Capitolul I

O nouă zi , o nouă aventură !

Oh , am uitat să mă prezint : mă numesc Ioana şi am nouăsprezece ani . Sunt o fată înaltă de 1,78 m ,  am părul blond şi este puţin trecut peste umeri . Am o fire energică , tupeistă şi cum spun prietenii mei :agresivă . Nu , nu bat câmpiii , doar sunt băieţoasă şi mă port ca un băiat să nu mai aducem în discuţie şi muşchii pe care îi am la mâini , dar spre nefericirea mea am probleme cu picioarele , adică nişte malformaţii , dar asta nu mă împiedică să joc fotbal , dar o altă pasiune de-a mea este coreeana şi tot ceea ce ţine de ea , o învăţ de la 13 ani , decând am ascultat o melodie m-am îndrăgostit complet de ea şi acum am ajuns să o pot vorbii fluent .

A , da ! Să nu uit părerea mea despre dragoste este una foarte proastă , adică nu te ajută la nimic , te gândeşti tot timpul la ce face celălalt , te face mai moale şi te împiedică să-ţi îndeplineşti visurile şi să duci la bun sfârşit lucrurile la care ai muncit . Oricum asta nu prea îmi afectează relaţia cu băieţii pentru că ei sunt cei mai buni prieteni ai mei , căci doar printre ei am crescut , dar doar atât .

Acum îmi fac bagajul să plec spre Bucureşti alături de familia mea , căci măcar de sărbători să fiu la adevărata mea casă .
Ah , am uitat să vă spun sunt din Bucureşti , dar locuiesc în Mediaş , niciodată nu m-am simţit bine acolo  , adică simţi că nu este locul tău acolo .

Oricum nu mai sunt câteva străzi şi am ajuns . Oh ... NU !

O maşină care a intrat pe contrasens tocmai a tamponat maşina tatălui meu . ne-a înors maşina cu capul în jos , deabea am reuşit să ies pe geam . Mă uit la părinţii mei care din câte se pare erau ... morţi . Nu !!! Nu pot să cred ! Am început să plâng ca o nebună şi să mă târăsc pe străzii , aşa cum eram rănită şi plină de sânge .

A doua zi mi-am înmormântat părintii . Şi acum ce o să fac ? Nu am unde să mă duc , iar banii pe care îi am nu o să-mi ajungă mult timp , dar o sa-mi ajungă pentru  un bilet de avion spre Coreea de Sud . Gata ştiu ce vrea să fac !
M-am dus în casă mi-am luat bagajele , pe care încă nu l-am despachetat şi am pornit spre aeroport  , de unde mi-am cumpărat biletul şi m-am îmbarcat .
Cât timp am aşteptat momentul ăsta , doar că vroiam să fie şi mama aici să se bucure că fica ei şi-a împlinit visul . Opt ore am stat în acel avion şi ceea ce am făcut tot drumul a fost să suspin , adică ce poate să facă o fată de 19 ani în Seul ? Ehh ... asta rămâne de văzut , eu una am de gând să mă  angajez la Loen , da ştiu visuri mari , dar daca nu mă angajează sunt terminată , nu ştiu ce alceva aş putea să fac , deci concluzia ar fi că trebuie să reuşesc .
În sfârşit am ajuns mă dau jos din avion îmi iau bagajele şi ... mă opresc să admir peisajul ... Doamne  cât de mult am vrut să ajung aici şi acum iata-mă !
În sfârşit am găsit un hotel unde să mă pot caza . Mi-am dus bagajele în cameră şi cum nu aveam deloc stare mi+am sters lacrimile şi mi-am spus că , din nou voi reveni la fata cu inimă de gheaţă , fata care eram în trecut şi m-am dus şi am dat un interviu de angajare la Loen .
După ce am  ieşit din sala unde se dădeau interviurile , m-am oprit pe hol si m-am sprijinit de perete , mi-am întins mâna şi am văzut  că încă îmi tremura , dar să vezi peste trei zile cum o să fie , căci atunci vor fi anunţate rezultatele .
Ies din firmă şi văd că pe stradă era întuneric , mă uit la ceas şi văd că este ora 22:15 . Încep să merg în pas alert , intru stradă lăuntrică şi acolo cineva a început să mă alerge , alerg eu ce alerg , dar vad că este o fundătură , deci văd că nu am de ales va trebui să scap de aici . Cu totul că îmi era frică mă gândeam cum să-i bat . Mă întorc şi observ că erau cinci bărbaţi în toată firea .
Unul dintre ei înaintează spre mine şi spune :
- Măi , măi , măi ce aven noi aici ...
Nu l+am lăsat să mai zică ceva că l-am şi pocnit , dar nu am apucat să-i mai dau una că , ceilalţi patru m-au şi prins de mâini , timp în care celălalt s-a ridicat şi mi-a dat o palmă . Am închis ochii pentru că ştiam că va urma şi a doua , dar i-am deschis când am auzit că a fost dată şi eu nu am simţit-o , atunci am văzut pe cineva în faţa mea ...

