Încă o poveste

Subiect: Încă o poveste Sam 07 Dec 2013, 23:33

Capitolul I

O fată frumoasă, o scară părăsită și lacrimi, mii de lacrimi. Nu îmi e frică de nimeni și de nimic. Simt că pot face față oricărui lucru și oricărei persoane, dar nu și dragostei. Mulți aruncă două cuvinte în drum, și le spun cu alt nume în gând. Lume prefăcută, oameni buni de nimic și un suflet de care toți își bat joc. Privesc cimentul rece printre firele de păr căzute urgent pe față. Îmi pun căștile în urechi, dau play și prezint doi copii care s-au iubit. Nu știu cum, dar pur și simplu, de atunci n-am mai simțit niciodată un astfel de sentiment. Pur și simplu încă îl simt lângă mine, chiar dacă nu am mai vorbit de ani buni. Nu m-am gândit niciodată la un alt ''el''. Am avut și certuri ca orice cuplu, o relație nu e roz, e ce culoare vrei tu și noi am ales culoarea sfârșitului.

În urma acestui mănunchi de gânduri, las capul pe spate, închid ochii, mă las ca o simplă pană pe scări, deschid gura și țip din inimă. Urlu la întâmplare fără să-mi pese dacă cineva are de gând să treacă prin fața acelui bloc ''fantomă'' . Eu sunt singura fantomă de acolo, singură, singură, singură, mereu singură. Odată cu fiara,din mine scapă și cele mai sincere lacrimi. Plâng șiroaie fără un motiv anume. Poate pentru el, poate pentru mine, poate pentru noi. Am trăit o dezamăgire, sau mi s-a părut?! Țip în continuare, rămân fără aer, dar nu renunț. Continui să urlu din adâncul ființei mele, să mă aud pe mine, să-mi arăt că mai sunt acolo. Nu mă pot înțelege. Cum de încă țin la el?!

Îmi puneam întrebări, rămănând fără răspunsuri, primid doar un gust amărui în gură, în inimă și în orice suflare a mea. Când în câteva momente, simt cum un fior rece îmi urcă pe spate și continuă să-mi învăluie corpul. Cineva mă apucase de mâini, dar nu era o persoană oarecare. Era chiar el...aceiași ochi negrii, pătrunzători, înspăimântători, dar care te apără și te veghează în fiecare moment, același păr negru, aranjat, dar în același timp aruncat la întâmplare. Mă ridică în brațe și-mi închide gura printr-un sărut lung, apăsat, încercând să-mi spună că e acolo, să mă opresc pentru că m-a auzit, pentru că a venit, numai pentru mine, numai pentru aberațiile mele, numai pentru că mă iubește, vrând să fiu numai a lui.

În câteva clipe totul dispare, el, eu, scara, visul mirific. Vedeam doar negru, auzeam doar o voce, îmi cânta, îmi explica și-mi dădea răspuns pentru orice întrebare a mea, chiar și pentru acelea stupide, până când totul se transformă în cea mai cunoscută voce pentru mine. Era mămica mea, cu bune cu rele, era chiar ea. Același chip angelic, exact ca în prima zi. Îi aud glasul cristalin, și-mi las pleoapele să răspundă chemării. Primul lucru pe care-l văd, este o rază de soare care nu-mi dă pace și mă obligă să mă trezesc. Aud de data aceasta vocea tatălui meu care mă încuraja să mă trezesc și-n aceasta dimineață la fel de veselă ca în fiecare zi. Mă ridic din pat și le răspund cât de tare pot.

-Bună dimineața și vouă ! Vin imediat !

Mă ridic din pat mai moleșită ca de obicei. Îl visasem pe el, din nou, dar tot el. Același el din clasa a VII-a care de atunci nu-mi mai dă pace nicio secundă din viață, care mă urmărește peste tot și care în același timp mă încurajează să continui într-un fel sau altul. Covorul verde pune stăpânire pe tălpile mele reci, și un fior la fel de rece îmi cuprinde corpul acoperit numai de o cămașă mov, simplă. Îmi iau capodul aruncat de jos și mă duc la bucătărie. Le zâmbesc tuturor și mă așez pe scaun. Nu spun absolut nimic, nu schițez nimic. Privesc ceașca din fața mea cu dezgust. Aceeași ca de obicei, o rutină zilnică și prea obișnuită, dar nu-mi trecea prin gând că în această dimineață voi începe o nouă viață. Totul a început cu un plic mare și galben. Nu era nimic scris pe el sau în el...era ceva obișnuit pentru slujba mea . Tatăl meu îl avea în mână,dar parcă nu dorea să mi-l dea. Totuși a început o conversație normală gen tată-fiică.

-Hei, cum ai dormit aseară?

-Binișor. Se putea și mai bine cei drept...

-Hai gândește mai obtimist ! Știu că poți !

-Da...cum zici tu.

-Uite. Aici se zice că e pentru tine. Cred că e ceva legat de serviciu.

-Mda..Probabil.

I-am smuls plicul din mână și i-am mulțumit că nu m-a supus să merg eu după el până afară, până la cutia poștală. L-am deschis parcă în reluare, cu viteza mea cea mai scăzută și am scos o foaie albă, simplă. Atunci m-am ridicat de la masă și am mers în camera mea și m-am așezat la birou luând un creion. Am început să dau cu creionul peste scris și am început să citesc, de data asta foarte curioasă observând gradul ridicat al misiunii.

<< O nouă misiune are nevoie de un om de elită. De data aceasta, e ceva mai special. Este vorba de cea mai mare organizație din lume. Acolo totul este strict secret și majoritatea oamenilor mari au ieșit din acel cerc. Acesta este un lucru foarte îngrijorător și ne trebuie persoane în interior. Din sursele noastre, capul grupării din New York este un fost prieten de-al tău. În plic este o poză de-a lui și un bilet pană în marele oraș. Acolo te vei întâlni cu un alt agent de elită din zonă. Mai multe informații vei primi pe parcurs.>>

De cum am terminat de citit scrisoarea, aceasta a luat foc efectiv. Am aruncat hârtia pe geam, lăsând-o să cadă în zăpadă. O priveam pierdută. Se topea în zăpada rece, în lumina soarelui, în mână rămânându-mi numai poza lui. Îmi era cunoscută, atât de cunoscută figura lui, încât puteam să jur că mă mai întâlnisem cu el odată, demult timp, dar cine era?! Asta devenise ceva foarte incitant. Deja știam că trebuia să aflu cine e pentru a mă simți eu bine, pentru a nu rămâne cu ceva pe conștiință, cu faptul că-l cunosc, dar totul e mai frumos când începi cu un mister. Las poza lui pe birou și mă duc în baie. Pun halatul alb la locul său și mă dezbrac apoi de restul hainelor. Intru sub duș și las picăturile de apă să-mi mângâie fiecare părticică a corpului. Sunt singurele mele alinări și singurele mele momente de liniște.

