You're in ruins

Subiect: You're in ruins Vin 28 Dec 2012, 01:57

Un one shot de un capitol. Ei bine, nu este o mare opera, dar e ceva ce mi-a venit in minte, asa ca am spus sa o trec si in scris. Ma gandeam la povestea Amandei Todd, a tuturor celor in situatia sa. Am o slabiciune pentru astfel de cazuri, pentru cei ce comit sinuciderea. Aceste ganduri au fost inspirate de niste imagini. Majoritatea erau cu self harm, facut de copii din lumea intreaga, ce sfarsesc asa:

You're in ruins

Stai pe pat si privesti pierduta pe geam. Te gandesti cat de rau te simti, cat de mizerabila iti este viata si cat de distrus este sufletul tau. Te-ai gandit de multe ori la asta, insa niciodata nu ai avut curajul sa o faci si ai dat dovada de lasitate, ceea ce te-a facut sa te urasti si mai mult. De parca nu era de ajuns. Tragi aer in piept si inchizi ochii, sperand ca in intuneric nu vei simti nimic, ca daca vei avea ochii inchisi pentru totdeauna, durerea va disparea. Ura pentru sine creste cu fiecare secunda, cauti cu disperare o modalitate de a o opri...dar deja stii una.

Nu stii cand a luat nastere sau cand ai devenit asa, nu stii decat ca ai ajuns la limite. Te pierzi din nou in ganduri, la faptul ca parintii tai te-au certat, ceea ce s-a acumulat cu proasta zi pe care ai avut-o la scoala. Colegii sunt rai, nimeni nu te vrea ca partener intr-o grupa tampita, pe care va obliga profesorul sa o faceti. Esti singura, stii ca nimeni nu o vrea sa iti fie alaturi, sa te iubeasca si sa te ajute. Nimeni nu o sa te salveze, desi ai strigat si strigi in continuu dupa ajutor. Dar tipetele tale sunt silentioase, nimeni nu le poate auzi. Ca si suferinta ta, te raneste sa stii ca este invizibila, ca le spui tuturor ca esti obosita, cand tu vrei doar ca cineva sa vada in spatele mastii, sa vada lupta care se da in interiorul tau.

Incepti sa simti din nou acea nevoie pe care ai ascuns-o atat de bine. Ai devenit o maestra a deghizarii, o mincinoasa. Pana si pe tine te minti, iti repeti ca totul o sa fie bine, cand e evident ca ochii tai nu vad nicio speranta, nici macar o urma de lumina. Numai intuneric. Urmele de pe maini se simt grele, vrei sa te tai...din nou. Stii unde-ti sunt lamele, singurele care te ajuta in astfel de momente. Te gandesti la senzatiile pe care le ai cand te tai, atunci uiti de tot. De persoanele din jurul tau, de dezamagirea pe care o reprezinti, de cat de urata esti in comparatie cu alte fete. Atunci te gandesti doar la sange, tot ce simti este lichidul ce ti se scurge pe piele, tasnind cald si devenind atat de rece in cateva secunde. Te consideri slaba, pur si simplu nu mai poti lupta. Nu iti traiesti viata, tu incerci sa ii supravietuiesti in fiecare zi. Este un chin caruia nu ii mai faci fata.

Esti singura acasa, pui paie pe foc si te gandesti ca nimeni nu te iubeste. Baiatul pe care il placi de atata timp, nici macar nu stie ca existi. Te decizi rapid, cum faci de fiecare data. Partea asta este usoara, insa cel mai greu este sa finalizezi.
Dar acum nu este la fel, stii ca este diferit si esti gata. Iti arunci ochii prin camera, deja te imaginezi. Lame, tub de pastile, sfoara, indiferent de varianta aleasa, esti nerabdatoare, stii ca toate te vor duce in acelasi loc, te vor elibera. Ai stiut-o de la inceput, o persoana nu va incerca sa iti priveasca sufletul si sa iti inlature durerea. Numai asta o poate face. Esti in ruine, salvarea ta este din ce in ce mai aproape. Scoti sfoara pe care o asezi pe birou. In timp ce pui scaunul in mijlocul camerei, sub lustra, te gandesti la o foaie si un stilou. Uiti de ele, tocmai primisei un telefon nou si nici macar nu l-ai folosit prea mult. Il asezi pe birou, in asa fel incat sa te poti filma. Ii dai drumul la cronometru, exact zece secunde inainte sa porneasca. Te gandisei inainte cum sa legi sfoara, chestia de care era prinsa lustra era puternica, stii sigur ca nu vei da gres.

