Ideea nu este originală și știu că nu e așa de genial.. Și daa, e cam mic. Dar o să îl îmbunătățesc pe parcurs. E primul meu fic oameni buni. :3 


                         Fără de titlu
                                   Capitolul 1
 
   
Sakura’s point of view:
 Trezită de o alarmă al naibii de insistentă ma scol greoi din pat , așteptând ca o nouă zii sa inceapă. Mârâi o înjurătură dat fiind că , ceasul naibii m-a trezit la ora șapte și jumătate.
  Trântesc ușa cu indiferență și mă poziționez în fața oglinzii din baie. Arăt penibil. Ochii între-deschiși dau de înțeles că statul până la doișpe noaptea nu a fost o idee așa de ingenioasă.Părul neîngrijit  și sârmos îmi dă frumosul aspect de cerșetoare. Dar  sunt obișnuită cu asemenea tămpenii .Nu mă mai strofoc pentru a arăta artificial de bine, ci îmi perii rapid părul prinzând bretonul cu o clamă. Imediat ce termin cu chinuitul degeaba la aranjat,observ că incă sunt în pijamale. La naiba! Iarăși, pentru a mia oară, am uitat să îmi iau hainele din dulap.           Cobor tropăind în bucătărie, sperănd ca iubita mea mamă sa nu fie acasă, sau, în orice caz, să mă lase d*acului în pace. Sunt sătulă de discuții inutile cu părinții. De fiecare dată se sfârșesc cu sâcâiala tatei să-i arăt carnetul de note. Însă mai mereu întârzii la școala și plec înjurând idiotul acela de mini-caiet în care profesoara se decide să îți treacă patru pentru că nu ai habar  ceva ce nu ți-a predat.
Răsuflu ușurată auzind sunetul ușii închizandu-se , propabil dragii mei părinți s-au decis să mă lase să am o viața. Cel puțin asta sper eu. Mă îndrept spre frigider  analizându-i cu atenție conținutul. Apuc să iau cutia de lapte si un măr,ce-o fii căutând el in frigider, oricum ar fii, nu este o combinație chiar reușită.Sfârșesc să consider mărul dejunul pe ziua de astăzi, laptele fiind expirat de un car de ani, nu sunt o fană a durerii de burtă.
   Având la dispoziție încă două ore până când ,oficial, săptămâna incepe, hotărăsc să pun mâna pe o carte de literatură pentru a studia interesantele opere literare, scrise de nu știu eu cine. Citesc trei-patru aliniate pentru a-mi da seama de ceva . Dă-le naibii de cărți! Din cauza lor, creierul meu e prăjit total, fiind umplut doar de porcării de scrisori sau opere literare.
Mai am juma’ de oră la dispoziție pentru a-mi pregăti ținuta vestimentară pentru ziua de astăzi. Urc în cameră pentru a-mi admira vechile tricouri ce stau îngramădite într-un colț al dulapului. Nu stau mult pe gănduri și-mi aleg o simplă bluză, albă, ,,pătată’’ cu o nuanță roșiatică , blugii fiind de aceeași culoare ca haina ce o port pe mine. Alerg  în grabă pe scări sperând sa nu îmi rup ceva.

   Pe toți d*acii! Mai am doar un sfert de oră pentru a ajunge la școală și încă un sfert pentru a urca cele patru zeci și șapte de scări spiralate. Mă grăbesc să-mi încalț cizmele insuportabile și să pășesc pe ușa de la ieșire a casei. Descui ușa când tocmai realizez că ghiozdanul lipsește de pe umeri. Bineînțeles că, fără nici un interes față de orele plictisitoare ale doamnei profesoare Tsunade, profesoara de biologie , mi-am lăsat ghiozdanul în dulapul de la școală. La naiba cu tot ! Într-un final reușesc sa deschid ușa fără a o scoate din țânțâni și pășesc încrezătoare către o nouă săptămână de școală.

Yang: Un capitol trebuie sa aiba minim 25 de randuri.

Mie una imi place . Sa vedem continuare te pup:*:

Yang: Un comentariu in zona de fanfiction trebuie sa aiba minim 10 cuvinte, altfel se creeaza spam-ul.

Buna! E dragut,dar nu-mi  pot da  seama  daca e o idee  tare  sau  e  original  pana nu pui actiune, dar (iar ) e bun  pana  acum. Sper  ca  ma  anunti  si  pe  mine  la  urmatorul  capitol!Ciao!
P.S.: Imi  place  la  nebunie  titlul   !