Hei! :* Am ajuns si eu la acest fic minunat! Imi place la nebunie!! :) Si imi place ca Sakura asculta Evanescence! Si eu ii ador!!
Sakura cu suvite negre! Bestial! Mi.a placut ca nu te.ai dat batuta, si ca ai inceput altul! :*

P.S.: Primaaaaaaaaaa!! :*

Capitolul 2 - Si ce?

 Toti se holbau la mine.
-Sakura, ce-i cu tine? intreaba Itachi.
-O simpla schimbare de look, raspund eu dandumi chitara jos de pe umar si asezando pe un scaun din piele neagra.
 Merg spre mini-bar. O data ajunsa in fata lui, il deschid si imi iau o Cola la doza. O deschid si beau putin din ea. Ma stramb putin la simtul acidului. Imi revin deoarece vocea Hinatei ne saluta pe toti, noi facand la fel.
-Deci, incepem? intreaba Naruto. 
 Imi iau chitara si ma asez in apropierea Hinatei.
Dau tonul cu cateva note, dupa care melodia incepe.
 Eu cantam in ritmul meu, cu capul aplecat spre corzi.
 De ce parintilor mei, de ce nu mie? Asta e absurd. Oarr cineva a vrut sa faca asta? Oare cineva ma urmareste si pe mine?
-Sakura! striga Itachi la mine.
-Da, eu!
 Tocmai mi-am dat seama ca (,) cantam singura. Eram afectata de vestea primita, normal. Erau parintii mei. Cei care mi-au dat viata, cei care m-au crescut timp de 17 ani. 17 ani grei, uneori nu aveam ce manca, alteori nu aveam unde sa dormim.
 Pana la varsta asta am dus o viata grea. Am inceput de jos si uite cat de sus am ajuns. Am o vila, am prieteni, am cu ce ma intretina dar... nu mai am parinti. Cine ma va proteja pe mine?
La gandul asta incep sa plang. 
Imi las chitara pe unde apuc si fug spre baie, fara sa mai zic nimic.
Intru in incaperea rece, cuprinsa toata numai de alb. Gresia si faianta erau imaculate. Asta imi dadea un plus de liniste.
Ma sprijin cu mainile de chiuveta. Las lacrimile sa curga in vasul acesteia. Simteam nevoia sa ma descarc.
Ridic capul si ma uit in oglinda. Cum am ajuns?
Imi privesc parul, ochii mei care au fost acum o zi verzi si luciosi, acum se gaseste numai negru. Dau drumul la apa rece de la chiuveta. Imi sterg usor rimelul intins pe fata mea cu atata brutalitate. Din nou aceeasi intrebare: cum am ajuns? Eu, care acum o zi radiam de fericire, de iubire mai bine zis. Itachi ma intreba daca vreau sa fiu iubita lui. I-am spus ca da, eram fericita dar acum nu. Numai negru, nu mai sunt eu.
Cineva intra pe usa baii. Nu imi pasa cine era, vroiam doar sa stiu ca nu sunt singura.
Doua maini ma apuca de talie si ma trag usor spre o silueta masculina. Eram lipita de abdomenul lui bine lucrat. Acel abdomen, acea persoana... Itachi. 
Ii raspund imbratisarii si incep sa plang mai tare. Mana lui ma mangaie usor pe spate,  incalzinduma. Imi ia chipul intre palmele sale si ma saruta apasat. Ii raspund sarutului, continuand mult timp dupa.
In baie mai intra cineva. Era Hinata. O vad dupa umarul lui Itachi si rup usor sarutul. El ma saruta pe crestet si imi spune ca totul o sa fie bine. 
Ne intoarcem in sala. Se pare ca Gura-Sparta Naruto a spus tuturor faza cu parintii mei. Toti aveau o fata de zici ca a cazut cerul pe ei.
-Saku... condoleante... zice Neji.
-Multumesc... 
Imi pun chitara in husa neagra cu strasuri roz, ma scuz, zicand ca trebuie sa fiu singura. Ies din studio si ma indrept spre masina. Pornesc in goana spre casa iar cand ajung, vad ca la usa erau mii de plicuri. Le deschid si in toate scria "Condoleante". Le rup si le arunc, reusind sa fac o sacosa plina.
Hotarasc sa ies sa ma plimb putin prin parc. Ies din casa, incuind usa. Pornesc pe aleea care ducea spre o cafenea de langa parc.
Trec prin fata cafenelei si il vad pe... nu... nu mi se poate intampla...
Raman in fata geamului. Scot telefonul si il sun pe Itachi.
-Alo? imi raspunde o voce masculina, usor ragusita.