Hei , am revenit cu un nou fanfic , sper să vă placă !

Capitolul 2

În faţa mea se află o persoană care a încasat o palmă din cauza mea .Nu pot să las lucrurile aşa , deci reuşesc să mă eliberez , cum nici eu nu ştiu , dar cert este că am făcut-o .

Bărbatul din faţă a vrut să-i mai dea încă o palmă băiatului care m-a apărat , dar am reuşit să i-o barez şi să-l dau într-o parte pe respectivul băiat . Cei din spatele meu au vrut din nou să mă prindă , dar de data aceasta nu au reuşit decât să îşi încaseze o mamă de bătaie .

Când am vrut să le dau lovitura finală , bărbatul care a vrut să mă plesnească  a început să ţipe ca să-mi capteze atenţia , îi fac pe plac ( căci ştiţi cum este : trebuie să-i îndeplineşti ultima dorinţă ) şi mă uit în direcţia lui , atunci pur şi simplu rămân încremenită : el ţinea la tâmpla băiatului care mă ajutase un pistol pe care-l încărcase chiar acum , sub privirea mea .

Mi-a spus că dacă-l mai vreau întreg să-mi accept soarta fără să mai fac atâta ,, tam-tam " . Acum chiar eram pusă pe gănduri ... aveam două posibilităţi : prima ar fi să nu-mi pese de respectivul care a încercat să mă salveze şi să-ll las să fie împuşcat , apoi să încerc să-l las inconştient pe atacator şi să-mi văd de viaţa mea în continuare ca şi cum acest incident nici nu s-a fi întâmplat  , dar cu toate acestea nu există nicio garanţie că voi reuşi , deci concluzia pe care o tragem este că aş fi şi egoistă , dar dacă nu reuşesc viaţa băiatului ar fi risipită degeaba .

A doua soluţie ar fi să salvez o viaţă şi s-o sacrific pe a mea , dar cred că asta ar fi soluţia cea mai bună , deoarece el şi-a sacrificat viaţa pentru a mea , iar după mine oricum nu are cine să plângă ...  da , o să-mi accept soarta !

Îi spun atacatorului să-i de-a drumul căci voi face cum mi-a spus el . Acesta începe să râdă şi-mi spune să mă apropii .

Normal că-mi rea frică , dar totuşi nu puteam să-l las să-l omoare , deci îi respect dorinţa şi mă apropii , atunci se ridică şi odată cu el şi pe băiatul care m-a ajutat, dar totuşi nu şi-a îndepărtat pistolul de capul lui . Apoi am văzut că-i dă arma unuia dintre bărbaţii pe care i-am bătut mai înainte , dupăcare ii l-a dat şi pe băiat  . Apoi a început să se apropie de mine , atât de tare încât a încercat să mă sărute , dar mi-am întors rapid capul şi atunci a început să râdă , apoi s-a îndepărtat puţin de mine , atunci mi-a revenit speranţa , care a dispărut imediat după ce mi-a dat o palmă de m-a aruncat jos . În mod normal aş fi ripostat , dar acum nu era doar viaţa mea în joc  . Când am încercat să mă ridic s-a pus peste mine , deabea atunci mi-am dat seama ce se va întâmpla şi că nu mai am cum să scap  . Am început să tremur şi chiar dacă mi-am interzis , lacrimile au început să-mi curgă pe chip atunci când mâinile-i slinoase au ajuns sub bluza mea urmând apoi s-o rupă .

Plângeam în tăcere , ştiam că orice se va întâmpla cu mine nu ar conta , până l-a urmă nu avea pentru cine .

L-am căutat cu privirea pe băiatul care încercase să mă ajute . Are părul castaniu spre negru , bretonul fiind aranjat pe un ochi , iar buzele lui sunt roşii , are un aspect foarte plăcut . Pun pariu că are mai puţin de 25 de ani . Se uita l-a mine , se uita cum plângeam , atunci şi lui i-a curs o lacrimă pe obrazul alb ca spuma laptelui .

