, uitandu-se la niste blugi scurti. Atunci, m-am ridicat de pe bancuta pe care asteptam si m-am dus si eu sa ma uit la niste perechi de blugi. Erau acolo toate culorile, marimile si modelele. Insa eu am optat sa probez o pereche de blugi albastrii deschisi, rupti. Ca sa mearga cu ceva mai bine, am luat si un maieu alb si o camasa cu maneci suflecate, grena, in carouri, care se pune pe deasupra. cand am iesit din cabina de proba, mi-am desfacut parul, ce se cam ciufulise cand m-am schimbat de haine.

 Ma duc in fata oglinzii, si vad ca blugii si maieul sunt umpic cam mulate pe corpul meu, scotandu-mi formele in evidenta destul de mult. Ma duc si in fata baietilor de stateau pe banca, si fac o pirueta. Insa, cand m-am intors cu fata, am observat ca Uchiha si Itachi erau cam rosii.

 -Surioara, iti sta bine! imi zice naruto cu zambetul pe uze, apoi isi transforma expresia intr-una serioasa. Insa blugii sunt cam stramti, nu crezi? apoi ridica o spranceana.

 Nu ii raspund. Ii zambesc, apoi ma duc inapoi in cabina de proba pentru a ma imbraca la loc cu hainele cu care venisem. Ies din cabina cu  hainele alea in brate, apoi le duc la tipa de la casa, pentru a le cumpara. Scaneaza codurile de bare de la etichete, apoi imi spune pretul - 1500 yeni. Vreau sa imi scot portofelul din geanta, insa vad cum cineva ii da tipei o carte de credit. Ma intorc, si vad ca Uchiha se ocupa de gesturi caritabile. 

 Ma imbufnez, si ii zic ca nu era nevoie sa faca asta, ca si eu am banii mei, si atunci imi zambeste si imi spune ca ar fi ca un cadou, pentru prima noastra intalnire. Atunci, tipa de la casa, cand aude asta, pe fata ii apare un zambet mare ce acopera fata plictisita ce o facuse mai devreme, si ne intreaba daca suntem impreuna. Uchiha ii zice ca da, apoi tipa iese de dupa tejghea si ne ia pe amandoi de mana, si ne intreaba de cat timp suntem impreuna.

 -Pai de aseara.. raspund eu mai timid.

 Aceasta se mira putin, apoi ii reapare zambetul pe fata. Ia de pe tejghe niste bilete, si ni le da, spunand ca acela ar fi un loc grozav in care am putea sa mergem sa ne sudam relatia.

 -Dar voi cati ani aveti? ne intreaba, fiind nerabdatoare. Adica.. Tu pari de 18, da' ei nu ii dau mai mult de 12. Desi dupa formele pe care le are..

 Pe Uchiha il bufneste rasul, la fel si pe Naruto si pe Itachi care stateau pe banca si ne-au auzit. Eu ma inrosesc, si ii zic tipei ca amandoi avem 15. Aceasta se scuza, si apoi revine la locul sau, din nou cu acea fata plictisita.


____________________________________________________________________________________

Fusta tutu a Chinei
Melodia capitolului este Listen to your heart

Deci sis capitolul o fu jenial -LOL- !
Stii si tu ca am ras enorm,au fost scene bune si imi place perechea SasuChina!!!
Astept cu nerabdare next!!!

X. 



-Pai si acum ce vrei sa faci? ma intreaba Hinata confuza.

Ma intind pe spate. Ma uit in tavan. Incep sa rad stresat. Nu stiu ce sa-i raspund..

-Surioara, Hinata are dreptate. Ar trebui sa ne intoarcem.

Vocea lui Naruto se auzea incet din cealalta parte a camerei. Il privesc scurt, uracios. Sasuke intra in camera. Ne analiza pe toti in jur de cateva secunde, apoi se aseaza langa mine, in pat. Hinata se schimonoseste; se mai invarte o data pe acel scaun, apoi se ridica. Se aseaza iar. Isi lipeste bustul de spatar, si se mai invarte o data.

-Hina, ma ametesti!

Apoi ma uit urat la Sasuke. Sper ca si-a dat seama de ambele sensuri. Se uita confuz. Imi dau ochii peste cap, si privesc in directia opusa. Hinata chicoteste. Naruto ofteaza. Sasuke era inca confuz.

Linistea domina in camera. Ne analizam unii pe altii. Nimeni nu indraznea sa scoata nici un cuvant. Era o situatie stresanta, tensionata. Liniste apasatoare, mormantala.

Oftez usor. Ma ridic in coate, apoi in fund. Imi amortisera oasele. Imi arunc privirea spre Sasuke. Acesta ma privea. Imi zambeste. Ii zambesc vag. Se apropie si ma saruta apasat. Ma dau in spate si privesc in directia opusa. Ma uit la Naruto - se incrunta la Sasuke.