După acele momente de relaxare, mă îmbrac într-o pereche de colanți cu model de crăciun, cu brăduți și diferite frunzulițe. În sus mă acoperisem cu un pulover lung, larg, alb cu fața moșului imprimată pe ea...

Hei ! Sper sa vă placă începutul acesta. Încerc să mă perfecționez cu fiecare capitol. Vă rog să mă scuzați pentru micile greșeli și să vă spuneți părerea. Spor la citit dragilor !:*

Subiect: Re: Încă o poveste Dum 08 Dec 2013, 00:08

Buna!

Am trecut si eu pe aici si pot spune ca imi place am gasit.
Este un fic frumos, cu un inceput promitator. Ai totusi cateva greseli de tastare, dar sunt sigura ca pe viitor vor disparea. Observ ca inca esti in cautarea unui propriu stil, dar sa stii ca pentru moment te descurci foarte bine. Sunt chiar foarte curioasa sa vad cum vei dezvolta ideea, asa ca te-as ruga sa te grabesti cu acel next. Iti urez multa inspiratie si mult timp liber, si te-as mai ruga sa ma anunti si pe mine cand vei posta capitolul. *Hugs.* ^^

Subiect: Re: Încă o poveste Dum 08 Dec 2013, 01:27

Am revenit.
În primul rând, voiam să te întreb dacă acesta este primul tău fic...
În al doilea rând, ai câteva greşeli gramaticale:
*Simnt- simt
*Continui- continuu (sună ciudat, dar în DOOM aşa este corect)
*rămănând- rămânând
Acestea ar fi greşelile gramaticale depistate de mine. Alte observatii pe care aş mai putea să ţi le fac sunt puţinele probleme cu virgulele, uneori le pui unde nu îşi au locul. În schimb aş vrea să te felicit pentru că ai lăsat spaţiu după semnele de punctuaţie şi ai avut un text uşor de parcurs din punct de vedere estetic, aranjat aşa cum trebuie. Ai un plus pentru că ai folosit diacritice.
Acum revenind la povestea în sine. Ideea de Sakura spion am mai întâlnit-o, dar fiecare îşi dezvoltă ideile în felul lui. Deasemenea din text a reieşit că Sakura este îndrăgostită de către băiatul cu ochii negri încă din clasa a VII, asta ar fi ceva interesat. Eu la început am crezut că băiatul din vis este acelaşi cu şeful organizaţiei în care trebuie să se infiltreze mica noastră eroină, dar pe urmă m-a gândit şi nu cred că sunt una şi aceeaşi persoana.O să aflu pe parcurs.
În ceea ce priveşte descrierea, mai ai de lucrat la ea, încearcă să foloseşti mai multe figuri de stil şi imagini artistice.
Pupici mulţi şi baftă la scris.

Subiect: Re: Încă o poveste Dum 08 Dec 2013, 09:54

Capitolul II

După acele momente de relaxare, mă îmbrac într-o pereche de colanți cu model de crăciun, cu brăduți și diferite frunzulițe. În sus mă acoperisem cu un pulover lung, larg, alb cu fața moșului imprimată pe ea. Eram foarte îngândurată, mai rău ca de obicei. Aveam un sentiment de nesiguranță, dar cred că este doar imaginația mea ca de obicei. Am obiceiul prost de a face din țânțar armăsar, însă cine mă iubește mă poate suporta așa cum sunt. Revenind, nu trăiam în prezent. Încercam să găsesc ceva, ceva ce să mă lămurească.

Ai mei plecaseră deja la lucru. Eram singură din nou într-o liniște profundă. Măcar puteam gândi mai limpede așa. Mă plimbam dintr-o parte a holului în alta. Nu găseam ca de obicei niciun răspuns și nicio alinare pentru mine. M-am lăsat până la urmă păgubașă realizând că acest stres în plus necesită multă energie, iar eu aveam de data aceasta un drum lung. M-am dus la baie și m-am lăsat pe chiuveta albă. Am deschis robinetul și efectiv priveam cum țâșnea apa, uneori o picătură atingându-mi mâna. Mi-am pus palmele sub jet, după mângâindu-mi fața cu apa adunată. După la fel de buimacă m-am cărat până în camera mea. Acolo era un dezastru de proporții.Dacă cineva ne spărgea casa, în dormitorul meu nu se putea face diferența dacă ceva e la locul lui sau nu. Cei drept, așa este lumea mea. Extrem de încurcată, dar după cum am spus e a mea ! Totuși am făcut un mai mare efort ca de obicei și mi-am aranjat patul plus alte câteva haine mai pe placul meu. După m-am aruncat pe podea. Priveam tavanul albastru. Încă îmi aduc aminte cum atunci vorbeam cu el stând pe telefon și fiecare cuvințel mă făcea să trec de tavanul acesta și să zbor. De multe ori, până îmi răspundea, lăsam telefonul jos lângă mine și priveam albastrul cerului părăsit de nori.

Era ca un vis. Gândeam departe și ca orice copii ne făceam planuri. Nu ne era frică de nimic dacă eram împreună, dar asta a fost atunci. Cu timpul oamenii rămân, personalitățile se schimbă, dar el nici măcar nu a binevoit să rămână. Îmi mai pun adesea întrebări dacă mă mai știe. E puțin probabil, chiar aproape imposibil.

