---

                                                               DRUMUL SAKUREI
                                                                             
                                                                        CAPITOLUL I

                                                         " Fata portatrului a reusit la facultate! Ea a resuit!
                                                          Tu ,cu toate meditațiile n-ai resuit! Cu ore suplimenatre, nu ai resusit! ”



    -Sakura! Aduni tu gunoiul, fata mea?
    Din nou. Din nou trebuie să ating gunoiul altora. ”Sakura, micuța floare de cireș a portarului”-cum mi se spune în bloc, vine să vă strângă gunoiu. Ei (locatarii), prin -”micuța floare de cireș” nu vor decât să-și bată joc de mine. Vor să vadă cum sufăr din cauza asta. Iară și iară aceeași poveste. Toată copilăria mi-a petrecut-o prin casele altora, așteptând ca mama să termine curățenia. Acum, după 20 de ani nu s-a schimbat nimic. Toți mă tachinează. Numai că acum nu mai sunt acea ”micuță”. Am crescut.
    -Da tată, nu-ți face griji!
Ies din micul nostru ”apartament” cu lada de gunoi după mine. Merg din ușă-n-ușă. În mai puțin de cinci minute lada este ocupată de o tonă de gunoi.
    Merg direct în baie să mă spăl pe mâini. Vreau să arunc jegul altora de pe mâinile mele. În fine. Mâine este o zi importantă pentru mine. Mâine voi afla dacă am intrat la facultate. Este cel mai mare vis, să pot învăța, să ajung cineva în viață. Nu vreau să rămân aici mereu. Nu vreau să ajung la patruzeci de ani adunând gunoiul altora.
    Știți, mama l-a convins cu greu pe tata să ne mutăm din sat. Să venim aici în Konoha, orașul tuturor realizărilor, ca eu și frații mei, Khan și Koray să putem învăța. Cum am spus, să ajungem cineva în viață. Tata este o personă destul de ursuză, dar care își iubește enorm copiii. El este de modă veche. Adică, el nu concepe ca o fată de vârsta mea să vorbească cu un băiat. De ce? Pentru că este ”rușine”. Asta e singura explicație primită. În fine, se pare că se înserează. O voi ajuta pe mama să pună masă. Piureu de cartofii și carne prăjită. Ah! Ce frumos miroase! După masă merg să mă culc. Mâine vreau să mă trezesc devreme. Mă îmbrac în pijamaua mea primită de sus, adică de la Hande.
În fine, se pare că mama vrea să vorbească cu mine.
    -Sakura, micuța mea floare de cireș, știi ce zi este mâine nu?
    -Da mamă...
    -Și știi pentru ce am venit noi aici...ca voi, copiii mei să învățați carte, să fiți oameni în viață. Puișorul meu cu ochi de cristal, eu am încredere deplină în tine!     -Eu știu că tu vei lua! Știu că mă vei face mândră de tine! Cred în tine!
    Așa este mama. O ființă încântătoare. Mereu îmi dă încredere în mine, știe să mă motiveze. M-a educat așa cum trebuie chiar și-așa cu puținul pe care îl avem. A știu să se bucure cu mine când am luat prima notă de zece, a știut să plângă cu mine când copiii își băteau joc de mine că trăiesc la subsol. Mereu a știu ce este de făcut. Nu știu de unde are puterea asta. Să ne înțeleagă pe toți, să plângă pentru toți, să fie fericită pentru toți. Îi sar în brațe strângând-o cât de tare pot la pieptul meu. În momentele astea nu vreau să-i mai dau drumul. Mama are mâinle uscate de atâta muncă,dar nu-și permite o cremă.
    -Mamă, cu banii din bursa de studiu o să-ți cumpăr o cremă de mâini! Îi sărut mâinile mamei. Mâinile cu care ea m-a crescut până acum.
    -Puiul meu ! Mă sărută pe frunte și adormim amândouă, una în brațele celeilalte.
    Dimineața sunt trezită de razele soarelui ce pătrund în mica mea cameră prin gratilie de la fereastră. Mă îmbrac cât de repede pot. Mă plimb prin casă cu mâinile în sân ca o nebună. Azi e ziua cea mare. Uff și Hande nu dă nici un semn de viață, o să mor aici.
    -Sakura linișteș-te și ține mine fata mea ”ce ne este scris în frunte, ne este pus!”. Îmi explică tata gesticulând cu mâna pe lângă frunte. Bine așa o fi, dar eu vreau să aflu mai repde rezultatul.
    ”Țrr”- se aude interfonul-”Sakura, poți să vi, m-am trezit”
    O Doamne, o Doamne! ”-Gata, vin!” Mă încalț și pornesc în grabă spre apartamentul 6., apartamentul lui Hande. Mama își face cruce în urma mea. Evident se roagă se reușesc.
    -Hande, am venit!
    -Bine ai venit, ia loc, să vedem!
    -Doamne nu ești emoționată ?
    -Ce amuzantă ești Sakura. Bineînțeles că după ce voi intra la facultate dna Sanem o să primească toate laudele de la tata. Ca numai cu ajutorul meditațiilor ei am reușit. Nu o mai suport pe femeia asta. După ce a murit mama, repede s-a căsătorit și a pus stăpânire pe casă.
   -Haide, las-o acum pe ea, sa vedem.
   -O Doamne, Sakura ! Ai luat ! Și încă cu punctaj mare!
   Răsuflu ușurată. Gata am luat la facultate! Sunt a treia pe lista. Nu se poate eu chiar am luat. Anii de muncă și-au spus cuvântul. Prinsă în gândurile mele observ că Hande murmură ceva:
   -N-am luat ! N-am reusit !
   M-am speriat, dar dna Sanem m-a îndemnat să plec să-mi anunț familia. Închid ușa în urma mea, dar ceva m-a reținut:
  ”Cum se poate Hande? Cum e posibil? Fata aia! Fata portatrului, Hande, fata portarului a reușit , iar tu nu ? Cum se poate una ca asta? Cum? Tu cu meditați cu ore suplimentare, n-ai reușit, iar fata portarului a reuși? ”
   Nu din nou. Nu din nou, numai vreau! Din nou sunt subestimată, chiar și atunci când câștig . De ce ? Ajung la mine în camera și las șiroaiele de lacrimi să-mi învăluie fața, uramte de suspine adânci.
   Mama intră în urma mea.
   -Sakura? Ce s-a întâmplat?
   -Eu nu sunt fata portarului, da ?! Nu sunt! Eu sunt Sakura! Da? Sakura! Îi spun mamei cu lacrimile pe față și suspinând.

---

 Gata cu capitolul I . Sper să vă placă !

Aham...........Sa inteleg  ca esti fan Feriha :))))? Ghice ce ........si eu ...In sfarsit se face un fic sasusaku pe baza acelui serial :* .Te rog sa ma anunti la next :*!

E o ideie foarte frumoasa anuntama cind pui nextul.