Imi frecam palmele si suflam aer cald ca sa ma incalzesc. Frigul parca musca bucati din mine si cu fiecare pas pe care il faceam inspre casa amorteam tot mai mult. Era naucitor. Ma simteam somnoroasa si m-as fi culcat cu capul in zapada pura daca n-ar fi fost periculos.Dar iubeam pericolul. M-am aplecat si am luat in mers un pumn de zapada.Era chiar confortabila in palma mea. Simteam cum se topeste usor si incet.Puteam sa jur ca era mai calda decat gerul acestei zile de decembrie.Bocancii mei nu mai faceau fata si deja se dezlipeau pe margini. Caciula imi statea stramb pe cap si paltonul parea a fi al oricui altcuiva decat al meu. Era larg si trebuia sa il leg cu un cordon ca sa stea lipit de trupul meu si sa ma incalzeasca. Mi-am scuturat zapada din palma si mi-am bagat mainile in buzunarele gaurite. Le-am strans si, ingropandu-mi fata in materialul negru, am pasit pe aleea din fata verandei.Am aruncat o scurta privire prin geamul murdar si inghetat inainte sa sun la sonerie si am vazut o silueta masiva indepartandu-se de draperia din coltul opus al camerei. Mi-era frica. Dar nici frica nu reusea sa-mi urneasca picioarele amortite din loc. Mintea imi zbiera sa o iau la sanatoasa si sa ma indepartez cat mai mult si cat de repede. Dar era prea frig. Voiam sa simt caldura. As fi facut orice pentru un strop de caldura. Pulsul imi accelera in vene si ii ordonam in soapta mainii sa sune la sonerie. O parte era amortita, o parte fricoasa. Fir-ar sa fie, Alice! Misca-ti mana! Te comporti ca o gaina la taiere. Macar acolo e cald, raspunse cealalta parte a mintii. Mi-am scos mana din buzunar si am apasat pe butonul ruginiu, fara sa simt nimic. Vantul se porni sa bata si imi rapi caciula, lasandu-mi parul negru sa fluture si sa-mi biciuie fata. La colturile ochilor se pornira sa cada niste lacrimi fierbinti si am multumit cerului pentru caldura lor. Dar am regretat acest gand imediat, caci vantul le imortaliza pe fata, inghetandu-le. Silueta intunecata se intoarse brusc, surprins probabil. Craciunul, magica sarbatoare a milei. Se apropie cu pasi grei si apasati de usa, iar in sinea mea zambeam. Nu de fericire, ci de amaraciune. Cuiva ii era mila de o biata orfana. Inauntru era prea intuneric sa ii vad trasaturile. Misca de cateva ori de clanta si deschise usa larg, dandu-se un pas in spate sa ma poata studia din cap pana in picioare.
- Primiti cu colinda? intrebai timid.
El zambi satisfacut. Isi ridica privirea si era de o frumusete angelica. Avea cateva suvite de par ce ii cadeau peste ochii verzi, o fata sculptata de un maestru si pielea fina, neteda.
- Primim.
Nu puteam reactiona. Nu imi simteam picioarele. Eram ca de sticla, iar daca aveam sa cad, cu siguranta aveam sa ma sparg in bucatele mici ca de gheata. Se dadu intr-o parte si ma invita cu mana intinsa spre sufragerie. Facui cativa pasi de proba si apoi am trecut pragul. El inchise usa in urma mea si se oferi sa-mi ia paltonul. I l-am inmanat si am simtit caldura ce ma infasura. Ma simteam mult mai bine decat la orfelinat unde tot timpul mergea centrala. Aici era o caldura ca de soba, de cuptor in care ard mocnit lemne aromate, proaspat. lemne aromate, proaspat.
- Vreau sa-mi canti o simfonie a haosului, a panicii.
- Dar sunt aici pentru colinde, am zis, inconstienta de ceea ce el tocmai imi spusese.
- Ai sa afli ca urasc Craciunul.
Am ras zgomotos si m-am intors spre el. Nu era nicio urma de amuzament pe chipul lui, doar un zambet distant, rece.
Mi-am scos mainile din buzunare, era foarte cald inauntru. Se apropie de mine cu pasi lenesi si imi descheie puloverul si il aseza pe speteaza scaunului de la masa, lasandu-ma intr-un maiou negru. Mi-am cuprins bratele cu mainile, dar nu era nevoie. Era destul de cald inauntru. - Atunci ce vrei sa cant?
- Orice vrei tu, doar nu colinde, zambi el calduros.
Ma apucai sa-i cant un mic cantecel ce mi-l fredona mama inainte sa adorm...
Inainte sa moara...
Dupa cateva versuri, incepusera sa-mi curga lacrimi pe fata si ma oprii subit.
- Emotionant, spuse el meditativ.
- Imi pare rau, am raspuns stergandu-mi lacrimile.
- Ti-e dor de mama ta? intreba el cu compasiune.
Mi-am deschis ochii larg si m-am uitat spre el. De unde stia despre mama? Nu paream niciodata o fata necajita. Ashe intotdeauna imi spunea ca arat ca un copil rebel.
- De unde...? incepui eu.
- Asteapta aici sa iti aduc si ceva pentru cantecul minunat cu care mi-ai incantat urechile, zambi el sincer.
Indata ce pleca, m-am grabit sa imi pun puloverul inapoi pe mine si sa-l inchei pana la ultimul nasture. Se intoarse cu mainile la spate si zambind.
- Inchide ochii, Alice.
I-am inchis, in ciuda faptului ca acum chiar imi era frica. Simteam un nod dureros in gat si voiam sa plang, sa ma descarc. Dar nu era timp de asa ceva.
Il auzeam cum se apropie. Se opri la cativa centimetri de mine si imi sopti in ureche: "Gandeste-te la caldura. La mama ta. La fericire. Gandeste-te, Alice".
Nu-i spusesem numele meu, dar m-am gandit la tot ceea ce imi ordona el. In clipa urmatoare, apropie o lama rece si ascutita de gatul meu si trasa o linie ce mi se paru fina. Nu regretam nimic. Doar durerea. Isi lipi buzele de ale mele si imi inabusi gemetele de durere. Isi aseza un brat in jurul taliei mele cand muschii mi se inmuiara si ma tinu acolo, tintuita in sarutul mortii.
Cine ar fi crezut ca moartea putea fi asa frumoasa si tandra?
Acesta fusese cel mai frumos cadou de Craciun.
Abisul negru ma inghitea, dar ma voi intoarce dupa tine, iubirea mea.
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Subiect: Poveste de Craciun 
Mier 25 Dec 2013, 21:26
Stare de spirit
O sa trec si eu pe la povestile tale, dar nu cred ca voi comenta, caci nu le am cu 'arta' aceasta :))
Hobby-uri