Bip bip bip! era enervant, iar tu te grabesti. In aproximativ 10 secunde esti gata. Sfoara legata de tavan, infasurata de gatul tau, asteptand sa il franga rapid. Picioarele iti tremura pe scaun, tot corpul o face, de fapt, dar frica asta nu o sa te opreasca. Esti constienta ca, daca nu o faci, o sa te urasti si mai mult. Ai inceput sa plangi, pana acum iti facusei atatea discursuri, unde sunt ele? Tragi aer in piep si deschizi gura, lasi durerea sa se exprime verbal pentru prima data, le arati tuturor prin ce treci:

- Mama, tata, imi pare rau! Nu mai pot, iertati-ma! Nu este vina voastra, numai eu sunt de vina. Va iubesc, va rog sa ii spuneti asta si fratiorului meu. Nu apartin acestui loc, nu sunt fericita. O sa ne revedem intr-o zi. O spui plangand in hohote, incercand sa arati dorinta ta de a pleca cat mai repede din acest loc, sperand ca ei sa inteleaga si sa iti respecte alegerea.

Un picior in aer si unul pe scaun, esti gata! Inchizi ochii si iti dai drumul. Acum atarni grea de franghie, iar scaunul a cazut pe jos. Pentru cateva secunde te zbati, corpul tau refuza sa moara, inima ta doreste sa mai bata, insa este prea tarziu. Ai murit, ai reusit ce ti-ai propus. Corpul tau a ramas fara suflet, mort. Esti moarta, Dumnezeule, chiar ai facut-o. In camera este liniste, timpul pare oprit, nimic nu mai are viata. Mai tarziu, parintii tai ajung acasa. Mama ta te striga ca de obicei, insa nu raspunzi, iar tu mereu raspunzi. Urca sus, in camera ta. Tipatul ei disperat sparge linistea, nu se poate opri. In cateva secunde lesina, e prea mult pentru ea. Si-a vazut fetita spanzurata, frumosul ei copil...

Tatal tau ajunge si el, speriat de ce auzise. In secunda in care te vede, lumea lui se sfarseste. Nu face nimic decat sa se holbeze, sa priveasca in gol si sa astepte ca acest cosmar sa se farseasca. Fratiorul tau intra in camera, la doar 6 anisori nu stie ce se petrece, dar imaginea este cutremuratoare. Alearga spre tine, inconjurandu-si bratele scurte in jurul picioarelor tale. Te striga, tipa si el si isi roaga tatal sa te ajute. Nu este sigur de ce se petrece, insa stie ca ai plecat, simte ca nu mai esti aici. Omul ingenuncheat, din prag, actioneaza instantaneu. Incepe sa planga, tatal tau nu plange niciodata. Dar cum sa nu o faca? Si-a vazut fetita spanzurata, frumosul lui copil...

Vede telefonul pe birou, care inca iti filma moartea. Il scoate pe al lui din buzunar, ii e teama sa il ia pe al tau, sa il opreasca cumva si sa stearga ultimele clipe in care ingerasul lui era in viata. Suna la 112, iar peste cateva secunde aude o voce.

- Fiica mea s-a sinucis. Abia poate sa vorbeasca, fiecare cuvant cantareste cat un cutit infipt adanc in inima.

A trecut o saptamana. Mama ta inca asteapta sa-i vii de la scoala, sa intri pe usa, ca de obicei si sa treci pe langa ea, lasand in urma un salut indiferent. Tatal tau lucreaza din greu pentru a acoperi datoriile facute cu ocazia inmormantarii tale. Acum plange in fiecare zi si se gandeste cu ce a gresit, se invinuieste ca nu a fost capabil sa iti ofere ce ti-ai dorit. Fratiorul tau nu s-a dus nici acum la scoala, inca este socat de ce a vazut. Colegii tai trec prin clipe grele, la randul lor se invinuiesc. Fata ce a refuzat sa iti fie partenera a inceput sa se taie, crezand ca este vina ei. O taietura se transforma in doua, doua in trei...trei in dependenta. Asa ai inceput si tu, iti amintesti? Cat crezi ca o sa reziste si ea?