Naruto nu a fost deacord cu Sasuke. Naruto nu prea ma lasa sa ma apropii de el. Naruto mai mereu are dreptate cand e vorba de baieti.. Insa acum nu pare a avea. Sasuke e bun; o sa ma faca sa uit de Kiba. M-a plictisit de Kiba..

-China-chan, cand ai degand sa il ierti pe nenea Minato? Totusi.

Din nou oftez. Imi pun mainile in spate si ma sprijin in ele. Privesc in tavan. Zambesc vag, apoi ii explic Hinatei ca nu de curand. Ofteaza. Naruto se lasa sa alunece pe podea, de-a lungul peretelui lila.

-Nu va pricep.

Apoi se lasa pe spate, si se intoarce cu spatele la mine. Sasuke, esti un idiot!.. Din nou oftez. Hinata incepe sa chicoteasca. O privesc intrebatoare. Observa.

-Cat mai ai degand sa oftezi?

Apoi incepem sa radem. Hinata a spart atmosfera tensionata.. 

O privesc. Ma priveste. Privirile se intersecteaza. Isi duce mana stanga la obraz si isi sprijina fata. Zambesc strengareste. Isi da seama ca vreau sa spun ceva sa mai ridic atmosfera. Atunci ma scapa:

-Te iubesc!

Nu i-am zis-o lui Naruto, nu lui Sasuke, nu m-am gandit la Kiba sau la altii. I-am zis-o Hinatei. Naruto a inceput sa rada. Hinata ma privea pierduta. Sasuke se rosi si isi intoarce repede capu'. Ma privea confuz. Avea gura putin deschisa. Ma uit la el. Scot limba. Apoi ma trantesc cu totul in pat. Nu am chef de nimic. 

-Pai cred ca o sa raman la Hinata o vreme.. Cel putin pana cand o sa stiu ca regreta.

-Surioara, tata suna de ieri incontinuu.

-Pe mine m-a sunat abia azi.

-Pe mine decat ieri. Probabil ca se gandeste ca -

Naruto a fost intrerupt de soneria telefonului sau. Se uita. Apoi imi arata telefonul - "tata". Imi dau ochii peste cap. Naruto inchide. Apoi ceva incepe sa vibreze. Imi intrept privirea spre noptiera - telefonul meu avea ecranul aprins, si vibra. Stiu deja ca e tata.. Ce rost sa mai ma uit? Ma uit la Sasuke, apoi la Hinata. Pana si Naruto ma ruga din priviri, asemeni celor doi, sa ii raspund. Inca o data oftez silentios. Imi intrept lenesa mana spre telefon, si il apuc. Il deblochez, apoi raspund. La telefon, tata era disperat. Am raspuns plictisita. Plangea. Naruto, Hinata si Sasuke taceau.  

"-Sakuinotora, te rog eu, raspunde! Intoarce-te! De ce nu imi raspunzi? Cu ce am gresit? Te rog eu sa te intorci acasa! Promit ca nu o sa te mai supar! Fac ce vrei! Dar intoarce-te, te rog! Si tu, si Naruto! Intorceti-va! Voi sunteti tot ce mai am!"

Il auzeam cum plangea. Se chinuia sa vorbeasca printre suspine. Am bufnit si eu in plans cand l-am auzit. Insa, ma chinuiam sa nu se auda. Nu vroiam sa vada ca sufar. Vroiam sa stie ca sunt tare, incapatanata, ca nu regret nimic. Desi nu e chiar asa.. 

-Nu pricep de ce tot suni. Chiar credeam ca prietena aia care a venit acasa la tine o sa te faca sa uiti.

Apoi i-am inchis telefonul in nas si am dat cu el. Ma uit atent la el. Naruto, Sasuke si Hinata au tresarit. Carcasa, bateria, cartela, probabil si cardul de date erau imprastiate pe jos. Imi dau ochii peste cap, apoi ma intind pe spate. Privesc tavanul.

Inchid ochii. Simt cum Sasuke se rasuceste in pat, si cum cineva se pune deasupra mea. Deschid brusc ochii. Uchiha.. Idiotu' asta!

-Ce ai de gand?!

Se apropie rapid de gura mea, si ma saruta apasat. Simt cum rosesc. Imi intorc capul spre stanga si ii evit privirea. 

-Surioara, vino putin!

Ma striga Naruto. Uchiha se da jos de pe mine, iar eu sar ca arsa din pat. Iesim amandoi din camera, si ne oprim pe hol.

-Surioara, m-am gandit mai bine, si cred ca ..

XI

-Surioara, m-am gandit mai bine, si cred ca ar trebui sa te desparti de Sasuke.

