Isi scutura umbrela de indata ce pasi in interiorul cald si primitor al cladirii si se indrepta spre sala ei de clasa. Cateva fete chicoteau asupra parului ei roz, iar aceasta, indignata, isi lua varful cozii intr-o mana si il rasuci, incruntandu-se usor. Ii placea rozul, altfel nu l-ar fi ales. Isi vazu de drum, ignorand imaturitatea pustoaicelor de pe hol.
Zari cu coada ochiului miscare in capatul coridorului si isi intoarse instinctiv privirea. Un barbat inalt, slab, aproape uscat, cu parul negru precum carbunele, lipsit de orice stralucire si ochi caprui, aproape rosii precum focul o privea cu un oarecare entuziasm, o fascinatie mistica si periculoasa care o facu pe Kimy sa simta un fior strabatandu-i corpul fragil. Gura ei intredeschisa ii trada curiozitatea fata de aceasta enigma ce statea in picioare la cativa metri de ea. Barbatul zambi strengareste si o privi pe sub genele lungi si dese. Statea cu mainile la spate, leganandu-se pe calcaie, de parca o astepta, cum astepta leul mieluselul.
Kimy isi reveni din starea de reverie, isi puse capul in pamant si trecu pe langa EL cu o viteza incredibila. Intra in clasa si nu indrazni sa mai scoata capul pe hol. Se instala in banca din spate, langa ferestra si incepu sa deseneze fel de fel de simboluri pe geamul aburit.
In timpul orei simtea o nevoie insuportabila de a iesi pe hol. Simtise ceva in neregula cu tipul acela. Isi aduse aminte de presentimentul ei din acea dimineata, dar isi indeparta gandurile acestea. Trebuia sa vorbeasca cu acel barbat.
- ... este? Kim?
- Ha?
- Nu esti atenta, domnisoara Blood. Lasa visatul.
- Ma scuzati.
Dupa zece minute, Kimy isi ceru permisiunea sa mearga la toaleta si iesi repede din clasa. Pasi cu grija pe parchetul lucios si ajunse in locul unde a stat barbatul cu doar putin timp inainte. Se uita in toate directiile si simti curentul de aer rece de pe hol invaluind-o. Ii simtea prezenta, caci nu plecase, dar nu il vedea. Simti o respiratie rece si proaspata pe ceafa si se intoarse cu o viteza incredibila, dar nu era nimic in spatele ei.
- Arata-te! sopti ea cat de incet putu.
Langa ea incepu sa se materializeze o forma. Era brunetul, dar era vizibil doar pe jumatate, de parca purta mantia de invizibilitate a lui Harry Potter si scosese capul cat sa o salute. Aceasta viziune o infiora pe Kimy si se dadu doi pasi in spate. Baiatul zambi draceste si isi materializa tot corpul.
- Cine esti tu? spuse Kimy cu vocea tremuranda.
- Chiar vrei sa stii cine sunt? raspunse acesta cu o voce groasa, profunda care o cutremura pe Kimy.
- Da.
Se apropie cu pasi siguri de ea, pantofii scartaindu-i pe parchet. Avea o gratie nemaiintalnita, de parca nu atingea podeaua cand pasea. Se apleca spre ea, cu toate ca aceasta tremura din toate incheieturile si ii sopti la ureche:
- Eu sunt fiul Diavolului.
Un ranjet de superioritate i se intinse pe fata, iar Kim nu se putu abtine sa nu rada. O cuprinse un ras isteric, necontrolat si abia se opri, inca tremurand.
- Bine, si eu sunt mireasa lui Chucky. Lasand glumele la o parte, cine esti?
- Ti-e frig sau doar ti-e teama de mine? Undeva, inauntrul tau, stii ca iti spun adevarul.
Kimy ranji, dezvelindu-si dintii perfect albi. Isi freca bratele ca sa se incalzeasca si il privi in ochi. Simti ca o caldura o invaluie brusc si se opri din tremurat. In ochii lui aparu o stralucire diavoleasca, iar apoi clipi si totul reveni la normal.
- Nu se poate...
- Credeam ca esti mai inteleapta de atat.
- Dar...ce vrei de la mine?
- Nu eu, ci Tatal meu.
Kimy inghiti in sec. Pentru prima oara dupa mult timp ii era frica. Acesta nu era o inchipuire a imaginatiei ei, nu rasarea din intuneric si lumina nu il punea pe fuga. Era real si statea in fata ei. Isi dadu parul din ochi cu o mana tremuranda si il privi mai bine. La a doua cercetare, vazu ca nu poate fi om. Ochii aceia rosiatici erau un semn de-al iadului, trasaturile fine, eleganta si gratia erau semnele unui criminal fin. Nu il putea compara cu nicio alta fiinta, reala sau supranaturala.
- Tu, tu nu esti un simplu demon, ii spuse Kimy cu o voce incredibil de subtire. Palmele ii transpirau si clipea des.
- Ai ghicit. Sunt Flauros, conducatorul celor 20 de armate satanice. Dar prefer numele de Flynn.
Kimy zambi si era aproape sa cedeze rasului din nou, dar Flynn ii prinse barbia si ii ridica privirea cat sa se uite in ochii ei violet. Toti muschii i se relaxara si o stare de somnolenta o cuprinse, dar incerca sa se puna pe picioare si il plesni peste mana, facand un salt in spate. Tocmai intrase in jocul favorit al acestor demoni. Flynn zambi si facu un pas spre ea. Se apleca si vorbi mai incet.
- Stii cum ma gasesti daca te simti vreodata tentata de oferta mea. De fapt, esti tentata si acum, dar esti prea fricoasa sa admiti...
Flynn se facu nevazut exact cum aparuse din neant. Kimy ramase acolo, tremurand si razand pana cand isi facu curaj sa se linisteasca si sa se intoarca in clasa.