Profesorul si-a dat demisia, blestemandu-se pentru ca este vina lui. Se gandeste ca nu este apt sa mai predea. Intr-o luna, lucrurile nu s-au schimbat. Toti se gandesc la tine, mai ales prietena ta cea mai buna. Nu a reusit sa accepte si sa dea drumul amintirii tale, stie ca nu o sa fie capabila sa o faca, asa ca nu incearca. Dar a creeat un club, unde toti isi spun problemele si nimeni nu judeca, doar ofera ajutor si sprijin. Ghici cine este acolo? Baiatul pe care il iubeai a fost si el afectat de moartea ta, el si prietena ta cea mai buna ii ajuta pe ceilalti. Mereu a stiut ca existi si te-a placut cand te-a vazut prima data, cu o zi inainte sa te sinucizi. Ca toata lumea, se simte vinovat pentru ca nu a aparut in viata ta mai devreme. Parintii tai au reusit sa intre in camera ta pentru prima data. Mama ta a facut curat, ti-a facut patul si a intors patura intr-un colt, pentru ca inca te asteapta. Este locul tau si nimeni nu o sa il ocupe vreodata.

Anii au trecut si ei, nici acum nu te-au uitat. Fratiorul tau se mai gandeste la tine, povesteste putinele amintiri pe care si le aminteste, iar in acelea te enerva. Inca il doare, sa stii. Acum este constient, a crescut si tine minte perfect acea zi blestemata. Le pasa de tine, ti-ai sfarsit viata pentru ca ai crezut ca esti singura. Uite cate suflete ai afectat, uite cati te iubesc. Ce ai rezolvat prin fapta ta? Nici tie nu ti-a adus fericire, nu a facut nimic altceva decat sa iti sporeasca suferinta. Si acum te chinui, stiu asta. Insa nu este vina ta. Esti doar un suflet slab, care nu a fost ajutat la nevoie. Of, ingeras, mi-ar fi placut atat de mult ca situatia sa fie diferita...

Subiect: Re: You're in ruins Vin 28 Dec 2012, 02:34

Hellauuu, darling a hug

Nici nu iti inchipui cat de mult mi-a placut acest mini one-shot. Am vazut ca la inceput ai mentinat de acea adolescenta care s-a sinucis din cauza 'rasei umane'. Ohh, am stiut ca va trebui sa imi iau cutia de servetele la mine lough

Sincer, mi-a placut prea mult felul in care descriai scena, sentimentele; a fost incredibil. Ma simteam neputincioasa in momentul in care ajunse la 'actul' final. Ii simteam durearea si imensa dorinta de a parasi aceasta lume, insa voiam sa o impiedic cumva. Off, a murit... Mi-au dat lacrimile in momentul cand parintii si fratele ei de 6 ani au descoperit macabra scena, am fost impresionata de copil... Imi parea atat de rau... Ohh, stii de ce imi pare rau, asa in general? O persoana importanta tie, te observa abia dupa ce ai parasit lumea, atunci cand locul tau e intre 4 scanduri afurisite. Hmm, sad story. Evan te iubeste oricum kiss

Subiect: Re: You're in ruins Vin 28 Dec 2012, 10:52

Cum sa incep eu.. Nu gasesc un inceput bun.. O sa iti spun deci, doar ce impresia a lasat creatia ta asupra mea, iar concluziile se vor subintelege, sper. Am un gol in stomac, atat de mare, incat incepe sa ma doara. Am citit cu atentie fiecare rand si de fiecare data cand dadeam pagina mai jos imi spuneam, concomitent, ca vreau sa ma opresc, dar si ca vreau sa ajung la final. Este una dintre acele 'povesti' care te face sa vrei sa te opresti din citit, deoarece te doare, dar si care se vrea citita pana la capat, deoarece durerea curiozitatii este si mai mare. Da, am reusit sa citesc pana la capat, am respirat cu greu rand de rand. Am terminat-o in sfarsit si inca simt un gol in stomac. A fost.. frumos. Trist. Dureros. :)

Subiect: Re: You're in ruins Vin 28 Dec 2012, 18:57

ce trist e sad

e asa de trist $can\'t see !!!$ dar e dragut cum ai descris I rock peopleee!!!

