Capitolul 1:

Hey, lume! Ma numesc Elena si sunt o adolescenta de 16 ani , care a trecut prin multe schimbari in ultima vreme.
Ar trebui sa va spun totul de la inceput, adica de acum un an. Era o zi de vara superba, era ziua mea de nastere, implineam 15 ani si speram ca ceva fabulos sa se intample. Aveam multi prieteni foarte buni, pentru care mi-as fi dat viata, dar se pare ca in acea zi aproape toti erau ocupati, in urma cu doua zile ii invitasem pe toti la un restaurant sa imi serbez ziua, aproape toti au spus ca vor venii, insa nu au venit doar doi din ei, o fata pe care nu o consideram atat de apropiata, pe nume Anda si un baiat, a carui porecla este Tedy.
A fost dragut ca ei si-au facut timp pentru mine, dar durerea din sufletul meu era mult mai mare, bine, nu durere, poate dezamagire. Am stat foarte putin cu ei , apoi am venit acasa plina de nervi si suparare, dar cand am vazut ca parintii mei, acasa ,mi-au organizat o petrecere surpriza, la care erau invitate toate rudele mele si mai ales verisoara mea care locuia in Anglia, m-am simtit foarte speciala si a insemnat foarte mult ca ea, Eliza, a venit tocmai din Anglia sa imi ureze ''La multi ani!'' .
Ziua aceea a fost cea mai urata, dar si cea mai frumoasa zi din viata mea, am trecut prin doua extreme in aceeasi zi. Am invatat sa nu mai am incredere in oricine si sa nu mai sufar din orice, aceea zi m-a schimbat foarte mult si poate am gresit sau poate nu, dar nu am mai vorbit decat cu 2 din ''prietenii'' care nu s-au prezentat la ziua mea, am facut asta pentru ca doar doua fete aveau motive intemeiate.
De baiatul de care va spuneam mai devreme, Tedy, am ramas foarte atasata pentru ca din momentul acela m-am schimbat si am devenit ca el, incepusem sa gandim lafel, sa vorbim in acelas  mod, sa facem aceleasi lucruri, devenise fratele pe care mi-l doream si pe care nu il avusem niciodata.
El era un baiat care nu vorbea prea mult, era misterios si interesant, niciodata lumea nu l-a inteles, dar eu am fost singura care l-a facut sa se deschida, insa facea asta doar in preajma mea sau doar cu mine. Lumea incepuse sa spuna ca suntem impreuna, dar noi eram doua inimi de gheata si nu ne puteam potrivii, insa aveam suficienta coloana vertebrala sa putem vorbii pe fata despre asta.
Timpul tot trecea si eu incepeam sa ma inchid din ce in ce mai mult, insa fata de Tedy, Anda, Layla si Lexy nu ma schimbasem , toata vara mi-am petrecut-o cu ei si am fost foarte fericita cu tot ce aveam, adica cu ei.
Mai era putin timp pana la inceperea liceului si mie nu imi pasa sub nici o forma, traiam in lumea mea si totul era perfect, desi toti , inclusiv perintii mei imi spuneau sa imi revin la realitate pentru ca va fi mult prea mare impactul cu noua lume in care urma sa intru, adica impactul cu liceul.
Tedy, fiind mai mare decat mine mi-a dat niste sfaturi ,dar pentru ca era foarte ''filozof'' nu am inteles nimic, insa am dat mereu din cap in semn ca am inteles, faceam asta ca sa nu par proasta, anturajul din trecut ma prostise ingrozitor de mult pentru ca pana in clasa a 6 a eram destul de desteapta si citeam multe carti de psihologie, pe atunci eram si eu ''filozoafa'' si dadeam multe sfaturi persoanelor din jurul meu si chiar erau sfaturi bune pentru ca nimeni nu s-a plans niciodata de ceea ce le spuneam.
Cum ziceam nu imi revenisem la realitate , ba din contra eram antisociala, asa ca la liceu o perioada buna de timp nu am vorbit cu nimeni, in pauze stateam si ma uitam la pereti, ii studiam in detalui si ma gandeam la tot ce s-a petrecut in vara.
Dupa un timp, cand am realizat ca toti noii mei colegi vorbeau intre ei, am inceput si eu sa vorbesc cu o persoana, apoi cu doua si dupa mult timp reusisem sa vorbesc cu aproape toti. Reusisem , chiar sa imi fac o ''prietena'', insa nu eram 100% sigura ca imi este prietena, asa ca o numeam amica, vorbeam in fiecare zi cu ea si la scoala si acasa, ii spuneam tot ce se petrece cu mine si ea imi spunea tot ce patea ea, semanam, dar eram totusi diferite, eu eram super pesimista si nu aveam ambitie, iar ea era foarte optimista si ambitioasa, nu ii era frica sa isi exprime gandurile si sentimentele si pentru ca ne intelegeam asa bine, deja ne gandeam ce vom face la batranete, iar planurile noastre erau foarte asemanatoare, amandoua la varsta de 88 de ani aveam sa fim singure   ,singurele ,dar inconjurate de animale de companie. Am intrebat-o de ce va fi singura si mi-a spus ca nimeni nu se va uita la ea, deci nu se va casatorii niciodata, iar raspunsul ala m-a pus pe ganduri , daca eu eram intrabata, as fi raspuns exact lafel. Nu credeam ca ma viu indragostii sau ca ma va iubii vreodata cineva pentru ca de la varsta asta sunt complicata, cand voi creste voi fi mult mai rau.