Mă ridic de pe podeaua rece și oftez adânc uitându-mă pe geam,văzând zăpada căzând mai alert ca de obicei. Îmi prin părul cu ambele mâini și dezlănți un zâmbet rebel. Sar în picioare și mă năpustesc asupra televizorului. Îl pornesc și dau la maxim muzica începând să mă dezlănțui cântând. Era o mare pasiune pentru mine, dar nu am putut să trasform muzica în ceva peste propria ființă. Simțeam că nu trebuie s-o mai împart cu nimeni, că e doar pentru mine.

Sărind dintr-un colț în altul, am ajuns și în camera mea. M-am cocoțat pe mobilă pentru a ajunge la geamantanul de sus. Căderea mi-a fost amortizată de ursuleții care căzuseră înainte pe covor. De aceea suport eu ursuleții ! După mi-am golit sertarul cu haine preferate și l-am mutat în valiză. Trebuia să mă mișc repede deoarece înainte de ora doisprezece trebuie să fiu deja în avion. Acum este noua și jumătate dar nu-mi i-a să mă îmbrac și să ajung acolo cât îmi ia să-mi aleg hainele potrivite. Totuși a mers totul mai repede ca de obicei. Eram dornică să ajung la destinație. Mi-am luat o pereche de colanți cu jampieri negrii și o rochiță mov cu motiv de crăciun, puțin deasupra genunchiului, mulată, lăsându-mi corpul să ofere adevărate peisaje. În picioare mi-am ales o pereche de pantofi negri stil botine cu toc mare, pătrat. Mi-am aruncat haina de iarnă și am început să le scriu alor mei o scrisoare.

<< Eu trebuie să plec cu așa zisa mea treabă. Sper să ne vedem înainte de Ajunul Crăciunului. Eu vă iubesc enorm ! Să nu uitați asta ! Ne vedem noi peste puțin timp.>>

Las scrisoarea pe masă împreună cu o lacrimă sinceră. Sper să ne mai putem vedea și după asta. La acest gând mă mai încearcă o lacrimă, însă pe aceasta o șterg ridicându-mi capul. Mă pun în fața ușii, îmi fac Sfânta Cruce și închid casa. Merg înainte și nu mă uit în urmă. Ajung în fața garajului, îl deschid și îmi scot mașina sport albă. Era scumpa mea care mă scotea din toate tâmpeniile proprii. Plec în trombă și ajung pe șosea. Privesc de jur împrejur și depistez toate locurile mele preferate. Mă uit și mă mușc de buză când le văd. Sper să nu fie ultima dată.

Într-un sfert de ora ajung la aeroport. Cobor din mașină și văd pe...

Hei ! Mulțumesc pentru sfaturi. Am încercat să-mi controlez virgulele și să evit greșelile. Știu că e cam devreme continuarea, însă în cursul săptămânii nu prea pot intra și e posibil ca până weekend-ul următor să nu mai postez nimic. Spor la citit !:*

Subiect: Re: Încă o poveste Dum 08 Dec 2013, 13:43

Hei!

Ma bucur nespus de mult ca ai adus capitolul atat, dar atat de rapid! Nu am prea multe de comentat la acest capitol, doar ca sunt chiar foarte curioasa cine este acel print ratacitor dupa care sufera rozalia noastra. Pana la aterizarea next-ului iti urez multa inspiratie si cat mai mult timp liber. Te-am pupat, Cinderella! a hug

Subiect: Re: Încă o poveste Lun 09 Dec 2013, 11:44

Scuze că ajung aşa târziu. Am citit nextul din prima, dar nu am avut dispoziţia necesară să comentez. În primul rând, voiam să îţi spun că îmi place modul fluid în care narezi, acest capitol mi se pare mai clar decât precedentul. În al doilea rând, aş avea un singur reproş pentru tine, încearcă să adaugi mai multă descriere sentimentală, hainele contează mai puţin, pe acestea le descrii pentru a captiva şi a aduce cititorul mai aproape de poveste. Eu îţi spun asta din proprie experienţă, cu mine a muncit o moderatoare aproape un fic întreg, aducându-mi la cunoştinţă că mai trebuie să folosesc şi acest mod de expunere. lough

De data aceasta nu am mai găsit nici o greşeală gramaticală.
Spor la scris şi te rog anunţă-mă şi pe mine de viitorul next. kiss

Subiect: Re: Încă o poveste Joi 12 Dec 2013, 21:55

Bunaa! Am trecut si eu pe la ficul tau!
Deci! Ideea e ok,am mai intalnit ficuri de genul ,dar fiecare are un mod de a se exprima.
Greseli ai avut in primul capitol,in al II-lea nu am mai gasit,iar in rest,imi place foarte mult descrierea.Incetinesti actiunea,ceea ce e bine,deoarece nu vreau sa vad ficuri care se termina in 3 capitole.Asa dar,FELICITARI!!!Si bafta in continuare ;)
Astept nextul!!!!
Mara:) was here!

Subiect: Re: Încă o poveste Sam 14 Dec 2013, 22:25

Capitolul III

Cobor din maşină şi privesc în jur. Eram înconjurată de tonuri moi, şterse, ale unei zile totuşi ceţoase. Un vânt vag iritant îmi făcea părul să zburde în toate direcţiile posibile, reuşind să-mi creeze o stare de disconfort. Cum eram prea ocupată să-mi aranjez fiecare detaliu, mă opresc brusc, nările fiind ademenite de un miros dulce şi totuşi înţepător. Am făcut stânga împrejur urmărind cu atenţie acel parfum familial. De cum m-am întors am dat cu capul de pieptul cuiva. Îmi ridic privirea. În faţa ochilor mi se derulau mii de amintiri şi se putea citi cu uşurinţă o curiozitate aparte împletită cu o oarecare nesiguranţă. Mi-am făcut curaj şi mi-am ridicat privirea. Ochii mei s-au pierdut în aceiaşi ochi negrii, pătrunzători ca altă dată. Era el. Avea pantofii lustruiţi, unghii curate, pălăria îngrijit periată şi o batistă albă îi orna buzunarul de la piept. Eram absolut copleşită de această întâlnire. Parcă cineva de sus ştia că nu-mi era de ajuns doar să mi-l imaginez, să-mi apară în suflet doar ca o umbră a trecutului. Linia remuşcărilor şi a amintirilor în general a fost întreruptă de acelaşi glas ca atunci.