dar acum când ma gândesc think

cum lucurile aceste se întâmplă meru în lumea asta mare puppy eyes

si e trist când acest adevăr iasă la iveală , crying

ce vrau să spun joș palaria esti foarte bună jos palaria in fata

cu multi pupici din partea mea in love

,ceau sper să ma anuti dacă te mai apuci să faci capodopere de ale tale heh

Hei Lissa. a hug

Am trecut şi eu pe aici, nu ştiu cum, dar am o poftă de a citi lucrările şi de a-mi exprima părerea despre ele. Am văzut one-shotul tău încă de când l-ai postat, n-am avut ocazia să-l citesc până acum, dar i-a uite cum am ajuns aici. Îmi place foarte mult, extrem de mult. Momentan am o stare proastă şi lucrarea ta mi-a mers de minune, parcă m-am eliberat odată cu acea fată. Mă bucur enorm că cineva s-a hotărât să scrie o poveste despre sinucidere, cu un sfârşit tragic ce dovedeşte faptul că nu trebuie să recurgem la un asemenea gest, pentru că acolo pot exista persoane care te iubesc...
În unele părţi a semănat cu firea mea, n-am de ce să mint, poate asta m-a atras atât de mult în poveste şi am simţit toată acea durere prin care trecea acel copil. Frumos descrie sentimentele, acţiunile, chiar mi-a plăcut.
Ai făcut o treabă bună şi sper să mai aduci one-shoturi de genul.

Subiect: Re: You're in ruins Mier 20 Feb 2013, 23:09

Buna, Lissa!

Nu stiu daca ai idee, insa ai ajutat pe cineva prin acest one-shot.

Pot spune ca mi-ai deschis ochii deoarece si eu eram acum ceva vreme intr-o situatie asemanatoare cu cea a fetei despre care spuneai. Am citit asta in urma cu o luna si ceva si pot spune ca intr-adevar m-a ajutat. M-a facut sa privesc totul prin prisma realitatii, daca pot spune asa.

Nu stiu daca are rost sa-ti spun, dar iti multumesc ca ai scris acest one-shot. Bine ar fi ca atunci cand cineva simte ca nu mai rezista, sa citeasca ceva de genul asta in ideea ca intr-adevar ajuta.

Te pup dulce

Hei Lissa! a hug

Ce pot spune? M-ai făcut să plâng de-a binelea. sad

Mai ales la sfârşit. sad

Această lucrare a ta e fabuloasă. N-am cuvinte. in love

Aş vrea să fiu şi eu aşa. (D)

Chiar a fost ca o lecţie de viaţă. Te felicit pentru lucrarea ta! Bravo! jos palaria in fata

Dacă mai aduci one shot-uri aşa de emoţionante, te rog să mă anunţi.

PS:Am citit mai demult lucrarea ta fabuloasă, da mi-a fost lene să dau com. Lenea asta! rolling on the floor

Oricum, felicitări.

Te pup.*hugs*

Hello, hello.
De la jumătatea lucrării tale mi-au dat lacrimile. Fiecare cuvânt mi l-am imaginat, foarte puternic. O lecție de viață, morală adevărată. Ceea ce ai făcut ar trebui să fie o învățare de minte pentru tot acest glob. Toți trebuie să știm că cineva ne iubește, acolo, undeva, uneori ba chiar este mai aproape decât credem.
Nici nu mai e nevoie de menționarea conturării perfecte a ideii, descrierea ș.a.m.d. Probabil că lucrarea asta o să mă ajute când o să fiu mai mare, dacă o să trec printr-o situație asemănătoare cu a fetei. Sunt sigură că mulți și-au deschis ochii după ce au citit aceasta, chiar mă bucur că am avut onoarea să o citesc și să-mi dea lacrimile. Meriți cele mai mare laude și felicitări. *hug*

Subiect: Re: You're in ruins Vin 13 Sept 2013, 23:10

OMFG! Mda, ce început. Mi se pare sau cea mai incredibila şi fantastică scriitoare din câte am cunoscut. Deci acest one shot l-am citit într-o noapte şi în timp c îl citeam eu sub plapumă mi-au dat lacrimile. Am rămas fără glas şi mai şi ploua. :)) Asta chiar a fost o lecţie de viaţă.