Eu cand vine vorba de baieti, maxim pot sa le devin cea mai buna prietena pentru ca ma inteleg mai bine cu baietii decat cu fetele, dar sa am o relatie cu unul e foarte putin probabil si stiu asta pentru ca in urma cu cateva luni am fost fortata sa fiu cu un tip pentru ca el ma placea, ceea ce e inca ciudat pentru mine si am acceptat sa fiu cu el dupa foarte multe insistente, dar nu am acceptat pentru ca a insistat, ci pentru ca m-a santajat, mi-a spus ca il va rani cat poate el de mult pe Tedy si nu puteam sa las ca asta sa se intample.
''Santajistul''. pe toata perioada relatiei noastre, care a durat o luna, a incercat sa imi spuna ca imi da marea si sarea, dar eu eram din ce in ce mai rece si din nefericire pentru mine a reusit sa ma bruscheze si sa imi fure primul sarut, atunci a fost prima oara in acel an cand am plans, eu de obicei nu plang nici daca ma omori, dar atunci am clacat.
I-am povestit prieteniei mele din liceu, pe nume Adelina, tot ce am patit in acea relatie si mi-a spus ca nu se pune ca relatie, daca nu am simtit nimic, deci pot spune ca nu am experienta in asa ceva, cum au celelalte fete...Dar sunt foarte mandra cu asta pentru ca inseamna ca nu ma las usor si daca ar mai fi sa ma santajeze cineva in felul ala, il voi bate pana isi va retrage cuvintele.
Cum spuneam si mai devreme, incepusem sa ma inteleg cu toti colegii, numai cu un singur baiat nu vorbisem niciodata, asta pentru ca imi era frica de el, dar intr-o zi m-i am luat inima in dinti si l-am salutat pentru ca nu avea ce sa imi faca, doar nu ma musca.. Mi-a raspuns salutului, apoi a tacut, era foarte retras si nu vorbea cu nimeni, deci am considerat ca nu avea ceva personal cu mine.
Ceva timp l-am ignorat pentru ca si el ma ignora pe mine, dar devenisem curioasa, ceva imi spunea ca ar trebui sa mai vorbesc cu el si am inceput sa vorbim o data pe saptamana, apoi de doua ori pe saptamana si intr-un final incepusem sa vorbesc zilnic cu el, dar nu pentru ca ma baga el in seama, ci pentru ca eu eram curioasa si incepeam mereu discutii cu el. Erau destul de interesante discutiile pe care le purtam cu el si treptat incepeam sa simt ceva pentru el,iar intr-o zi la ora de sport vorbeam cu o colega si ea imi spunea de iubitul ei, apoi eu am zis fara sa realizez ca sunt indragostita, nu stiu de ce am spus chestia aia si nu cred ca stie cineva, apoi , evident am fost intrebata de acea colega ''Cine e norocosul?'' si i-am spus ca nu ii pot spune, dar pana nu i-am promis ca saptamana viitoare ii voi spune nu am scapat de ea. In seara aia am stat si m-am gandit foarte bine la sentimentele mele, nu eram sigura ca il plac, dar nu puteam spune ca sunt total indiferenta, am intrat pe facebook si am vazut un mesaj pus de o fata in care scria '' Daca consideri ca o persoana e desteapta nu inseamna ca o placi, ci ca o admiri. Daca iti plac cadourile cuiva nu inseamna ca placi acea persoana, ci iti place portofelul ei. Daca nu sti ce iti place la o persoana, dar simti pur si simplu ceva, inseamna ca esti indragostit de acea persoana'', atunci am realizat ca mie, chiar imi placea de baiatul ala .  
Am stat si m-am gandit, apoi am realizat ca din acel moment nu ma puteam gandii decat la el si am aflat ca nu imi placea aspectul lui fizic pentru ca nu era tocmai dragut, de aia ma speriam de el la inceput, dar ma atragea caracterul si imi placea atat de mult ...
