Heeei! Îmi place mult ficul tau cel nou. Am remarcat ca in ultima vreme încerci mereu stiluri diferite si vreau sa-ți spun ca îmi plac toate ficurile tale la nebunieee! Sper sa ma anunți când apare nextul. Kiss.

Hey! Ma bucur ca ai inceput un nou fic! Cred ca ai colectie de ficuri superbe, cu stiluri diferite! Imi place foarte mult si acesta, este special! Deasemenea, ma intriga atitudinea Sakurei fata de colectivul liceului. Ma asteptam ca Sasuke sa fie un bad boy, si mi-a placut faza cu :,,-Ai impresia ca sunt papagal, sau ce , profesore?". Nu stiu de ce trebuia sa primeasca si Sakura detentie, ea doar si-a exprimat punctul de vedere, ceea ce trebuie sa facem toti in viata! Sper sa ma anunti cand pui nextul! ^.^ Spor la scris si la inspiratie! Kiss! :*

Heei! Ma bucur ca ti-ai facut timp sa postezi nextul! Capitolul a fost genial, si m-ai lasat din nou in suspans! Imi place atitudinea lui Sasuke fata de Sakura, mi s-a parut foarte sincer, si nu ma asteptam sa-i spuna ca a asteptat sa o incolteasca. Abia astept sarutul dintre cei doi, chiar daca va fi putin fortat din partea Sakurei! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Spor la inspiratie! Te pup! :*

Tic tac, timpul trece pentru Sakura :))) 
Abia astept sa citesc next-ul.
Imi place mult fic-ul tau, dar care dintre ale tale nu imi place ? 
Totusi, imi pare rau ca putine le termini.
Astept next-ul, sper sa ma anunti si pe mine cand il pui.
Ja ne !

"Tic-tac, tic-tac, dragostea s-a spulberat"
Buna draga mea Lex. Ini place foarte tare ficul tau. E asa mai pshihologic, inducandu-ne intr-un fel de contrast al tipologiilor umeane: De la fata singuratica si fara sentimente, la tipul cuceritor, sociabil,etc.
Cei 2 au un lucru in comun: amandoi sunt foarte misteriosi.
Capitolele, 2 la numar, au fost foarte intresante, si iti astept, cu mare drag, continuarea povestii !
Bafta la tastat in continuare si Sarbatori fericite!

 

