Secrete de familie - Minciuni Brutale

Subiect: Secrete de familie - Minciuni Brutale Sam 21 Dec 2013, 15:15

Secrete de familie

Minciuni brutale (I)

Episodul 1 - În grabă

*ffl!* *ffl!* Rumenirea frunzelor sub tălpile încălţămintei mă liniştea. Am străbătut atât de mult drum fără odihnă, întrucât acum nu-mi mai simt picioarele. Acest ţinut parcă mă chema undeva, lumina se orienta în toate direcţiile, făcându-mi semne.
- Ai idee la ce distanţă suntem ? oprindu-mă pentru un moment, privind în jur.
Îmi întorc privirea şi clipesc cu nerăbdare. Seara începea să se lase uşor. Renunţ, realizând că niciunul din noi nu ştie unde exact. Oare doar eu mă gândesc la... nu, ce-ar putea fi ?
- Cred că trebuie să poposim, cel puţin o seară, îmi spuse cu o voce descumpănită, tapându-mi umărul.
Dacă spune asta, cred că trebuie să mă gândesc la ce e mai rău. Observ că mana-i tot pe umărul meu; îmi arcuiesc braţul drept şi i-o strâng prieteneşte, eliberând-o. Ridic rucsacele şi păşesc spre ultimul colţ al acestui mic ţinut lovit de linişte. Întunericul se apropia vertiginos. Trântesc fără intenţie povara şi privesc în jur. Mă gândesc că un foc ar fi de ajuns, deocamdată fiind în regulă. În mintea mea se juca precum un lucru uşor de efectuat, dar... e mult mai dificil. Mă întorc spre capătul de unde am venit şi rămân uimită. Un prim lucru care mi-a mai rupt din şiragul de griji: s-a ocupat de ceva fără să comand eu.
- Crezi că astea sunt bune ? apropiindu-se uşor de mine, cu braţele încărcate.
Nici nu auzisem, încă eram cu gândul la progres... sau ceva de genul. Îmi dau seama că a terminat şi îmi revin, scuturând uşor capul, dând senzaţia că am o problemă.
- Aici, aici! exclam vioi.
Mă bucuram degeaba, căci lemnele nu vor fi destul pentru a-l aprinde şi mai ales pentru a-l întreţine. Dezamăgită mă las purtată pe spate şi mă lovesc uşor de scoarţa unui copac. Realizez abia după ce o fâşie din trunchi mă înţeapă că pot folosi rămăşiţele arborilor...

Subiect: Re: Secrete de familie - Minciuni Brutale Sam 21 Dec 2013, 15:43

~~Edit!~~
M-am întors cu edit-ul. În primul rând, sunt fericită să văd un fic nou. Se vede că a venit vacanţa, ficurile au început să răsară ca ciupercile după ploaie, iar acest lucru mă încântă. Sunt un devorator de ficuri.
Deci, am să încep prin a îţi comunica cele două aspecte negative, depistate de mine. Un prim aspect ar fi lungimea minusculă a acestei creaţii, iar al doilea, ar fi titlul, care nu mă atrage deloc.
Acum revin la părţile bune, îmi place ideea, care deşi este învăluită într-o ceaţă groasă, îmi stârneşte curiozitatea. Îmbini descrierea cu naraţiunea, transmiţând astfel sentimentele trăite de protagonişti.
Cam atât am avut de spus. Spor la scris.

Subiect: Re: Secrete de familie - Minciuni Brutale Sam 21 Dec 2013, 19:23

Hei !

Încă încerc să mă lămuresc pe ce planetă am aterizat aici.

Nu pot să comentez mare lucru. Sunt doar foarte curioasă cine sunt respectivele persoane, unde sunt și unde o să ajungă sau ce caută acolo. Deocamndată totul este un mister. Doar o întrebare : talentul tău e să ții oamenii în suspans? Este un lucru extraordinar oricum, dar doream să știu la ce să mă aștept.:))

Spor la scris !:*

Subiect: Re: Secrete de familie - Minciuni Brutale Sam 21 Dec 2013, 22:34

Un capitol trebuie sa aiba minim 25 de randuri, ori tu aici nu ai nici pe departe atat. Ai grija pe viitor.