Cel care îl ,, păzea " a început să râdă , iar eu am început să plâng şi mai rău atunci când m-am văzut doar în lenjerie intimă , cu un pshiopat peste mine , pe o stradă lăuntrică , unde probabil o să-mi pierd virginitatea . Când pshiopatul a ajuns cu mâinile la închizătoarea sutienului meu brunetul a început să se zbată , iar când era pe puctul de a-l deschide , trei băieţi cam de vârsta celui care mă ajutase au apărut .

Toţi trei erau înarmaţi . Le-au spus acelor bărbaţi să fugă până mai pot , atunci toţi au luat-o l-a fugă .

Cum s-a văzut liber , brunetul a venit spre mine , în drumul lui scoţându-şi bluza . Atunci pe măsură ce el înainta eu mă târam în direcţia opusă pânî ce m-am lovit de un zid .

Te rog , nu şi tu !

To  be continued ....

Ehh ... dragelor am terminat capitolul 2  . Sper să vă placă şi vă aştept părerile !

Capitolul 3

Te rog nu şi tu ! Când a apărut în faţa mea să mă protejeze , am crezut că nutrebuie să-mi fie frică de el .

A ajuns în faţa mea , după care s-a lăsat pe vine , atunci am început şi mai tare să plâng . Mi-a spus să ridic mâinile , le-am ridicat şi spre surprinderea mea m-a îmbrăcatcu bluza lui după care m-a luat în braţe şi am început să plâng şi mai tare , el spunându-mi să nu-mi mai fie frică , căciacum sunt cu el şi cu prietenii lui .

Apoi totul negru . Adevărul este că în ultimele zile s-au întâmplat multe ...

Deschid uşor ochii şi vădun tavan alb , doar atunci îmidau seama că sunt într-un pat . Poate aceasta era camera mea şi totul fusese doar un vis ... m-am uitat puţin în jur ca să constat că totul fusese adevărat . Oftez şi mă ridic brusc în şezut atunci îl văd ... stătea pe un scaun dormind cu capul pe picioarele mele . Cred că am stat în jur de trei secunde uitându-mă la el , până s-a trezit , s-a ridicatde pe scaun şi a venit uşor spre mine  .

- Nu te speria , nu-ţi fac rău !

Ce pot să spun , replica asta m-a mai liniştit . Prima mea întrebare a fost unde mă aflu , l-a care el mi-a spuscă sunt la ele acasă .

M-am rdicat din pat şi m-am dus spre ieşire , astanu înainte de a-i mulţumi pentru tot ce făcuse pentru mine , dar când am dat să ies pe uşă m-a prins de încheietura mâinii şi m-a întors cu faţa spre el . Eram foarte aproape aşa că fără să vreau am tresărit . Frica pune din nou stăpânire pe mine , cred că toată frica asta mi setrage de la ce-am trăit în seara acea . El văzându-mă , s-a dat un pas înapoi şi şi-a cerut scuze , asigurându-mă că nu o să mi se întâmple nimic . Apoi îmi întinde un plic . Am luat plicul , l-am deschis şi am văzut că înăuntru este o scrisoare de la firma Loen . WoW au fost tare rapizi . Am început să citesc repede , pe măsură ce citeam uimirea mă cuprindea . Scria că am fost acceptată să lucrez pentru firma Loen Enterteiment ca şi cântăreţ la orgă în trupa New Times .

