Incepe si prima zi de scoala, sunt in primul an de liceu la Saint Louis. Locuiesc in Beverly Hills, stiu e un cartier de fite, dar eu nu sunt acest gen de persoana. Off! Cat de uituca sunt am uitat sa ma prezint, ma numesc Louise, dar prietenii imi spun "Lulu" sau "Lou'". Nu sunt genul de persoana care sa ma laud cu averea pe care o detine mama, desi e directorul unei companii de modeling din L.A. Nu imi place, uneori mi-ar fi fost mai bine daca as fi trait in suburbiile orasului si sa nu fiu fiica unui director al unei companii celebre care instruieste tinere care vor purta haine pe podium-urile prezentarilor de moda din toata lumea. Nu am prieteni multi, dar stiu macar ca sunt prietenii mei adevarati, acestia sunt in numar de 2, Isabella si Jake, cu ei ma inteleg cel mai bine, si cu ei pot sa vorbesc orice.

           Buuun, deci prima zi de scoala, sunt la un liceu nou, nu cunosc pe nimeni deocamdata, sper sa am colegi de treaba. Ma indrept spre secretariat si cer orarul cu orele pe care le voi avea. Bun, am rezolvat si acest lucru. Ma uit pe orar, prima ora este cea de literatura. Oare unde este sala de literatura. Daca as incepe sa o caut sigur nu am gasi-o mai bine sa intreb pe cineva, dar pe cine? Priveam in jur, apoi mi-a sarit in ochi o fata, era scunda, cu parul prins intr-o coada lejera, imbracata cu o camasa alba, peste aceasta avand o vesta tricotata cu broderie pe ea, o pereche de jeansi clasici si purta o pereche de balerini negri. Ma indrept spre ea ca sa ma ajute sa ajung la sala de literatura.

           - Buna, scuza-ma daca te deranjez, poti sa ma ajuti cu ceva? intreb eu mai sfioasa.

           - Hei, nu e niciun deranj, spune-mi cu ce te pot ajuta. imi raspunde ea bine-voitoare.

           - Sti cumva unde este sala de literatura? intreb eu din nou.

           - Sa inteleg ca esti noua pe aici. Urmeaza-ma, te ajut sa ajungi la sala. imi raspunde ea cu un zambet sincer. Apropo, numele meu este Amber, bun venit la Saint Louis.

           - Eu sunt Louise, imi pare bine de cunostiinta. spun eu usor timida.

           In timp ce o urmam pe Amber ca sa ajung la sala de literatura imi arunc privirea spre un baiat care era inconjurat de un grup de prieteni de-ai lui. Era inalt, cred ca intre 1.80 si 1.90, par saten, piele palida, imbracat in negru din cap pana in picioare. Amber observa ca privirea imi e atintita asupra lui si ma ciupe discret de brat ca sa imi distraga atentia, punct ochit, punct lovit. Tresar usor si imi intorc privirea spre ea, ma privea ingrijorata, ba chiar puteam sa citesc in ochii ei o teama foarte adanca.

           - Stiu ca ti-a atras atentia, dar te sfatuiesc sa stai departe de Lucas. imi zice Amber intr-un mod discret astfel incat sa nu o fi auzit cineva.

           - De ce oare? intreb curioasa.

           - Majoritatea fetelor cu care a fost au preferat sa nu mai auda de el, si din aceasta cauza s-au si transferat la alte licee. Este in ultimul an, bucura-te, o sa scapi repede de el. spune Amber cu o voce usor incordata.

           Ceea ce aflasem acum m-a pus pe ganduri, ce e atat de infricosator la acest Lucas, ce defect are astfel incat fetele cu care a fost au preferat sa scape de el in asa fel incat sa nu mai dea ochii cu el niciodata. Ceva nu miroase a bine, si presimt ca nu o sa renunt pana nu voi afla secretul lui. Da, pot sa spun ca odata ce vreau sa aflu ceva anume fac tot posibilul sa reusesc, sunt ambitioasa, dar de cele mai multe ori aceasta ambitie m-a bagat in belele, dar am scapat cu ajutorul din partea Isabellei si al lui Jake. Ajung si la sala de literatura, ii multumesc lui Amber si ne propunem sa ne intalnim in fata secretariatului dupa ora ca sa imi arate liceul. Intru in sala, imi ocup un loc si astept sa vina profesorul. Dupa un minut apare, intra in sala, raman uimita de cat de tanar era, era inalt, piele usor bronzata, aspectul fizic semana cu cel al unui sportiv, avea parul saten spre blond, usor decolorat de la soare, ochii erau albastrii ca cerul, era nebarbierit, probabil de vreo cateva zile, dar totusi arata foarte bine. Avea niste trasaturi care nu erau tipic americane, cred ca era ceva nemtesc amestecat cu ceva francez. Oricum erau niste trasaturi frumoase. Era un barbat frumos, ce pot spune.