-Doamne ce mult a trecut ! Parcă ieri eram în clasa aVII-a ...

-Da...probabil. E mult timp de atunci ce-i drept.

-Foarte mult. Dar tot mai scundă ca mine eşti.

Din acel moment chiar am simnţit că era el. Acelaşi puşti gata să te facă să râzi indiferent de situaţie. Mereu acolo pentru mine. Mă uitam în ochii lui adânc. Încercam să găsesc ceva, o sclipire, o îmbrăţişare sau o speranţă. El mă ocolea cu privirea. Se uita oriunde, dar nu la mine. Mă ocolea la maxim până când, nemaiputând să tac, încep adevărata discuţie.

-Şi cum o mai duci sentimental?

-Nimic deosebit. Toate sunt la fel.

-Nu chiar toate ! spun eu lăsând privirea în jos foarte iritată de această afirmaţie.

-Tu niciodată nu ai fost la fel faţă de nimeni. O altă persoană pentru fiecare.

-Probabil. Asta nu înseamnă că sunt falsă sau ceva de genul acesta.

-Nu am vrut să spun asta, dar hai că ne abatem de la subiect.Tu?

-Nimic nou, toate vechi.

-Bine. Adică vreau să spun că e bine. Adică nu e bine că nu e nimeni lângă tine, nu doream să sune aşa.Adică..

-E okey mă ! Serios. Am înţeles ce doreai să-mi spui.

-Şi, unde mergi?...

Discuţia noastră a curs timp de câteva minute bune când am observat cum trecuse timpul. Era ceva uimitor. Niciodată nu pierdusem atât de mult noţiunea timpului şi parcă-mi dădusem toate planurile peste cap. Era totuşi şi ceva bun din toată discuţia. Aflasem că ne îndreptam spre aceeaşi destinaţie, ceea ce era amuzant şi drăguţ. Noi doi, în acelaşi avion, spre un oraş mare, de lux chiar. Era un vis.

După ce ne-am îmbracat ne-am aşezat unul lângă celălalt, normal ! Ne simnţeam bine unul în preajma celuilalt şi asta cred că era de bine. Uneori chiar îl ascultam, dar aveam momente când priveam pe geamul îngust la norii de afară. Păreau atât de pufoşi. Gândurile-mi curgeau ca o cascadă. Întrebările porneau şi de data aceasta fără răspuns, ceea ce-mi creea ca de obicei o stare de disconfort. Deodată, parcă cineva m-a împins să-l întreb unde lucrează. Mă aşteptam la un răspuns, dar degeaba. Era tăcut, privea în gol şi înghiţea în sec. Încerca să schimbe subiectul, sau să se comporte ca şi cum nu m-ar fi auzit. Asta era foarte enervant, dar nu doream să-l şicanez într-un fel sau altul. Dacă dorea să-mi spună de la sine bine, dacă nu, la fel de bine.

Am continuat să discutăm despre catralioane de lucruri, dând dintr-un subiect dintr-o categorie, într-un altul parcă de pe faţa opusă a planetei. Ca de obicei ne sincronizam în diferite expresii sau ne aducem aminte anumite momente în acelaşi timp. Mă simnţeam în largul meu şi simnţeam că-i puteam spune orice. Nu mă sâcâia cu întrebări de genul : ’’ai iubit?’’ sau ’’mă mai iubeşti?’’ sau ’’te-ai mai gândit la mine?’’. Nu insistam de obicei, el încercând să mă bage în diferite situaţii. Da, acelaşi Sasuke ca altă dată. Mă întreb oare cum de a ajuns de la un puşti simplu, care chiulea de la şcoală doar dacă nu avea chef de o anumită oră sau care fuma fără ruşine în faţa tuturor, la un bărbat bine făcut, nu că atunci nu era, la costum. Nu am cerut detalii nici din acest punct de vedere, din dorinţa de a evita orice răspuns care m-ar putea deranja. Mi-am muşcat limba, am lăsat capul pe spate şi l-am ascultat în continuare fără să mai cer amănunte.

De mai bine de câteva ore am putut să ne împărtăşim cele mai proaspete trăiri şi sentimente. zâmbeam la fiecare cuvânt de-al lui sau de-al meu. Erau clipe care le îndosariam în cele mai frumoase amintiri din ultima vreme. Era o întâlnire care mă refăcuse sentimental şi-mi readusese zâmbetul pe faţă. Totuşi, aterizarea mi-a zdruncinat orice plăcere, gândindu-mă numai la despărţire. O părticică din mine mă încuraja să continui să sper că va răsări soarele şi pe strada mea, dar acea scânteie miraculoasă începea să pălească la trecerea dogoritoare a timpului.

Am aterizat şi am coborât amândoi din avion. Eram tristă. Zâmbetul neclintit de acum câteva minute dispăruse cutotul. Parcă cineva mă punea să înnot în costum de baie în oceanul Artic. Apoi să mă întind pe zăpada rece şi să aştept o rază de soare care să-mi aline răceala sufletului. De cum am coborât mi-am ridicat privirea spre cerul cristalin. Soarele m-a făcut din nou să sper. Era exact alinarea pe care o căutam, dar bucuria mi-a fost spulberată, ciudat, de vocea lui. Aceeaşi tristeţe mi-a acaparat din nou mintea. M-am prefăcut că nu-l aud şi mi-am continuat drumul. Acesta însă a reuşit să mă ajungă din urmă. M-a apucat de mână şi m-a tras înapoi. Zdruncinată, am scăpat o lacrimă să se izbească de cimentul rece. Refuzam să mă întorc, dar nu am mai rezistat insistenţelor lui. Totuşi am refuzat să-mi ridic privirea la el.

-Te invit la o cafea.

-Nu pot.

-De ce mă eviţi deodată ?!

-Nu pot.

-Ce nu poţi? Iar nu poţi ! Niciodată nu ai putut !