Eu mă asteptasem cu totulla altceva , cum ar fi ... nu stiu ... semnatul hârtiilor sau I.T. , dar nici de-cum să cânt la clape într-o trupă ! Oricum mai bine decât nimic . Va trebui s-o fac şi pe asta !
Privirea-mi se întoarce la brunetul din faţa mea pe care-l întreb de unde are scrisoarea . Atunci mi-a spus că o să fim colegi de trupă , noi plus cei trei băieţi care ne-au ajutat să scăpăm de acei huligani .
Oh ... perfect , acum sunt şi într-o trupă de băieţi !
Îmi mai spune că de acum voi sta la el sau la un alt membru al trupei . Pe faţă îmi apare un mare semn de întrebare , atunci elcontinuă spunându-mi că trebuie să fim aproape unul de altul , căci ei sunt vecini , numai eu stau în partea cealaltă a Seul-ului . Am deschis gura să zic ceva , dar nu am apucat să pronunţ nici măcar o literă că mi-o i-a înainte şi-mi spune că îi va suna şi pe ceilalţi să vină aici ca să putem discuta şi stabili unele lucruri , deci să intru în casă .
Îl ascult şi mă aşez pe canapeaua de trei persoane din sufragerie , în faţa canapelei fiind o masă pătrăţoasă , iar în jurul ei două fotolii care după cum par snt destul de confortabile . Îmi mut imediat privirea de la fotolii la noii mei colegi ( să le zicem aşa ) care chiar acum intrau în cameră , apoi au ocupat fiecare câte un loc .
Brunetul mi-a spus să mă prezint , deci am început :
- Mă numesc Ioana am nouăsprezece ani şi sunt din România . Am început să învăţ coreeană de la vârsta de nouă ani , doar pentru simplul fapt că sunt , am fost şi voi fi mereu pasionată de această ţară .
Brunetul m-a întrerupt întrebându-mă cum am reuşit să ajung aici . I-am spus că este o poveste lungă de care oricum se vor plictisi ascultând-o . Atunci băiatul care statea în faţa mea pe fotolu , mi-a spus că oricum nu au nimic de făcut şi acum că suntem o trupă vor să ştie totul despre mine .
Am tras adânc aer în piept şi am început să le povestesc cu lux de amănunte totul despre mine , de la cum eram privită de către prieteni până la cum am ajuns aici . După ce am terminat de povestit mi s-a părut că au început să se uite cu milă la mine . Am început să mă simt prost aşa că am schimbat subiectul punându-i să se prezinte . Primul care a început a fost chiar brunetul pe care am aflat că-l cheamă Kyu Min , are 20 de ani şi este vocalistull trupei , după el a început un băiat pe care-l cheamă Chang Hyun chitaristul , are 18 ani , ochii căprui , părul vopsit intr-un portocaliu mai închis , apoi urmând Hyun Seng basistul , are 23 de ani , culoare ochilor lui fiind aproape de negru ,deci un căprui mult mai închis , părul fiind ca şi cel al lui Chang Hyun , ultimul care s-a prezentat a fost Kwang Sik , cel mai mare din trupă având 24 de ani , ochii albaştrii , iar părul lui era castaniu . Din câte am discutat cu ei , am ajuns la concluzia că sunt nişte tipi de treabă .
Următorul subiect : unde voi dormi , deschis de Chang Hyun chiar ne-a pus pe gânduri pe toţi . După o jumătate de oră în caremai mult ne-am certat decât să rezolvăm ceva , ne-a venit ideia genială de a trage la sorţ şi am nimerit încasă fix cu Kyu Min .
Am mai stat noi de poveşti până la ora 22:47 , da , timpul a trecut foarte repede , cred că încep să mă ataşez de aceşti băieţi . După ce au plecat brunetul mi-a prezentat casa . WoW era chiar încăpătoare . Până l-a urmă am intrat l-a duş , după carem-am dus într-o cameră ,care de acum va fi a mea . Era încăpătoare , lipit de perete se afla un pat de două pesoane lângă el era o noptieră cu o veioză pe ea ,în partea opusă a patului era un birou , asemănător cu cel pe care-l aveam eu . M-am îndreptat spre acel birou fără măcar să mă gândesc şi am început să plâng . Norocul meu este că brunetul este acum l-a duş şi nu mă aude sau cel puţin asta credeam eu până a intrat ca un vârtej în cameră izbind până şi uşa de perete . Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite prin cameră şi a răsuflat uşurat când a văzut că nu se mai află nimenii în cameră , nimeni decât noi doi . A venit lângă mine şi şi-a înfăşurat braţele puternice în jurul abdomenului meu . După câteva secunde mi-a dat drumul şi mi-a spus că l-am speriat şi că a crezut că s-a întâmplat ceva cu mine . Ma sărutat pe frunte aşa cum doar un tată poate face , după care s-a retras în camera lui , care era lângă a mea , urându-mi noapte bună .
M-am schimbat în pijamale şi m-am îmbarcat sprelumea vislor , dar spre nefericirea mea am visat ceea ce mi se întâmplase în aceea seară , iar frica mă cuprindea pe măsură ce timpul trecea , până ce m-am trezit ţipând , Kyu Min venind repede lângă mine luându-mă în braţe , eu plângând de umărul lui .

To be continued...