La puntualità del destino

Ascultati asta in timp ce cititi: https://www.youtube.com/watch?v=a_Am4cHMBKM

La puntualità del destino

Tipete si strigate de ajutor se auzeau in jurul meu. Imi simteam sufletul greoi, murdar, sub ploaia ce cadea peste trupul meu. Nu puteam sa vad nimic, toata imaginea adevarului fiindu-mi in ceata. Am incercat sa ma ridic, dar nu am reusit. Durerea inca era acolo, si ma facea sa urlu, dar nu aveam voce. Asfaltul era rece, dandu-mi fiori de gheata pe sirea spinarii. Am incercat sa imi aduc aminte ce cautam aici, unde eram mai exact, iar apoi mi-am dat seama ca aveam sa mor in cateva minute.

Masina... Masina mea se rasturnase cu mine, in incercarea zadarnica de a ocoli un stalp ce statea amenintator la marginea drumului. Adormisem... Acolo, la volan, eu am adormit! In mintea mea a aparut imaginea cu masina ce ma claxona, iar atunci m-am trezit. Masina mea a intrat cu coltul capotei in stalp, iar de acolo, masina a pornit necontrolata, rasturnandu-se pe toate partile cu mine. Dar cine m-a scos afara? Cum de inca mai sunt constienta? Am incercat sa schitez un zambet ironic, dar nu cred ca s-a intamplat ceva. Tot corpul meu era paralizat.

FlashBack

-Mami, mami!

Vocea fetitei mele rasuna incantata. A venit catre mine si mi-a aratat noua ei papusa Barbie Kidy Kat pe care i-a adus-o Mosul. Am luat-o in brate si am invartit-o prin aer, ea fiind foarte incantata, strangandu-si papusa la piept. Zambetul sau era mare si plin de bucurie. Un copil inocent, cu un viitor inainte. Dupa ce a reusit “sa scape” din bratele mele, a fugit catre bradul nostru frumos impodobit, ca in povesti, de unde a luat cel de-al doilea cadou, o cutie mare si frumos impachetata. A dasfacut-o incantata, pana ce a dat de ambalajul propriu-zis. S-a uitat uimita si a inceput sa tipe. Era casa Unicornilor, pe care si-o dorea de foarte mult timp. A dasfacut si cutia, apoi a intins cartea imensa pe jos, si i-a deschis panglica. Aceasta carte s-a desfacut si a scos la iveala o casa superba pentru calutii sai mici.

End of FlashBack

Ma simteam oribil ca aveam sa o parasesc pe Emma, fetita mea. Probabil ca nu avea sa i se explice ca eu nu mai sunt, pentru ca ar fi prea mica ca sa inteleaga. Sper doar sa nu creada ca am plecat intentionat si ca am abandonat-o. Parul meu era umed de la ploaie, iar hainele mi se mulau pe corp, scotandu-mi in evidenta formele bine definite. Am peidut totul, doar de la un nen****it de accident! Aveam o viata frumoasa! Un sot iubitor si grijuliu care ma astepta acasa, o fetita care ma iubea si se bucura cand ma vedea in pragul usi cand veneam de la munca. O casa splendida, cu doua etaje. Un serviciu, cu un salariu neinchipuit de mare. Aveam totul, dar am pierdut totul! De ce?

Flash Back

Am deschis usa dormitorului in liniste, incercand sa nu il trezesc pe sotul meu, Zach, ce probabil ca dormea bustean. Am pasit inauntru, inaintand catre pat. M-am asezat incetisor, dar doua maini s-au incolacit pe dupa talia mea, tragandu-ma pe spate. Gura lui se plimba pe gatul meu, pana la buzele mele senzuale. Cu ajutorul caninilor mi-a muscat buza, fortandu-ma sa imi deschid gura. Si-a introdus limba in lacasul meu umed, intre limbile noastre pornind un duel inexplicabil. Si-a bagat mana pe sub bluza mea, mangaindu-mi spatele, pana ce a ajuns la sutien, de unde, doar cu o miscare bine calculata, l-a indepartat. Mainile sale imi mangaiau tandre piciorul meu subtire si lung. Buzele sale continuau sa imi sarute piele tot mai jos, pana ce a ajuns la sani.

-Te iubesc! i-am zis.
-Si eu te iubesc!

End Of FlashBack

Inima mea batea mai puternic odata ce imi aduceam aminte de aceste momente, atat cat mai putea sa bata. Nu meritam sa mor, sa pierd tot ce am. Cum vor prim aceasta veste cei dragi mie? Cum aveam sa renunt la toate aceste lucruri? O lacrima mi s-a scurs pe obraz. Nu puteam sa plec pur si simplu, dar nu puteam nici sa lupt, nu mai eram in stare! Ma doare sa ma gandesc ca aveam totul, totul doar pentru mine, si cu toate astea, se pare ca am pierdut orice doar intr-o fractiune de secunda. Mii de oameni rai traiesc pe pamantul asta, dar se pare ca intotdeauna cei buni platesc. Cat de punctual poate sa fie destinul uneori... M-am oprit din a ma mai gandi la amintiri frumoase. Toate aceste lucruri imi faceau rau.

In departare, sirenele masinii ce trebuia sa ma salveze se auzea tot mai tare, mai rasunator. Vroiam ca totul sa se opreasca, sa nu mai aud nimic. Sa fiu doar eu, singura! Susoteli se auzeau langa mine. Probabil ca lumea se stransese in jurul meu, dar eu nu aveam nevoie de ei! Doar de fetita si sotul meu care sa imi spuna ca sunt bine, ca ma voi trezi! Ma durea inima, gatul meu mi se uscase. De ce eu? De ce? Prea tarziu insa... Eu ma duc, si nu ma mai intorc niciodata! O lacrima mi-a cazut pe obraz, ultima mea lacrima... Ar fi putut fi altfel, o alta poveste, un alt sfarsit!

The End

Sper ca va placut, si astept comentarii!

Foarte frumos One Shot-ul. Te pricepi foarte bine sa descri, esti cea mai talentata! Sper ca peste ani sa iti citesc cartile, pe care o sa le scrii! Imi promiti? Foarte frumos!

Foarte frumos! Sper să ne mai íncânţi cu one shot-urile tale.:x Să nu uiţi să mă anunţi dacă o să mai faci.
Te pup. *hugs*

Subiect: Re: La puntualità del destino Mier 11 Sept 2013, 09:43

One shot finalizat.

Subiect: Re: La puntualità del destino Dum 27 Oct 2013, 23:02

Imi place mult one shot-ul tau.ma bucur ca am ajuns aici,chiar si din greseala.Sper sa mai faci one shot-uri asa frumoase.Succes!