Am înghiţit în sec. Nu mai aveam scuze, argumente sau orice alt ceva pentru a mă apăra împotriva lui. Mi-am ridicat valiza de jos şi m-am întors cu spatele. Nu mi-a mai zis nimic şi asta mă durea. Dar de data aceasta am cedat. Am aruncat din nou jos geanta şi m-am întors. Doream să-mi cer scuze, dar el dispăruse. Nu am mai avut ce să refac, din nou, iarăşi, ca ultima dată. Nu mă lasă să respir, parcă eram într-un cub. Dar, puternică, mi-am ridicat pentru a doua oară valiza şi m-am îndreptat spre cafeneaua din centrul aeroportului. M-am aşezat la masa indicată şi am aşteptat minute bune. Oricum nu era grabă. Nu ştiam unde o să ajung sau cu cine, sau de ce bămbălău detectiv o să dau de nu ştie nici o bombă să o dezamorseze. După această aşteptare, chelnerul, cam de vârsta lui Sasuke, cu părul roşu aprins şi ciufulit, ochii verzi putând un tricou alb prin care ieşeau în evidenşă pectoralii lucraţi, s-a apropiat de mine. Sfios a pus o tavă în faţa mea pe care era o scrisoare. După s-a îndepărtat mai încet decât venise, uitându-se în urmă de foarte multe ori. Ne interesată, mi-am concentrat toată atenţia pe scrisoare. Înainte de a o deschide, am urmărit cu atenţie fiecare zgârietură de pe ea. Era verde deschis, parfumată foarte frumos. Nu mă grăbeam s-o citesc, ferindu-mă parcă de ceva. Totuşi mi-am făcut curaj până la urmă şi am început să citesc.

<<Sper că eşti gata de o aventură mai deosebită. Îmi face o deosebită plăcere să te cunosc, sau mai bine spus tu să mă cunoşti. Asta o să decidem la momentul potrivit. Până atunci, trebuie să ştii, că am o viaţă cât se poate de plictisitoare şi normală. În general nu prea sunt găsit, deci o să-ţi fie aproape imposibil să mă găseşti dacă nu vreau să fiu găsit. Revenind, presupun că trebuie să ne întâlnim. Mi se pare prea simplu să-ţi zic unde sunt, deci mai ai puţin de muncă. Te vei duce în centru, unde vei merge la o cafenea şi acolo vezi ce se întamplă, doar să mergi cu inima. P.S.: ştiu să dezamorsez o bombă.>>

Poate că nu va fi atât de plictisitor locul ăsta.

P.S.: am revenit cu un capitol ceva mai lung. Sper să vă placă. Spor la citit !:*

Subiect: Re: Încă o poveste Sam 14 Dec 2013, 23:19

~~Edit imediat!~~
În primul rând, am să încep cu aspectele favorabile şi anume: ai o descriere mult mai bogată decât în capitolele anterioare, nu ştiu dacă este din cauza mărimii capitolului, care este mai mult decât satisfăcătoare, sau tu evoluezi foarte repede, dar îmi place acest lucru. Uşor, uşor ideea prinde contur, apar mai multe personaje în cadru, iar ficul capătă un aspect plăcut. Am spus şi în primul meu comentariu, îţi ador fontul, care mi se pare că se potriveşte perfect.

În al doilea rând, am găsit câteva greşeluţe, atât gramaticale cât şi de tastare. Să nu te superi pe mine că îţi subliniez aceste greşeli, pentru o începătoare scrii foarte bine, eu o fac numai pentru a te ajuta pe tine să îţi corectezi capitolul mai uşor. Deci:

-E okey mă ! Serios. Am înţeles ce doreai să-mi spui.~ -E okey, mă! Serios, am înţeles ce doreai să-mi spui. "MĂ" este o strigare şi trebuie să o izolezi de restul propoziţiei prin virgulă.

Mă simnţeam ~ Mă simţeam. Am văzut că ai mai multe greşeli în text referitoare la acest verb. Este verbul a simţi.
. zâmbeam~ Ai pus punct deci trebuia să începi cu literă mare.
acea~ aceea
am scăpat o lacrimă să se izbească de cimentul rece~ sună urat "am scăpat" şi nici nu prea are sens, ar merge mai bine "am lăsat o lacrimă..."

Cam atâtea am avut de spus. Spor la scris. Eşti pe drumul cel bun. Dacă te deranjează sau te supără comentariul meu te rog anunţă-mă printr-un M.P şi am să îl remediez.

Subiect: Re: Încă o poveste Sam 14 Dec 2013, 23:29

Bună, bună! Se pare că a aterizat capitolul 3, care este mult mai bun decât celelalte! Se vede că ai progresat, lucru ce mă bucură extrem de mult. Totuşi, aş vrea să te atenţionez că, în ciuda descrierii tale minunate, trebuie să fii mai atentă la greşelile de tastare sau cele gramaticale, căci sunt sigură că au existat câteva. Însă, cea care mi-a sărit în ochi a fost "Ne interesată". Nu aşa se scrie, ci legat.
Păi cam atât am avut de spun legat de acest capitol. Sper să aduci repede next-ul pentru că sunt foarte curioasă să aflu ce se va întâmplă cu cei doi, acum că s-au reîntâlnit după mulţi ani. Îţi urez multă inspiraţie şi timp liber, iar pe lângă acestea aş mai vrea să te rog să mă anunţi printr-un M.P. când postezi capitolul. kiss

*hug*

Subiect: Re: Încă o poveste Joi 19 Dec 2013, 23:31

Capitolul IV

Citesc acea scrisoare din nou şi din nou fără întrerupere. Trebuia să găsesc ceva ce să mă ducă într-un alt loc. În timp ce eu eram pradă propriilor gânduri, băiatul cu părul de foc s-a apropiat de mine şi a aşezat discret pe măsuţa curată o ciaşcă din care ieşeau aburi. Am dus-o până la gură. Pofticioasă cum îmi este firea, am luat o gură foarte rapid. Lichidul fierbinte îmi invadase fiecare colţişor întunecat al gurii. Amorţisem efectiv. Era o cafea cu lapte, foarte dulce. Exact pe placul meu, dar nu comandasem nicio cafea şi nici nu o plătisem. În acele clipe calmante erau lucruri neimportante. Între timp, parfumul scrisorii se contopea cu cel al cafelei. Particulele îmbătătoare executau un vals lent demn de toată admiraţia. Am mai luat o gură, şi încă una, şi înca una, simţindu-mă deja dependentă de acel dans. În câteva clipe concentrarea mea a scăzut, corpul mi-a amorţit mai tare, iar urechile îmi ţiuiau ca niciodată.