Chipul lui de-un alb fantomatic se apropie cu pași repezi de al meu, buzele lui vrând cu ardoare să-și revendice premiul. Și nu e ca și cum n-aș fi experimentat arta de-a fii sărutată, doar că nu-mi doresc să par vulnerabilă în fața acestui băiat misterios și rău famat. Unirea dintre buzele noastre e absolut interzisă, în primul rând de către mine, iar în al doilea de școală. Directorul ne-a avertizat la începutul liceului că manifestările amoroase trebuiesc păstrate pentru când părăsim incinta școlii. Aș vrea ca ale noastre să nu existe nici în afara ei. Plus că singurătatea mea ar avea de suferit, ba chiar s-ar putea face dispărută în urma unui astfel de incident nefericit. Dacă imposibilul ar deveni posibil și-aș începe să simt ceva pentru acest brunet? Nu. Nu pot permite ca asta să se întâmple nici în ruptul capului. Am crescut îmbrățișând prea frumoasa și liniștitoarea singurătate, căci ea, mai bine decât oricine, și-a jucat rolul de mamă la perfect. N-o pot lăsa să piară acum din cauza unui mascul oarecare.
- Încetează! Chiar nu vreau să mă săruți, i-am comunicat furioasă, începând să mă zbat cu intenția de a scăpa din strânsoarea eficientă, dar superficială.
- Hmm, și dacă refuz? Ce poți să-mi faci? începu să mă chestioneze mândru că-s o ființă neputincioasă ce depinde, cel puțin în momentul de față, de el.
Ochii ca de smoală mă analizau atenți, dorindu-și parcă să pătrundă înăuntrul minții mele ca să exploreze imaginile demult uitate. Păru-i mai negru decât însăși noaptea cu reflexii albastre pe alocuri reușea să-mi atragă atenția cel mai mult la el. N-am mai văzut un așa păr ciudat și rar, exceptându-l pe al meu. Pot să pun pariu că lumea îl întreabă dacă se vopsește ori ce vopsea folosește, căci așa pățesc și eu oriunde ajung, oriunde merg, iar curiozitatea omului mă stresează și obosește peste măsură. Dacă n-aș ține atât la adevăr aș minții cu siguranță. Nu-mi stă în fire să fac așa ceva însă. Am răsuflat greoi, de parcă tocmai îmi petrecusem ultimele ore pe pista de alergat a școlii. Totuși, când atingerea respirației lui încetă să-mi mai atingă fața am revenit cu picioarele pe pământ dintr-o dată, mutându-mi privirea în direcția sa, din nou, fixându-l și analizându-i atentă ținta. Urăsc să n-am puterea de-a mă apăra singură. 
- E goală, iar dacă te interesează cochilia te anunț că nu fac așa ceva.
Îmi revenisem din starea de eroare în care mă obligase el să intru, alungând amețeala veșnic supărătoare ce amenința să mă urmărească zile bune de acum înainte. O răceală incredibilă îmi inconjură pe dată inima și așa înghețată în speranța că o să-i îmbunătățească scutul, presupun. Așa e. N-am nevoie de aceste emoții și trăiri prostești ca să-mi fac cunoscută existența. Acele momente o să vină mai încolo, cu trecerea anilor, pe vremea când eu și cu acest Sasuke nici măcar n-o să ne mai cunoaștem... Momentan nici nu-mi mai venea să tremur și nici nu mă mai atrăgea așa de tare culoarea interesantă a podoabei sale capilare, și privirea de smoală pierzându-și din farmec în fața mea. Totul se dusese de râpă, căci magia copilărească sau tot ceea ce se putea naște a murit înainte de-a o face, lucru pe care-l apreciez enorm. Singurătatea se mobiliză și-mi sări în ajutor ca de fiecare dată, nedând șansa nimănui să mă răpească din brațele ei liniștitoare. Îi aparțin pentru vecie. Atât în viață cât și după moarte, eu sunt copila ei iubită. Încă se uită insistent în direcția inimii mele demult moartă parcă dorindu-și să ajungă, cumva, la ea, fără să-mi bage în seamă cuvintele rostite mai devreme. 
- Nu mai simt nimic, îți pierzi timpul, Sasuke, i-am zis pe-un ton glacial fixând geamul din spatele meu.
Tresări ușor, fiind trezit la realitate și din analiza lui prostească. Unii ar spune că el încerca doar să-mi vadă capitalele, dar eu știu că ceea ce-și dorea el cu ardoare era să pătrundă în sufletul meu, suflet întors cu susul în jos. Își așeză capul în poală la mine, lăsând pletele atât de rare să-i acopere chipul fantomatic, perfect, căci tot ce mai puteam observa erau buzele micuțe și pline, întredeschise. Sunt o persoană specială și nu neapărat într-un mod bun pentru ceilalți. Știu foarte bine că cei care mă cunosc, din familie mai exact, mă consideră o ciudată și vor să mă interneze la un spital de nebuni. Cauzele sunt banale. Nu-i neapărat să-ți iubești mama sau să vrei prieteni de joacă, jucări. Mie-mi plăcea să învăț în pod pe întuneric. Greierii îmi cântau în fiecare seară, iar singurătatea îmi ținea de urât, așa că n-am avut nevoile unui copil banal și simplu. Vorbeam foarte rar și când o făceam, singurul căruia voiam să răspund era fratele meu, Gaara. Restul nu-mi provocau niciun sentiment și uram să petrec timpul prețios cu oameni ca ei. Mă bucur că am crescut și nu mai sunt nevoită să-l sacrific.
- Dar ai simțit cândva, nu? mă trezi din visare vocea masculină, ușor tremurândă.
- Foarte puțin și dacă am simțit ceva n-a fost pentru ființele umane.
- Vrei să spui că n-ai iubit niciodată? se repezi să-și reia locul din fața mea, stând în șezut pe scaun.
- Iubesc singurătatea, dar nu, n-am iubit niciodată vreun băiat sau un membru al familiei. Oricum, de ce te-ar interesa detaliile plictisitoare cu privire la viața mea? 