Subiect: Re: Secrete de familie - Minciuni Brutale Joi 26 Dec 2013, 22:00

Episodul 1 - În grabă ( Partea a doua )

    În sfârșit, mă simt puțin mai liniștită. Focul și gătitul mi-au dat ceva bătăi de cap, dar, am terminat. Probabil că el visează, nici măcar nu se gândește cine sunt sau ce aș putea face.
Respir ușor și zâmbesc, realizând că pot merge prea departe atunci când nu-i cazul. Îmi ridic ambele palme de pe piept și le întind ușor pe extrem de rupta pătură ce se simțea. Privesc cu greu în jur, focul furându-mi întreaga priveliște, după care ambele pleoape cad late pe fața-mi mult prea rece. Nu dorm, încerc să mai stau puțin trează, dar... ceva mă face să uit și să... uh. Ultimul lucru simțit a fost un lucru ce se scurgea printre degetele-mi obosite.
Deodată, o lumină albă îmi orbi întreaga vedere. Aveam ochii închiși, cred că abia adormisem. Realizez rapid că nu este un vis și mă trezesc de-ndata. Rămân uimită să văd o armată la propriu. Nu mă așteptam la asta; e prea devreme, abia am părăsit acel loc. Mă ridic de jos și privesc uimită.
- Ce se întâmplă ? întreb stupefiată, în timp ce încerc să trag din răsputeri de o scoarță groasă a arborelui din spate.
Fără să primesc vreun răspuns, observ cum unul din ei, înarmat de altfel, se apropie de mine. Rămân pe loc, încercând să fac ceva în mintea mea.
Indes rapid acea bucată de lemn în pantaloni și îmi ,,accept'' premiul. Începu să tragă de mine cu putere, până în dreptul căpitanului. Îi oferi o bucată groasă de frânghie cu care dorea să mă lege. Încercând să par că nu știu ce se întâmplă, trag de brațe cât pot eu de mult, după care iau rapid acea bucată ascuțită și o înfig în gât unuia dintre ei. Mort de durere, fără să vrea, se lovi de toți ceilalți, amețindu-i. În acel timp am avut ocazia perfectă de a scăpa. O iau la goană și îmi iau și partenerul în spate.
- Fugi! urlă acesta, ușor bucuros că am reușit să îi păcălim.
Realizând că e prea întuneric să mai ne găsească, mă opresc pentru o clipă, dându-l jos din spate.
- Dezleagă-mă! îmi ordonă nemulțumit.
    Mă opresc dintr-odată, dându-mi seamă că vor cu tot dinadinsul să ne găsească. Zgomotele vocilor lor mă nelinișteau. Îmi amintesc rapid că nu am nicio cale de a-l dezlega; dau din cap sarcastic și zâmbesc, realizând că mă urăște într-un fel. Mă aplec, luându-l din nou în spate. Erau aproape, trebuia să fug undeva.
O iau la goană, fără să văd mare lucru, el fiind singurul care era rănit, întrucât mai toate crengile copacilor îl loveau.
- Ușor! exclamă în șoaptă, știind că fac asta cu intenție.
După o bucată de drum mă opresc, suflând din greu. Abia atunci îmi dădusem seama că scăpasem de mult de ei.
     Dimineața se prăbușise peste noi, tocmai acum, când am scăpat. Mă așez jos și dintr-odată, vocea lui mă neliniști din nou.
- Sakura... ? Trebuie să vezi... adaugă pe un ton uimit.

Subiect: Re: Secrete de familie - Minciuni Brutale Joi 26 Dec 2013, 22:12

Bună !
Mulţumesc că m-ai anunţat de next.
Este o idee care văd că vrei să ne-o împărtăşeşti uşor. Sunt tare curioasă cum o să sune continuarea.
Eu aş vrea să mă anunţi şi atunci când vei aduce următorul capitol.
Dar ai grijă cu rândurile acestea că trebuie să fie mai multe de 25.
Spor la scris ! Bye !:*

Subiect: Re: Secrete de familie - Minciuni Brutale Vin 27 Dec 2013, 00:10

Ce fic frumos !
Nu am mai întâlnit un fic cu așa o idee.
Îmi place :)
Aș vrea să mă anunți și pe mine de next. Mulțumesc .
Oseară \ zi bună !