Capitolul 1: M-am indragostit!

    - Domnisoara! Domnisoara!
    - Mmm....Inca un minut Berta, mor de somn.
    - Domnisoara va rog sa va treziti!
    - Berta ti-am spus sa ma lasi sa dorm! Tip ridicandu-mi capul de pe....banca?
      Stai putin! Sunt la scoala? Dar cum am ajuns aici? Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca aseara cand am ajuns acasa Maria dadea o petrecere pe motivul ca mama si tata erau plecati. Nu a contat cat de mult am urlat la invitati sa plece, ei doar radeau incontinuu. Ar trebui sa fiu autoritara suprema cand parintii nostril sunt plecati, dar surioara mea face ce vrea. Dar sa revin, se pare ca sunt la ora de matematica.
    - Domnisoara, ma ascultati?
    - Domnule Petrescu? Aratati diferit, ultima data cand v-am vazut erati mai scund, mai gras, par mai putin in cap, plin de bube pe fata in dreptul gurii un neg urias si negru si pareati ca aveti nu stiu, saizeci de ani? V-ati facut vreo operatie estetica?
    - Domnisoara, nu sunt domnul Petrescu. Dansul s-a pensionat, iar eu sunt noul vostru professor de matematica.
    - Chiar? Ar trebui sa profite de ocazie si sa-si resolve problema cu negul acela gigantic. Dar nu-mi amintesc sa va fi intalnit pana acum.
     - Pai daca nu ati fi dormit pe tot parcursul orei, ati fi stiut.
     - Bine, dar daca vedeati ca dorm atat de conforatabil de ce m-ati trezit?
     - Pentru ca deranjati intreaga clasa cu sforaitul dumneavoastra infernal.
     - Poftim? Eu nu sforai! Eu doar...am polipi nazali! Da! Trebuie sa fiu operata de urgenta.
     - Aham...da sigur.
     Prof nou, huh? Acum ca ma uit mai bine la el este foarte inalt, are ochii mari, verzi, par saten, iar tinuta "business" ii vine ca turnat. Ce mai prof! Ca asta sa tot ai. Inimioara mea incepe sa bata tot mai tare, trebuie sa fie dragoste.
    - Domnule...
    - Fulger. Tibi Fulger.
    - Tibi, vrei sa fii iubitul meu?
    - Poftim?
    - Woow! Ai auzit ce a zis Dolores? Nu-mi vine sa cred!
    - Cat tupeu!
    - Se da la noul professor.
      Iar astea sunt parerile colegilor mei vizavi de ceea ce tocmai am spus. Dar chiar nu ma intereseaza! L-am vazut, mi-a placut, il voi lua, este simplu!
    - Deci? Accepti?
    - Nu.
    - Dar de ce? Eu te plac Tibi!
    - Va rog sa nu va mai adresati atat de informal, nu e ca si cand ne cunoastem de o viata.
     - Dar am putea daca accepti sa iesim impreuna.
    - La tabla! Rezolvati problema!
    M-am ridicat incet din ultima banca in care ma aflam si m-am indreptat spre tabla. Ia sa vedem despre ce este vorba, in varful A al dreptunghiului ABCD se ridica perpendicular pe planul (BCD) pe care se considera punctual M, iar N si P  sunt picioarele perpendicularelor din punctele B si D pe dreapta MC. Stiind ca AB = 18 radical din 2 cm, BC= 12 radical din 3 cm, PN= 6CM,  calculate lungimea segmentului MC.
    - Gata! Am terminat in fix un minut. Woow! Un record personal! Deci? Este coresct?
   - Corect, acum treci in banca!
   M-am asezat din nou pe scaun incercand sa fiu atenta la tabla. Dar adevarul este ca nu puteam. Atentia imi era atrasa in totalitate de Tibi. Felul cum merge, cum tine creta in mana, cum se concentreaza asupra lectiei si aerul matur pe care-l emana. Aaaah! Ma atrage cu totul.
     - Tibi, esti insurat?
     - Nu te priveste, este personal.
     - Pentru ca ma gandeam la faptul ca daca esti insurat asta ar reprezenta o problema. Adica ar trebui sa divortezi. Nu ma intelege gresit, as accepta si o Aventura pentru tine, dar nu ma multumesc numai cu atat.