Imi maresc ochii. Il privesc stangaci, incruntata. Era jenat. Imi intorc capul spre dreapta. Il intreb de ce zice asta. Imi explica (,) ca Uchiha nu e pentru mine, ca ar trebui sa gasesc pe altcineva. Ca Uchiha a frant inimile multor fete, si ca ar trebui sa renunt la el acum, atata timp cat inca nu simt nimic pentru el.

-Si daca el chiar ma place? ridic o spranceana.

Incepe sa rada. Imi dau ochii peste cap, si ii spun ca il plac pe Uchiha. Naruto se opreste brusc din ras, si se uita la mine mirat. A ramas fara cuvinte. 

-Naruto, n-am sa renunt la Uchiha. Abia am uitat de Kiba.. Oarecum. Am nevoie de Uchiha ca sa-l uit pe Kiba. Nu mai am degand sa-l iert. Vreau sa continui cu altul. Cand o sa-l uit de tot pe Kiba, atunci sigur o sa il las pe Uchiha. Pana atunci, va trebui sa-l suporti.

Apoi ma intorc cu spatele la el, si intru inapoi in camera, afisand un zambet fals peste obrajii mei pe care s-au uscat lacrimile. Ma trantesc in pat, si astept sa treaca timpul.

***

Inca 3 zile si incepe scoala.. ce porcarie!

Ma ridic din pat si ma uit la ceas. 20:00  Hinata e la birou, isi face temele pe laptop. Ma trantesc inapoi. Privesc tavanul. 

-Hina, crezi ca.. Ar trebui sa ma intorc?

Se intoarce cu fata spre mine. Se pune picior peste picior si ofteaza. Zice ca nu stie. Oftez si eu. ma intorc intr-o parte, incercand sa adorm.

-Crezi ca ar trebui sa mai continui cu Uchiha?

Din nou imi spune ca nu stie. Ma ridic in capul oaselor. Telefonul imi vibreaza pe perna de langa mine. Il apuc. "tata". Raspund.

"-China.. Eu.. Vino acasa.."

Imi dau ochii peste cap, nervoasa. Trag aer in piept si ii raspund. Ii fac morala. Ii spun ca imi cere prea multe. Ii spun ca ma plictiseste cu vesnicul "vino acasa". Ii inchid. Incep sa plang. Hinata ma priveste. Spune ca ar trebui sa ma intorc.

Ma intorc pe burta si imi pun perna pe cap. Ingan nervoasa ultimele vorbe ale tatei. De ce sa ma intorc? Asta e cea mai buna pedeapsa pe care pot sa i-o dau.

Sunt gata sa adorm. O aud pe Hinata cum ma striga surprinsa. Ma intorc cu fata spre ea. Se uita la un reportaj pe net. Ii da replay.

"Ultima stire a serii este un caz de disparitie. O fata si un baiat, ambii gemeni, au fugit de acasa acum 4 zile, in urma unei dispute cu tatal. Mama se pare ca nu era acasa cand s-a intamplat. Ambii au 15 ani, ochii albastrii, parul blond si pielea bronzata. Fata are 1.62 m si 52 kg, imbracata cu o fustita plisata, rosie, un maieu negru cu bretele, si o pereche de sosete negre, lungi. Isi purta parul in doua codite. Baiatul are 1.82, 75 kg, purta un tricou negru si un trening portocaliu cu negru. Cei care i-au vazutsunt rugati sa sune la numarul de telefon afisat pe ecran, sau sa contacteze politia."

Maresc ochii. Hinata se intoarce dezamagita la mine. 

-Asta a fost acum 2 zile la TV.

Oftez si imi iau telefonul. Ii trimit un mesaj lui Naruto. Dupa 5 minute primesc un raspuns afirmativ.

Ma ridic de pe pat si imi scot un trening negru din rucsac. Ma imbrac. Imi pun pijamalele inauntru si incep sa-mi strang toate lucrurile din camera. Termin. Inchid fermoarul. Ii zambesc Hinatei, multumindu-i ca m-a tinut la ea.

-O sa ma pedepseasca pe viata, stiu. Ne vedem la scoala!

Imi face cu mana, iar eu parasesc apartamentul. Cobor rapid din bloc, si incep sa alerg pe strazi, pana in parc. Ma asez pe o banca.

-Surioara, esti gata?

Naruto a venit. Purta blugi si un tricou negru. Imi zambeste. Avea un rucsac in spate. Dau afirmativ din cap. 

-O sa fim pedepsiti ceva timp..

Zambeste la vorbele mele. Imi intinde mana.

-Sa o facem impreuna!

Ok...multe momente intre frati, imi place :3.Dar China e mult prea capoasa!!!In fine...NEXT!