M-am decis sa incep un fic nou. L-am facut din plictiseala, pana cand am umplut 5 pagini de caiet studentesc cu primul si al doilea capitol. :))



" Ochii mei nu vad nimic inafara de intuneric absolut. Racoarea imi provoaca furnicaturi pe sirea spinari iar capul imi este cuprins intr-o ameteala cumplita. Imaginile uciderii fratelui meu imi devoreaza mintea. Ucigasul ma privea incruntat iar vorbele sale veninoase inca imi rasuna in minte: " Fratele tau a suferit datorita tie, Violette! Toata lumea sufera din cauza ta! " Incep sa cred ca avea dreptate. Toata viata mea am fost izolata de lume si obligata sa asist la scene groaznice de omor sau sinucidere. Nu mai suport aceasta viata. Dorinta evadarii este prea puternica pentru a-i mai face fata. Trebuie sa scap din locul asta. Ma ridic de pe cimentul rece tusind. Aud usa din lemn scartaind, zgariindu-ma pe creieri. E timpul pentru micul dejun. Un pahar cu apa si o felie de paine, ca in fiecare dimineata. Insa, de aceasta data, va fii diferit. Sunt hotarata sa evadez. Imping gardianul si fug ca nebuna pe scari. Stiu ca acest lucru ma poate costa viata, insa adrenalina deja mi-a cuprins corpul, nu mai pot da inapoi.
- Mergeti dupa ea!
Am auzit strigatul gardianului. Faceam niste pasi imensi, parca nimeni nu ma putea prinde din urma.
Lumina calda imi mangaie obrajii palizi. Insa nu am timp sa ma bucur de acest lucru. Gardienii sanatoriului se pot intoarce oricand. Acolo sunt oameni cu prombleme mintale. Eu am probleme mintale. Nu... Eu sunt normala. Eu am probleme mintale. Eu nu am probleme mintale. Sunt perfect normala. Dupa mult timp de alergat, gasesc un colt intunecat in care sa ma ascund. Ma gandesc... Acum sunt libera, si am auzit o gramada de povesti despre adolescentii de varsta mea. Am auzit ca milkshakeurile sunt foarte bune, chiar daca nu stiu unde sa gasesc asa ceva. Insa chiar vreau sa vad cum sunt. Din fericire, din alocatia de la sanatoriu, am bani cam pentru o saptamana. Insa vreau un milkshake. Am mers intr-un restaurant, asa cum mi-l aminteam. Viki'nob. Am cerut un milkshake mic, si cand sa ma intorc sa ma asez la masa, simt un lichid care imi uda tricoul subtire. Imi ridic curioasa privirea si intalnesc 2 ochi negrii minunati. Parul sau rosu, lung, facea ravagii in restaurant.
- Imi pare rau, lasa-ma doar...
Acesta luase un servetel si incepuse sa-mi stearga lichidul din zona pieptului. Ii pun imbujorata palma pe mana, insistand sa se opreasca. Ne-am asezat la masa impreuna iar acesta incepu sa-mi adreseze intrebari. Insa parca eram surdomuta. Sangele imi clocotea in obraji in timp ce acesta vorbea cu mine.
- Vio...Violette.
Vad un zambet pe chipul acestuia. Un zambet care parca imi face inima sa sara din piept. Am aflat ca numele acestuia este Vlad. Inima imi bate cu putere, din ce in ce mai repede. Aflu repede ca el este vopsit. Acesta ma priveste timp de 2 secunde, ma ia de mana si ma indeamna sa merg dupa el. Il aud cum sopteste ca imi va da din hainele surorii lui. Nu mergem mult timp, maxim 5 minute si ajungem in fata unei case imense. In prag vad o fata cu parul albastru si ochii de aceeasi culoare.
- Vlad? Cine e ea? spune aceasta punand mult accent pe cuvantul "ea".
- Kim, ea este Violette. Am varsat din greseala un milkshake pe ea, si ma intrebam daca poti sa-i dai din hainele tale.
Rusinea mea nu putea atinge un nivel mai mare decat acum. Nu dupa mult timp, in fata imi sunt aruncate o bascuta neagra draguta, un tricou lung alb cu o puma pe el si niste tenesi negrii, cu o soseta mai mare decat cealalta. Merg in baie si ma schimb repede, insa cand ies, Kim ma priveste suspicios. Ma impinge usor inapoi in baie si-mi spune ca trebuie sa ne ocupam de parul meu. Am acceptat incet, in timp ce aceasta isi da ochii peste cap. Ma aseaza pe un scaun si incepe sa ma aranjeze. O vad cum ia o chestie rotitoare... am auzit de ea la sanatoriu... un ondulator! Imi onduleaza foarte putin cateva suvite, apoi ia un ruj si, rapid, buzele mele prind o nuanta rozalie. De data aceasta nu stiu ce instrument ce foloseste, insa mi-a lungit foarte mult genele, par mai dese. Imi da niste bratari pe care mi le pun robotic pe mana, iar aceasta ma priveste satisfacuta.
- Kim... vreau sa te rog ceva. spun cu rusine in glas.
Aceasta este pe jumatate atenta.
- Vreau sa imi spui...
Oftez. As vrea sa-i spun despre trecutul meu meu... Insa nu stiu daca  pot avea incredere in ea, deabea am cunoscut-o, dar o parte din mine vrea sa ii spun tot. Absolut tot.
- Kim, eu am evadat dintr-un sanatoriu.
Aceasta se opreste un moment din citit si devine atenta.
- Timp de  5 ani am fost obligata sa privesc oameni murind in cele mai groaznice moduri, si eu la randul meu eram maltratata. Fratele meu si familia mea au fost ucise de un anumit om, pe care vreau sa ma razbun. Insa nu de asta vreau sa-ti cer ajutorul, am stat 5 ani izolata si am cam uitat... tot ce tine de lumea de afara.
Kim ma priveste timp de cateva secunde si bufneste in ras.
- Da, sigur! Si tu te astepti sa te cred, tarfo! rosteste aceasta razand in hohote. Vlad, fii atent ce poveste penibila a inventat idioata asta!
Il vad pe Vlad stand in pragul usii privindu-ma trist. Eu vroiam sa dovedesc in acest fel... dar fiind el aici... Imi dau jos tricoul, rosie in obraji, dezvelindu-mi doar spatele ranit. Kim se opri brusc din ras, privindu-ma speriata. Imi pun la loc tricoul pe mine in timp ce Vlad si Kim veneau spre mine ingrijorati. Acestia tot insistau sa merg la un doctor, insa refuzam de fiecare data. Merg la baie sa-mi sterg machiajul de pe fata, insa nu trecu mult timp pana cand Kim dadu buzna peste mine in baie. La cat au insistat, am cedat intr-un sfarsit si am mers la doctor, chiar daca riscam sa fiu prinsa de gardienii sanatoriului.


