Informatii de baza : Sakura este o fata de 17 ani care traieste in satul Konoha. Se credea o fata normala, un ninja medical banal si doar atat, dar cu cateva luni inainte de a implini 18 ani, Sakura afla cel mai crunt secret din viata ei. Este adoptata, iar viata ei ia o turnura neasteptata. Afla ca tatal ei biologic a fost de fapt un demon, iar mama ei a disparut in ziua in care ea a venit pe lume. Puterile mostenite de la tatal ei incep sa-si faca aparitia, fortand-o pe Sakura sa paraseasca satul deoarece nu vroia sa ii raneasca pe cei la care tinea. Acum este in cautarea mamei sale biologice, iar pe acest drum anevoios se va intalni cu vechi "prieteni" care o sa-i creeze unele dificultati.......sau nu. Daca vrei sa afli mai multe va trebui sa citesti povestea. ^_^



Capitolul 1 Adevarul

Sakura:

Ma durea spatele ingrozitor inca de azidimineata. Oare de ce? M-am tot uitat in oglinda, dar nu reuseam sa vad nicio zgarietura, vanataie sau ceva in genul acesta. Probabil ca am ridicat ceva care a fost mult prea greu pentru mine, zilele trecute. Iar in acel moment, mi-am amintit ca ieri seara am ajutat o batranica sa-si mute o piatra enorma prin gradina. Cred ca aceasta era cauza durerii, asa ca nu mi-am mai facut griji. Stateam pe pat, in camera mea, ascultand ceva muzica, cand am fost intrerupta de naruto care statea in copacul din fata casei mele, si imi batea in geam entuziasmat. Oare ce o mai fi acum? Dupa fata pe care o avea cred ca trebuia sa mergem intr-o alta misiune. M-am ridicat din pat, indreptandu-ma spre el, iar intr-un final am deschis geamul. Aerul cald de vara se napusti asupramea, aproape sufocandu-ma, sa fiu sincera, nu prea imi placea vara, preferam iarna su anotimpurile de tranzitie, caldura ma innebunea pur si simplu. Soarele domina intregul sat. Am incercat sa zambesc, dar probabil ca se vedea ca era un zambet fortat. M-am uitat spre prietenul meu prostut asteptand sa imi zica ce are de zis.

- Sakura, Sakura, Sakura......Doamna Tsunade, vrea sa te vada, si parea destul de urgent, asa ca am alergat tot drumul pana aici. Imi vei spune si mie ce vei afla nu? Poate e vreo misiune importanta.

Am aflat ceea ce am vrut asa ca am sarit pe geam, pe copac si de acolo pe pamant. L-am auzit pe Naruto strigand dupa mine, dar eram prea ocupata, sau asa incercam sa par. Chiar nu aveam chef de el azi, era destul ca ma distrugea durerea de spate, nu aveam nevoie si de el....scuze Naruto, dar azi nu era o zi foarte buna....Am continuat sa alerga, lasandu-l in urma. Vroiam sa aflu ce avea Doamna Tsunade sa imi zica, dar sa fiu sincera, speram din toata inima sa nu fie vreo misiune. Am ajuns in biroul ei cat de repede am putut. Privirea ei era oarecum o combinatie de sentimente, parea speriata, dar puteam sa citesc in ei si o urma de duritate, specifica doamnei Tsunade. I-a dat ordin unui anbu sa nu fie deranjata de nimeni, deoarece avea probleme importante de rezolvat, asa ca am devenit putin sceptica. Oare ce s-a mai intamplat acum? Curiozitatea chiar si-a pus amprenta asupra mea deoarece simteam ca-mi pierd rabdarea. In cele din urma tacerea care domina incaperea a fost sparta de vocea ei puternica.

- Sakura, ma bucur ca ai venit atat de repede. Din cate poti sa vezi si tu, s-a intamplat ceva, nu e nimic grav, doar ca este despre tine. ~Am tresarit usor. Despre mine? Am facut eu ceva gresit? Sper doar ca nu e nimic grav.~ Am gasit acum cateva luni, un jurnal secret. Este jurnalul celui de-al trei-lea Hokage, asa ca l-am citit, dar poate ca nu trebuia, poate ca trebuia sa ti-l dau tie, imediat dupa ce am citit ca era pentru tine. Stiu ca faci 18 ani doar peste 3 luni, dar de ce sa mai asteptam inca atat de mult timp cand o putem face acum, inainte sa fie prea tarziu. In ultima perioada am vazut cateva schimbari majore la tine, dar am crezut ca e normal, dar nu era,,,,,nu vreau sa te sperii, chiar nu vreau sa o fac, dar sunt ingrijorata pentru tine...crede-ma, esti ca si fiica mea, si nu stiu ce sa fac ca sa te pot ajuta....In fine, am inceput sa spun lucruri pe care tu nu le intelegi acum, si imi cer scuze ca te fac atat de confuza, dar vei intelege totul cand vei citi acest jurnal. Este destul de scurt, are doar 15 pagini, asa ca te rog sa il citesti chiar acum si aici, Vreau sa vad cum reactionezi la asa ceva.....