Urmatoarea zi era vineri si mi-a fost mai greu sa vorbesc cu el pentru ca mereu ma inroseam, ma balbaiam si radeam fara motiv, din acea zi, el, a inceput sa banuiasca ca il plac. Ziua a trecut foarte repede si cand am ajuns acasa m-am pus in pat si am vrut sa dorm, am si reusit, dar am avut un vis in care era el si se purta atat de frumos cu mine si mi-a spus ca din acel moment il voi iubii pentru tot restul vietii, apoi m-am trezit si am vorbit cu Adelina, ea mi-a spus ca si-a dat seama de mult ca il plac pentru ca devenisem un fel de umbra a lui, plus ca sunt varianta lui feminina, era imposibil sa nu ma indragostesc de el. Eu nu am inteles la ce se referea, dar nu mai conta ma simteam mai libera pentru ca am spus cuiva povara mea. Am vorbit cu ea ore in sir despre el si ea imi creea vise frumoase, imi spunea ca e imposibil ca el sa nu ma placa si ca ne potrivim, dar eu realizam ca nu trebuie sa visez pana acolo, eram fericita doar sa stau sa il privesc, dar ea ma incuraja sa visez tot mai mult...
Urmatoarele doua zile am visat frumos si fara sa vreau mi-am intensificat sentimentele pentru el, devenisem o visatoare, dar luni visul incepea sa se schimbe.
Am ajuns la scoala dimineata si visam cu ochii deschisi, insa cand l-am vazut nu am avut curajul sa ii vorbesc, dar am vorbit cu fata careia i-am promis ca ii voi spune numele baiatului pe care il plac, porecla fetei era Bi. I-am spus despre cine era vorba si mi-a spus acelas lucru pe care mi l-a spus si Adelina, adica stia si ea de mult, defapt banuia, apoi m-a luat in brate si mi-a spus ca ma potrivesc cu el. Eram putin socata, dar ma simteam bine, toata lumea stia asta, doar ca eu am fost ultima care a aflat, speram doar ca el sa nu isi dea seama. 
Imi doream ca eu sa nu stiu ca el stie ca il plac, asta era singura mea dornita.
Cateva ore mai tarziu am vorbit cu el, era ora de muzica si profesoara era ocupata asa ca fiecare am facut ce am vrut. In cabinetul de muzica erau banci de cate 6 si el a stat langa mine in ora aceea, asa ca am vorbit toata ora, nu m-am balbait si nu am spus lucruri ciudate, dar el s-a comportat putin diferit si nu intelegeam de ce, avea o privire pe care nu am mai vazut-o pana atunci si din aceasta cauza toata ziua m-am simtit ciudat.
cand am ajuns acasa am vorbit cu Adelina si i-am spus tot ce s-a intamplat, eram pe facebook si ea mi-a spus ca are id-ul lui de mes si o sa incerce   sa vorbeasca cu el, a spus ca va vorbi ea pentru ca eu nu voiam sa fac asta, imi era mult prea rusine de el, insa l-am adaugat ca prieten.
In timp ce Adelina vorbea cu el imi scria si mie, imi spunea ca l-a intrebat ce parere are despre mine si el a zis ca are o parere buna, la un momentdat m-a chemat mama si a trebuit sa plec de la calculator, iar in timpul asta ea mi a spus ca il intreaba ce parere ar avea daca i-ar spune ca are o admiratoare secreta, apoi el i-a raspuns un simplu ''Elena?''.
Cand am citit mesajul ei am simtit ca mi-se taie respiratia, eram sigura ca voi murii in acea secunda, apoi ea mi-a spus ca devine interesant, iar convorbirea noastra s-a incheiat si a fost prima data cand el mi-a scris ceva.
Vroiam sa ma fac ca ploua, dar nu puteam, trebuia sa aflu ce era asa ''interesant'' , iar el mi-a vorbit extrem de frumos, desi mi-a spus ca nu e pregatit sa aiva o prietena acum pentru ca relatiile in adolescenta dureaza maxim 2 luni si eu eram total de acord, dar totusi era un raspuns negativ, asa ca lacrimile au inceput sa curga siroaie , tastatura era inundata, sufeream ,dar eram si fericita. Eram uimita de modul , atat de frumos, in care am fost respinsa si ma bucuram ca l-am cunoscut, perioada in care am fost indragostita a fost cea mai frumoasa din viata mea, parca odata cu vestea asta viata mea se incheia.
Voiam sa imi i-au ramas bun de la toti prietenii, asa ca i-am sunat pe toti si le-am povestit tot ce mi s-a intamplat, iar a doua zi la ora 5 dimineata m-am trezit la usa cu Tedy, stia ca nu am dormit toata noapte,iar primul lucru pe care l-a facut cand m-a vazut a fost sa ma i-a in brate si sa imi spuna:
  -Descarcate!
Atunci am inceput sa plang in hohote, am tipat si l-am lovit, dar fara sa vreau, dar el continua sa ma tina strans in brate, acela a fost momentul in care am ralizat ca el imi este cu adevarat prieten si am aflat ca el, chiar tine la mine

(va urma...)

Sper sa va placa si sper ca nu am gresit char atat de mult, v-am pupat! :*

FanFic original blocat din cauza inactivitatii.