Își umezi emoționat buzele, luându-și în sfârșit mâinile de pe mine. Părea că-și caută disperat cuvintele ce nu voiau să iasă la iveală, să-mi explice ceea ce vreau să știu, să-mi răspundă mai pe scurt la întrebarea deloc complicată.
- Știi, eu n-am vrut doar să mă joc cu tine. Te plac în adevăratul sens al cuvântului și asta nu pentru aspectul tău, nicidecum. Poate că misterul m-a atras și m-a făcut să simt asta sau nu știu, însă sunt sigur că înainte să-mi bată inima pentru tine n-a mai bătut pentru nimeni.
Ușa clasei se trânti brutal de perete, ecoul sunetului deranjant atrăgându-ne atenția amândurora. Își reluă poziția în bancă ca să nu dăm de probleme la fel cu am făcut și eu, înainte să ne observe doamna profesoară Tsunade. Pieptul imens îi sărea la fiecare pas făcut, și-am observat că acum nu mai avea părul prins în coadă, îl lăsase liber, și-i stă mult mai bine așa. Expresia nervoasă a feței însă, lasă de dorit. 
- Puteți să mergeți acasă, ne anunță după care se făcu dispărută după ușa maronie.
Cuvintele brunetului încă îmi inundau mintea și urechile, auzindu-se în ecou de mai multe ori. Până astăzi n-am vorbit niciodată. Am încercat să atrag atenția cât mai puțin posibil, să trec neobservată pe holurile lungi și populate a liceului, dar nu mi-a ieșit deloc. Primesc scrisori de dragoste în fiecare nenorocită de zi, invitații în oraș sau petreceri și-am obosit să le mai refuz. Și nu, prin asta nu mă refer c-o să mă apuc să hoinăresc de jur împrejur cu o ”turmă” formată din fete și băieți. Nu pot suporta grupușoarele ce se adună să bârfească atât ziua cât și noaptea, iar ”prieten” nu e decât un alt cuvânt din dex. Ca să fiu sinceră, dacă aș avea puterea să-l scot de acolo aș face-o, deoarece nu e decât o haină pentru ”ai încredere în mine ca să te pot înjunghia mai repede pe la spate”. El nici nu există în ochii mei, cuvântul ăsta, ”prieten”. L-am alungat demult din vocabularul meu. M-am apucat să-mi îndes grăbită lucrurile în geantă ca să scap mai repede de încăperea asta enervantă și, bineînțeles, de prezența copleșitoare a băiatului. Dacă tot mă place și m-a urmărit atâta amar de vreme, trebuia să fie conștient că o mărturisire n-o să mă facă să mă schimb și că, evident, n-o să mă îndemne să-l accept. Frumusețea e efemeră. Ea te atrage în direcția celei mai frumoase persoane și-i ascunde caracterul scârbos pe care încearcă să-l țină în întuneric. Și aici nu mă refer la toate persoanele cu aspect frumos, căci mai există și unele excepții pe lumea asta. Puține, dar există. Atingerea lui mă făcu să tresar ușor, surprinsă. Am și uitat că sunt cu el în aceeași încăpere din cauza ideilor mele ce-au prins ocazia să se miște libere prin capul meu.
- Răspunsul tău?
- Nu.
- Mă așteptam la asta, râse el, dar nu-ți fă griji. Nu sunt tipul care renunță așa ușor.
Și eu mă așteptam la asta.
- Stai departe de mine, Sasuke! 
Râse din nou, apropiindu-se mai mult de mine.
- Și dacă nu vreau? întrebă pe-un ton seducător, mișcându-și sprâncenele în sus și-n jos. Știi, Sakura, nu-s băiatul care să execute când tu doar pocnești din degete. M-ai respins, OK, dar nu-mi poți interzice să simt ce simt sau să nu mai lupt pentru tine. O să încetez dac-o să realizez că nu meriți... înțelegi? 
Se întoarse pe călcâie, fiind pregătit să părăsească sala de curs și să mă lase singură acolo, dar câteva cuvinte se rostogoliră prin buzele-mi întredeschise.
- Și sărutul? Cum de ai renunțat la el? 
Făcu distanța dintre noi inexistentă a nuștiu câta oară pe ziua de azi, dominându-mi statura cu mândrie. Îmi zâmbea amuzat, conștient că, deși l-am respins reușise să-mi atragă cât de cât atenția. Am lăsat o amărâtă de curiozitate să-și croiască drum spre lumină ca să-l oprească din drumul lui. Naiba s-o ia și pe ea! Aș spune că nu mă interesează sau că nu-s curioasă de ce-o să-mi spună, dar detest minciuna și eu nu mă mint pe mine. Adevărul e întotdeauna bine venit. Îl apreciez cu adevărat. Mi-am înălțat privirea de-un verde crud, oprind-o la chipul c-o piele inumană, analizându-l atentă. Buzele micuțe și pline și le ținea întredeschise, fiind ușor umede, iar ochii lui negricioși, adânci, mă urmăreau de sus, parcă aruncându-mi în față că el mi-e superior doar prin simplul fapt că e mascul și mai înalt decât mine. 
- Nu obișnuiesc să sărut fetele forțat, începu să spună, fiindcă am fost obișnuit să primesc orice vreau fără să mișc un deget. Râse din nou, dezvelindu-și dinții albi, perfecți și ei. Se pare că pentru tine trebuie să depun ceva efort.
- Să nu îndrăznești să mă tratezi ca pe un trofeu! m-am răstit eu fără să vreau.
- Nu m-am referit la asta. Ele sunt trofee, tu ești regina mea.
- N-
- O să fii. Te asigur, tonalitatea lui mă cutremură. 
Părea că tot ceea ce-mi spunea era un ordin dat de o ființă superioară. Defapt, un zeu fără de egal. Tremur din toate încheieturile și pot să spun că nu-i din cauza frigului. Își lăsă chipul la nivelul meu, provocându-mi obrajii să se înroșească. Credeam c-o să mă sărute în ciuda a ce mi-a spus adineauri, dar mă surprinse când își lipi grațios și lent buzele de unul din obraji, depunându-i un sărut lui. 
- Ne vedem mâine, Sakura, spuse înainte să se facă dispărut după ușă, la fel ca doamna T.