Starea mea mă alertase cumplit. M-am ridicat ca arsă şi m-am dus la tejghea. Acolo puştiul parcă mă aştepta având un zâmbet cam nefiresc pe faţă. Am încercat pe cât de mult să-l ignor. Mă stresa figura lui şi îmi venea să-l pocnesc, dar nu mai ştiam nici cum aveam puterea să mă îin pe picioare. I-am explicat cum stă treaba şi că trebuie să ajung urgent la baie pentru a-mi da cu puţină apă pe faţă. Îi vedeam gesturile şi simnţeam că ceva nu era în regulă, dar trebuia să ajung la baie pentru a nu atrage atenţia asupra mea în public. La insistenţele mele, a acceptat să-mi arate unde este baia. Am trecut de tejghea şi am intrat într-un coridor lung luminat numai de doua-trei becuri, care pâlpâiau adesea. După câţiva paşi aproape am intra în cineva. Era o fată puţin mai înaltă ca mine, cu părul blond prins într-o coada aproape în vârful capului.

-Hei, scumpa ! Ai grijă pe unde mergi că mai sunt şi alţi oameni pe aici !

-Îm..îmi...îmi pare rău...Nu mă simt prea bine şi colegul tău îmi arăta unde este baia. Trebuia să fiu mai atentă. N-o să se mai întâmple !

-Mda, bine ! Şi tu ?! Aici e serviciul tău?

- N-ai auzit că domnişoara nu se simte bine?!

Blonda a început să râdă în hohote. El îşi accentuase zâmbetul pervers. Era clar că nu aveau gânduri corespondente cu ora respectivă. Am continuat să merg iritată de cumportamentul lor. Încet bezna se tot lăsa mai mult şi mai mult. Începusem să grăbesc pasul. Simţeam că nu ajungeam nicăieri şi asta mă înspăimânta. Deodată am ajuns în faţa unei uşi gri şi prăfuite. Roşcatul mi-a deschis uşa şi am întrat în beznă. Îmediat ce am auzit uşa trântindu-se din nou, am auzit şi un întrerupător. Un bec foarte slab lumina doar centrul încăperii. M-am întors brusc, dar mică mi-a fost mirarea când l-am văzut pe băiat îndreptându-se spre mine. Se muşca de buza superioară şi înainta spre mine cu paşi repezi. Ce era de fîcut?! Trebuia să-i intru în joc. Nu a vrut să par intimidată, aşa că l-am împins de perete şi i-am dat tricoul jos. Acesta m-a ridicat şi într-o secundă am făcut schimb de locuri. Eram izbită de perete fără milă. Începuse să mă dezbrace, dîndu-mi haina groasă jos. Corpul meu ieşea mai bine în evidenţă sporindu-i entuziasmul. Buzele sale îmi gustau gâtul fără milă simţind uneori muşcături din ce în ce mai puternice. Totul mergea din ce în ce mai repede, dar totuşi încet. După ce a făcut cunoştinţă cu gâtul a continuat să coboare până la piept. Nu făcea altceva decăt să mă tortureze. Îmi mirosea parfumul şi îşi plimba mâna rece prin bluză.

O stare de bine, dezgust şi teamă îmi stăpânise nervii. Prin faţa ochilor mi se derulau şcene cu Sasuke. Nu mă simţeam bine deloc şi trebuia să spun stop. Se putea observa că nu putea să mă lase numai din vorbe dulci aşa că am continuat. Îi dădusem pantalonii jos şi-l rugasem să se întindă...

P.S. : îmi cer mii de scuze pentru greşeli. Mâine sau poimâine corectez de la început tot ce am scris. Calculatorul îmi dă dureri de cap. Oricum am adus acest capitol care nu este extrem de lung, dar şi zilele următoare o să mai aduc continuări. Sper să vă placă ! Spor la citit !:*

Subiect: Re: Încă o poveste Joi 19 Dec 2013, 23:34

~~Edit~~
Scuze că vin cu edit-ul, aşa de târziu. Am fost prinsă în mai multe proiecte. Îmi place mult modul în care conturezi ideea, personajele încep să prindă mai multă personalitate, mai multă culoare. De greşeli nu am să spun nimic, deoarece ai anunţat că acesta este un capitol necorectat. Ai potenţial de scriitoare, trebuie doar să exersezi. Spor la scris.

Subiect: Re: Încă o poveste Vin 20 Dec 2013, 18:38

Hey scumpa, mersi mult pentru ca m-ai anuntat de aceasta data. Sper ca o vei face in continuare. kiss

A fost un capitol frumos, dar totodata scurt. Te-as ruga sa fii mai atenta la greselile de tastare sau gramaticale, caci iti striga toata munca depusa. Astept next-ul pentru ca sunt chiar foarte curioasa sa aflu cum va reusi Sakura sa scape din bratele roscatului si ce se va mai petrece intre ea si Sasuke. Te-am pupat! *hug* a hug

Subiect: Re: Încă o poveste Sam 21 Dec 2013, 14:49

Capitolul V

I-am dat pantalonii jos și l-am rugat să se întindă. Ca un cățel cuminte mi-a făcut pe plac și s-a pus pe spate, pe podeaua rece. Lumina îi făcea pectoralii foarte strălucitori. Deodată o atracție fizică îmi acaparase corpul. Mă tentau atingerile lui. Mă simțeam ca o marionetă. Știam că nu e bine, că iubesc pe altcineva, dar conștiița începea să cedeze în favoarea plăcerii care mă trăgea fără milă. << Măcar odată >>..Acestea au fost cuvintele care mi-au stăpânit mintea. Ca două palme usturătoare, un fior mi-a acaparat corpul. Am realizat că nu era bine ce făceam. Nu era nevoie, nu făcea parte din misiune, nu trebuia să aibă loc nicio șcenă ! Ca un stâlp, stăteam în fața lui și nu ziceam nimic. Observasem că nici el nu era atent la mine, fiind pe alte tărâmuri. Am făcut câțiva pași înapoi și mi-am dus mâinile la spate atingând cu vârful unghiilor cleanța.

-Ușa e închisă . Nu ai cum să scapi.