            - Buna dimineata tinerilor, numele meu este Alphonse Schwarzer, si sunt profesorul vostru de literatura pentru urmatorii patru ani. Fiind prima zi de scoala o sa fac cunostiinta cu voi, asa ca din moment ce m-am prezentat este si randul vostru acum.

            Asa au inceput toti sa se prezinte, eu ramanand ultima, profesorul Schwarzer ma intreaba care este numele meu, am ezitat putin, dar dupa m-am prezentat. Cand colegii mei au auzit ca numele meu de familie este Goldberg si-au intors privirile spre mine uimiti, atunci mi-am dat seama ca toti o sa ma considere exact asa cum nu sunt, o mare diva. Dupa ce m-am prezentat, m-am asezat pe locul meu, in timp ce profesorul discuta cu ceilalti colegi despre diverse lucruri eu levitam cu gandul la Lucas, da, acest baiat mi-a starnit curiozitatea mai mult ca oricine altcineva vreodata. Si odata cu aceasta curiozitate aveam presimtirea ca o sa intru intr-o belea mai mare ca celelalte de pana acum.

            Gandurile imi sunt distrase de profesor care era in dreptul meu si ma privea ingrijorat, vedea ca sunt abatuta. Ma privea cu acei ochi albastri de parca ar putea sa citeasca tot ce imi trecea prin minte.

            - Domnisoara Goldberg, la ce va ganditi de nu participati la discutia noastra despre drepturile omului? intreaba acesta usor iritat de starea mea.

            - Nimic special, domnule Schwarzer. raspund eu pe un ton jos, usor speriat.

            - Atunci, daca nu e nimic special, te invit sa participi la discutia noastra. spune acesta indemnandu-ma sa iau parte la aceasta discutie interesanta pentru el si colegii mei.

            Simtindu-ma fortata sa fac acest lucru, am ascultat discutia, si de obicei vorbeam doar atunci cand profesorul imi cerea parerea in legatura cu o anumita ipoteza, fapt pentru care gaseam o opinie destul de buna care era apreciata de acesta spre marea mea uimire. Ora a trecut repede si am auzit clopotelul sunand. Dupa ce a iesit profesorul, imi iau geanta si ies din sala ca sa ajung la secretariat unde trebuie sa ma intalnesc cu Amber. Trecand pe culoar dau din nou peste Lucas, era tot cu prietenii lui, discutau diverse, imi mut privirea de la el si ma indrept glont spre secretariat. O vad pe Amber acolo, ma astepta, dar cu ea mai era un baiat.

            - Hei! spune ea. Cum a fost ora de literatura?

            - A fost bine. raspunde eu.

            - Cu cine faci literatura? intreaba baiatul de langa Amber.

            - Cu Alphonse Schwarzer. raspund usor timida.

            - Scuze, am uitat sa ma prezint, eu sunt Hector, coleg cu Amber.

            - Louise, imi pare bine. spun eu cu o voce tremuranda.

            Hector era acel gen de baiat pe care orice fata si l-ar dori ca cel mai bun prieten. Asta pentru ca avea alta orientare sexuala, da, Hector era (iertati-ma nu stiu ce vorbesc). Nu ma deranjeaza acest aspect, ba chiar ma face sa ma simt mai mult in largul meu. La fel si Amber, ea chiar vorbea despre orice cu Hector, ba chiar faceau si anumite glume care ar fi facut sa rada si cea mai posomorata persoana. Amandoi mi-au facut turul liceului si mi-ai aratat unde este fiecare sala. Nu stiu ce m-as fi facut fara ei, as fi ratacit o zi intreaga in acest liceu imens.

             Restul zilei decurge obositor de incet, orele treceau greu, tot mai multi colegi de-ai mei incepusera sa ma priveasca cu ura din cauza numelui meu de familie. De ce mama? De a trebuit sa fi tu directorul acestei companii blestemate care imi aduce numai necazuri in viata sociala? Off... Intrebari retorice care nu isi mai aveau sensul... Ajung acasa, ma descalt, urc la etaj si ma duc direct in camera mea, las geanta jos si ma arunc in pat. Mintea imi zboara din nou la Lucas, fapt care ma face sa imi amintesc si de ce a zis Hector despre el, ca in niciun caz nu s-ar combina cu el chiar daca ar fi ultimul baiat de pe lume si ca ar prefera sa moara de singuratate.