Tocmai acum ti-am citit capitolul 3 si pot spune ca este genial.Stiam demult ficul si credeam ca nu o sa mai scrii la el,dar evident m-am inselat.Esti super si ai foarte mult talent la scris.
Spor la idei in continuare!
 

Scuze de intarziere, am fost ocupata. Capitolul a fost foarte frumos, chiar grozav as putea spune. M-a surprins in mod placut declaratia lui Sasuke. Nu stiam ca este asa dragut! Sakura mi se pare foarte ciudata:adora singuratatea, sigur o sa se indragosteasca de Sasuke si va incepe sa iubeasca. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la inspiratie! Te pup! ;*

Hello ! 
Multumesc mult pentru anunt.
Un capitol superb, ca de obicei. E ciudata marturisirea lui Sasuke si am impresia ca e si falsa, din moment ce nu prea o observase pana acum. 
Astept un next care sa-l depaseasca pe asta.
Sper sa ma anunti si pe mine.
Pupici ! 
Ja ne !

Tu draga mea esti un geniu.Ficul este absolut superb.Il ador.Te rog sa aduci cat mai repede nextul.

Te rooooog,vreau next repede repejor.Stiu ca ti-am mai scris inca un comentariu,dar crede-ma ca ti-as scrie sute.Dintre toate ficurile tale,exceptandu-l pe "Eu sa fratele meu?",acesta imi place cel mai mult.Este o idee foarte frumoasa si bine conturata.As vrea next in fiecare zi,dar stiu ca nu se poate.Totusi adu un next scurt-mediu,dar macar sa nu-ti ia o mie de ani.Poate iti trebuie ceva timp sa faci un capitol interesant,frumos,lungut,s.a.m.d.Insa tu daca mi-ai zice cate ceva despre o cutie de chibrituri,eu as considera,ce mi-ai spus acolo,cel interesant si extraordinar lucru de pe Terra.Bine...   poate exagerez,dar eu asa consider.Esti una dintre persoanele care nu au nevoie de foarte multa munca(40%munca restul este talent).Consider ca ai deja talent cat cuprinde si ai nevoie doar de o mica "rama" ca sa il scoti in evidenta.Cu alte cuvinte,la toate capitolele ficurilor tale nu ai nevoie de o mie de ani pt a aduce next-ul.Dialogul,actiunea,idea si estetica capitolelor tale vin de la sine.Nu iti trebuie prea mult timp pentru a le pune pe hartie.
Eu te consider o persoana,chiar daca nu te cunosc personal,nemaipomenita."Rama" aceea de care ti-am spus mai sus este harnicia.Chiar si cand ai timp liber(vacanta de scoala) si atunci iti ia mult pana pui next-ul.Uneori cred ca iti este lene.Totusi,fara s-o mai lungim,vreau next.
NEXT NEXT NEXT!!!!!!!   

Este incredibil!!!!! Vreau nextul rapid!. Oricum ai o descriere foarte tare si niste idei care m-au dat pe spate. Este perfect ficul tau si il ador. Pot spune ca regasesc o parte din mine in randurile acestui fic. Te felicit si sper sa o aduci repede nextul pentru ca murim cu totii aici de nerabdare sa vedem ce se mai intampla. Daca se poate te rog sa ma anunti cand postezi. 

O seara frumoasa:)

Am citit si eu ficul tau e foarte original sa sun asa,pune repede nextul si anuntama si pe mine cind îl pui.

NEXT...il vreau, il vreau, il vreau 
Nu mai am rabdare sa aflu ce se intampla mai departe...
Sa ma anunti si pe mine cand il pui...
Pupiceiiiiiiiiii