A fost roșcatul care încă visa singur. Foarte sigur pe el și destul de calm a rămas după ca o mumie în același loc, cu aceeași figură nulă, însă eu, la auzul acestor cuvinte mi-am dat capul pe spate și am oftat adânc. Era tot ce-mi lipsea în acel moment, adică un țânc pe capul meu. Nu aveam nevoie nici de el, nici de dragostea lui și nici de toți banii pe care oricum nu cred că-i avea ! M-am rezemat de ușă și m-am lăsat în jos până am atins podeaua. Nu mai era nimic de făcut. Căzusem în captcana unui copil ! Măcar dacă era unul mai important...penibil ! Eram dezgustată de gestul său, dar mai mult dezamăgită de mine. Captivă din nou gândurilor, nu l-am observat când a aterizat în fața mea. Mi-am ridicat privirea și i-am arătat semnul păcii spunându-i că asta era părerea mea despre el. Același surâs scârbos i-a apărut pe moaca șifonată. M-a apucat de păr și m-a tras spre el apoi m-a sărutat apăsat. I-am refuzat sărutul și am scuipat într-o parte, arătându-i greața pe care mi-o provocase. Enervat m-a mușcat de gât. Durerea se accentua cu repeziciune. La un moment nu am mai rezistat și am țipat din toate puterile mele, reușind să mă sperii și pe mine. El totuși nu părea câtuși de puțin surprins. Eram atentă la el și deodată am simțit ceva ce mi se prelingea pe gât ușor. Surprinsă, mi-am dus două degete până în locul cu pricina și mi le-am afișat în față iar. Erau roșii și calde. Pe ele, sângele iși făcea loc curgând în jos. Supărată, le-am îndreptat către el și am început să cer explicații. Urlam din toate puterile și mă revoltase cu adevărat. În timp ce nu mă lăsam m-a prins de încheietura mâinii și a mi-a lins sângele de pe degete, apoi le-a mușcat tot cu atâta poftă. Încercând să mă controlez, a trebuit să-i suport vocea groasă.

-Păpușă rozalie, dacă mai scoți un sunet, te trec prin ușa asta ! Nu vreau să-ți mai aud clacsonul nici măcar odată, dar să știi că mă așteptam la mai mult de la tine ! Vreau să știi că nu ești aici doar pentru poftele unui golan. Treaba stă altfel. Știu că ești agent secret, știu că ești aici pentru cea mai importantă misiune a ta, știu că vrei la șeful meu drag. Ei bine, o să ajungi la el, dar mai întâi trebuie să treci prin câteva dormitoare pretențioase. Deocamndată ești a mea și atâta timp cât ești vie, trebuie să-mi faci poftele până când mă satur. Ai noroc că ești frumoasă, altfel te-aș fi lichidat și fără aprobarea șefului. Ține minte trei lucruri : să taci în fața mea, ce e în dormitor rămâne în dormitor și eu sunt până când vreau șeful tău. Acum să șezi !

Mi-a urlat în ureche atât de tare ultima propoziție, încât nu am mai simțit-o. Era clar cum stătea treaba. Trebuia să mă supun pentru a rămâne în viață, dar decât să fiu jucăria cuiva prefer să mor ! Din orgoliu am rămas în picioare și l-am privit cu dezgust în ochi. Nu aveam replici pentru a comenta în fața lui, reușind să reacționez numai prin împotrivire. În următorul moment, eram pe jos cu obrazul pulsând. Palma s-a groasă a luat contact cu fața mea provocând un zgomot care mi-a trecut prin inimă. Cu toată puterea m-am mușcat de limbă și am strâns din ochi. Nu trebuia să-i satisfac dorințele. Nu merita să-mi vadă lacrimile ! Văzând că nu a ajuns la rezultatul dorit, mi-a dat cu piciorul în burtă lăsându-mă cu fața la pământ. Îmi înfășurasem toată partea din față a trunchiului și m-am ridicat în genunchi scoțând limba la el. Nu-mi păsa cât de copilăroasă eram sau cât de patetică. Nu doream să-mi simtă durerea. Nu mă putea face cu forța. Îi trebuia mai multă minte pentru a mă impresiona. Mi-am făcut curaj și mi-am început monologul.

-Băiețaș, tu ai impresia că dacă lovești o fată, vei demonstra că ești mai bun?! Te asigur că nu ești cu nimic mai bun decât una din damele tale de companie. Deșii probabil că acum o să mă adaugi la colecție, niciodată nu vei primi lacrimi de la mine. Mai bine să mă știu moartă, decât să fiu târfa tuturor !

-Dragă, cum ziceai că te cheamă?! A..da...știu că te cheamă Sakura. Și moartă dacă ai fi, corpul tău tot ar ajunge prin dormitoare ca o cârpă, de fiecare dată mai murdară ! Și până la urmă, la ce bun o pradă, dacă nu te poți juca înainte de cină cu ea?!

Cuvintele lui mă surprindeau din ce în ce mai mult. Știa să-și aleagă replicile mai bine decât știam eu să respir. Acum eram convinsă că nu mai aveam scăpare. Era prea mult ! Pentru câteva clipe a dispărut din cadru în întuneric. M-am retras într-un colț și am așteptat. Toată lumea avea obicei să dispară așa. Trebuie să învăț și eu asta, însă sper să mai am șansa ! Eram doar eu, o durere adâncă, întuneric și un bec bun de nimic. Măcar odată mă putea trăsni și pe mine minunea,dar nu am avut noroc nici de această dată. Presupun că ar trebui să mă obișnuiesc cu seri nedormite, bătăi, țipete, reproșuri, și haine din ce în ce mai bune de nimic. NU ! Asta nu eram eu ! Nu puteam fi eu ! Nu pot accepta una ca asta ! Dar ce puteam face ?! Eram vulnerabilă. Tot ce aș putea face acum e să mă odihnesc. Cu fața roșcatului în minte, mi-am lăsat pleoapele să cadă peste ochii mei verzi și am picat într-un somn adânc, foarte epuizată.