      Hmm....se pare ca nu vrea sa-mi raspunda. Oare s-a suparat? Neah! Nu cred. Yeey! S-a auzit clopotelul! Asta inseamna pauza. Trebuie sa merg sa o gasesc pe Maria si sa-i povestesc cele intamplate. Dar se pare ca nu este nici la cantina, nici nicaieri. Unde o fi fata asta? Ooo firar! Deja s-a sunat de intrare. Ei bine, din moment ce s-a sunat asta inseamna ca trebuie sa fie in clasa, nu? Am mers pana la sala ei si am deschis usa larg, trantind-o de perete, anuntand vestile noi cat ma tineau plamanii:
     - Hey Maria! Ai vazut noul prof de matematica? Prospaturi in liceu!
     - Da...este chiar acolo, spune Maria aratand cu degetul spre tabla.
     - Tibi! Trebuie sa fie destinul!
     - Nu, de fapt este orarul si parca ti-am sa nu ma mai tutuiesti.
     - Da, dar cuplurile vorbesc informal, nu?
     - Noi nu suntem un cuplu.
       - Sigur ca suntem! Suntem un cuplu facut in rai!
     - E de ajuns! In biroul directoarei! Acum!
     - Bine, nu trebuie sa te enervezi. Face rau la sanatate.
      Tot drumul catre biroul directoarei nu a spus niciun cuvant cu toate ca am incercat din rasputeri sa fac conversatie, dar ma ignora complet. Aaaa! Am ajuns! Tibi a batut de doua ori in usa si directoarea ne-a dat permisiunea de a intra.
      - Domnule Fulger! Cu ce va pot ajuta?
       - Am intalnit dificultati inca din prima ora de predare impreuna cu aceasta eleva.
      - Lola! Ce pot face pentru tine scumpo? Ai venit sa te inscrii la olimpiada de matematica de anul acesta ca de fiecare data?
      - Daca ma credeti, nici eu nu stiu de ce ma aflu aici. Poate ar trebui sa-l intrebam pe Tibi.
      - Voi doi va cunoastei de mai mult timp? Pareti apropiati.
       - Asta este si problema doamna directoare. Aceasta eleva al carei nume nici macar nu-l cunosc se tot da la mine, scuzati expresia. Imi face avansuri.
        - Este adevarat Lola?
        - Eu nu le-as numi avansuri. Tot ceea ce am facut gresit a fost ca am adormit in timpul orei domnului profesor. Probabil ca asta l-a deranjat.
       - Ai facut mai mult decat sa dormi.
      - Dar de ce? Tu de obicei esti foarte atenta in timpul orelor.
      - Da...pai sora mea, Maria a dat o petrecere fara sa ma anunte. Cand am venit acasa era deja tarziu, nu am putut face nimic.Am incercat sa sparg petrecerea, dar nu am putut. Apoi am incercat sa ma culc, dar a fost in zadar, zgomotul era prea mare. De dimineata nu stiu cum de m-am trezit avand in vedere faptul ca am dormit doar jumatate de ora. Daca ma credeti, nu stiu cum am ajuns la scoala sau cum am gasit clasa caci imi picau ochii de somn.
      - Saraca de tine! Daca asta este tot, acum poti pleca.
      - Multuimesc Popescu!
      - Asta e tot? Nicio pedeapsa, nicio detentie, nicio suspendare?
       - Domnule profesor, cred ca ar trebui sa-i multumim domnisoarei Dolores pentru efortul depus. Nu a dormit nici macar o ora, dar totusi a venit la scoala. Poate ca dumneavoastra nu stiti asta pentru ca sunteti nou, dar Lola Dolores este mandria acestui liceu. A participat la toate olimpiadele de matematica si a luat locul intai de fiecare data la nationala, la fel si cu toate concursurile la care a participat.
        - Trebuia sa-mi dau seama dupa felul in care a rezolvat problema.
        - Ei bine, daca nu mai aveti nevoie de mine, eu am plecat!
         Si spunand acestea am iesit afara dand nas in nas cu Maria care se pare ca ma astepta. Woow! Chiar pare ingrijorata!
          - Lola! Ce s-a intamplat? Ce ai mai facut de data asta?
           - M-am indragostit! I-am raspuns visatoare.