-De ce mi-ai facut asta, Itachi? De ce tu?
-Sakura, nu inteleg.
-Uitate pe geamul cafenelei.
Inchid telefonul iar acesta isi atinteste privirea spre mine. O saruta pe Karin pe buze, dupa care vine dupa mine. Ma apuca de incheietura si ma trage spre el.
-Stai!
Ma opresc si ma intorc cu fata la el.
-Sakura, ai devenit o ciudata. Nu mai esti rozalia mea, fata de care ma indragostisem...
Imi smuncesc mana din mana sa si fug spre parc. Ma asez pe o banca, scot telefonul si formez numarul lui Naruto. 
-Alo, Naruto? Poti veni pana in parc?
-Vin imediat.
Peste un minut sosise si blondul. Se aseza langa mine si ma intreaba ce s-a intamplat. 
-Naruto, imi pare rau dar, parasesc trupa. Nu mai rezist. Imi pare rau...
Zicand asta incep sa lacrimez.
-De ce? Ce s-a intamplat? 
-Nu conteaza... zic eu si plec spre casa.
Mai arunc o privire geamului cafenelei si il vad pe Itachi. Era cu Karin, imbratisati, sarutanduse. Merg cu capul plecat spre casa. Ajung in fats usii, o descui si intru. Ma vars pe canapea si adorm instant.
Ma trezesc la ora 14:00. Ora de repetitii... fosta trupa... trist. Mai bine spus negru. Adica eu. Sadic, nu?
Primesc un mesaj de la Hinats in care scria: 
"Saku, am o veste proasta. Trupa... nu mai exista. Eu ma voi muta in Alabama. Va veni si Neji cu mine. Sasori si-a gasit de lucru intr-un bar, iar Ino s-a facut dansatoare la bara la acelasi bar cu Sasori. Viata mea... nu mai exista.  Nu trupa, nu prieteni, nu eu... doar negru.

~~~~~Peste 1 an~~~~~
Eram in parc, la munca mea zilnica. Mereu ma asezam pe o banca, aceeasi banca de acum un an. Cantam cu chitara melodii rock. Macar lumea sa se bucure de ce eu nu m-am putut bucura. 
Observ cum cineva se aseaza langa mine.
-Nu ti-ai pierdut talentul, Saku! zise vocea masculina de langa mine.
Imi intorc capul si il vad pe...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Gata si cu acest capitol, sper sa va placa.
Apropo,  eu sincer nu am mai vazut idee ca asta. Nu voi implica asa de mult mafia, am puso doar de umplutura.
Bye :* :) !

Pe .... PE cine ? ???? 
Hey sa te intreb : Cand il mai bagi si pe Sasuke in seama ? 
Sakura a uitat asa de repede moartea parintilor sai ? Adica mie mi-au murit TOTI bunici -farasa-i vad . Nu eram nascuta pe atunci- si chiar si acum de multe ori plang , cand mama imi povesteste depre ei
Si Ino .... Dansatoare la bara ? 
           Deci ..... Fara sa ne mai lungim .... Te Rog !!! Baga next-ul !!! 
                        Si ..... Daca ai putea .... Te rog sa ma anunti !!!

Buna, 

Imi place mult ficul tau.Saraca Sakura , prin cate a trecut mititica . Sper ca viitorul iubit sa nu o raneasca deloc , iar finalul m-a lasat foarte mult in suspans . De criticat , nu am ce critica deoarece nu am functia si acordul. Oricum , spor la scris si sa ma anunti cand pui next-ul.Domo arigato gozaimasu.


                                                                    Ja ne,

                                                   Shine kiss you :*

Buna !
In primul rand sunt putin dezamagita ca la primul comentariu mai dur te-ai dat batuta, nu mi se pare corect.
In al doilea rand, imi place mai mult ideea aceasta de Sakura Rock, e mai originala, chiar daca un pic trista. 
Sper sa ma anunti si pe mine de next.
Ja ne !

Ciudat fic. Idea nu este originala, am intalnit-o de tatea ori ca nu mai scap de ea, ma urmareste si in somn. Mie nu-mi vine sa cred ca Itachi a amadonat-o cand ii este cel mai greu. Ce o sa faca ? O sa intre in mafie ca sa se razbune ? O sa planga pana moare ? O sa se faca coafeza :)) ? Asta doar tu poti decide, eu pot spune, doar, ca vreau ca Sasuke sa apara curand.
Anunta-ma te rog :x