P.S.: Am puțin timp liber și m-am gândit să profit de el și să aduc acest capitol. Lucrurile o să ia amploare din ce în ce mai mult, dar desigur nu o să mă abat prea mult de la relația SasuSaku. Îmi place să încetinesc acțiunea și până la momentul potrivit, Sakura va avea multe de suportat, învățat și descoperit. Sper să vă placă ! Spor la citit !:*

Subiect: Re: Încă o poveste Joi 26 Dec 2013, 09:24

E, haide. Ai stricat o poveste frumoasa cu categoria si numele personajelor. Fara suparare.
Dar gandeste-te ce o sa faci daca vrei sa publici o carte...
Spor la scris. Te pup! :*

Capitolul VI

Un zgomot asurzitor mi-a zgâriat creierul. Mă simțeam extrem de epuizată, ceea ce ma împiedica să-mi deschis ochii. În jurul meu se auzeau două voci groase. Oare cine era? Cu toată puterea mea mi-am deschis ochii și am observat că era întuneric. Atât de mult dormisem?! Asta a contat foarte puțin. Am încercat să mă mișc, dar nu am aprea avut mari șanse. Eram legată foarte strâns cu niște frânghii groase, pe bancheta din spate a unei mașini nu foarte comodă. În față erau doi tipi, dar nu i-am putut vedea foarte bine datorită întunericului care îmi lua imaginea din fața ochilor. Deodată totul s-a oprit brusc, vocile lor, motorul mașinii, precum și luminile multicolore. Cei doi au ieșit zgomotos din mașină, apoi preț de ceva timp nu am mai auzit nicio mișcare. Supărată am lăsat capul pe spate și am început să vorbesc singură:

- În ce m-am băgat ?! Ce naiba caut eu aici?! Chiar era nevoie să am un astfel de serviciu?! Acum îmi doresc să nu fi ales acest domeniu. Puteam foarte bine să fiu și vânzătoare în piață...ERA MULT MAI BINE !

Am tăcut brusc din gură în urma unor băunituri. Oare ce o fi fost?! Nu a durat mult și portiera de pe partea stângă s-a deschis brusc. Nu am putut vedea pe nimeni pentru câteva secunde, apoi am simțit cum cineva mă apucă de ceafă și mă trage brutal afară, aruncându-mă pe cimentul rece. Mi-am ridicat privirea și am primit un pumn în obrazul drept. Din gură îmi curgea din ce în ce mai repede un lichid cald. Mi-a fost ușor să-mi dau seama că era sânge. Mă simțeam vulnerabilă și am ales să tac pentru a nu înrăutăți situația. Am renunțat să-mi mai ridic privirea, dar nu am rezolvat mare lucru. Cineva mi-a apucat părul și a început să mă târască pur și simplu după el. Deodată luminile au început să se accentueze. Am intrat într-o clădire mare și mi-a sărit în ochi efectiv o ușa imensă din care ieșeau lumini mai puternice și se auzea muzică de club. M-am și imaginat târâtă până acolo, dar nu !

Am fost forțată să mă ridic în picioare pentru a urca scările. Tot corpul îmi pulsa și mă simțeam din ce în ce mai prost. Am încercat să ripostez prin a mă opri din mers, dar am fost trasă mai rău și mai rău de fiecare dată. Până la urmă am cedat detot și am căzut. Atunci am primit două picioare în burtă și am început să tușesc și să scuip sânge din ce în ce mai mult. Am început să gem de durere, dar asta nu-l îndubleca pe criminal. Până la urmă m-am ridicat de bună voie și am mers până unde mi s-a spus să mă opresc. Eram în fața unei uși obișnuite de apartament. Tipul a început să bată la ușă. Într-un final acesta deschizându-se. O lumină puternică m-a făcut să-mi închid ochii brusc, apoi i-am deschis obișnuindu-i cu aceasta.

În fața mea stătea o fată înaltă cu părul lung și ochi mari lila. Avea forme extrem de voluptoase care îți săreau în ochi chiar dacă nu doreai să le observi. De la spate am fost împinsă de același timp și din greșeală am intrat în fata din fața mea. Acesta a reacționat destul de prost pentru că am călcat-o pe picior și mi-a dat un pumn din plin, apoi a început să-mi dea cu picioarele în burtă. Se pare că nu era la fel de drăguță și la interior, precum la exterior. Acesta s-a oprit după și s-a îndreptat spre acel tip, sărutându-l apăsat. Atunci m-am uitat pentru prima dată la el. Era foarte înalt și avea părul brunet, ochii căprui și niște desene roșii pe față. Acesta a întrerupt sărutul și a început să i se adreseze fetei cu ochi lila.

- Las-o în pace măcar astă seară. E posibil să fie una din cele mai bune prăzi ale acestui an ! Trebuie să avem grujă cu ea, altfel ești la fel de moartă ca și mine ! Sper că realizezi faptul că șefu` ne-ar omorî de față cu poliția... Și nimeni nu ar face nimic nici pentru tine și nici pentru mine !

-Prostuțule ! Normal că o să scăpăm mereu de ura ăluia. Mă abțin dese ori când trec prin patul lui să nu-i pun otravă în băutură ! E mai slab decât crezi !

- Ți se pare doar...

-Kiba ! Să nu mă mai contrazici în viața ta ! Tu nu ești important absolut deloc și pot scăpa de tine când voi vrea. Ține minte că datorită mie ești aici !

- Păi și asta înseamnă că ți la mine, nu?!

- Hah...ești atât de amuzant ! Puștiule, spune în timp cel împinde spre perete, nu înseamnă că dacă ai avut ocazia să cazi întâmplător cu mine într-un pat, acum te plac ! Niciodată nu am simțit nimic față de tine, nimic în afară de o atracție fizică obișnuită ! Acum te rog din suflet să te cari din apartament și să pleci unde vrei tu !

Atunci tipul a ieșit trântind în urmă foarte zgomotos ușa. Fata s-a îndreptat către mine și m-a primit cu ură. Nu am avut curaj să spun absolut nimic, și se pare că asta a cam deranjat-o deoarece mi-a mai dat un pumn și am dat cu capul de podea. Totul se învârtea în jurul meu și după nu am mai realizat absolut nimic...

Subiect: Re: Încă o poveste Joi 17 Apr 2014, 19:45

Fan Fic blocat pentru inactivitate. Ultimul post al autoarei: Ian 10, 2014