Nu intelegeam nimic din ceea ce a zis Doamna Tsunade, dar asa cum a zis ea, am luat acea carticica neagra in mana si am inceput sa citesc. Speram sa inteleg ceea ce vroia sa spuna mai devreme aceasta femeie care sta in fata mea. Sa fiu sincera, m-a cam speriat si pentru prima data am considerat-o nebuna. Mda, se pare ca acest jurnal, chiar era pentru mine....scria clar cu litere mari pe prima pagina "PENTRU SAKURA HARUNO" ....am dat pe pagina urmatoare, nimic important, doar informatii despre sat care ma plictiseau ingrozitor, am continuat sa citesc si sa rasfoiesc paginile pana ce am ajuns la un paragraf care suna promitator. ~Nu am mai auzit niciodata asa ceva, nici macar nu stiam ca era posibil...dar, a ramas insarcinata cu acea creatura. Oroarea a pus stapanire pe noi, toti cei care stiam acest mic secret ne temeam pentru viitorul satului in care traiam. Multe luni, am facut sedinte certandu-ne, si argumentand idei care pareau sa nu mai aiba sfarsit, iar la un moment dat, am cedat. Nu mai rezistam nici fizici si nici psihic asa ca am decis sa fac alegerea singur. Am decis sa salvez copilul care se va naste, acesta putea fi salvarea de care aveam nevoie, sau putea la fel de bine sa ne aduca distrugerea, dar am preferat sa risc decat sa omor un suflet nevinovat. In acea seara am fugit spre casa ei. Hana Haruno, este femeia care a ramas insarcinnata cu un copil care era jumtate demon jumatate om. Ea s-a indragostit de un deom care traia in padurea de langa casa ei, si se pare ca a facut prostia de a se culca cu el. Am intrat in casa ei, si am vazut-o stand intr-un colt si plangea. Pe podea se puteau deslusi picaturi de sange proaspat....in acel moment am mers langa ea, luand-o in brate. Era in travaliu, timpul ,ca acest copil problema, sa se nasca veni. Am dus-o in camera ei, iar acolo am ajutat-o sa nasca. A fost cea mai terifianta experienta din viata mea, si nu vreau sa trec prin inca una ca aceasta. Era fetita, iar Hana a numit-o Sakura, deoarece parul ei era la fel de roz ca o floare de cires. Frumusetea ei m-a uimit chiar si pe mine, nu credeam ca poate sa existe un copil mai frumos ca ea........ Totul mergea bine pana intr-o zi in care Hana disparuse fara nicio urma, iar Sakura a ramas singura. Tot ce am putut face a fost sa o dau spre adoptie, iar ea a fost adoptata de matusa ei, sora Hanei, cea care nu putea sa aiba copii. Am fost fericit pentru ea, putea sa aiba o familie si o copilarie cat de cat normala. Dupa inca cateva luni de zile, intr-o noapte am avut un vis care m-a tulburat destul de tare. Am visat cu un demon pe care il chema Ashtar, si presupun ca a fost tatal Sakurei, care mi-a zis ca fetita va fi o fata normala pana la varsta de 18 ani. Atunci, latura ei demonica va iesi la suprafata, si puterile mostenite de la tatal ei vor iesi la iveala. De asta imi era cel mai frica, nu vroiam sa detina puteri pe care nu le poate controla. Dar aveam timp pana ce va implini 18 ani, voi face totul sa o ajut sa se poata controla, si sa aiba o viata normala....."


Jurnanul se incheie aici. Dar nu se putea termina, mai aveam nevoie de informatii, vroiam sa stiu daca eu eram acea Sakura de care se vorbea. Am aruncat jurnalul pe podea si am inceput sa plang. Nu mai intelegeam nimic. Totul era adevarat? Am trait in minciuna toata viata mea? Tsunade se ridica de pe scaun si veni langa mine luandu-ma in brate.....

- Sakura, stiu ca ti-e greu, dar este adevarat. Cum am zis si mai devreme, am vazut unele schimari asupra ta care nu pot fi explicate. Dar vei fi bine, o sa te ajut cat de mult o sa pot. Nu trebuie sa iti faci griji.....

Aveam nevoie sa fiu singura, asa ca am fugit. Am fugit atat de tare incat Tsunade nu m-a putut orpi...Am ajuns in parc, si m-am asezat la umbra unui copac. Lacrimile imi curgeau neincetat pe fata, dar nu ma puteam opri, tocmai am aflat ca toata viata mea am trait in minciuna, ma simteam tradata, si nu mai puteam avea incredere in nimeni, pana si parintii pe care ii credeam a fi parintii mei biologici m-au mintit in tot acest timp......ce puteam face acum? Sunt atat de confuza.....

A disparut....nu mai auzeam nimic si asta era bine. Acea voce dubioasa ma ingrozea de moarte...A reusit sa ma influenteze negativ, putin, dar totusi a reusit, insa nu ma voi lasa corupta. In momentul de fata ma bucuram enorm ca aveam un caracter atat de puternic, nu eram usor influentabila si pentru chestia asta ma mandresc. Totul a devenit asa de ciudat atat de repede, ieri eram o fata normala, care spera sa devina un medic de exceptie, iar acum incep sa-mi pierd mintile. In scurt timp m-am lasat purtata de picioare, fara sa am o destinatie precisa in minte. Ma plimbam pur si simplu, pierzand vremea degeaba....Vreau sa revin la normal, vreau sa fiu vechea Sakura, care nu avea nicio problema. Dupa cateva minute acea soapta se intoarse, speriindu-ma si mai tare.