***


Ajunsi acasa, Kim mi-a spus ca accepta oferta mea de a ma reintegra. Dar mi-a adus tocuri de 5 centimetrii! Cine Dumnezeul meu poarta tocuri asa inalte? Nu trecu mult timp, caci deja incepusem sa fiu criticata:
- Nu mai merge ca o baba! Stai dreapta si miscati picioarele mai elegant, pentru numele lui Dumnezeu!
Nu e totul asa de usor, domnita. Din nefericire, m-am impedicat de covor si am am cazut. Durerea imi cuprindea tot corpul, eu chinuindu-ma sa nu bocesc in fata lui Kim. Aceasta, dupa ce accepta faptul ca sunt o cauza pierduta pentru pantofii cu toc, decide sa-mi verifice stilul vestimentar. Insa cand auzi ce fel de haine imi plac mie, aproape ca innebunise:
- Cum adica, " O rochita lejera si niste balerini sunt de-ajuns? ", esti idioata? In Los Angeles daca lumea te vede asa o sa te ia peste picior in cel mai enervant fel!
I-am pus mana pe umar spunandu-i sa nu-si faca griji. Nu ma deranjeaza atat de mult hainele ei, sunt lejere si destul de dragute. Inteleg ca este genul care se enerveaza usor, ceea ce nu e destul de bine pentru o fata de 17 ani. Am inceput sa vorbim despre trecutul lor. E trist ca parintii lui Kim si ai lui Vlad sunt mereu plecati cu afaceri. Intr-un fel stiu prin ce trec ei, eu n-am avut sau n-am reusit niciodata sa-mi cunosc parintii. La sanatoriu mi-au spus ca au murit intr-un accident rutier cand plecau de la un restaurant. Acum naiba mai stie adevarul. Atentia imi este brusc distrasa de cas, care arata ora 9 si jumatate. Kim privi si ea in directia ceasului si dupa cateva secunde de gandire, isi dadu seama ce vreau sa fac.
- Nu. Nu te las sa te culci acum.
Dadeam sa plec, dar aceasta ma prinse de mana si m-a obligat sa raman. Eram deja extenuata, nu stiu ce putem face atat de tarziu. Deodata, pe usa intra Vlad care ne spuse ca trebuie sa mergem la petrecere. Ce petrecere? Stai 2 secunde, parca imi amintesc ca vorbeau ceva de o petrecere in timp ce ne intorceam de la spital. Odata ce Vlad plecase, Kim scoase 2 rochii adorabile din dulapul ei si m-a rugat sa-mi aleg rochia care-mi place cel mai mult. Deci, sa vedem, avem o rochie albastra scurta si stramta, si una in genul lui Lady Gaga.  Kim pune pe ea rochia multicolora, eu ramanand asfel cu cea albastra. In urmatoarele 2 minute, amandoua aveam rochiile pe noi, doar ca eu nu puteam sa respir. Era foarte stramta in comparatie cu cealalta. Kim deja incepuse sa se coafeze si sa se macheze, insa eu icna nu-mi amintesc cum se facea chestia asta. Iau un pieptane si imi pieptam delicat si incet parul, apoi gasesc un ruj rozaliu si niste rimel. Da, rimel ii zicea, parca. Am reusit pana la urma sa ma aranjez, si impreuna cu Kim am iesit pe usa camerei ei. In hol ne astepta Vlad, care era... superb. Pur si simplu superb. Din nou simt cum inima imi bate nebuneste. Nu stiu ce se intampla cu mine.

Capitolul este necorectat. :) Oricum, astept parerile voastre. :)

Fanfic original blocat din cauza inactivitatii.